Sunteți pe pagina 1din 167

AUTORI

Ana URSU, Director proiect, Dr. ing., CS II, ICEADR BUCUREŞTI Mihai NICOLESCU, Responsabil proiect, Dr. ing. A.S.A.S BUCUREŞTI

Adrian Dinu TOMA, Responsabil proiect, conf. univ. Dr. , U.S.A.M.V. BUCUREŞTI

Echipa de CERCETARE

Cercetător ştiinţific (CP III) Ec. Catană Dan Horia ICEADR Bucureşti Cercetător ştiinţific (CP III) Dr. ing. Veverca Dan ICEADR Bucureşti Consultant ştiinţific Dr. ing. Negrea Isidor ICEADR Bucureşti Consultant tehnic Ing. Moldovan Elena ICEADR Bucureşti Dr. ing. Sin Gheorghe – A.S.A.S Bucuresti Sef. lucrări dr. ing. Beciu Silviu – U.S.A.M.V Bucuresti

Redactare: Dr. ing. Ursu Ana Tehnoredactare şi copertă: Ing. Olteanu Victor

INTRODUCERE

2

CAPITOL 1 DATE DESPRE EXPLOATAŢIA AGRICOLĂ

3

CAPITOL 2 ELEMENTE METODOLOGICE TEHNICO-ECONOMICE PENTRU PRODUCŢIA VEGETALĂ 7

CAPITOL 3 PLANIFICAREA ŞI REALIZAREA INDICATORILOR TEHNICO- ECONOMICI PENTRU CEREALE ŞI PLANTE TEHNICE

11

CAPITOL 4 PLANIFICAREA ŞI REALIZAREA INDICATORILOR TEHNICO- ECONOMICI PENTRU LEGUME

57

CAPITOL 5 PLANIFICAREA ŞI REALIZAREA INDICATORILOR TEHNICO- ECONOMICI PENTRU POMI

86

CAPITOL 6 PLANIFICAREA ŞI REALIZAREA INDICATORILOR TEHNICO- ECONOMICI PENTRU VIE

109

CAPITOL 7 COSTURILE DE UTILIZARE A UTILAJELOR AGRICOLE

130

ANEXE

163

I N T R O D U C E R E

Caietul fermierului se doreşte a constitui un sprijin de natură tehnică şi economică pentru agricultorii români care activează în domeniul producţiei vegetale din câmpia de sud.

Se cunoaşte faptul că, un rol important în obţinerea unor producţii ridicate îl au factorii climatici, respectiv temperatura, precipitaţiile, regimul eolian, etc. Influenţa acestor factori nu poate fi modificată, ci doar influenţată în sensul dorit de om.

La toate culturile agricole, timpul de producţie, începând de la pregătirea terenului până la recoltare este completat de intervale în care culturile respective se află sub influenţa exclusivă a factorilor naturali.

Cheltuielile de producţie se avansează pe toată durata anului, iar recuperarea acestora se realizează abia după recoltare şi valorificarea produselor.

Se impune ca fermierii să-şi stabilească o structură de culturi care să permită îmbinarea unor specii cu timpi de producţie diferiţi, astfel încât pe baza veniturilor proprii obţinute eşalonat în cursul anului, să se poată asigura autofinanţarea activităţii productive din exploataţiile agricole.

Deasemenea, tot datorită caracterului sezonier al producţiei agricole, pentru utilizarea completă a mijloacelor de muncă şi a forţei de muncă, este recomandat ca în fiecare exploataţie agricolă să se crească şi animale. Pentru aceasta pledează şi faptul că alături de produsul principal, la toate culturile se obţin şi produse secundare, care sunt bine valorificate în hrana animalelor.

Prin punerea la îndemâna fermierilor a unor tehnologii cadru pentru principalele culturi agricole, considerăm că aceştia vor putea să-şi exploateze terenul în condiţii mai avantajoase, obţinând rezultate economice favorabile în exploataţia agricolă.

În acelaşi timp aştepăm sugestii de la aceştia în scopul îmbunătăţirii prezentului material, astfel încât respectivul caiet să fie de folos fermierilor în activitatea practică din exploaţiilor agricole.

Capitol 1

1. DATE DESPRE EXPLOATAŢIA AGRICOLĂ

DENUMIRE…

ADRESĂ

 

CÂMPIE

FORMA DE RELIEF PREDOMINANTĂ

 

DEAL

MUNTE

1.1

DATE DESPRE CLASIFICAREA SISTEMELOR DE PRODUCŢIE VEGETALĂ

Tabelul nr. 1.1

Criteriul de clasificare

Sistemul de producţie

Principalele caracteristici

1

2

3

1 . Volumul investiţiilor de

capital

• Intensiv

Volum ridicat de capital investit în factorii de producţie

 

• Extensiv

Resurse de capital reduse

2. Numărul de culturi

• Monocultură

În unităţi specializate: legumicultura, viticultură, pomicultură etc.

• Policultură

Un sortiment de culturi

3. Nivelul de aplicare a

• Tradiţionale

în general sunt de tip extensiv practicate în zonele de deal şi munte

progresului tehnic

• Modernizate

Grad ridicat de mecanizare a lucrărilor

• Ecologice

Nu utilizează produse chimice

4. Zona pedoclimatică

• Pentru zone de

Predomină cerealele, plantele tehnice

câmpie

• Pentru zone de

Predomină viticultura, pomicultura, păşunile şi fâneţele naturale

deal şi munte

• Zone podzolice

Necesită amendamente pentru corectarea pH-ului.

5. Asolament

• Cu asolament de

In gospodăriile individuale, de exemplu de forma grâu/porumb

2-3 ani

• Cu asolament de

In funcfie de gradul de autosuportabilitate a culturilor

3-6 ani

6. Nivelul de alocare a apei

• Irigate

Solicită investiţii importante

• Neirigate

Pe terenuri slab productive, cu producţii mai mici la hectar

*Sursa: Managementul modern în unităţile agricole – Margareta Oancea

1.2

TERENULUI

DATE

PRIVIND

FORMA

DE

PROPRIETATE

ŞI

CATEGORIA

DE

FOLOSINŢĂ

A

Tabel nr. 1.2

FORMA DE PROPRIETATE

GOSPODĂRIE INDIVIDUALĂ

ASOCIAŢIE FAMILIALĂ

SOCIETATE COMERCIALĂ

Tabel nr. 1.3

CATEGORIE DE FOLOSINŢĂ

TEREN ARABIL

CULTURI PERMANENTE (LIVEZI ŞI ALTE CULTURI)

VII

PAJIŞTI PERMANENTE (PĂŞUNI ŞI FÂNEŢE)

Tabel nr. 1.4

 

TEREN ARABIL (ha)

 
 

CEREALE PENTRU BOABE

TOTAL din care:

Arendă

 

GRÂU

   
 

SECARĂ

   

ORZ

   

ORZOAICĂ

   

PORUMB BOABE

   

MEI

   
 

HRIŞCĂ

   

ALTE CEREALE

   

LEGUMINOASE PENTRU BOABE

   

MAZĂRE PENTRU BOABE

   

FASOLE PENTRU BOABE

   
 

LINTE

   

BOB

   
 

LUPIN

   

ALTE LEGUMINOASE PENTRU BOABE

   

PLANTE INDUSTRIALE

   

FLOAREA SOARELUI

   

SOIA

   
 

RAPIŢĂ

   

IN

PENTRU ULEI

   

IN

PENTRU FIBRĂ

   

CÂNEPA PENTRU FIBRĂ

   
 

TUTUN

   

PLANTE TUBERCULIFERE

   

CARTOFI TIMPURII

   

CARTOFI SEMITÂRZII

   

CARTOFI TÂRZII

   

PLANTE RĂDĂCINOSE

   

SFECLĂ DE ZAHĂR

   

SFECLĂ FURAJERĂ

   

LEGUME PROASPETE

   
 

TOMATE

   
 

ARDEI

   
 

VARZĂ

   

CASTRAVEŢI

   

CULTURI PERMANENTE - POMI FRUCTIFERI

   

MERI

   

PERI

   
 

PRUNI

   

CAIŞI ŞI ZARZĂRI

   
 

PIERSICI

   

CIREŞI ŞI VIŞINI

   

ALŢI POMI FRUCTIFERI

   

VII

   

VII

PE ROD CU STRUGURI PENTRU VIN

   

VII

PE ROD CU STRUGURI DE MASĂ

   

VII

TINERE NEINTRATE PE ROD

   

Capitol 2 Elemente metodologice tehnico- economice pentru producţia vegetală

2.1 ELABORAREA TEHNOLOGIILOR DE CULTURĂ PENTRU PRODUCŢIA VEGETALĂ

Pentru fiecare cultură se întocmeşte o tehnologie cadru. Acestă tehnologie cadru pentru o cultură cuprinde toate lucrările care se execută la cultura respectivă, în ordine cronologică, începând cu fertilizarea de bază şi terminând cu recoltarea şi transportul producţiei principale şi secundare realizate.

Lucrările care se execută în toamnă alcătuiesc producţia neterminată. Pentru culturile de toamnă (ex. grâul, orzul, orzoaica

de toamnă, rapiţa), în producţia neterminată se include lucrările de înfiinţare, pe când la culturile de primăvară producţia

neterminată se referă doar la fertilizarea de bază şi arătură.

Lucrările care se execută începând cu desprimăvărarea şi terminând cu recoltarea şi transportul producţiei principale şi secundare, se includ în anul de plan.

Prin cumularea lucrărilor cuprinse în producţia neterminată şi în anul de plan, se obţine totalul general la cultura respectivă.

Pentru fiecare lucrare, se evidenţiază volumul exprimat în unităţi de măsură specifice (hectare, tone, tone kilometru, mii litri).

Tehnologia cadru a fiecărei culturi este alcătuită atât din lucrări executate cu mijloace mecanizate, cât şi din lucrări manuale.

Pentru lucrările mecanizate se precizează agregatele cu care se execută (tractorul şi maşina agricolă), precum şi parametrii fizici şi valorici. Parametrii fizici se referă la consumurile de forţă de muncă mecanizată şi de combustibil. Consumul de forţă de muncă (ore mecanizator) se determină prin raportarea timpului de lucru zilnic la productivitatea agregatului respectiv şi apoi înmulţirea rezultatului cu volumul lucrării.

Consumul de combustibil pentru o lucrare se obţine prin înmultirea consumului specific cu volumul lucrării respective.

Parametrii valorici sunt reprezentaţi de tariful pe unitatea de măsură şi totalul cheltuielilor cu lucrările mecanizate.

Tariful pe unitatea de măsură (spre exemplu pe un hectar la o lucrare mecanizată include plata forţei de muncă a mecanizatorului, cheltuielile cu amortizarea utilajului agricol respectiv, cheltuielile cu întreţinerea şi repararea utilajului, precum şi cheltuielile cu motorina consumată pe hectar).

Pentru a stabili cât mai corect aceste tarife de lucrări mecanizate, s-a convenit să se utilizeze hectarul arătură normală, ca

un element comun pentru toate lucrările mecanizate.

A fost stabilită o valoare a hantrului pentru lucrările din toamnă şi o valoare a hantrului pentru lucrările din primăvară.

Cunoscându-se coeficienţii de transformare în hantri la fiecare lucrare agricolă mecanizată, se înmulţesc hantrii respectivi

cu valoarea unui hantru şi se calculează astfel tarifele pentru lucrările mecanizate.

Prin înmulţirea volumului de lucrări mecanizate cu tariful pe lucrare, se calculează totalul cheltuielilor la lucrarea respectivă, iar apoi se cumulează cheltuielile pe toate lucrările mecanizate.

Pentru lucrările care se execută cu forţa de muncă manuală, există trei categorii în care acestea pot fi încadrate, în funcţie

de

complexitatea şi dificultatea de execuţie.

În

categoria I sunt cuprinse lucrări mai uşoare, cu complexitate redusă, iar în categoria a III-a

lucrări de complexitate

crescută.

Valoarea unei zile-om efectuată în toamna anului de recoltă este mai mică decât cea a unei zile-om efectuată în primăvara anului de recoltă. Prin înmulţirea consumului de zile-om cu tariful pe o zi-om, se calculează cheltuielile efectuate cu lucrările manuale.

O rubrică aparte este deţinută de materii şi materiale, reprezentând inputuri care participă la realizarea producţiei pentru o

anumită cultură.

În

cadrul acestei rubrici se includ îngrăşămintele organice şi chimice, pesticidele, precum şi alte materiale (exemplu gunoi

de

grajd, sfoară pentru baloţi, etc.).

Pentru fiecare material utilizat, se specifică unitatea de măsură (kg, to, kg s.a., litri, mc, etc), cantitatea folosită, precum şi preţul unitar. Prin înmulţirea cantităţii de material folosită cu preţul unitar se calculează cheltuielile ocazionate cu fiecare material în parte. Însumarea cheltuielilor cu materii şi materiale conduce la calcularea valorii tuturor materiilor şi materialelor folosite în procesul tehnologic.

Cumularea cheltuielilor mecanizate, a cheltuielilor cu lucrările manuale şi a mAteriilor şi materialelor, asigură calcularea cheltuielilor directe pe tehnologia de cultură.

Cheltuielile directe pe total tehnologie sunt alcătuite din cheltuielile directe pentru producţia neterminată şi cele pentru anul de plan.

2.2 ELABORAREA BUGETELOR DE CULTURI

Etapa următoare întocmirii fişei tehnologice pentru o anumită cultură, constă în elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru cultura respectivă.

Se precizează zona geografică luată în considerare precum şi potenţialul producţiei în zonă. De asemenea, sistemul de

cultură şi producţia estimată (cu referire la producţia principală şi secundară). Indicatorii care se calculează în cadrul bugetului pe cultură se referă pe de o parte la cheltuieli, iar pe de altă parte la venituri. În cadrul cheltuielilor, distingem ca grupe mari, cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe.

Cheltuielile variabile includ cheltuielile cu materii prime şi materiale, cheltuielile cu lucrările mecanizate, cheltuielile cu irigaţii, cheltuielile cu aprovizionarea, cheltuielile cu forţa de muncă temporară, precum şi cheltuielile cu asigurarea culturii.

În

cadrul cheltuielilor cu materii prime şi materiale sunt cuprinse cheltuielile cu sămânţa şi materialul săditor, cheltuielile

cu

îngrăşăminte chimice, cu pesticide, precum şi cu alte materiale.

Cheltuielile cu irigaţiile se referă la valoarea consumului de apă pentru udările care se aplică culturii respective.

Cheltuielile de aprovizionare se calculează ca o cotă din valoarea cheltuielilor cu materii prime şi materiale.

Cheltuielile cu forţa de muncă temporară se referă la acele cheltuieli care sunt ocazionate de lucrările efectuate de personal anagajat pe perioade mai scurte, când se înregistrează vârfuri de lucrări manuale. Aceste cheltuieli se efectuează în exploataţiile agricole de dimensiuni mijlocii, mari şi foarte mari.

O ultimă categorie o reprezintă cheltuielile care se fac pentru asigurarea culturii respective şi se calculează ca o cotă din

cheltuielile directe pe tehnologie.

Cheltuielile fixe alcătuiesc cea de a doua grupă mare de cheltuieli. Aici se includ cheltuielile cu forţa de muncă

permanentă. De asemenea, cheltuielile generale şi de management, care se calculează ca o cotă parte din suma cheltuielilor

de directe pe tehnologie, o cotă a cheltuielilor de aprovizionare, a celor cu forţa de muncă temporară şi permanentă.

Dobânzile la credite se calculează ca o cotă din cheltuielile directe pe tehnologie.

Amortismentul pentru clădiri şi utilităţi se calculează reprezintă contravaloarea cotei anuale de amortisment ce revine pentru clădirile şi utilităţile din cadrul exploataţiei.

Din însumarea cheltuielilor variabile cu cele fixe, rezultă cheltuielile totale. La culturile care au şi producţie secundară

(paie, coceni, vreji, etc.) se scade valoarea producţiei secundare din cheltuielile totale, obţinându-se cheltuielile totale pentru producţia principală. Prin raportarea cheltuielilor pentru producţia principală la producţia medie, se obţine costul

de producţie pe unitatea de produs (kg, to). Pentru a fi eficientă economic, fiecare cultură trebuie să aibă un preţ de piaţă,

care se stabileşte astfel încât să fie mai mare cu minim 5-10% decât costul de producţie unitar, realizându-se un venit şi o

rată a rentabilităţii corespunzătoare.

Prin înmulţirea preţului de piaţă internă previzibil cu producţia principală se obţine valoarea producţiei principale. Se adaugă valoarea producţiei secundare la cea a producţiei principale şi se află valoarea producţiei totale pentru cultura respectivă. La valoarea producţiei totale, se adună subvenţia, obţinând produsul brut. Din valoarea producţiei se scad

cheltuielile totale de producţie şi rezultă venitul impozabil. Din venitul impozabil se deduc impozitul şi taxele, obţinându-

se venitul net.

Rata venitului impozabil se exprimă în % şi se calculează prin raportarea venitului impozabil la cheltuielile pentru producţia principală, iar rata venitului net + subvenţii, prin raportarea venitului net + subvenţii la cheltuielile pentru producţia principală.

Într-o exploataţie agricolă se cultivă mai multe plante. Astfel, într-o exploataţie individuală cu profil de “Cereale şi plante tehnice” putem avea următoarea structură de culturi: 65-75% cereale pentru boabe, 15-20% culturi tehnice şi 5-20% plante furajere.

După elaborarea tehnologiei de cultură şi a bugetului de venituri şi cheltuieli pentru toate plantele din cadrul structurii, se trece la faza următoare şi anume la elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe întreaga exploataţie.

În stânga bugetului se trec indicatorii economici care se analizează, iar în dreapta sunt prezentate culturile, cu suprafaţa deţinută şi ponderea fiecăreia în cadrul structurii, ultima rubrică referindu-se la indicatorii economici pe total structură de culturi.

Pentru a avea o imagine sintetică a rezultatelor economice obţinute în cadrul exploataţiei agricole, se întocmeşte o fişă

rezumativă a indicatorilor de sinteză pentru modulul de

ha în condiţii de neirigare (irigare).

Întocmirea fişei rezumative oferă posibilitatea de a exprima în final unele concluzii referitoare la viabilitatea exploataţiei analizate şi a preciza măsuri pentru rentabilizarea culturilor din cadrul structurii şi chiar a înlocuirii unor culturi.

În ceea ce priveşte asigurarea unei dotări minime cu tractoare şi maşini agricole a exploataţiilor agricole individuale, menţionăm faptul că în marea majoritate a cazurilor, lucrările mecanizate din cadrul tehnologiilor de culturi sunt efectuate cu utilaje agricole închiriate, deoarece aceste exploataţii nu au posibilităţi financiare pentru achiziţionarea de utilaje.

Pentru exploataţiile agricole aparţinând asociaţiilor familiale şi societăţilor agricole cu personalitate juridică, se întocmesc în general aceleaşi anexe.

Faţă de exploataţia agricolă, structura de culturi diferă, în sensul reducerii proporţiei de participare a cerealelor boabe şi creşterii ca pondere a culturilor tehnice şi a celor furajere.

Astfel, în exploataţiile agricole care aparţin asociaţiilor familiale, cerealele boabe deţin 55-65% cereale, 20-25% culturi tehnice şi 10-25% culturi furajere; în exploataţiile agricole aparţinând societăţilor agricole cu personalitate juridică, cerealele boabe reprezintă 50-60 % din suprafaţă, culturile tehnice 25-30%, iar culturile furajere 10-25%.

Referitor la dotarea minimă cu tractoare şi maşini agricole, asociaţiile agricole familiale au posibilitatea ca, pe baza profitului obţinut, să-şi achiziţioneze o parte din utilajele agricole necesare, apelând în măsură mai redusă la închirieri. În general, asociaţiile agricole închiriază o parte din mijloacele mecanice destinate tratamentelor fitosanitare, fertilizării cu îngrăşăminte organice, recoltării şi eliberării terenului de producţia secundară.

Societăţile agricole cu personalitate juridică, deoarece obţin profituri mai ridicate, îşi asigură aproape în totalitate necesarul de utilaje agricole pentru a efectua lucrările mecanizate în perioadele optime recomandate. În unele cazuri, având o dotare suficientă, aceste exploataţii au posibilitatea de a închiria unele utilaje altor exploataţii (ex. la recoltat, aplicarea tratamentelor fitosanitaer, eliberarea terenului de producţia secundară).

Capitol 3 Planificarea şi realizarea indicatorilor tehnico-economici pentru

CEREALE ŞI PLANTE TEHNICE

3.1 TEHNOLOGIE CADRU Tabel nr. 3.1

3.2 STRUCTURA PRODUCŢIEI PRECONIZATE Tabel nr. 3.2

3.3 ORGANIZAREA PRODUCŢIEI Tabel nr. 3.3

3.4 STABILIREA ASOLAMENTULUI Tabel nr. 3.4

3.5 EVIDENŢA CONSUMURILOR DE MATERIALE

3.5.1 ÎNGRĂŞĂMINTE CHIMICE Tabel nr. 3.5

3.5.2 ERBICIDE

3.5.3 FUNGICIDE Tabel nr. 3.5.3

3.5.4 INSECTICIDE Tabel nr. 3.5.4

3.5.5 SĂMÂNŢA Tabel nr. 3.5.5

Tabel nr. 3.5.2

3.6 FIŞA COSTURILOR FIXE

3.7 FIŞA COSTURILOR VARIABILE

3.7.1 CEREALE PĂIOASE Tabel nr. 3.7.1

3.7.2 PORUMB , FLOAREA SOARELUI Tabel nr. 3.7.2

3.7.3 SOIA, FASOLE Tabel nr. 3.7.3

3.7.4 RAPIŢA DE TOAMNĂ Tabel nr. 3.7.4

3.7.5 SFECLA DE ZAHĂR Tabel nr. 3.7.5

3.8 FIŞA DE EVIDENŢĂ A PRODUCŢIEI Tabel nr. 3.8

3.9 FIŞA DE EVIDENŢĂ A VENITURILOR Tabel nr. 3.9

3.10 CHELTUIELI CU SALARII Tabel nr. 3.10

3.11 CONTRIBUŢII PENTRU ASIGURĂRI SOCIALE, FOND DE SĂNĂTATE, FOND DE ŞOMAJ, ETC.

Tabel nr. 3.11

3.12 CHELTUIELI MATERIALE Tabel nr. 3.12

3.13 CHELTUIELI CU LUCRĂRI ŞI SERVICII PRESTATE DE TERŢI Tabel nr. 3.13

3.14 CHELTUIELI DE APROVIZIONARE Tabel nr. 3.14

3.15 ALTE CHELTUIELI MATERIALE Tabel nr. 3.15

3.16 CHELTUIELI FIXE Tabel nr. 3.16

3.17 BUGETUL ACTIVITĂŢII Tabel nr. 3.17

3.18 BUGETUL EXPLOATATIEI Tabel nr. 3.18

3.19 FIŞĂ REZUMATIVĂ A INDICATORILOR DE SINTEZĂ Tabel nr. 3.19

3.1 TEHNOLOGIE CADRU CEREALE, PLANTE TEHNICE ŞI CULTURI FURAJERE

Tabelul nr. 3.1

 

Specificaţie tehnică

Criterii specifice de realizare

şi tehnologică

1.

Zonarea

a. zonarea culturilor presupune amplasarea lor în acele condiţii de mediu unde plantele întâlnesc cei mai importanţi factori din condiţiile de existenţă în optimum sau apropiat de optimum. În prima fază se stabilesc cerinţele pedoclimatice ale plantelor şi factorii edafici (de analiză), apoi în faza a doua (de sinteză) se confruntă cerinţele pedoclimatice ale plantelor cu condiţiile de climă şi sol determinate şi se stabilesc zonele de favorabilitate, cu graduările:

foarte favorabile, favorabile, puţin favorabile şi improprii.

culturilor şi a soiurilor

b. zonarea soiurilor se stabileşte în funcţie de rezultatele experimentale obţinute de institutele de cercetări de profil şi staţiunile experimentale agricole, de pretabilitatea acestora în condiţiile naturale ale fermei şi a nivelului tehnic asigurat.

2.

Amplasarea

Organizarea terenului în asolamente se realizează în funcţie de informaţiile oferite de studiile de specialitate şi opţiunile fermierilor;

culturilor

tipul de asolament se stabileşte în funcţie de profilul fermei şi de culturile alese de fermieri; - tipurile de culturi se stabilesc în funcţie de tipurile de sol existente, de însuşirile fizico-chimice ale acestora, de rotaţia culturilor (revenirea culturilor pe acceaşi suprafaţă de teren) şi de planta premergătoare cu graduările foarte

-

bune premergătoare; bune premergătoare; medii; contraindicate;

3.

Aplicarea

Nivelul optim de eficienţă economică al fertilizării culturilor se stabileşte

îngrăşămintelor

în funcţie de planta premergătoare; de fertilizarea aplicată anterior; de gradul de aprovizionare cu apă; de nivelul producţiilor posibil de obţinut şi a consumului specific pe unitatea de produs;

şi

amendamentelor

tipul de îngrăşăminte se aplică diferenţiat în funcţie de concentaţia acestuia, gradul de solubilitate, perioada şi modul de administrare;

-

-

raportul între elementele nutritive (N,P,K) se stabileşte în funcţie de

plante, capacitatea de consum şi producţie a plantei cât şi a destinaţiei produselor obţinute; - fertilizarea organică se aplică culturii premergătoare; - amendarea cu calcar este indicată pe anumite suprafeţe de teren în funcţie de reactia solului

4.

Lucrările

Lucrările solului fiind specifice fiecărui tip de sol, tip de climat şi plantă se

solului

stabilesc în funcţie de plantele premergătoare; de uneltele cu care se

execută arătura (lucrările solului cu plugul, cultivatorul, grapa, freza); de adâncimea de executare a arăturii (lucrări superficiale, adânci, foarte

 

adânci, de desfundare ş.a.) şi de epoca de executare (arături de vară, arături de toamnă, arături de primăvară);

modul de executare a arăturii se stabileşte diferenţiat în funcţie de relieful terenului;

-

arătura pe curbele de nivel se recomandă pe suprafeţele cu terenuri în pantă;

-

pregătirea patului germinativ se stabileşte în funcţie de momentul executării şi adâncimea de lucru.

-

5.

Stabilirea

Densitatea la semănat se stabileşte în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiului (cereale), data semănatului (faţă de epoca optimă), calitatea pregătirii patului germinativ, umiditatea solului (asigurarea densităţii pentru un răsărit rapid), procentul de răsărire în câmp de 85-90% din boabele germinabile semănate;

densităţii

plantelor

stabilirea densităţii plantelor depinde de: numărul de boabe germinabile la metru pătrat; de numărul de boabe germinabile la metru linear şi distanţa între boabe pe rând; valoarea culturală a seminţei (puritatea 85% şi germinaţia 90%); greutatea a 1000 de boabe (MMB); cantitatea de sămânţă la hectar; soiurile cultivate.

-

6. Semănatul

Semănatul este o lucrare tehnologică care se stabileşte în funcţie de:

-

epoca de semănat a culturii (toamna sau primăvara);

adâncimea de semănat (în funcţie de sol, plantă, mărimea seminţei şi timpul când se face semănatul);

-

distanţa dintre rânduri (corelată cu cerinţele soiurilor cultivate, metodele de prelucrare a solului şi maşinile de semănat).

-

7. Întreţinerea

a.

combaterea integrată a buruienilor, se efectuează prin respectarea

culturilor

rotaţiei cuturilor încadrate în asolamente recomandate, prin lucrarea corectă a solului şi asigurarea unor condiţii bune de realizare a densităţii şi de creştere a plantelor astfel încât acestea să înăbuşe buruienile;

b.

combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor, impune respectarea

măsurilor agrotehnice, utilizarea de sămânţă tratată şi aplicarea de tratamente în cursul perioadei de vegetaţie, la avertizare;

-

metoda de combatere a buruienilor, a bolilor, dăunătorilor se stabileşte

pe baza consultării ultimilor noutăţi în domeniu privind produsele nou apărute, cantităţi, concentraţii, asocieri de produse, metode de aplicare şi aparatură performantă;

produsele folosite în combatere sunt utilizate în funcţie de rezultatele obţinute în folosirea lor;

-

-

alegerea şi dozarea substanţelor de combatere şi a metodei de aplicare

se efectuează în concordanţă cu condiţiile evitării efectelor poluante prin remanenţa în sol şi în produse; c. irigarea presupune asigurarea necesarului de apă:

- pentru răsărire (în caz de nevoie);

 

în perioada de vegetaţie (în funcţie de regimul pluviometric din toamnă şi iarnă);

-

necesarul de apă se stabileşte în raport cu producţia planificată, nivelul de fertilizare, rezerva de apă din precipitaţii şi este calculat în funcţie de cultură, suprafaţă şi disponibilul sursei de apă;

-

metoda de irigat se alege în funcţie de dotarea existentă şi potenţială şi de tipul plantei.

-

8.

Evaluarea

Elementele de evaluare a producţiei la nivelul potenţialului biologic al soiurilor, în condiţii optime de tehnologie, sunt:

producţiei

- numărul mediu de plante/m 2 (/ha),

- numărul mediu (greutatea) de boabe pe o plantă;

- MMB.

9.

Recoltarea

Recoltarea culturilor se stabileşte în funcţie de momentele optime specifice fiecărei culturi şi de destinaţia lor;

 

metodele de recoltare alese trebuie să asigure recoltarea în totalitate la o singură trecere, în condiţii de calitate superioară, cu maximum de randament şi cu reducerea la minimum a pierderilor.

-

* această schemă de prezentare este detaliată în “Ghiduri practice tehnico-economice – producţia vegetală” pentru fiecare cultură din grupa de cereale, plante tehnice şi furajere, în funcţie de structura culturilor, stabilită în proiecţia modulelor de exploataţie

3.2 CALENDARUL LUCRĂRILOR AGRICOLE ÎN PRODUCŢIA VEGETALĂ

PENTRU CEREALE ŞI PLANTE TEHNICE

IANUARIE

În această lună se întocmeşte programul general de activitate al exploataţiei pe anul agricol respectiv, program care urmează a fi îmbunătăţit pe parcursul anului în funcţie de situaţiile concrete. Se întocmeşte în linii mari programul de activitate pentru campania de primăvară, închizând culturile ce se vor înfiinţa şi lucrările prevăzute pentru fiecare cultură, în ordinea firească stabilită prin tehnologiile de cultură cadru.

Se începe procurarea de inputuri necesare în campania de primăvară(îngrăşăminte chimice, seminţe, pesticide, etc)

Pentru cultura mare, se execută reparaţiile la maşinile şi uneltele agricole, campaniile agricole.

în ordinea în care acestea se vor folosi în

În câmp, se efectuează controlul semănăturilor de toamnă(din 15 în 15 zile), iar în situaţiile deosebite (ger puternic, crustă de gheaţă, polei, băltări de apă) controlul se face şi mai des. În funcţie de cele constatate, se iau măsuri de spargere a crustei de gheaţă, înlăturare a poleiului, evacuarea apei prin şanţuri de scurgere. O altă lucrare este transportul gunoiului de grajd în câmp. Când există posibilităţi de irigare, dacă toamna şi iarna nu au fost precipitaţii, se fac udări de aprovizionare şi la culturi neincluse în suprafeţele irigate.

În locurile de depozitare a produselor(magazii, pătule, silozuri), se face controlul produselor depozitate şi se iau măsuri de corecţie a eventualelor nereguli. Astfel, acoperirea suplimentară sau dezvelirea parţială a silozurilor, în funcţie de temperatură(desfacerea silozurilor şi sortarea produselor depozitate când se constată prezenţa mucegaiurilor),lopătarea produselor şi aerisirea în magazii.

FEBRUARIE

Se continuă toate lucrările rămase neterminate din luna ianuarie. O atenţie deosebită se acordă în continuare controlului şi îngrijirii semănăturilor de toamnă. În acelaşi timp se efectuează lucrări pregătitoare pentru campania agricolă de primăvară, care se referă la analiza seminţelor, condiţionarea şi tratarea acestora, stabilirea cantităţilor de sămânţă necesară pe specii.

Adeseori, în zona de câmpie din sudul şi vestul ţării, încep lucrările de câmp, putându-se efectua:

- fertilizarea, tăvălugirea culturilor de toamnă la ieşirea din iarnă(acolo unde se semnalează fenomenul de descălţare)

- proba semănătorilor şi a maşinilor de administrat îngrăşăminte chimice

- pregătirea terenului pentru semănat şi însămânţarea primelor suprafeţe de culturi din epoca I, urgenţa I :

ovăz, mazăre, borceag de primăvară, lucernă, etc.

MARTIE

În această lună se desfăşoară din plin campania de însămânţări de primăvară. Imediat ce zăpada s-a topit şi se poate lucra în câmp, arăturile de toamnă se grăpează pentru a distruge capilaritatea stratului superficial de sol, prevenindu-se astfel pierderea apei. Pentru culturile care urmează a se semăna în epoca I, se execută lucrarea cu combinatorul la adâncimea de îngropare a seminţelor. Dacă se fertilizează cu îngrăşăminte chimice, acestea se administrează pe teren înainte de lucrarea cu cultivatorul. Dacă terenurile sunt puternic tasate sau îmburuienate, se fac discuiri repetate în cruce, cu care ocazie se încorporează şi îngrăşămintele chimice.

În prima urgenţă, imediat ce se poate ieşi în câmp se seamănă toate suprafeţele de ovăz, mazăre, borceag de primăvară,

0

lucernă, in de fuior, butaşii de sfeclă pentru obţinerea de seminţe. Când temperatura solului ajunge la 3-6 C, se continuă cu semănatul sfeclei de zahăr şi de nutreţ, florii soarelui, năutului, a inului de ulei. Tot în epoca I se semănă şi plantele aromatice şi anume coriandru, anasonul, chimionul şi feniculul.

Spre sfârşitul lunii, dacă temperatura solului depăşeşte 6

0

C, se însămânţează cânepa şi se plantează cartoful.

Nu se vor neglija nici măsurile de îngrijire a culturilor de toamnă. Dacă fertilizarea cerealelor păioase de toamnă nu s-a făcut în luna februarie, această lucrare se face în primele zile ale lui martie, începând cu grâul de toamnă.

Când pământul se dezgheaţă şi înfloreşte, culturile viguroase se grăpează cu grapa cu colţi reglabili, iar cele care au suferit fenomenul de descălţare se tăvălugesc.

Acolo unde culturile de toamnă au fost compromise, se iau măsuri pentru reînsămânţare cu culturi de primăvară. Dacă terenule este tasat şi îmburuienat, se face din timp o arătură superficială, care apoi se mărunţeşte cu grapa cu discuri; pregătirea patului germinativ se realizează în preziua semănatului culturii ce înlocuieşte pe cea compromisă.

Terenurile cu sol mai afânat şi vegetaţie redusă se lucrează cu grapa cu discuri, pregătirea patului germinativ efectându-se ca şi în cazul precedent.

În paralel cu semănatul plantelor din epoca I, se continuă lucrările solului(grăpări, discuiri, etc) pe terenurile ce urmează a fi semănate mai târziu. De asemenea, analiza şi tratarea seminţelor pentru semănatul acestor culturi, proba maşinilor de semănat, etc.

Acolo unde există posibilităţi de irigare şi timpul este secetos, se continuă irigările la cerealele păioase de toamnă.

Dintre lucrările de protecţia plantelor, menţionăm: controlul produselor agricole în perioada de trecere de la iarnă la primăvară, controlul infestării solului cu larve ale cărăbuşului de mai, viermilor sârmă ,gândacului ghebos, buha semănăturilor.

APRILIE

În această lună se semănă culturile din epoca a–II-a. Se începe cu cânepa şi cartoful, dacă aceste lucrări nu s-au realizat la

0

sfârşitul lunii martie. Când temperatura ajunge la 8 C la adâncimea de 5-6 cm, începe semănatul soiei, apoi al porumbului şi fasolei. Înainte de semănat, se pregăteşte patul germinativ cu cultivatorul. Dacă este necesar, înainte de acesta lucrare se aplică îngrăşăminte chimice.

Se controlează periodic starea semănăturilor şi se iau măsuri de completare a golurilor sau eventual de reînsămânţare. În a

doua jumătate a lunii aprilie începe recoltarea borceagului de toamnă.

Încep lucrările de întreţinere a culturilor de câmp; plivitul culturilor semănate des şi prăşitul culturilor semănate în epoca

I, mai ales sfecla şi floarea soarelui; de asemenea se execută răritul la aceste culturi.

Se efectuează pregătirea terenului şi a seminţelor pentru plantele ce se semănă în epoca a- III-a. Uneori la sfârşitul lunii

aprilie se însămânţează plante mai pretenţioase la căldură, ca iarba de Sudan, sorgul, ricinul.

O mare atenţie trebuie acordată lucrărilor de protecţia plantelor. Dintre dăunătorii polifagi, în această lună atacă cărăbuşul

de mai, rătiştera, viermele sârmă şi gândacul pământiu. Contra răţişoarei şi gândacului pământiu(în această lună se întâlnesc mai ales la sfecla de zahăr şi floarea soarelui), dacă tratamentul la sămânţă se dovedeşte insuficient, se fac tratamente şi în vegetaţie.

Culturile de rapiţă pot fi uneori atacate de gândacul roşu şi purecii de pământ. Se combat prin tratamente la avertizarea primită de la unităţile de profil.

La culturile în care sunt atacate de pureci se fac tratamente în vegetaţie.

Lucernierele pot fi atacate de gărgăriţa mare a lucernei şi în acest caz se izolează prin şanţuri zonele atacate şi se fac tratamente în vegetaţie. În cazuri de atac de buburuză, de gândac roşu al lucernei sau gărgăriţa lucernei, se coseşte lucerna timpurie şi se lasă benzi capcane pe care se efectuează tratamente de combatere.

MAI

În prima parte a lunii se termină semănatul plantelor din epoca a II-a: iarba de Sudan, sorg, dovlecei, pepeni, etc. Lucrarea

se va realiza într-o perioadă cât mai scurtă, întrucât această lună este in general ploioasă şi acesta ar putea prelungi prea mult semănatul.

În această lună se execută numeroase lucrări de întreţinere, astfel:

- grăparea culturilor înainte sau după răsărire, dacă s-a format crustă, la culturile de porumb, soia, cartof, etc.

- răritul la porumb şi eventual la sfeclă şi la floarea soarelui, dacă la acestea din urmă lucrarea nu s-a terminat în luna aprilie;

- plivitul la culturile semănate des, atenţie deosebită acordându-se loturilor semincere;

- prăşitul tuturor culturilor prăşitoare; adesea în această lună se aplică câte două praşile;

- fertilizarea în timpul vegetaţiei a culturilor prăşitoare: porumb, floarea soarelui, sfeclă, cartof ,etc.

- deşi în general luna mai este ploioasă, pe suprafeţele prevăzute a se iriga, dacă precipitaţiile sunt insuficiente şi rezerva de apă a solului este redusă, se administrează o udare;

- în această lună se recoltează prima coasă la lucernă, de asemenea borceagul de toamnă şi chiar cel de primăvară pentru masă verde. După transportul recoltei de furaje, se aplică îngrăşăminte şi se grăpează pentru încorporare superficială. De menţionat că înainte de recoltarea masei vegetale, se distrug prin ardere eventualele vetre de cuscută din lucernieră. Suprafeţele de teren eliberate după recoltarea plantelor furajere anuale(borceaguri) se pregătesc pentru semănatul în mirişte, în cadrul conveierului verde.

Încă din luna mai încep pregătirile pentru campania de recoltare a cerealelor păioase pentru campania de recoltare a cerealelor păioase şi a altor plante cu recoltare timpurie(mazăre, rapiţă).

Trebuie acordată atenţie sporită faţă de lucrările de protecţia plantelor. Se va efectua un control repetat al stării culturilor, pentru depistarea eventualelor atacuri de dăunători, astfel:

- buha semănăturilor, la cereale păioase, cartof, sfeclă, etc.

- gândacul ghebos la grâu;

- gândacul bălos al ovăzului, care atacă şi culturile de orz şi de grâu;

- gărgăriţa mazării;

- gărgăriţa sfeclei şi răţişoara porumbului;

- gândacul roşu al rapiţei.

Îndată ce se semnalează atacul, se apelează la aplicarea tratamentului de combatere.

La plantele furajere se semnalează de obicei aceiaşi dăunători ca în luna aprilie. Dintre bolile plantelor mai frecvente în această lună sunt :putregaiul cenuşiu al florii soarelui, antacnoza la mazăre şi fasole, bacterioza fasolei, cercosporioza frunzelor de sfeclă, putregaiul umed al tuberculilor de cartofi.

IUNIE

În luna iunie se continuă lucrările de întreţinere a culturilor prăşitoare.

Se prăşesc toate plantele semănate rar, mai înainte de începerea înfloritului, la porumb, floarea soarelui, fasole, soia, sfeclă, cartof.

Se efectuează a doua fertilizare fazială în vegetaţie la a porumb, floarea soarelui, sfeclă, cartof, etc. În această lună începe pregătirea tuberculilor de cartofi pentru plantările de vară şi dacă este posibil la finele lunii se realizează şi plantatul.

Se seamănă în mirişte plante furajere, în special porumb pentru masă verde şi porumb pentru siloz, pe terenurile eliberate de plantele cu recoltare timpurie.

Se recoltează porumbul masă verde semănat în luna aprilie. Se finalizează recoltatul mazării şi al rapiţei. În ultima decadă a lunii, se recoltează orzul pentru boabe şis e începe recoltarea primelor suprafeţe de grâu.

Înaintea de începerea recoltatului la cereale păioase, se efectuează o serie de lucrări pregătitoare şi anume:

- pregătirea combinelor de recoltare, a remorcilor de transport producţia, a uneltelor şi materialelor necesare pentru prevenirea şi stingerea eventualelor incendii, a prelatelor folosite la etanşarea mijloacelor de transport a producţiei de boabe.

- pregătirea preselor de balotat paie şi stabilirea locurilor la marginea solelor unde urmează a fi depozitaţi baloţii până în momentul transportului la sediile exploataţiilor agricole.

- repararea, curăţirea şi dezinfectarea spaţiilor de depozitare a produselor.

- evaluarea producţiei, acţiune care se efectuează când plantele ajung în faza de coacere în pârgă.

Pe măsură ce terenurile sunt eliberate după recoltarea culturilor, se execută lucrări mecanizate în funcţie de condiţiile concrete şi anume gradul de îmburuienare, gradul de aprovizionare cu apă a solului, mijloacele mecanice disponibile.

În continuare, se va acorda atenţie lucrărilor de protecţie a plantelor.

Imediat după treierat, seminţele de mazăre se vor trata împotriva gărgăriţei.

Dintre dăunătorii plantelor de cultură, pagube mai mari produc în această perioadă viespea cerealelor, cărăbuşeii cerealelor, adulţii gândacului ghebos, ploşniţele cerealelor, sfredelitorul porumbului.

Bolile cele mai răspândite care se manifestă în luna iunie sunt: mălura, tăciunele şi ruginile cerealelor, putregaiul florii soarelui, râia neagră a cartofului, etc.

IULIE

Cea mai importantă lucrare ce se execută în această lună este strângerea recoltei de cereale păioase, în primul rând a grâului şi apoi a ovăzului. Cantităţile de produse acre rămân în cadrul exploataţiilor agricole se pun în magazii la început în start subţire, pentru a nu se încinge.

Se procedează în continuare la curăţirea seminţelor. Se efectuează controlul zilnic, mai ales dacă produsele conţin seminţe de buruieni sau dacă recoltarea s-a făcut pe vreme umedă. Principala măsură este lopătarea seminţelor. Stratul de boabe nu se va îngroşa decât pe măsură ce în diferite puncte ale lotului umiditatea a scăzut sub 13-14%. În afară de cerealele păioase, în această lună se mai recoltează inul de fuior, cânepa de fuior, muştarul, cartoful din soiurile timpurii.

Suprafeţele de teren de pe acre s-a strâns recolta se lucrează, acordându-se prioritate celor care sunt destinate a fi însămânţate în toamnă. Odată cu araturile efectuate pentru înfiinţarea culturilor de cereale păioase de toamnă, mai ales pentru grâu, se încorporează în sol îngrăşămintele chimice cu fosfor sau cele complexe, precum şi acolo unde este posibil, gunoi de grajd bine fermentat.

În această lună se face cositul al doilea al lucernierilor, cu menţiunea ca în majoritatea zonelor din ţară această coasă se lasă loturi speciale, pentru producerea de sămânţă. Se aleg în acest sens suprafeţe având plante bine dezvoltate, lipsite de

buruieni şi mai ales fără vetre de cuscută. Este indicat a se lăsa pentru seminţe lucerna care se găseşte între al 2-lea şi al 4- lea an de vegetaţie.

Spre sfârşitul lunii iulie, în unele cazuri poate să înceapă însilozarea porumbului. În mod obligatoriu însă, în această lună se finalizează pregătirea locurilor speciale pentru însilozare; de obicei lucrarea se execută în silozuri de suprafaţă.

La începutul lunii iulie, se realizează plantarea de vară a cartofului. Acolo unde sunt posibilităţi de irigare, se mai pot semăna plante furajere în mirişte, îndeosebi porumb pentru masă verde.

Nu vor fi neglijate nici lucrările de protecţia plantelor. În general se întâlnesc aceiaşi dăunători ca în luna precedentă. O deosebită atenţie se va acorda depistării şi distrugerii vetrelor de cuscută(la in, lucernă) şi de lupoaie ( la floarea soarelui, cânepă, cartof, etc).

AUGUST

Luna august este în general secetoasă şi uneori excesiv de secetoasă. Pentru culturile de sfeclă, porumb, soiuri târzii de cartof, etc., udările aplicate în această lună sunt hotărâtoare, determinând nivelul recoltelor.

Începând cu primele zile din lună, se face evaluarea recoltei la culturile de fasole, floarea soarelui şi porumb, pe măsură ce plantele respective se apropie de coacere. În această lună se recoltează floarea soarelui, fasolea, soia. Se recoltează şi se treieră loturile semincere şi gramincee perene. Inul şi cânepa recoltate pentru fuior se topesc şi apoi se prelucrează. În unele cazuri începe recoltarea primelor suprafeţe cu sfeclă de zahăr.

În această lună se desfăşoară din plin lucrările de însilozare a porumbului, pe măsură ce plantele ajung în faza de coacere lapte-ceară şi au aproximativ 70-75% umiditate. Se ştie faptul că întârzierea acestei lucrări are ca urmare scăderea numărului de unităţi nutritive la hectar şi o reducere a perioadei de păstrare a porumbului însilozat. De aceea este necesar ca însilozatul să se facă într-o perioadă cât mai scurtă, iar tasarea succesivă a straturilor de porumb tocat să se realizeze cât mai bine, eliminând aerul, astfel favorizându-se fermentaţia lactică dorită.

În magazii, se controlează în continuare produsele depozitate, efectuându-se şi lucrările corespunzătoare de condiţionare şi îngrijire, cu referire la vânturare, selectare, aerisire, îngroşarea sau subţierea stratului de produse depozitate.

În câmp, se continuă cu lucrările solului. Pentru semănăturile de toamnă, arăturile vor fi urmate de discuiri în agregat cu grapa, pentru a menţine terenul curat de buruieni şi de a păstra umiditatea provenită din eventualele ploi.

În cazul executării de arături proaspete(după fasole, floarea soarelui, cartof, in, etc), este bine ca înainte să se facă udări de aprovizionare acolo unde este posibil. Când pământul începe să se usuce la suprafaţă , se lucrează cu grapa cu discuri urmată de grapa cu colţi.

La lucrările de discuire se introduc în sol şi îngrăşămintele chimice, mai ales pentru grâu.

Tot acum se începe cu pregătirea gunoiului de grajd, care urmează a fi încorporat sub brazdă la arătura de tomnă şi dacă este posibil, acesta se transportă la capătul solelor acre urmează ase fertiliză organic, depozitându-se în grămezi acoperite.

În această lună începe pregătirea campaniei de însămânţări şi arături de toamnă. Se iau măsuri de pregătire a seminţelor destinate înfiinţării culturilor de toamnă(condiţionare, controlul purităţii şi germinaţiei).

La sfârşitul lunii august începe semănatul rapiţei de toamnă.

SEPTEMBRIE

La începutul lunii se verifică atent stadiul pregătirilor pentru campania de însămânţări şi recoltări de toamnă . În vederea însămânţării cerealelor p