Sunteți pe pagina 1din 35

http://www.rasfoiesc.

com/educatie/chimie/LUCRA
RE-DE-LICENTA-CHIMIE-SI-I37.php
LUCRARE DE LICENTA CHIMIE SI INGINERIE
CHIMICA - Acilarea selectiva a amestecului
racemic al etil 3-(furan-3-il)-3-hidroxi propanoat cu
Novozyme 435

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE CHIMIE SI INGINERIE CHIMICA

LUCRARE DE LICENTA
Acilarea selectiva a amestecului racemic al

etil 3-(furan-3-il)-3-hidroxi propanoat cu

Novozyme 435

Partea I a

1. Obiectivele proiectului. Prezentarea generala a produsului.


1.1.Tema de proiectare

Sa se proiecteze o instalaie tehnologica pentru obinerea a 10kg/sarja a 2-(etoxi carbonil)-


1-(furan-3-il)-etil butirat si etil 3-( furan-3-il)-3hidroxi-propionatului optic active prin acilarea
selectiva a amestecului racemic al etil 3-(furan-3-il)-3-hidroxi propanoat cu CaL-B.

1.2 Prezentarea generala a produsului

Formula structurala
Formula bruta: C9H10O4

Masa moleculara: 182,17707 g/mol

Compozitia elementala:

Carbon: 12,01113/182,17907=59.337%

Hidrogen: 1,007914/182,17907=5,5325%

Oxigen: 15,99944/182,17907=35.129%

Denumire IUPAC: etil 3-(furan-3-il)-3-hidroxi propanoat

Solubilitate: etanol, acetat de etil, acetona.

Utilizare: substanta de baza in produsele medicamentoase si agrochimicale

2. Prezentarea procesului. Studiu de literatura.


2.1 Izomeri optici

Copmusii organici care rotesc planul luminii polarizate in orice stare fizica (gazoasa,
lichida, solida sau in sloutie) si isi datoresc deci activitatea optica insasi structurii moleculare,
reprezinta substante optic active, care se pot prezenta sub forma mai multor izomeri optici.
Numai acele perechi de izomeri optici care rotesc planul luminii polarizate cu acelasi numar de
grade, unul spre dreapta si celalt spre stanga, sunt enantiomeri sau antipozi optici, si
prezentandu-se din punct de vedere structural (spatial) ca si obiectul si imaginea sa in oglinda.
Amestecul echimolecular al celor doi antipozi optici formeaza un racemic care nu roeste planul
luminii polarizate, deoarece rotatiile lor opuse se anuleaza reciproc. Prin anumite mijloace
racemicii pot fi scindati in antipozii optici respectivi.

Aparitia activitatii optice la substante organice este legata de anumite conditii structurale,
spatiale pe care trebuie sa le indeplineasca moleculele respective. Studiul substantelor optic
active a stabilit initial ca si conditie a aparitiei activitatii optice asimetria moleculei. Ulterior insa
a avut loc o importanta schimbare de conceptie (si de terminologie), legandu-se fenomenul de
activitate optica nu in mod obligatoriu cu notiunea de asimetrie, ci cu cea de chiralitate definita
ca proprietatea de neidentitate a unui obiect (structuri) cu imaginea sa de oglindire.

Chiralitatea centrala reprezinta tipul de chiralitate determinat de existenta unor diferentieri


tridimesionale fata de un centru, numit centru de chiralitate. Marea majoritate a compusilor
organici caracterizati prin acest tip de chiralitate contin un atom de carbon asimetric C abcd de
care sunt legati patru atomi sau grupe de atomi diferite.
In cazul furan-3-hidroxi-propionatului de etil, carbonul chiral este reprezentat in
urmatoarea configuratie:

Diferentierea enantiomerilor prin specificarea centrului de chiralitate, se realizeaza prin


utilizarea prefixelor R (rectus) si S (sinister) conform conventiei universale a lui Cahn, Ingold si
Prelog pentru specificarea chiralitatii.

Stabilirea configuratiilor R si S se poate realiza destul de simplu utilizand proiectiile


Fischer in locul formulelor perspectivice sau a modelelor. Daca in formula Fisher atomul cu cea
mai joasa prioritate ( H in cazul de fata ) nu este plasat in partea de jos a moleculei, se schimba
pozitia lui cu a atomului din partea de jos a moleculei si se tine cont de faptul ca orice modificare
a doua grupari intre ele aduce cu sine inversia configuratiei absolute.

Enantiomerii au aceleasi puncte de topire, de fierbere, aceleasi densitati, indici de refractie


egali si in general aceleasi proprietati fizice. Ei se deosebesc numai prin activitatea optica si
anume in conditii identice ei rotesc planul luminii polarizate cu acelasi numar de grade, unul spre
dreapta, celalalt spre stanga. Amestecurile racemice au in general proprietati fizice sensibil
diferite de ale enantiomerilor respectivi. Activitatea optica se masoara cu aparate numite
polarimetre.

2.2 Formarea i separarea amestecului racemic

Formarea racemicilor se explica prin sintezele de substane organice cu molecula chirala,


care pornesc de la compui optic activi i nu utilizeaza catalizatori sau solven i chirali i nici
ageni fizici chirali, ce duc in mod inevitabil la formarea in amestecul de reacie a unor cantita i
echimoleculare din cei 2 antipozi optici.

Separarea enantiomerilor dintr-un amesctec racemic prezinta o deosebita insemnatate


avand in vedere pe de o parte faptul ca in sinteza chimica organica obinuita(ce nu utilizeaza
produi solveni sau ageni chirali) se obin intotdeauna numai produi racemici, iar pe de alta
parte faptul ca o serie de produi organici, cu aciune fiziologica sunt enantiomeri puri.

Metode uzuale de separare a enantiomerilor, ce sunt aplicate pentru a-i izola, sunt
scindarea, dedublarea sau rezolvarea.

Scindarea -hidroxiesterilor racemici se poate realiza i prin formarea de alcooli, prin


esterificare cu anhidride, respectiv pot fi separai prin formarea de esteri diastereoizomeri cu
acizi optic activi ce sunt apoi separai prin distilare fracionata, pe coloane de mare eficacitate,
aceasta ultima metoda fiind de dedublare a racemicilor cu largi aplicaii industriale .

S-au realizat separari a racemicilor prin metode chimice cromatografice :


Separari cromatografice pe coloana cu umplutura(adsorbant) optic activa cand racemicul
formeaza cu adsorbantul, adsorbani diastereoizomeri ;
Separari cromatografice cu ajutorul cromatografiei gazoase, utilizand faza staionara chirala.

Izolarea unui enantiomer dintr-un amestec racemic se poate realiza i pe cale biochimic a,
prina aciunea unor mucegaiuri, bacterii sau drojdii, care, crescute intr-un mediu de cultura
coninand in soluie un racemic, distruge prin metabolizare un singur enantiomer, celalalt
ramanand in soluie de unde se poate izola.

2.3 Biocataliza

Biocataliza este ramura importanta a biotehnologiei in care pentru realizarea scopului


urmarit se utilizeaza enzime sau preparate enzimatice, respectiv celule producatoare ale acestor
enzime ca atare.

Milioane de ani de evoluie au creat mii de microorganisme ce conin enzime, cunoscute ca


si catalizatori pentru aproape orice reacie chimic a. Azi cercetatotii reuesc nu numai sa
identifice organismele i enzimele lor, dar i sa accelereze procese evoluionare normale i sa
aplice ingineria pentru a imbunatati performana biocatalizatorilor.

Catalizatorii maresc viteza de reacie a unei reacii fara sa produca o schimbare in structura
lor. Dezvoltarea conceptului de cataliza in secolul XIX, a mers mana in mana cu descoperirea
catalizatorilor din surse biologice. Acestea au fost numite enzime, i mai tarziu s-a descoperit ca
erau de natura proteica.

Organismele vii conin un numar mare de enzime ce mediaza direct toate reaciile ce au loc
in organismul viu. Enzimele sunt catalizatori eficieni, adesea mult mai superiori catalizatorilor
convenionali, motiv pentru care sunt folosii din ce in ce mai mult in societatea de astazi de
inalta tehnologie, i au un rol important in expansiunea biotehnologica. Utilizarea lor a dat
natere la afaceri cu o diversitate mare de procese industriale, noi aplicaii ale enzimelor fiind
descoperite in mod constant. In natura enzimele pot fi gasite foarte rar in afara celulelor,
majoritatea exercitandu-i activitatea in interiorul celulei, in interiorul organismelor celulare.
Unele enzime ii pierd complet activitatea catalitica cand sunt separate din mediul lor ambiant,
astfel nu pot fi folosite in alt mediu, un exemplu ar fi proteinele membranare care sunt inactive in
absena componenilor membranelor.

Enzimele au un numar de avantaje faa de catalizatorii convenionali. Dintre aceste


avantaje cele mai importante sunt specificitatea si selectivitatea, nu doar pentru reac ii
particulare, ci i pentru distingerea intre pari similare dintr-o molecula (regioselectivitate), sau
dintre izomeri optici (enantioselectivitate, stereoselectivitate). Enzimele catalizeaza reacii ale
unui numar restans de reactani (substraturi) care pot fi un numar mic de clase de compu i
asemanatori (exemplu: tripsina catalizeaza hidroliza unor peptide i esteri, in mare majoritate
proteine) de asemenea pot cataliza o singura clasa de compui (exemplu: hexokinaza care
catalizeaza transferul unei grupari fosfat de pe ATP pe unele hexoze), sau pot cataliza un singur
compus (exemplu: glocozoxidaza care oxideaza doar glucoza dintr-un numar mare de glucide).
Acest lucru inseamna ca reacia aleasa poate fi catalizata prin excluderea rea iilor secundare,
eliminand produii nedorii. Astfel se poate obine o productivitate mare reducand costurile
materiale. Un alt avantaj este ca generarea produsului se face intr-o stare necontaminata i astfel
se reduc costurile de purificare i poluarea mediului. Reaciile catalizate de enzime nu pot fi doar
o alternativa reala la binecunoscutele metode chimice, dar de asemenea permit realizarea unor
reacii care sunt mai dificile sau imposibil de realizat prin tehnici chimice pure. Enzimele
lucreaza in general in condiii de procesare blande (temperatura camerei, pH neutru). Acest lucru
scade energia necesara reducandu-se costurile unui proces industrial, de asemenea este foarte
important pentru produi care au tendina de a polimeriza sau sunt instabili. Enzimele
accelereaza viteza de reacie prin scaderea energiei de activare, intr-o reacie enzimatica cea mai
importanta sursa de energie de activare fiind modificarea conformaionala a enzimei. Acest lucru
este in contrast cu reaciile catalizate de catalizatorii clasici, in care energia de activare este
suplimentata de energia termica a mediului. Enzimele sunt capabile sa catalizeze eficient un
numar mare de reacii, reaciile catalizate de enzime pot fi de pina la 10 16 ori mai rapide decat
aceleai reacii in condiii identice, dar necatalizate de enzime. Unele enzime au capacitatea de a
introduce grupari funcionale in poziii care altfel sunt inactive cu reactivi organici comuni.

Funcionalitatea, activitatea i selectivitatea enzimei poate fi influenata de diferii factori,


concentraia de substrat i de produs, pH, temperatura i de alte molecule prezente in
sistem. Aceste efecte pot fi exploatate fiind direcionate spre catalizarea procesului enzimatic.

Utilizarea enzimelor in scopuri sintetice are i unele dezavantaje care nu pot fi ignorate.
Costul mare al izolarii i purificarii enzimelor descurajaza inca folosirea lor mai ales in
domeniile in care exista o procedura bine stabilita. Acest dezavantaj poate fi evitat utilizand
extracte crude, sau chiar celule intacte, avand grija ca procesul sa nu fie contaminat cu al i
produi. In general, datorita originii naturale, unele enzime devin inactive cand sunt extrase din
mediul lor natural. Datorita originii lor naturale, enzimele de obicei lucreaza in mediu apos.
Acest lucru poate cauza dificultai cand substratul sau produsul sunt insolubile sau sensibile la
apa. Exista totui unele tehnici care catiga teren: folosirea solvenilor organici, a fluidelor
supercritice, sisteme micelare sau emulsii bazate pe cristale lichide. In obinerea compuilor
optic activi, enzimele contaminate pot cataliza aceeai transformare, dar cu diferite viteze i
stereoselectivitate diferita. Astfel este important sa determini gradul de puritate al enzimei pentru
garantarea puritaii produsului.

2.4. Utilizarea lipazelor in biotehnologie


2.4.1. Prezentarea generala a lipazelor

Lipazele sunt enzime produse de plante, animale, bacterii i mucegaiuri. Lipazele


provenind din plante nu se utilizeaza in scop comercial, in schimb cele provenind de la animale,
bacterii i mucegaiuri sunt utilizate pe scara larga. Cele mai importante sunt lipazele provenind
de la vite, oi, porci, de exemplu, lipaza din pancreasul porcin este cel mai des utilizata. Dintre
lipazele microbiene sunt de menionat cele din clasa Candida, iar dintre lipazele provenite din
mucegaiuri, mai utilizate sunt cele din clasa Aspergillus.
Substraturile tipice pentru lipaze sunt: uleiul vegetal, grasimile animale, uleiul de pete,
uleiul de maasline, laptele gras i triacilglicerolii sintetici. Aceste substraturi sunt insolubile in
apa, ceea ce creaza anumite probleme deoarece trebuie sa se lucreze cu lipaze sub forma de
emulsii, iar enzimele ii desfaoara aactivitatea catalitica la interfaa ulei-apa. Substratul este in
echilibru intre faza uleioasa i emulsie, dar este intr-o continua schimbare. Viteza de reacie
depinde de compoziia substratului, de raportul dintre cantitatea de emulsie i cantitatea de ulei,
dar compoziia emulsiei depinde la randul sau de concentraia uleiului in substrat. O problema
particulara a acestui tip de enzima este ca substratul poate conine sau reacia poate duce la
formarea de materiale cu suprafaa activa, cum ar fi: sapunuri sau acizi gra i liberi, care tind sa
se acumuleze la interfaa ceea ce reduce suparafaa respectiva.

Lipazele necesita activare, iar cele mai multe tipuri de activare sunt cunoscute ca facand
substratul mult mai disponibil pentru emulsificare utilizand ca ageni activi detergen ii. Alt
activator binecunoscut sunt ionii de calciu i ei activeaza prin formarea cu acizii gra i liberi a
unor saruri insolubile de calciu sau sapunuri.

Cele mai multe lipaze au un pH alcalin cuprins intre 8 i 9. Exista cateva lipaze microbiene
care prefera mai muli ioni de hidrogen, avand pH optim de 5-6. Temperatura optima este de 30-
40C, dar exista i lipaze care ii inceteaza activitatea catalitica la -10 C deoarece substraturile
lichide devin solide la aceasta temperatura. Lipazele sunt serin hidrolaze, ele prezinta o activitate
enzimatica slaba in mediu apos coninand substrat dizolvat. In eucariote lipazele sunt implicate
in diferitele etape ale metabolismului lipidic, inclusiv digestia, absorbia grasimilor i
metabolismul lipoproteinelor. In plante, lipazele se gasesc in esuturile depozitare de energie.

Structura lipazei Candida Antartica a fost studiata prin difracie de raze X. Au fost izolate
i caracterizate doua lipaze CaLA i CaLB. Cele doua lipaze au fost clonate i secven iate fiind
obinute cristalele pentru caracterizare structurala. Intre cele doua enzime nu s-a gasit nici o
secvena omoloaga. Lipaza B s-a dovetit extrem de utila in sinteza organica prin paleta larga a
transformarilor stereospecifice i selective pe care le poate cataliza in medii organice. CaLB are
317 aminoacizi, conine doua foi , 9 catene , 17 zone helicoidale i 3 puni disulfurice.

In industria medico-farmaceutica enzimele sunt foarte mult utilizate. Pepsina, enzima


izolata din peretele stomacal i din sucul gastric, in stare de inalta puritate, este utilizata in
tratarea unor maladii gastrice, iar un amestec de proteinaze, amilaza, lipaza, celulaza intra in
compoziia unor medicamente indicate in depresii.

Bioconversia sau transformarea biologica are la baza utilizarea sporilor microbieni,


vegetativi, celule animale sau vegetale, care cresc sau sunt imobilizate i prin utilizarea
enzimelor separate din celule, care sunt cultivate de mult, sau prin utilizarea preparatelor
enzimatice.

3.Analiza desfaurarii procesului


3.1 Chimismul procesului de baza
Reaciile de acilare catalizate de lipaze au fost intens studiate, fapt ce se explic a prin
varietatea enzimelor disponibile la ora actuala, stereoselectivitatea inalta pe care o prezinta
acestea i mai ales, comportamentul lipazelor la diverse condiii experimentale, in special la
solveni organici.

A fost determinata structura tridimensionala a catorva triacilglicerol lipaze. Toate


structurile au relevat prezena unei triade catalitice( Ser-His-Asp/Glu) in situsul activ neexpus la
solvent. Un strat amfifilic acopera situsul activ i pentru a permite legarea substratului la situsul
activ este necesara o schimbare conformaionala a enzimei. In general structura secundara a
lipazelor este similara structurilor / a hidrolazelor. Principala caracteristica a acestui tip de
pliere este o foaie / cu 8 iruri centrale legate prin -helixuri, o triada catalitica cu o
topologie i o secvena unica.

Studiile chimice care demonstreaza natura situsurilor active ale enzimelor adesea se
bazeaza pe reactivii de afinitate-blocare, substane ale caror structura este asemanatoare cu cea a
substraturilor naturale dar, reacioneaza ireversibil cu enzima.

Reacia are loc in doua etape principale. In prima etapa se realizeaza o legatura covalenta
intre atomul de carbon C1 al legaturii peptidice ce urmeaza a fi hidrolizata si serina din situsul
catalitic. Formarea intermediarului acilenzima are loc printr-o stare de tranziie incarcata negativ
la atomul de oxigen ataat la C1. Formarea acestei stari de tranziie este facilitata de rolul de baza
generala a histidinei. Acest rol este potenat de restul de acid aspartic care stabilizeaza sarcina
pariala pozitiva care apare la nucelul imidazolic al histidinei. Oxigenul Ser devine puternic
nucelofil astfel incat poate genea o stare de tranziie tetraedrica la C1. Aceasta stare de tranzi ie
este stabilizata prin legaturi de hidrogen care fixeaza oxianionul de la C1. Aceste legaturi de
hidrogen sunt realizate in buzunarul oxoanionic. Ruperea legaturii poate duce la formarea acil-
enzimei. In cea de a doua etapa, sub influena aceleiai baze generale, dar in prezena
metanolului va avea loc un atac nucleofil la acelai C1. i in cea de a doua stare de tranziie ionul
oxianionic este stabilizat prin existena unor legaturi de hidrogen in buzunarul oxianionic. Prin
ruperea legaturii esterice dintre serina i fragmentul peptidic N-terminal enzima se regenereaza.

Eficiena aciunii catalitice depinde de stabilizarea delor dou a stari de tranziie prin
legaturile de hidrogen care fixeaza oxianionul de la C1.

Fig.1: Mecanismul serin-hidrolazelor

R = Substrat

3.2.Modelarea procesului
3.2.1 Modele de bilan de masa

Bilanul de materiale reprezinta latura cantitativa a transformarilor de natura fizico-


mecanica, chimica, biochimica, la care sunt supuse materiile pe parcursul unui proces tehnologic
dat. Prin intermediul bilanului de materiale se stabilesc consumurile specifice, circulaiile
produselor prin aparate i instalaiile, stand la baza dimensionarii acestora.
Matematic bilanul de materiale se scrie sub forma

Unde:

- materiale intrate in sistem

- materiale existente in sistem


- materiale ieite din sistem
- materiale ramase in sistem
- materiale pierdute in sistem

Termenii din aceasta ecuaie se pot exprima astfel:

- pentru procese continue in Kg/s, t/h, t/an etc.

- pentru procese discontinue in Kg/arja, Kg/zi etc.

- bilanul de materiale se poate intocmi relativ uor cunoscand capacitatea de producie,


procedeul tehnologic, fluxul tehnologic adoptat i normele de consum.

Se va intocmi bilanul de materiale pentru o arja, pe fiecare operaie in parte. Calculul


randamentului total al procesului de alchilare se efectueaza inmulind randamentele tuturor
operaiilor astfel:

= reacie * cromatografie *distilare

=0.45* 0.9*1= 0.405

Trebuie sa se obina 10 kg produs/arja

Masa moleculara
Compus Formula moleculara
[g/mol]

Racemic etil3-(furan-3-il) 3 hidroxi


182 C9H10O4
propanoat

(-) etil3-(furan-3-il) 3 hidroxi


182 C9H10O4
propanoat

(+)-2-carbonil etoxi-1-furan-3-il) etil


228 C11H16O5
butirat

Acetat de n-butil 116 C6H12O2

Diclormetan 85 CH2Cl2
Acetona 58 C3H6O

Lipaza -

REACIA DE ACILARE:

INTRARE IEIRE

Cantitate Cantitate Ca
Compus Compus
[Kg] [kmoli] [

(-) etil3-(furan-3-il) 3 hidroxi


8.6
propanoat
Racemic etil3-(furan-3-il) 3
19.2033 0.0808
hidroxi propanoat
(+)-2-carbonil etoxi-1-furan-
11.
3-il) etil butirat

Lipaza 2 - Lipaza

Acetat de n-butil
56
exces
Acetat de n-butil 576.278 4.96
Acetaldehida 6

Pierderi 2

Total 602.968 - Total 60

3.2.2 Modelul matematic de bilant termic

Bilanul termic al unei instalaii chimice are ca scop: urm arirea fluxurilor termice, a
consumurilor de caldura, determinarea randamentelot termice i dimensionarea aparatelor.

Bilanul termic al reactoarelor chimice ofera informaii necesare pentru determinarea


suprafeei de schimb aaparatelor i a materialelor de construcie pentru utilaje i a celor necesare
unei izolaii eficiente lor, pentru alegerea unui agent termic potrivit pentru condiiile de lucru
existente, avantajos ca pre intr-o cantitate corespunzatoare procesului tehnologic in care
intervine.
Bilanul termic al unui reactor chimic, expresie a legii conserv arii energiei, poate fi enunat
astfel: = , unde:

este caldura acumultata de reactor,

Qi este caldura intrata in reactor,

Qe este caldura ieita din reactor.

Caldura acumulata in reactor = Caldura intrata in reactor - Caldura ieita din reactor +
Efectul termic al procesului - Caldura cedata in exterior.

Termodinamica permite gasirea condiiilor optime de conducere a procesului chimic, din


punct de vedere al necesarului de caldura i energie i calculul unor proprietai dificil sau
imposibil de masurat.

Deoarece caldurile de formare ale compuilor ce intervin in reacie nu se gasesc in tabelele


corespunzatoare, s-au estimat pe baza bilanului energetic conform relaiilor de mai jos:

Hf = -94,38C-34,1H-0(Br+Cl+N+O)-41,1F-69,3S-Hc

unde:

C, H, Br,-reprezinta numarul de atomi de C, H, Br din moleculele substituite

-94,38;-34,19,.caldura de combustie a acestor elemente[Kcal/mol].

Relaia se aplica in cazurile in care produsele de ardere ale substituiei sunt CO 2,


Cl2, H2, SO2 in stare gazoasa, N2O i Br in stare lichida.

Estimarea caldurilor de combustie ale compuilor organici, in stare solida se poate realiza
prin doua metode:

1.Metoda Karash

2.Metoda bilanului de oxigen

1.Metoda Karash:

Caldurile de combustie ale compuilor organici in stare lichida se pot determina cu formula
lui Karash. Ideea de baza a acestui calcul este aceea ca legaturile dintre atomi se formeaza
intotdeauna pe seama a 2 electroni, care devin comuni celor 2 atomi. La arderea unei
hidrocarburi are loc deplasearea electronilor atomilor de carbon i hidrogen catre atomul de
oxigen. Cantitatea de caldura degajata prin deplasearea unui electron de la atomul de carbon sau
hidrogen catre atomul de oxigen este de 26,05 Kcal( regula lui Karash).
Pentru hidrocarburile simple se poate calcula cu relaia:

Hc = -26,05n

unde: n-numarul de electroni deplasai;

Caldurile de combustie ale compuilor mai complicai, cu legaturi duble sau triple sau
ale celor polisubstituii, nu se pot calcula cu aceasta relaie simpla, care trebuie completata cu
corecii termice caracteristice diferitelor tipuri de legaturi i substituen i ai atomilor de carbon.
Aceasta relaie este:

HC = -26,05n + [Kcal/mol]

unde: - numarul substituenilor de acelai fel din molecula;

- corecia termica.

Deoarece relaia lui Karash se poate aplica doar pentru substane lichide, pentru substan e
solide se vaintroduce corecia urmatoare:

Hf(s )= Hf(l) - qtop

unde: qtop caldura de topire

qtop = 0,26 * qvap [Kcal/Kg]

qvap = (240 * ) / M

unde: qvap - caldura de vaporizare;

suma valenelor atomilor din molecula;

M numarul moleculelor de substana;

2.Metoda bilanului de oxigen se bazeaza pe ideea ca entalpia de combustie a unei substan e


este funcie liniara de numarul de atomi de oxigen implicai in combustia completa a unui mol
din compusul respectiv:

Hc = ai + x bi

unde: x numarul de atomi de oxigen necesari arderii compusului;

ai, bi perechi de coeficieni tabelai pentru gruparile funcionale;

Orice grup funcional din compusul organic se poate considera c a provine de la o parafina
saturata in care s-au operat anumite modificari structurale. De aceea, la calcularea caldurii de
combustie, primii coeficieni (ai i bi) care se iau in discuie sunt acei ai parafinei normale pentru
care valorile tabelate sunt: ai = +5,7 i bi = +52,08.

Daca apar mai multe grupari de acelai fel, ai se multiplica cu numarul grupelor
funcionale identice, dar biramane neschimbat. Valorile coeficienilor ai , bi se citesc din tabel in
funcie de starea de agregare.

Caldura de combustie este parametrul utilizat in calculul termodinamic din doua motive:

1. Caldura de combustie care poate fi masurata direct, fiind accesibila verificarii experimentale;

2. Caldurile de formare au valori numerice mai mici, astfel, erorile care apar in calculul lor sunt
mai mari.

Cunoscand caldura de combustie a unui compus organic, H c, caldura sa de formare se


poate calcula cu relaia:

Hf = -94.38C-34.19H-0(Br+Cl+I+N+O)-41.4F-69.3S-Hc

unde: C, Br,H,reprezinta numarul de atomi de C,H, Br din moleculele substituite

94.38, -34.19..caldura de combustie a acestor elemente, in kcal/mol;

Relaia se aplica in cazurile in care produsele de ardere ale substituiei sunt CO 2, Cl2, N2,
SO2 in stare gazoasa, H2O i Br2 in stare lichida si HF in soluie apoasa.

Estimarea caldurilor de combustie ale compuior organici pe baza bilanului de oxigen caldura
de combustie a unei substane organice este funcie liniara de numarul de atomi de oxigen
implicai in combustia completa a unui mol din compusul respectiv.

Se vor calcula caldurile de combustie prin metoda bilanului de oxigen utilizand formula
lui Roth:

Hc = -52.5 x

unde: x numarul de atomi de oxigen necesari combustiei complete a unui mol de substana.

Pentru racemic etil3-(furan-3-il) 3 hidroxi propanoat (substrat)

C9H10O4 +14.5 O2 9CO2 + 5H2O

x = 23 moli de oxigen

Hc = -52.5* 23 = -1207.5 kcal/mol

Hf = -94.38*9-34.19*10-(-1207.5) = -16.18 kcal/mol


Pentru (-) etil 3-(furan-3-il) 3 hidroxi propanoat-produs

C9H10O4 +14.5 O2 9CO2 + 5H2O

x = 23moli de oxigen

Hc = -52.5* 23 = -1207.5 kcal/mol

Hf = -94.38*7-34.19*10-(-1207.5) = -16.18kcal/mol

Pentru (+)-2-carbonil etoxi-1-furan-3-il etil butirat

C11H16O5 + 19.5O2 11CO2 + 8H2O

x=30 moli de oxigen

Hc =-52.5*30 = -1575 kcal/mol

Hf =-94.38*11-34.19*10-(-1575) = -2271.28 kcal/mol

Pentru acetat de n-butil

C6H12O2 + 8O2 6CO2 + 6H2O

x= 8 moli de oxigen

Hc =-52.5*8 = -420 kcal/mol

Hf =-94.38*6-34.19*12-(-420) = -556.56 kcal/mol

Efectul termic al reaciei de acilare:

Hf298 = (Hf alcool + Hf acetat) - Hf alcool racemic - Hf acetat n-butil

Hf298 =(-1316.26-2271.28)+1316.26+556.56=917.8kcal/mol

Efectul entropiei reaciei de alchilare:

Relaiile empirice pentru estimarea entropiei:

Pentru substane organice solide:

S0298=4.6* Cp J/mol*K=1.1 Cp cal/mol*K

Pentru substane organice lichide:


S0298=5.9*CpJ/mol*K=1.4 Cp cal/mol*K

Pentru determinarea entropiei substanelor organice este necesara estimarea capacitaii calorice a
acestora.

Capacitaile calorice ale lichidelor i solidelor pot fi determinate din caldurile atomice utilizand
relaia lui Kopp:

Cp = Ci * ni, in J/mol*K sau cal/mol*K;

unde: Ci este caldura atomica a elementului i, in J/atomg*K sau cal/atomg*K;

ni reprezinta numarul atomilor de acelai fel din molecula

Caldura
Unitate de masura C H O
atomica

Pentru substane
Cal/atomg*K 01.03.10 2.3 4.0
Solide

Pentru racemic etil 3 - (furan-3-il) 3 hidroxi propanoat

CP=7*1.8+10*2.3+4*1.6=43cal/mol*K

S0298=1.1*43=47.3 cal/mol*K

Pentru (-) etil3 - (furan-3-il) 3 hidroxi propanoat

CP=7*1.8+10*2.3+4*1.6=43cal/mol*K

S0298=1.1*43=47.3 cal/mol*K

Pentru (+)-2-carbonil etoxi-1-furan-3-il) etil butirat

CP=11*1.8+16*2.3+5*1.6=50.8cal/mol*K

S0298=1.1*50.8=55.88cal/mol*K

Pentru acetat de n-butil

CP=6*1.8+12*2.3+2*1.6=41.6cal/mol*K

S0298=1.1*41.6=98.12 cal/mol*K
Entropia reaciei de alchilare:

S0298 = (S298alcool +S298acetat) -S298alcool racemic - S298acetat de vinil

S0298 = (43+50.8)-43-41.6=9.2cal/mol*K=9.2*10-3Kcal/mol*K

Calculul entalpiei libere Gibbs a reaciei de alchilare:

G0=H0-TS0

G0=315.8-298*(43*10-3)=314.51kcal/mol*K

3.2.3 Modelarea cinetica a procesului

3.2.3.1Notiuni de cinetica enzimatica:

Principiul saturarii enzimei cu substratul este general valabil in cazul cineticii enzimatice.
Cinetica enzimatica poate fi folosita ca si cinetica clasica, in elucidarea unor mecanisme de
reactie, in calculul timpului de reactie, al conversiilor, al conditiilor economice optime, cand se
urmareste productia industriala in bioreactor.

Viteza reactiei enzimatice creste proportional cu concentratia substratului pana la o


anumita valoare, dupa care oricat de mult am mari concentratia substratului, viteza
ramane constanta viteza maxima a reactiei enzimatice, factorul care limiteaza viteza fiind
numai concentratia enzimei.

Ecuatia vitezei de reactie:

V=kc

unde: k-constanta

c-concentratia

Studiul mecanismului reactiilor enzimatice, a proceselor metabolice si a vitezei de


transformare a substratului in produs se face prin metoda cinetica. Aceasta metoda reprezinta
singura posibilitate de studiu a proceselor enzimatice, deoarece numarul enzimelor pure separate
pana in prezent este relativ redus.

3.2.3.2. Modele cinetice pentru viteza de formare a produsului.

Analizand comportamentul sistemului de reactie s-a constatat ca:

-la concentratii scazute ale substratului, viteza de reactie este proportionala cu concentratia
substratului (reactie de ordinul intai);
-la concentratii ridicate ale substratului viteza de reactie este independenta de concentratia
substratului, Cs ( reactie de ordinul zero);

-exista o plaja a concentratiei de enzima la care viteza maxima depinde liniar de concentratia
enzimei, Ce.

Henry in 1902, pe baza acestor constatari propune un model empiric pentru dependenta
vitezei reactiei enimatice de concentratia de substrat:

V=VmaxCs/(Km+Cs)

Brown propune tot in 1902 un mecanism general potrivit caruia initial se formeaza intr-o
reactie reversibila, un complex enzima-substrat ES, care se transforma ireversibil in produsul de
reactie cu regenerarea enzimei:

E+S ESE + P

Implicarea complexului enzima-substrat in mecanismul reactiei enzimatice a fost facut


inainte de cunoasterea naturii chimice a enzimelor precum si inainte de detectia
spectrofotometrica a complecsilor enzima-substrat. La baza mecanismului propus de Brown a
stat teoria lacat-cheie a interactiunii enzima-substrat prin stereocomplementaritatea statica a
zonelor de contact din enzima si substrat. Astazi aceasta teorie este inlocuita cu teoria adaptarii
induse care afirma ca interactiunea primara presupune o adaptare reciproca a geometriilor
partenerilor de reactie.

Dintre ipotezele suplimentare introduse de Brown amintim:

- concentratia totala de enzima ramane constanta in timpul reactiei enzimatice, adica enzima
initiala se va regasi atat sub forma de complex enzima-substrat, cat si ca enzima libera;

- concentratia de enzima este mult mai mica decat cea de substrat, prin urmare formarea
complexului nu va modifica semnificativ concentratia substratului;

- concentratia de produs este considerata suficient de mica pentru a nu produce inhibitie.

Michaelis si Menten in 1913 introduc ipoteza conform careia viteza de formare a


produsului este mult mai mica decat viteza de asociere desociere a enzimei si substratului. De
aceea, etapa limitanta de viteza este reactia de formare a produsului.

Michaelis si Menten dezvolta modelul cinetic al vitezei de formare a produsului in functie


de concentratia substratului si a enzimei. Reactia dintre substrat si enzima se desfasoara in doua
etape:
Viteza de formare a produsului in procesul enzimatic este descrisa de ecuatiile prezentate
anterior:

Pentru determinarea concentratiei enzima-substrat, Cc, se foloseste expresia de


formare a acestuia, pentru cazul in care Cs>>CE.

In regim stationar, concentratia complexului nu variaza in timp:

Din ecuatiile (1) si (3) rezulta:

in care: V = k2* CE viteza maxima de formare a produsului si corespunde stadiului in


care intreaga enzima formeaza complexul enzima-substrat.

KS = (k-1)/(k+1) constanta de echilibru la disocierea complexului enzima-substrat.

KM = KS+(k2)/(k+1) constanta Michaelis-Menten.

Constanta KM este egala cu constanta de echilibru KS numai atunci cand k2<<k+1.Cu cat
valoarea lui KM este mai mica, cu atat este mai mare afinitatea enzimei pentru substrat.

Daca introducem KM , se obtine:

Acesta ecuatie este denumita Michaelis-Menten si descrie viteza de formare a produsului


intr-un proces enzimatic, reprezentand modelul ideal pentru viteza proceselor enzimatice in
regim stationar, lipsite de procese secundare si de inhibitie.

3.3 Schema de operaii

Ataata in Anexe
3.4. Schema fluxului tehnologic

Ataata in Anexe

3.5. Lista cu utilajele i echipamentele necesare

Predimensionarea si evaluarea parametrilor unor aparate este o etapa importanta in


proiectarea unor instalatii chimice. Calculul permite obtinerea de informatii de baza chiar daca
nu sunt absolut complete si exacte. De exemplu:
marime;
eficienta energiei consumate;
pretul unor piese importante ale instalatiei.

Calculul si proiectarea unor aparate industriale poate fi efectuata in conditii de maxima


acuratete stiintifica, tehnica si tehnologica, insa alaturi de verificarea instalatiei, acestora le
corespund grade de incertitudine, care cresc odata cu marirea numarului de aparate si utilaje din
linia tehnologica respectiva.

Bilantul de materiale si energie sufera o evolutie asemanatoare, raportat la precizia de


calcul, aspect, marime, putere consumata, pozitia de functionare, eficienta aparatului sau a liniei
tehnologice. Optiunea finala are insa intotdeauna in centrul ei problema costului global. Se poate
deci considera ca proiectarea instalatiilor este o problema de optimizare a parametrilor
enumerati. In functie de aceasta, tipul utilajelor dintr-o instalatie chimica se poate determina pe
baza urmatoarelor criterii:

- necesitatile procesului tehnologic;

- evitarea unor productii de serie sau unitati specializate in fabricarea utilajelor respective;

- nivelul tehnic al utilajului experimentat prin comparatie cu alte utilaje asemanatoare.

In unele cazuri, alegerea utilajului este determinata de disponibilitatea lui, de posibilitatile


de achizitionare, etc. Pentru procesele tehnologice discontinue, alegerea utilajelor este simpla si
flexibila.

3.6 Schema de masurari in proces i control

Acest capitol se refera la conducerea procesului biochimic de reducere enzimatica, astfel


incat cu toata opozitia factorilor extern ai procesului, sa se obtina produsul dorit cu specificatiile
de calitate urmarite si cu consum minim de energie.

Creterea gradului de mecanizare a procceselor tehnologice a dus in mod inevitabil i la


marirea complexitaii operaiilor de manipulare, comanda i control a surselor de energie
i a instalaiilor, aparand astfel dificultai in dezvoltarea tehnicii.
Pentru inlaturarea acestei dificultai s-au creat o serie de sisteme automate care sa preia
din ce in ce mai mult, pe de o parte, rolul de intermediar intre sursele de energie artificiala i
instalaii i pe de alta parte, sa realizeze comanda i conducerea acestora din urma.

Pentru ca procesele de producie sa poata fi comandate automat, o mare parte din


instalaii sunt echipate cu elemente de automatizare care sa asiste procesele respective i, in
funcie de variaia unor parametrii, sa comande procesul parial sau total.

Automatizarea bioreactorului:

Fig1. Model de automatizare al bioreactorului

Reglarea debitului pompelor:

Reglarea debitului pompelor volumetrice refuland i aspirand un volum constant pot fi


utilizate la dozarea precisa a unor fluxuri de materiale. Utilizarea ei este mai mare in cazul in
care cursa pompei este ajustabila.

Reglarea debitului pompelor se poate face prin strangularea directa a conductei de refulare.
Strangularea nu se va face niciodata pe conducta de aspiraie deoarece prin vidul relativ creat se
produce un fenomen de cavitaie, care distuge rotorul pompei.

4.Proiectarea tehnologica:
4.1. Alegerea si descrirea echipamentelor si utilajelor necesare in proces

4.1.1. Rezervoarele de stocare si vasele de masura

Aceste utilaje de tip recipient cu pereti subtiri care servesc depozitarii temporare a
substantelor solide, lichide sau gazoase , care constitue materii prime, produsi intermediari sau
finali intr-o instalatie chimica.

Uzual dimensiunile si parametrii caracteristici ai utilajelor de tip recipient sunt tipizate


dupa normative generale. Astfel,volumul nominal , presiunea si temperatura de lucru a
recipientelor este reglementata prin STAS 4635-90 , iar diametrele nominale interioare prin
STAS 7159-90. Avand in vedere necesitatile proceselor tehnologice chimice, materiale utilizate
in constructia recipientilor cu pereti subtiri sunt deosebit de diverse.

4.1.2. Recipiente prevazute cu manta

In aceasta categorie se incadreaza bioreactorul si condensatorul.

Ele fac parte din cea mai importanta parte componenta a instalatiilor industriale de sinteza fina,
instalatia de distilare si reflux. Partea principala a instalatiei este aparatul de reactie sau reactorul.
El este compus din vasul cu manta, capac cu gura de vizitare, agitator. Pe capacul reactorului
sunt fixate mai multe racorduri (stuturi) la traseele de vapori, reflux, incarcari cu materii lichide.

4.1.3. Condensatoarele

Utilajele pentru transfer termic asigura trecerea caldurii de la o substanta la alta substanta
prin intermediul unui perete despartitor. Solutiile constructive pentru aceste utilaje sunt de o
mare diversitate. In acest caz, transmiterea caldurii este insotita de schimbarea starii de agregare.
Cele mai utilizate, in prezent sunt schimbatoarele de caldura de suprafata tubulare cu manta, din
cadrul carora se aleg doua schimbatoare cu fascicul tubular rigid si o trecere, in care circulatia
agentilor termici este in contracurent .

Gazele necondensabile pot fi evacuate fie impreuna cu condensatul (condensatarele umede)


cazul in care amoniacul este evacuat impreuna cu condensatul, fie separat printr-o pompa de vid
(condensatoarele uscate).

Aceste aparate sunt construite in principiu dintr-un fascicol de tevi, montate in doua placi
tubulare si inchise intr-o manta prevazuta cu capace. In general tevile sunt laminate si destinate
special constructiei schimbatoarelor de caldura. Exista o mare varietate de diametre cat mai mici,
care asigura un transfer de termic mai intens si constructii mai compacte, dar se vor avea in
vedere si aspectele legate de pierderile de presiune si de colmatare.

4.1.4. Filtrul Nutsche

Este format dintr-un cilindric, cu capac , prevazut la o oarecare distanta de fund cu o tabla
gaurita (sau fund poros), care sustine mediul de filtrare (panza) si sa permita trecerea filtratului.
Dupa intinderea panzei pe placa gaurita (poroasa) se trimite suspensia pe la partea superioara si
cea inferioara a stratului filtrant, creata prin presiunea hidrostatica a suspensiei si pentru
producerea vidului sub placa poroasa.

4.1.5. Pompele

Pompele utilizate pentru manipularea lichidelor din proces sunt pompe centrifuge.

Acestea se compun din urmatoarele componente:


rotor cu palete (curbate invers sensului acelor de ceasornic);
motor electric cu arbore;
stator sub forma de mot;
carcasa;

Energia hidraulica se obtine indirect ca efect al fortei centrifuge ce actioneaza asupra


masei de lichid aflata in interiorul unui rotor , care e pus in miscare de energia mecanica primita
de la motorul electric . Paletele rotorului sunt rotite cu turatie mare de un arbore cuplat cu
motorul electric. Rotorul este inchis in carcasa, avand axial racordul de aspiratie. Periferia
carcasei in forma de melc se largeste continuu catre racordul de refulare , situat tangential la
carcasa. Lichidul este aspirat axial, datorita presiunii create in zona centrala, patrunde in rotor
fiind antrenat de acesta in miscarea de rotatie. Lichidul strabate canalele formate intre paletele
rotorului sub actiunea fortei centrifuge create si este colectat in caracasa si dirijat catre conducta
de refulare.

4.2 Dimensionarea tehnologica a unui utilaj cheie

Reactorul are forma cilindrica cu fund si capac elipsoidal, cu manta de incalzire-racire (cu
abur respectiv apa), cu agitator cu elice actionat de un motor electric. Capacul este demontabil,
asamblat prin flanse prinse cu suruburi, iar fundul este montat de corpul cilindric prin
intermediul unui cordon de sudura.

Caracteristici tehnico-functionale ale procesului:

Din procesul tehnologic rezulta ca trebuie impuse anumite conditii de lucru, si anume:
temperatura de lucru de 25 0C;
presiunea de lucru, presiunea atmosferica, P=1,013 MPa;
densitatea masei de reactie =1238.33 kg/m3;

volum de lucru 24.0162m3


volum total 31,5m3 .

Inainte de a incepe calculele de dimensionare ale reactorului este necesar sa cunoastem


volumul STAS al reactorului . Acesta se ia din tabele, cunoscand volumul masei de reactie
introdus .

Volumul util al reactorului este dat de suma volumelor materiilor prime:

Vu=24+0.016+0.0002

Vu =24.016 m3

unde: k - coeficient de umplere ;: k =0.70.85 (alegem k=0,6)

V - volumul reactorului , m3

Astfel:
V = 31.5 m3

VSTAS = 31.5m3 (conform STAS 4645-78)

Raportul dintre inaltimea si diametrul bioreactorului variaza intre 1-3 ( H/D coeficient de
zveltete)

Unde: H inaltimea partii cilindricea reactorului;

D diametrul reactorului.

Consideram: =1,5; H = 1,5D

Vt=Vcapac + Vfund + Vcilindru


Vcapac =Vfund =
Hfund
=Vt= Vcilindru +2 Vfund

Vt=

D = = 2790 mm;

D ~ 2790 mm =2800 mm ( conform STAS 7159-74)

H = 4200 mm

Bioreactorul va avea diametrul, D = 2800 mm si inaltimea partii cilindrice, H = 4200 mm.

Calculul inaltimii reactorului

Hreactor = H + 2 Hfund [ mm ]
Hfund=

Hfund = m

Hreactor =4.2+1.4

Hreactor =5.6 m =5600 mm(inatimea totala a reactorului).

Caracteristici ale reactorului ales:


diametrul nominal D = 2800 mm;
inaltimea fundului recipientului Hf = 700 mm din care inaltimea partii cilindrice h= 60 mm;
inaltimea capacului recipientului Hc = 700 mm din care inaltimea partii cilindrice h = 60 mm;
diametrul nominal al mantalei Dm = 3000 mm
inaltimea mantalei Hm =4067 mm
inaltimea reactorului Hr =5600 m

Pentru un fund si un capac cu D=2800 si grosimea peretelui de 14 mm se recomanda in


literatura o inaltime a partii cilindrice de 60 mm.

5.Aspecte ecologice i de protecia mediului


Deoarece din diversele etape ale procesului de fabricatie rezulta deseuri care nu mai pot fi
valorificate sau care trebuie recuperate, tratamentul la care sunt supuse inainte de a fi
deversate este foarte important.

Tehnologia propusa in lucrarea de fata nu prezinta un grad inalt de poluare, deoarece


materiile prime utilizate prezinta un grad mediu de nocivitate iar apele mume rezultate in proces
nu contin substante letale. In acelasi timp amintim ca in cazul in care pot inlocui un proces
chimic clasic, procesele biotehnologice sunt preferate si datorita acestor avantaje:

- nu apar intermediari periculosi;

- produsii de reactie sunt, de asemenea, nepericulosi pentru mediu;

- temperaturile la care se lucreaza sunt temperaturile mediului ambiant;

- in general nu se lucreaza la presiuni mari.

Acestea din urma sunt supuse unor recuperari pentru a putea fi purificate si recirculate in
sistem, abia apoi sunt deversate in reteaua de canalizare.
Dintre materiile prime utilizate enzima i alcoolul racemic nu sunt periculoase. Cei care
ridica probleme sunt: acetatul de n-butil, acetona, diclormetanul.

Acetatul de n-butil

Inflamabil, daunator prin inhalare, irita pielea i ochii;

Factori de risc: R11;

Factori de sigurana: S16-23-29-33

Acetona

Foarte inflamabila, formeaza amestecuri explozive cu aerul; daunatoare prin ingerare, inhalare si
absorbie prin piele; poate provoca ameeli, iritanta in contactul cu pielea;

Factori de risc: R 11-36-66-67

Factori de sigurana: S 9-16-26

Diclormetanul

Inflamabil, formeaza amestecuri explozive cu aerul la 100C; iritant al ochilor, posibil cancergen.

Factori de risc: R11-26-36/37/38

Factori de sigurana: S 23-24/25-36/37.

Partea a II a
1.Generalitai:
In secolul 21 avem nevoie de subtane enantiomeric pure pentru a le folosi in industria
farmaceutica. Importana obinerii acestori compui a primit o noua dimensiune, in anul 1992,
cand Administraia Alimentelor i Medicamentelor din SUA (F.D.A.), a impus producatorilor de
medicamente sa sintetizeze, caracterizeze i sa testeze ambii enantiomeri ai oricarei substane.

O metoda biochimica de obinere a unui enantiomer dintr-un amestec racemic este


rezoluia cinetica care utilizeaza enzimele (biocatalizatori), este vast utilizata la scara de
laborator, precum i la scara industriala.

Biocataliza este este ramura importanta a biotehnologiei in care se utilizeaza enzime sau
preparate enzimatice, respectiv celule producatoare ale acestor enzime ca atare.

Cuvantul cheie al biocatalizei este selectivitatea. Aceasta se refera la capacitatea enzimelor


de a face diferena intre doua sau mai multe substraturi asemanatoare(enantiomeri), ori dintre
doua sau mai multe locuri asemenatoare din structura unui substrat. Enzima poate avea
capacitatea de a asigura transformarea preponderenta a unui substrat, din doua sau mai multe
posibile.

Rezoluia cinetica este un proces unde enantiomerii (selectivitate de substrat) amestecului


racemic sunt transformai in produs, cu viteze de reacie diferite.Situsul activ al enzimei este un
centru chiral, i atunci unul dintre enantiomeri se potrivete mai bine cu situsul activ decat
celalalt enantiomer, i deci este convertit cu o rata de conversie mai mare, rezultand rezolu ia
cinetica a amestecului racemic. Pentru a avea o rezoluie cinetica eficienta, unul dintre
enantiomeri este transformat in produsul dorit cu viteza mult mai mare, iar celalalt este gasit
neschimbat. Teoretic conversia maxima a unui enantiomer este de maxim 50%.

In lucrarea de faa, am utilizat rezoluia cinetica pentru subtratul numit furan-3-hidroxi-


propionatul de etil:

2.Materiale i metode
Spectrele 1H- si 13C-RMN au fost inregistrate la un spectrometru Brucker ce opereaza la
frecvente de 300 MHz respectiv 75 MHz, la 25 C. Probele chimice sunt exprimate in ppm fac_
de valoarea TMS luat_ ca standard intern.

HPLC a fost achiziionat de la firma Agilent, seria 1200, cu pomp a cuaternara, detector Uv-Vis,
cu injecie manuala. Coloanele chirale folosite pentru separarea enantiomerilor sunt Chiralpak
IA i Chiralcel OJ-H, legate in serie, folosind ca eluent hexan:izopropanol 90:10 v/v.

Cromatografia pe strat subtire a fost realizata folosind placute cromatografice de tip


Merck silicagel 60F254. Separarile cromatografice preparative au fost realizate folosind coloane
cromatografice si silicagel de tip Merck 60 (63-200 m). Rotatiile optice au fost determinate cu
ajutorul polarimetrului Bellingham Stanley Ltd. ADP 220 si valorile []D20 sunt exprimate in
unitati de 10-1 deg cm2 g-1, in cloroform.

Reactanti si solventi

Reactantii si solventii folositi sunt produsi ai companiilor Aldrich or Fluka. Toti solventii au fost
purificati si uscati prin metode standard.

Biocatalizatori

Lipozyme immob.M, lipozyme TL IM, CalB imobilizata in piatra ponce, si lipaza Ak au fost
obinute de la fima Novozyme din Danemarca.

3.Partea experimentala:
S-a realizat obinerea unui a unui -hidroxi ester optic activ, folosind rezoluia cinetica.
Pentru aceasta s-a realizat urmatoarele etape:

3.1.Sinteza furan-3-hidroxi-propionatului de etil

Reactia Reformatsky:

+ HBr

Mod de lucru:

Intr-un balon cu fund rotund cu 2 gaturi echipat cu palnie de picurare, agitatare i un


refrigerent ascendent, se introduce 1,4g (22.22 mmoli) zinc activat in prealabil( Zn este activat
cu soluie de HCl, cand o parte din Zn este activat, formandu-se o pulbere foarte fina, i o
partese formeaza clorura de Zn. Clorura de zinc se indeparteaza cu apa distilata. Pentru
indepartarea apei se spala zincul activat cu acetona care in continuare este indepartat cu ajutorul
rotavaporului). Peste zincul activat se adaug 5ml tetrahidrofuran i 1,94g (11.75
mmoli) bromacetatul de etil, si amestecul format se pune la reflux. Reacia fiind exoterma,
adaugarea aldehidei in picaturi 2,5g (17.12mmoli) diluata in 10ml tetrahidrofuran, se face fara
incalzirea mediului de reacie. Refluxul este susinut de caldura degajata in reacie. Dupa
adaugarea aldehidei se incalzete mediul de reacie, pentru ca reacia se desfaoara in reflux.
Dupa terminarea reaciei tetrahidrofuranul este indepartat cu ajutorul rotavaporului. Amestecul
ramas este dizolvat in diclormetan i racit pe baie de gheaa i incet, sub amestecare intensa se
adauga acidul sulfuric in picaturi pentru descompunerea complexului format (12,5 ml 10%).
Amestecul rezultat este format din faza organica i faza apoasa. Faza organica este extrasa i
spalata cu acid sulfuric 5% de 2 ori, cu bicarbonat de sodiu si cu apa distilata. Fazele apoase le-
am extras cu diclormetan, iar cele organice le-am unit, le-am uscat cu sulfat de sodiu anhidru, le-
am filtrat i le-am concentrat la rotavapor. Produsul s-a purificat pe coloana folosind eluent
cloroform, apoi diclormetan.

Reacia a fost monitorizata, rezultand urmatoarele spectre IR, HRMN, CRMN:

3.2 Obinerea -hidroxi esterului optic activ, cu diizopropileter catalizata de

lipaza

In literatura de specialitate s-a gasit o metoda de rezolvare a -hidroxi-esterilor racemici


prin acilare selectiva, iar pentru substratul prezentat in lucrarea de fata :

= 2-3%

Conversia fiind mica, metoda trebuie optimizata.

Astfel, pentru a optimiza aceasta metoda s-au modificat cateva dintre variabile ale reaciei, care
sunt in cazul nostru:

a). Timpul
b). Solventul

c). Reactantul

d). Enzima

3.3. Acilarea chimica

Mod de lucru:

Intr-un balon cu fund rotund se dizolva 5g (38.75mmoli) diclorura de crom in 8ml


acetonitril (se dizolva parial), apoi se adauga 2,54g anhidrida (acetica, propionica i butirica)
(20mmoli) peste care se adauga foarte incet hidroxi esterul i se lasa la reflux 8-12 ore. Se
indeparteaza acetonitrilul la rotavapor, se adauga diclormetan. Din mediul de reacie diclorura de
crom se indeparteaza prin filtrare. Diacetatul format se purifica cu ajutorul cromatografiei pe
coloana, folosind ca eluent diclormetanul.

3.4 Modificarea variabilelor reaciei

a. Timpul:

Timpul optim pentru realizarea reaciei este de 65 de ore, randamentul fiind de 49,99%.

b. Solventul:

Am incercat urmatorii solveni, (tabelul 1), timpul de reacie 65 de ore, enzima


folosita a fost CalB.

Puritatea enantiomerica a unui compus este exprimat in termenul lui de


exces enantiomeric(ee), definit ca:

ees = excesul enantiomeric de substrat = R-S/R+S*100, R>S

unde R, S este concentraia enantiomerului (R) i S concentraia enantiomerului (S);

Astfel pentru un compus racemic valoarea ee-ului este zero, iar pentru un compus
enantiomeric pur valoarea de:

ee este 1(sau 100% ee);

eep = exces enantiomeric de produs;

E = raport enantiomeric = ;

c = conversia = eeS/ eeS+eeP;


c. Reactani de acilare:

Am incercat urmatorii reactani de acilare (tabelul 2), cu enzima CalB, timpul de reacie
fiind de 65 de ore.

d. Enzime:

S-a incercat i alte enzime (tabelul 3), folosind timpul de reacie 65 de ore, acetat de
vinil, octan pur.

Mod de lucru:

Intr-un balon cu fund rotund se dizolva 5g (38.75mmoli) diclorura de crom in 8ml


acetonitril (se dizolva parial), apoi se adauga 2,54g anhidrida (acetica, propionica i butirica)
(20mmoli) peste care se adauga foarte incet hidroxi esterul i se lasa la reflux 8-12 ore. Se
indeparteaza acetonitrilul la rotavapor, se adauga diclormetan. Din mediul de reac ie diclorura de
crom se indeparteaza prin filtrare. Diacetatul format se purifica cu ajutorul cromatografiei pe
coloana, folosind ca eluent diclormetanul.

3.4 Modificarea variabilelor reaciei

a. Timpul:

Timpul optim pentru realizarea reaciei este de 65 de ore, randamentul fiind de 49,99%.

b. Solventul:

Am incercat urmatorii solveni, (tabelul 1), timpul de reacie 65 de ore, enzima


folosita a fost CalB.

Puritatea enantiomerica a unui compus este exprimat in termenul lui de exces enantiomeric(ee),
definit ca:

ees = excesul enantiomeric de substrat = R-S/R+S*100, R>S

unde R, S este concentraia enantiomerului (R) i S concentraia enantiomerului (S);

Astfel pentru un compus racemic valoarea ee-ului este zero, iar pentru un compus enantiomeric
pur valoarea de:

ee este 1(sau 100% ee);

eep = exces enantiomeric de produs;

E = raport enantiomeric = ;
c = conversia = eeS/ eeS+eeP;

c. Reactani de acilare:

Am incercat urmatorii reactani de acilare (tabelul 2), cu enzima CalB, timpul de reacie fiind de
65 de ore.

d. Enzime:

S-a incercat i alte enzime (tabelul 3), folosind timpul de reacie 65 de ore, acetat de
vinil, octan pur.

3.5. Rezoltuia cinetica a furan-3-hidroxi-acetatului de etil mediata enzimatic


de lipaza CaL B

Amesctecul racemic (20mg) (0.085mmoli) se dizolva in n-octan, se adauga butanoat de


vinil 20 ml, i se adauga biocatalizatorul CaLB (20mg). Amestecul de reacie se menine sub
agitare la 300rpm i este lasat 65 de ore la temperatura camerei. Apoi enzima se filtreaza, dupa
care se spala cu acetona (2x5ml). Se realizeaza distilarea supernantantului, iar produ ii se
izoleaza prin cromatografie pe coloana utilizand ca i solvent diclormetanul.

4. Rezultate si discutii

In urma unui studiu al literaturii de specialitate s-a gasit o metoda de rezolvare a -


hidroxi-esterilor racemici prin acilare selectiva pe care am aplicat-o pe substratul: furan-3-
hidroxi-acetatului de etil.

Analizele HPLC efectuate au aratat o conversie de 2-3%; din acest motiv s-a recurs la un
studiu de optimizare bazat pe modificarea parametrilor reactiei pentru a gasi conditiile cele mai
propice. Au fost variati urmatorii parametri: timp de reactie, solvent, reactiv de acilare, enzima.

4.1.Sinteza furan-3-hidroxi-propionatului de etil

(Substratul)

Randament = 76%;

Analiza RMN

Fig 1. Sprectrul 1 H-RMN al furan-3-hidroxi-propionatului de etil

Fig 2 Spectrul 13C-RMN al furan-3-hidroxi-propionatului de etil


Analiza IR

Fig 3 Spectrul IR al furan-3-hidroxi-propionatului de etil

Obinerea -hidroxi esterului optic activ, cu diizopropileter catalizata de


lipaza

Reacia a fost realizata cu un randament = 2-3%;

Pentru creterea randamentului reaciei am modificat cateva din variabilele reaciei:

a). timp

b).solvent

c).reactant

d).enzima

Ca sa putem monitoriza mersul reaciei avem nevoie de o metoda chirala. Aceasta metoda
este HPLC:

Fig 4. Cromatograma HPLC (Coloana chirala Chiralpak IA Chiralcel OJ-H) racemat furan-
3-hidroxi-propionatul de etil

4.3. Acilarea chimica

Acilarea chimica e realizata cu scopul de a obine amestecul racemic, precum i pentru a


putea verifica i controla acilarea selectiva cu ajutorul HPLC:

Astfel, am realizat 3 amestecuri racemice:


Analiza HPLC

Fig 5. Cromatograma HPLC (Coloana chirala Chiralpak IA Chiralcel OJ-H) a butanoat i etil-3-
(furan-3-il)-3-hidroxipropanoat

Fig 6. Cromatograma HPLC (Coloana chirala Chiralpak IA Chiralcel OJ-H) a propionat i etil-3-
(furan-3-il)-3-hidroxipropanoat

Fig.7 Cromatograma HPLC (Coloana chirala Chiralpak IA Chiralcel OJ-H) a acetat i etil-3-
(furan-3-il)-3-hidroxipropanoat

Modificarea variabilelor reaciei


Timpul

Cromatograma dupa 30 h

Fig.8 Cromatograma HPLC dupa 30h (Coloana chirala Chiralpak IA Chiralcel OJ-H) etil 3-
(furan-3-il)-3-hidroxi propanoat

Cromatograma dupa 65 h

Fig.9 Cromatograma HPLC dupa 65h (Coloana chirala Chiralpak IA Chiralcel OJ-H) etil 3-
(furan-3-il)-3-hidroxi propanoat

4.3.2. Solventul

Nr.
Solvent Ees Eep c E
Crt

1 Octan:IL 3:1 0.994974 0.043648 0.042025 414.486

Acetatul de
2 0.550595 0.083525 0.131718 3.74409
vinil:IL 3:1

3 IL 0.492921 0.060973 0.11008 3.12572

4 Octan 0.702561 0.466412 0.398993 9.00243

5 Acetatul de vinil 0.996192 0.100309 0.091481 578.724

6 Hexan 0.897759 0.299586 0.250209 24.8525

7 Toluen 0.866162 0.219834 0.202426 17.2733

8 Ciclohexan 0.915013 0.306227 0.250751 30.3745

9 Decalina 0.874454 0.287208 0.247239 19.7443

Tabelul1.Solventi utilizati

S-a pastrat timpul de reactie 65 h, reactantul de acilare butanoatul de vinil, enzima CaL- B.
4.3.3. Reactanti de acilare

Nr. crt. Reactant Ees Eep c E

1 Acetat de vinil 0.702561 0.466412 0.398993 0.70256

2 Propionat de vinil 0.971103 0.462869 0.322788 107.911

3 Butanoat de vinil 0.979391 0.941917 0.490248 346.61

Tabel 2 Reactanti de acilare utilizati

S-a folosit enzima CaL- B, timp de reactie 65h, solvent n-octan.

4.3.4. Enzime

Nr.
Denumire enzima Ees Eep c E
Crt.

Lipozyme immob. M.
1 0.759625 0.139508 0.155158 8.3888
michei

2 Lipozyme TL 1M 0.992814 0.134321 0.11917 316.45

CalB immob. - acrilic


3 0.702561 0.466412 0.398993 0.7025
resin

4 Lipaza AK 0.968695 0.29717 0.234756 0.9686

Tabel 3 Enzime utilizate

4.5 Rezoltuia cinetica a furan-3-hidroxi-acetatului de etil mediata enzimatic


de lipaza CaL B
C=49.99%
ee. = 97% etil-3-(furan-3-il)-3-hidroxipropanoat

e.e. = 97% 2-etoxicarbonil-1-(furan-3-il) etil butirat

[]D20 = -24(c0.1, CHCl3)

Analiza HPLC:

Fig 10. Cromatograma HPLC etil-3-(furan-3-il)-3-hidroxipropanoat optic pur

Fig 11. Cromatograma HPLC 2-etoxicarbonil-1-(furan-3-il) etil butirat optic pur

Analiza RMN

Fig 12. Sprectrul 1 H-RMN al 2-etoxicarbonil-1-(furan-3-il) etil butirat

Fig .13 Sprectrul 13 C-RMN al 2-etoxicarbonil-1-(furan-3-il) etil butirat

5.Concluzii

S-a efectuat un studiu de optimizare dupa metoda experimentului factorial pentru o


metoda de racemizare a hidroxi esterilor preluata din literatura;

S-a sintetizat substratul prin reactia Reformatsky;

S-a incercat rezolvarea racemicului prin metoda acilari selective in vederea obtinerii
hidroxi esterului optic activ corespondent substratului folosit dar s-a obtinut un randament foarte
scazut;

Pentru optimizarea metodei (obtinerea unui randament mai ridicat) s-a recurs la un studiu
de optimizare bazat pe modificarea a 4 factori determinanti pentru reactie;

In urma analizarii rezultatelor s-a demonstrat ca enzima CaLB (Novozyme 435)


imobilizata pe piatra ponce este optima pentru a fi folosita in acilarea enzimatica.

Dupa rezultatele obtinute in urma optimizarii, s-a concluzionat ca enzima: lipaza CaLB,
solventul: n-octanul, timpul: 65 h , reactiv de acilare: butanoat de vinil sunt variabilele optime
pentru substratul discutat.

Prin metoda prezentata in lucrarea de faa s-a obinut enantiomeriul optic activ etil 3-
(furan-3-il)-3-hidroxipropanoat, prin acilare enzimatica cu CaL-B.

Partea a III-a
1. Concluzii generale
Prin prezenta lucrare s-a efectuat:
Studiul eficacitaii unei metode noi de separare a racematului prin intermediul folosirii
HPLC-ului, pe coloane chirale legate in serie IA i OJ-H;
Proiectarea unei instalaii la scara industriala de obinere a etil 3-(furan-3-il)-3-
hidroxipropanoat;
Prin metoda rezoluiei cinetice s-a obinut etil 3-(furan-3-il)-3-hidroxipropanoat optic
activ
Analiza spectrala a confirmat structura compuilor organici sintetizai;

2. Lista de simboluri si utilaje


3. Bibliografie
S.Mager, M. Horn, Stereochimia compuilor organici, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984
Robert A.Copeland, Enzymes A practical introudction to Structure, Mechanism and Data
Analysis, Second edition, Copyright 2000 by Wiley-VCH, Inc.
I.F.Dumitru, D.Iordanescu, Introducere in enzimologie, Editura medicala, Bucureti, 1981;
F.D.Irimie, Elemente de biochimie, vol I, Editura Erdelyi Hirado, Cluj-Napoca, 1998;
Patent Status, Production of an Industrially Useful Fungal Lipase by a Genetically Altered
Strain of E.Coli, USPatent 5, 219, 753, 1993;
Angewandte. Chemie.Int, Ed. 2005, 44, 3976-3975;
V.Keller, Dynamic Kinetic Resolution: Practical Aplications in Synthesis, 2001;
Uppenberg, S. Patkar, T. Bergfors, T.J.Jones, Molecular Biology, 1994, 1995;
A. Ozun, R.Mica, Introducere in proiectarea instalaiilor chimice, Editura Genesis, Cluj-
Napoca, 1989;
C.Cristea, I.Hopartean, I.A.Silberg, Chimia organica a produilor naturali, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca, 2002;
C.D.Neniescu, Chimie organica, vol II, Ed. Didactica i Pedagogica, Buc, 1980;
Gh.Lupuor, E.Merica, G.Gorea, V.B.Gorduza, Ingineria sintezei intermediarilor aromatici, vol
I, Editura Tehnica, Bucureti.
.Agachi, Automatizarea proceselor chimice, Casa Carii de tiina, Cluj-Napoca, 1994;
I.Lazar, Indrumator de proiectare. Calculul i construcia recipientelor cu amestecare, Cluj-
Napoca, 1988;
C.Pavlov, P.Romanov, A.Nascov, Procese i aparate in ingineria chimica. Exerciii i probleme.
Editura Tehnica, Bucureti, 1981;
Pelsz, G.Klibanov, A.M., Biotechnol.Bioenerg, 1983;
Klibanov, A.M.Siegel, E.H., Enzyme. Microb.Technol., 1982;
I.Baldea, Cinetica chimica i mecanisme de reacie. Bazele teoretice i aplicaii, Editura Presa
Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2002;
A.Ozunu, Elemente de hazard i risc in industrii poluante, Editura Accent, 2000:
Aldrich Catalog
A new Acylation Catalyst, J.Chem.Soc, Chem.Commun, 1987;
Novel (R)-oxynitrilase sources for the synthesis of (R)-cyanohydrin in diisopropyl ether,
Tetrahedron: Asymmetry, Vol. 8, No. 8, pp. 1225-1234, 1997;
Molecular recognition of sec-alcohol enantiomers by Candida
antarctica lipase B, Journal of Molecular Catalysis B: Enzymatic 5_1998.267272
25. C.D.Neniescu, Tratat elementar de chimie organica, vol II, Editura Tehnica, Bucureti,
1958;
26. E.Boral, M.Zapan, Chimie organica, Editura Tehnica, Bucureti, 1972;

4. Anexe
A.1.Schema de operatii

4.Anexe

A.2.Schema de flux tehnologic

1 vas de stocare pentru butanoatul de vinil; 15 vas de masura diclormetan;

2 pompa centrifuga pentru butanoatul de vinil; 16, 19 pompe centrifuge pentru fraciile

3 vas de masura pentru butanoatul de vinil; rezultate;

4 bioreactor pentru reacia de acilare; 17, 18, 20 vase de stocaj fracii rezultate
5 filtru Nutsche de vid; de la coloana cromatografica;

6 vas de stocaj masa de reacie; 21, 23 concentratoare pentru fracii;

7 pompa centrifuga pentru masa de reacie; 22, 24 vase de stocare produi;

8 vas de masura masa de reacie; 27, 28, 29 vase de stocare solveni

9 pompa centrifuga pentru acetona; rezultai la concentrare;

10 vas stocaj acetona

11 evaporator;

12, 25, 26 condensatoare pentru solveni;

13 vas stocaj diclormetan;

14 coloana cromatografica;