CURCUMINA

Cucumina 1, numită şi turmeric, a fost menţionata într-un ierbar asirian care datează de circa 600
de ani Î.C. şi mai este de asemenea menţionată în celebrul tratat al medicului grec Dioscoride
“ Materiale medicale”. Marco Polo într-una din descrierile călătoriilor sale în China : “am întâlnit o plantă
care are toate caracteristicile adevăratului safron, aceeaşi aromă, acelaşi miros şi chiar aceeaşi culoare
dar care nu este safron. Este foarte apreciată de populaţia locală şi este un ingredient prezent în toate
felurile de mâncare preparate de băştinaşi “ .

HO CH CH C CH2 C CH CH OH
O O
CH3O OCH3
(I)

Această plantă se mai numea în vechime safron indian. Ca şi şofranul, turmericul este un
colorant natural. În Statele Unite a fost importat şi folosit în principal pentru vopsirea fibrelor şi a pieilor,
până la descoperirea vopselelor pe bază de anilină, la începutul anilor 1930.
Curcumina se extrage din radacinile unei plante, Cucuma Longa, care creşte în climate tropicale
calde şi umede, cu soluri fertile (în India se obţine 90% din producţia mondială). Planta se regăseşte în
numeroase soiuri dintre care doar câteva sunt valoroase pentru industrie : Madras, Alleppey. Face parte
din familia ghimbirului (Zingiberaceae), alături de aproximativ 70 de plante şi are frunze lungi şi ascuţite
care pornesc de la tulpina subterană, numită rizom, şi pot ajunge până la 60 de centimetri sau chiar 1
metru înălţime.
Unele specii au inflorescenţe foarte frumoase, având culori de la roz la roşu. Rădăcina are
culoarea exterioară maro-portocalie, nuanţa variind în funcţie de specie. În interior culoarea este galben-
portocalie. Când radacina este macinata şi uscata se obţine o pulbere galbenă cu nunţă portocalie.

EXTRACŢIA COLORANTULUI
Rădăcinile sunt recoltate după opt sau nouă luni de la plantare, între lunile decembrie şi martie.
După recoltare sunt fierte în apă sau într-o soluţie slab alcalină. Această procedură reduce timpul de
uscare şi conferă curcuminei o culoare mai uniformă. Procesul diferă în funcţie de zona de producţie dar
întotdeauna implică etapele de fierbere şi uscare la soare.
În afară de obţinerea sub formă de pudră, curcumina se poate extrage cu solvenţi speciali din
rădăcinile uscate şi mărunţite. Solvenţii sunt aleşi astfel încât , ulterior, produsul să fie solubil în apă sau
substanţe organice. Se poate obţine şi sub formă de uleiuri volatile sau ca precipitat cristalin (conţine
pâna la 95% curcumină pura) folosind hidrocarburi drept solvent. Cu cât conţinutul de ulei volatil este mai
mare cu atât este mai puternică aroma turmericului pe când lipsa acestuia duce la obţinerea unui colorant
mai puternic.
O metodă uzuală de obţinere a unui colorant cât mai pur este extracţia din rizomul de Curcuma
cu alcool etilic la cald. Izolarea produsului se face prin diluarea cu apă a extractului alcoolic urmată de
filtrare şi uscare. Din 20 kg de rădăcină uscată se obţine aproximativ 1 kg de colorant.
Turmericul este şi o plantă aromatică; are un miros uşor cu aromă slabă de piper iar gustul este
iute şi amar. Pudra de curcumină a fost utilizată de-a lungul timpului în Asia de S-E pentru conservarea
alimentelor dar şi de medicina tradiţională (mai ales în India) pentru a trata o varietate largă de
indispoziţii : dureri de cap, infecţii, guturai, îndepărtarea febrei, uşurarea digestiei.
Culoarea galbenă este determinată de pigmenţii polifenolici sintetizaţi de rădăcina plantei. Dintre
aceşti pigmenţi (curcuminoide) în cantitea mai mare se află : curcumina (pigmentul majoritar), dimetoxi-
curcumina, bis-dimetoxicurcumina, 5-metoxi-curcumina şi dihidro-curcumina.
Recent un grup de cercetători din USA a realizat un studiu amplu asupra amestecului de
curcuminoizi extras din plantă. În urma acestui studiu au descoperit nouăsprezece compuşi naturali.
Conţinutul chimic al probelor de turmeric a fost analizat printr-o varietate de metode care includ
gaz-cromatografie (GC), spectroscopia de masă (MS), cromatografie lichidă de înaltă performanţă
(HPLC) şi aceasta cuplată cu spectroscopia de masă (LC-MS), cromatografie în strat subţire (TLC) şi
electroforeza capilară.
Toate acestea s-au folosit având drept scop separarea şi determinarea cantitativă a celor trei
curcuminoizi majori prin uscarea pudrei de tumeric sau din sesquiterpenoizi găsiţi in uleiul esenţial din
rizom.
Din totalul celor nouăsprezece diarilheptanoide şase au fost identificaţe, dar nu se ştia că fac
parte din compoziţia tumericului şi şase sunt compuşi noi, identificaţi pentru prima dată.
 O O

R1 R2

O O O O
MeO OMe MeO

HO OH HO OH
1 2
curcumina dimetoxicurcumina

O O O O
HO

HO OH HO OH
3 4
bisdimetoxicurcumina 4' - hidroxi - bisdimetoxicurcumina

O O

R1 R2

O O O O
MeO

HO OH HO OH
5 6A
dihidrobisdimetoxicurcumina dihidrodimetoxicurcumina

O O O O
OMe MeO OMe

HO OH HO OH
6B 7
letestulanin B dihidrocurcumina

O O O OH

R1 R2 R1 R2

O O O OH

HO OH HO OH
8 9
tetrahidrobisdimetoxicurcumina 5 - hidroxi -1, 7- bis( 4 - hidroxifenil) -3 -heptanone
 OH OH

R1 R2

OH OH

HO OH
10
1,7 - bis( 4 -hidroxifenil) - 3,5 - heptandiol

O
MeO OMe

HO OH
12
1, 7 - Bis(4 -hidroxi -3 -metoxifenil) 1,4,6 -heptatrien -3 -one

R1 R2

O
OMe

HO OH
13
7 - ( 4 - Hidroxi - 3 - metoxifenil) - 1 - (4 - hidroxifenil) -4, 6 - heptadien - 3 - one

O
MeO OMe

HO OH
14
1,7 - Bis(4 - hidroxi - 3 - metoxifenil) -4, 6 -heptadien - 3 - one

O
MeO OMe

HO OH
15 OMe
1 - (4 - Hidroxi - 3 - metoxifenil) - 7 - (4 - hidroxi- 3, 5 - dimetoxifenil) -4, 6 - heptadien - 3 - one
 OH O O

R1 R2

OH O O
OMe

HO OH
16
1 - Hidroxi - 1 - ( 4 - hidroxifenil) -7- (4 - hidroxi-3 -metoxifenil) - 6 - hepten -3, 5 - dione

OH O O
HO OMe

HO OH
17
1 - Hidroxi- 1 - (3 , 4 - hidroxifenil) -7- (4 - hidroxi -3 -metoxifenil) - 6 - hepten-3, 5 - dione

O OH

R1 R2

O OH
HO OH

HO OH
18
1 -Hepten -3 - one, 5 - hidroxi - 1, 7- bis( 3 , 4 - dihidroxifenil)

Structura chimică a curcuminei a făcut obiectul a numeroase studii. Compusul cu structura 1 este
înscris în Colour Index cu denumireile de : Yellow 3 (compusul natural) şi Gelb 6 (cel sintetic).

SINTEZE ALE CURCUMINEI

Curcumina şi derivaţii sai se pot obţine prin condensarea de compuşi carbonilici. În aceste
condensări vanilina sau celelalte benzaldehide substituite reacţionează drept componente carbonilice iar
acetilacetona reacţionează drept componentă metilenică, prin cele două grupe metilenice laterale.
Problema care apare constă in faptul ca acetilacetona conţine o grupare metilenică centrală a
cărei reactivitate este mult mai mare decât a celor laterale. Din această cauză, pe parcursul sintezei este
necesară blocarea grupei metilenice mediane, urmând ca în finalul sintezei aceasta să fie eliberată.

1. Sinteza curcuminei pornind de la clorura acidului carbometoxi-feruloic

Aceasta reprezintă prima cale de sinteză şi este greoaie deoarece presupune parcurgerea multor
etape ( Schema 1)
 Schema 1. Prima sinteză a curcuminei

O COOC2H5
C2H5ONa
CH3 O C O CH CH COCl + CH2
CO
CH3O CH3
Clorura acidului carbometoxiferuloic

O COOC2H5
+ H2O/C2H5ONa
CH3 O C O CH CH C CH C CH3
O O
CH3O
Esterul etilic al acidului
(carbometoxiferuloic, acetil) acetic

O
CH3 O C O CH CH C CH2 C CH3 + clorura acidului
carbometoxiferuloic
O O
CH3O

Carbometoxiferuloilacetona

CH3
O
O CO
+ C2H5ONa
H3C O C O CH CH C CH C CH CH O C O CH3
O O
CH3O OCH3
1,1-Di (carbometoxiferuluil) acetona

O
O
+ NaOH
H3C O C O CH CH C CH2 C CH CH O C O CH3
O O
CH3O OCH3
Di (carbometoxiferuloil) metan

HO CH CH C CH2 C CH CH OH
O O
CH3O OCH3
Diferuloil metan
(Curcumina)

2.Obţinerea curcuminei prin condensarea carbometoxiferuloilclorurii cu acetat de vinil

Această metodă imită biosinteza vegetală a curcuminei. În celulele plantei blocarea grupării
metilenice mediane se realizează sub influenţa adenozintrifosfatului, prin esterificarea cu acid fosforic a
formei enolice a acetilacetonei.
În laborator condensarea se realizează in prezenţa clorurii de aluminiu anhidre, în mediu de
sulfură de carbon. La tratarea cu apă a sării complexe de aluminiu obţinute se degajă bioxid de carbon şi
se eliberează curcumina.

3. Sinteza curcuminei din acetilacetonă şi vanilină

În 1959 Jan Van Alphen şi Hendrik Paban reuşesc să blocheze gruparea metilenică mediană din
acetilacetonă prin tratare cu anhidridă borică. Deşi ei nu explică mecanismul reacţiilor ce au loc în
această sinteză, reiese că blocarea grupării metilenice mediane se bazează pe proprietatea
acetilacetonei de a enoliza prin implicarea acestui metilen. Forma enolică este stabilizată prin esterificare
cu anhidridă borică. După condensarea grupelor metilenice laterale cu două molecule de vanilină, se
hidrolizează esterul in cataliză acidă şi se obţine curcumina în stare liberă. (Schema 2)

Schema 2
Formarea esterului boric mixt al acetilacetonei

2 H3C C CH2 C CH3 2H3C C CH C CH3

O O O OH

CH3 CH3
C O O
+ B2O3 O C + 2B(OR)3
HC B B CH
C O OH HO O C
CH3 CH3

CH3 CH3
C O O
O C + 2B(OR)3
HC B B CH
C O H O C
O O
CH3 H
B(OR)3 B(OR)3 CH3

CH3
C O OR
HC B + ......
C O OR
CH3
Mediul de reacţie folosit este un ester, de obicei acetatul de etil. Deoarece produsul de condensare dintre
acetilacetona şi anhidrida borică este insolubil în acetat de etil, se adaugă un trialchilborat care
reacţionează cu esterul boric al acetilacetonei enolizate şi formează esteri micşti, solubili în acetat de etil,
reacţia decurgând astfel în mediu omogen.
Deoarece mediul de reacţie este slab acid iar condensarea cu vanilină are loc în mediu slab
alcalin, se introduce în mediul de reacţie o amină primară, putin volatila, ce poate fi: hexilamina,
pentilamina sau butilamina.

PROPRIETĂŢILE CURCUMINEI

a.Proprietăţi fizice

Curcumina este o substanţă solidă cristalină. Din metanol depune prisme rombice cu p. t. 183 oC.
Dacă depunerea cristalelor se face în soluţii diluate şi lent se obţin cristale mari, aciculare. Cristalele de
curcumină prezintă fenomenul de pleocroism, culoarea modificându-se în timp de la galben deschis la
galben-roşu.
Solubilităţi: - acid acetic - uşor solubilă;
- eter- greu solubilă;
 - sulfură de carbon- putin solubilă;
- alcool la rece- puţin solubilă;
- alcool la cald- uşor solubilă.

b. Proprietăţi chimice

Curcumina prezintă proprietăţile chimice caracteristice grupărilor funcţionale pe care le conţine.

Cu hidrogenul, în prezenţa "negrului de platină" în soluţie acetică, trece în tetrahidrocurcumină. Prin
tratare cu brom, în cloroform, conduce la bromocurcumină.
Reacţii de culoare : - H2SO4 conc. – se dizolvă cu culoarea roşu-galben (culoarea dispare repede);
- HNO3 fumans – o colorează lent în violet;
- sol. FeCl3 – se colorează în roşu-brun;
- în mediu alcalin culoarea virează de la galben la maro-roşcat (poate fi
utilizată drept indicator de pH).
La încălzirea curcuminei cu acid boric şi acid sulfuric în alcool, acetonă sau acid acetic, în prezenţă
de glicerină sau monită, se formează rozacianina (II).
O soluţie de curcumină şi acid boric evaporată la sec se colorează în roşu-oranj datorită formării
rozacianinei.
HO OH+

H3CO H3CO

O O
B HSO4-
O O

H3CO H3CO

O OH

(II)

COMPLECŞI METALICI AI CURCUMINEI

Primii complecşi metalici ai curcuminei au fost brevetaţi în anul 1981 de Maing şi Miller. Aceştia sunt
coloranţi solubili în apă, derivaţi ai Sn(II). Raportul ligand : metal se situează între 4 : 1 şi 5 :1. Acest
raport sugerează o structură polimeră pentru complex (3) :

Sn+2
O-
R C CH C R O-
R O HC C R
O C
C O
R C CH R O
Sn+2 unde: R = CH CH OH
O R HC C R
O C
C O
R C CH R OCH3
O
O- R C CH C R
Sn+2 O-

(III)
 Complecşii metalici ai curcuminei şi ai derivaţilor săi se obţin prin tratarea curcuminei solubilizate
în alcool cu săruri ale metalului respectiv, în prezenţa unor cantităţi foarte mici de acid clorhidric. Pentru
metalele divalente procesul este prezentat în Schema 3.

Schema 3
Formarea complecşilor curcuminei cu metale divalente

HO CH CH C CH2 C CH CH OH
O O
CH3O OCH3

HO CH CH C CH C CH CH OH
O OH
CH3O OCH3

+ Me2+

R R
C O O C
HC Me+2 CH unde: R = CH CH OH
C O O C
R R OCH3

Pentru metalele trivalente (Me3+) structura complexului implică legarea a trei resturi de curcumină.
Complecşii metalici ai curcuminei sunt solubili în apă. Produsul de solubilitate al
complexului este suficient de mic pentru ai asigura stabilitatea în prezenţa unor liganzi cum ar fi acidul
ascorbic, acidul citric etc.
Aceşti compuşi pot fi utilizaţi drept transportori de oligoelemente în preparate farmaceutice şi
alimentare sau în calitate de coloranţi cosmetici.
Prin complexare are loc o închidere a culorii (efect batocrom), mai mult sau mai puţin intensă, în
funcţie de natura metalului folosit drept ligand (Cu 2+, Sn2+, Co2+, Ni2+, Mn2+, Fe2+, Cr3+, Al3+, Fe3+).

UTILIZĂRILE CURCUMINEI

I) În industria textilă

Curcumina a fost utilizată la început drept colorant textil. Ea vopseşte bumbacul, lâna şi mătasea
direct, într-o culoare galben-verzuie. Prin utilizarea de mordanţi culoarea vopsirilor diferă :
 Cu mordant de aluminiu – galben.brun ;
 Cu mordant de crom – brun ;
 Cu mordant de fer – negru ;
 Cu mordant de staniu – oranj.

Mordantul poate fi aplicat în mediu slab acid sau de sare acidă, baia nu trebuie să depăşească
temperatura de 60oC. Mediul nu trebuie să fie alcalin deoarece vopsirea va pierde din stralucire şi
profunzime.
Curcumina se mai foloseşte şi la nuanţarea unui alt colorant natural (Logwood), pentru pielea
crudă.
II) În industria alimentară

Curcumina a fost folosită din cele mai vechi timpuri. Anumite proprietăţi fac din această substanţă
o alegere ideală pentru folosirea ca aditiv alimentar. Este foarte des folosită la prepararea muştarului
pentru toate caracteristicile sale : culoare, miros, aromă. De asemenea se foloseşte ca adaos la pudra de
curry pentru a-i conferi culoarea caracteristică şi pentru a contribui la aromă. Curcumina este utilizată şi la
prepararea altor alimente (pantru aromă) : murături, produse pe bază de carne, brînzeturi. Soiurile de
plante din care se obţine curcumina fără miros sau aromă sunt folosite doar pentru proprietăţile de
colorant în numeroase produse : îngheţate, suc de fructe, iaurturi, prăjituri, biscuiţi, cereale, sosuri, unt,
margarină, colorarea unor comprimate farmaceutice etc. În unele regiuni ale Japoniei (Okinawa) se
foloseşte la prepararea unor ceaiuri cu efect curativ.
Culoarea se poate modifica prin amestecare cu alte ingrediente colorate (ex. paprica), obţinând
diferite nuanţe de la galben la roşu, foarte utile ca aditivi alimentari.
Pudra de curcumină este utilizată în produse împachetate pentru a le proteja de efectele nocive
ale radiaţiilor solare, răşinile uleioase sunt folosite pentru produse pe bază de ulei iar curcumina dizolvată
în alcool pentru soluţii apoase.

III) În laborator

Extractele de curcumină sunt întrebuinţate şi în laboratoare ca indicator deoarece îşi schimbă

culoarea în mediu acid sau alcalin.
Hârtia de turmeric, preparată prin îmbibarea hârtiei albe în tinctură şi uscarea acesteia, se
utilizează ca indicator pentru alcaloizi şi acid boric.

IV) Efecte fiziologice

Curcumina, extrasă din Curcuma longa, este un antioxidant puternic care aduce o protecţie
eficace leziunilor provocate de radicali liberi. Se ştie încă din 1910, în urma studiilor farmacologice şi
chimice, că principiile active ale curcuminei sunt curcuminoidele, mai ales curcumina pură, care s-a
dovedit a fi un antioxidant puternic, mai activ decât vitamina E, un puternic antiseptic şi antibacterian şi un
puternic antiinflamator. Alte proprietăţi dovedite ştiinţific : reduce colesterolul, stimulând secreţia biliară,
este un dezimfectant intestinal foarte eficace, un bun fluidizant al sângelui, pe care îl purifică şi un bun
stimulent al circulaţiei sngvine.
Studii clinice recente au dovedit eficacitatea curcuminei în cazul durerilor de spate, reumatismului
şi durerilor de articulaţii. În aceste cazuri împiedică discurile intervertebrale să secrete substanţe
proinflamatorii şi blochează sinteza citokinelor responsabile pentru inflamarea articulaţiilor. Deasemenea
încetineşte demineralizarea şi neutralizează osteoclastele, împiedicând astfel distrugerea oaselor.
Alte studii demonstrează efectul preventiv dacă nu chiar curativ în cazul anumitor tipuri de cancer :
 cancer de piele – la pacienţi cu o anumită formă de cancer de piele, curcumina a redus, după 18
luni de tratament, durerea şi dimensiunile leziunilor tumorale iar în stadiu iniţial al bolii a indus
moartea celulelor canceroase ;
 Alzheimer – poate fi prevenit ; curcumina împiedică invazia creierului cu proteine amiloide,
responsabile de producerea bolii ;
 Leucemie – teste încurajatoare ;
 Cancer de sân ;
 Cancer de prostată.

Studiile efectuate pe animale par să demonstreze eficacitatea curcuminei în tratarea leucemiei,

limfoamelor, cancerului de colon, melanoame, cancerul rinichiului.

Eficacitatea curcuminei în prevenirea cancerului, comparativ cu alti compuşi naturali studiaţi în

acest curs :

Curcumina > β –Caroten > Hesperidină (flavonoid)

Aceste studii au avut ca punct de plecare observaţia că în rândul populaţiilor băştinaşe din zonele
în care se cultivă şi se consumă mari cantităţi de Curcuma longa numărul cazurilor de cancer este foarte
redus faţă de medie. În momentul de faţă se cercetează mai multe tipuri de medicamente pentru tratarea
cancerului, bazate pe extracte ce conţin curcumină.
Pe plan mondial Curcuma longa este cultivată pe arii tot mai mari, nu numai în India ci şi în
majoritatea ţărilor asiatice, atât pentru numeroasele sale utilizări cunoscute din vechime cât şi datorită
celor descoperite mai târziu.
În alimentaţie rolul curcuminei pare şi mai important deoarece s-a observat că aceasta reduce numărul
tumorilor stomacale induse de benzoapirena ( un mutagen format prin prepararea carnii la grătar), chiar
dacă este administrat după expunerea la acest mutagen.