Moodle Totalizarea 3

Totalizarea III

Complement multiplu

1. O instalaţie polarografică constă din:

A. Sursă de curent continuu
B. Reostat cu cursor
C. Voltmetru
D. Galvanometru
E. Celulă electrolitică ce conţine electrod de referinţă si electrod picurător de mercur
2. Construcţia şi funcţionarea electrodului picurător de mercur este:
A. Un capilar de sticlă cu diametru de 0,05 mm
B. Lungimea capilarului este de 15-20 cm
C. Lungimea capilarului este de 5-10 cm
D. Capilarul prin intermediul unui tub de polietilenă este unit la un rezervor cu mercur
E. Fiind fixat la o înălţime suficientă, din rezervor vor curge picurături de mercur
3. Curba înregistrată în coordonatele I=f(E) cu diferiţi electrozi indicatori se numeşte:
A. Curbă de titrare potenţiometrică;
B. Polarogramă
C. Undă polarografică
D. Voltamperogramă;
E. Curba de titrare ampermetrică
4. În dependenţă de electrodul indicator, folosit la înregistrarea curentului în funcţie de
potenţialul electrodului, metoda de analiză se numeşte metodă:
A. A adaosului standard
B. Voltampermetrică
C. De comparare
D. Polarofrafică
E. Diferenţială
5. Pentru a polariza electrodul picurător de mercur în metoda polarofgrafică este necesar să se
îndeplinească condiţia:
A. Aria anodului să fie mică
B. Aria anodului să fie cu mult mai mare decît aria catodului
C. Rezistenţa soluţiei să fie mare
D. Rezistenţa soluţiei să fie constantă
E. Rezistenţa soluţiei să fie neglijată
6. Înainte de a înregistra polarograma din soluţia de analizat se înlătură oxigenul dizolvat.
Pentru aceasta prin soluţia din celula electrolitică se barbotează:
A. CO2
B. Ar
C. He
D. N2
1
Moodle Totalizarea 3

E. H2
7. În metoda polarografică şi voltampermetrică de analiză pentru micşorarea rezistenţei în
soluţia de analizat din celula electrolitică se adaugă un exces de electrolit de suport. În
calitate de acest electrolit se foloseşte soluţia:
A. Unei sări a unui metal alcalin
B. Unei sări a unui metal alcalino-pămîntos
C. Unui acid tare
D. Unei baze alcaline
E. Unui amestec de tamponare
8. La determinarea cantitativă a substanţelor electroactive în metoda polarografică se foloseşte
metoda:
A. Diferenţială
B. Graficului de etalonare
C. Liniei de bază
D. Standardelor
E. Adaosului standard
9. Soluţii standard la determinarea cantitativă a substanţelor prin metoda polarografică se
folosesc în metoda:
A. Stării staţionare
B. Diferenţială
C. Graficului de etalonare
D. Standardelor
E. Adaosului standard
10. Concentraţia necunoscută a depolarizatorului în metoda polarografică a standardelor se
calculează după relaţia:
A. cx = cs ∙ hx /hs
B. cx = hx /hs ∙ cs
C. cx = cs ∙ Ix /Is
D. cx = Ix /Is ∙ cs
E. cx = (Ix − Is ) ∙ cs
11. În metoda polarografică potenţialul de semiundă a speciei electroactive se determină cu
ajutorul:
A. Coeficientului de difuzie
B. Polarogramei
C. Timpului de picurare
D. Ecuaţiei undei polarografice
E. Curentului rezidual
12. La formarea undei polarografice contribuie curentul:
A. De migrare
B. Purtător
C. Rezidual
2
Moodle Totalizarea 3

D. De difuzie
E. Limită de difuzie
13. Curentul de difuzie a unei specii electroactive în metoda polarografică de analiză este
proporţional cu:
A. Coeficientul de difuzie
B. Numărul electronilor, participanţi în reacţie la electrod
C. Masa Hg, care curge într-o secunda din capilar
D. Timpul de picurare
E. Concentraţia speciei electroactive
14. Cu ajutorul unei polarograme se determină:
A. Potenţialul electrodului de referinţă
B. Potenţialul de semiundă a substanţei electroactive
C. Curentul limită de difuzie
D. Numărul de electroni, care participă în reacţie la electrod
E. Forţa electromotoare a electrodului de referinţă
15. Într-o reacţie electrochimică reversibilă ecuaţia undei polarografice este dată de ecuaţia
Heirovski-Ilkovici. Cu ajutorul acestei ecuaţii prin metoda grafică se determină:
A. Forţa electromotoare a electrodului de referinţă
B. Numărul de electroni, care participă în reacţie la electrod
C. Potenţialul electrodului de referinţă
D. Potenţialul de semiundă a substanţei electroactive
E. Potenţialul electrolitului de suport
16. Înainte de a înregistra o polarogramă în celula electrolitică se:
A. Adaugă soluţie de analizat a substanţei electroactive
B. Adaugă un exces a electrolitului de suport
C. Întroduce electrodul indicator de Pt
D. Întroduce electrodul picurător de mercur
E. Înlătură din soluţie oxigenul
17. Ecuaţia undei polarografice este:
A. I = E/R
B. Id = kc
C. E = E1/2
D. E = E1/2-(RT/nF)ln[I/Id-I)]
E. E = E1/2-(0,0591/n)lg[I/Id-I)]
18. În metoda coulometrică electroliza se efectuiază la:
A. Curent alternativ
B. Curent continuu
C. Curent continuu constant
D. Potenţial variabil
E. Potenţial controlat

3
Moodle Totalizarea 3

19. Pentru a efectua o dazare coulometrică la curent constant fără bloc de indicaţie a punctului
de echivalenţă avem nevoie de:
A. Celulă electrolitică cu soluţie a ragentului auxiliar, indicator şi electrod indicator
B. Celulă electrolitică cu reagent auxiliar şi electrod auxiliar
C. Punte electrolitică din agar-agar
D. Agitator magnetic şi cronometru
E. Sursă de curent continuu şi ampermetru
20. La dozarea substanţelor prin metoda coulometrică la curent constant titrantul este:
A. Preparat
B. Standardizat
C. Generat din reagentul auxiliar
D. Generat din solvent
E. Stabilit
21. Acizii sînt determinaţi cantitativ prin metoda coulometrică indirectă. Electrozii, titrantul şi
soluţiile necesare pentru efectuarea titrării sînt:
A. Electrod generator de Pt şi electrod auxiliar
B. Soluţie de suflat de potasiu
C. Soluţie de fenoftaleină ca indicator
D. Soluţie de analizat a unui acid
E. Titrant generat prin electroliză din solvent
22. Analiza cantitativă a tiosulfatului de sodiu se efectuiază prin metoda coulometrică indirectă.
Electrozii, titrantul şi soluţiile necesare pentru efectuarea titrării sînt:
A. Electrod generator de Pt şi electrod auxiliar
B. Soluţie de iodură de potasiu
C. Soluţie de analizat a tiosulfatului de sodiu
D. Soluţie de amidon
E. Titrant generat prin electroliză din reagentul auxiliar
23. În calitate de reagent auxiliar în metoda coulometrică indirectă se poate folosi substanţa:
A. KI
B. KBr
C. Ag
D. KCl
E. Apa
24. Reacţia de obţinere a titrantului, generat la electrod din reagentul auxiliar şi solvent, în
metoda coulometrică indirectă este:
A. (+)2I− − 2e̅ = I2
B. (+)2Br − − 2e̅ = Br2
C. (+)2H2 O − 2e̅ = O2 + 4H +
D. (−)2H2 O + 2e̅ = H2 + OH −
E. (−)Fe3+ + 1e̅ = Fe2+
25. În metoda coulometrică indirectă titrantul nu trebuie de:
4
Moodle Totalizarea 3

A. Preparat
B. Standardizat
C. Păstrat
D. Preparat preventiv
E. Obţinut în cantităţi mari
26. În metoda coulometrică directă de analizat cantitatea de electricitate, consumată la
electroliză, se calculează după formula:
A. Q = I0/k
B. Q = mF/M
C. Q = mnF/M
D. Q = I0k/2,303
E. Q = I0t/k
27. În figura alăturată este prezentat un coulobmetru de cupru pentru determinarea cantităţii de
electricitate. El este alcătuit din:
A. Celulă electrolitică
B. Soluţie de sulfat de cupru
C. Anod de platină
D. Catod de platină
E. Creuzet cu disc poros

28. Masa tiosulfatului de sodiu într-o fracţie de soluţie titrată prin metoda coulometrică indirectă
se calculează după formula: m=I∙t∙M/F.
În această formulă intensitatea curentului şi timpul electrolizei sînt exprimate în:
A. μA
B. mA
C. A
D. min
E. s
29. În metoda coulometrică directă analiza se efectuiază la potenţial controlat şi intensitatea
curentului în timpul electrolizei este dată de ecuaţia: It = I0e-kt.
În figura alăturată este prezentat graficul, cu ajutorul căruia se determină:

5
Moodle Totalizarea 3

A. Intensitatea curentului în timpul

electrolizei
B. Intensitatea curentului la începutul
electrolizei
C. Intensitatea curentului la sfîrşitul
electrolizei
D. Cantitatea de electricitate
E. Constanta k

30. În metoda cromatografică de eluţie pe coloană separarea substanţelor mai depinde de

concentraţiile lor în faza mobilă şi cea staţionară. În practică se întîlnesc izoterme:
A. Staţionare
B. Liniare
C. Concave
D. Convexe
E. Ascendente
31. În figura alăturată este prezentat graficul, folosit în metoda coulometrică directă la potenţial
controlat. Toate mărimile, care se determină cu ajutorul acestui grasfic, sînt:
A. tgα
B. lgI0
C. k
D. I0
E. Q = I0/k

32. Caracteristicile cele mai importante a cromatografiei de eluţie pe coloană sunt timpul de
retenţie şi volumul de retenţie. Ele oglindesc:
A. Capacitatea de migrare
B. Natura substanţelor
C. Proprietatea lor de adsorbţie pe faza staţionară
D. Sunt mijloace de identificare a substanţelor
E. În aceleaşi condiţii de cromatografiere sunt mijloace de identificare a substanţelor
33. Pentru lămurirea fenomenelor care decurg la cromatografiere în cromatografia de eluţie pe
coloană există cîteva moduri de abordare:
A. Teoria cinetică
B. Teoria ciocnirelor moleculare
C. Teoria platourilor teoretice
D. Teoria stării de tranziţie
E. Teoria structurii materiei
6
Moodle Totalizarea 3

34. În analiza cromatografică cantitativă se foloseşte:

A. Înălţimea picului
B. Numărul de platouri teoretice
C. Suprafaţa picului
D. Înălţimea platoului teoretic
E. Constanta de distribuţie
35. În metodele electrochimice volumul de echivalenţă al titrantului prin metoda grafică se
determină în metoda de analiză:
A. Potenţiometrică
B. Adăugarii unui standard
C. Gran
D. De comparare
E. Ampermetrică
36. Titrantul în metoda de titrare coulometrică se obţine din:
A. Solvent
B. Substanţe iniţiale
C. Reagenţi auxiliari
D. Substanţe simple
E. Substanţe amorfe
37. La determinarea cantitativă a substanţelor în soluţii, care conţin în calitate de impurităţi şi
alte substanţe, în polarografia clasică se foloseşte metoda adaosurilor şi concentraţia
necunoscută a substanţei de analizat se calculează după formula:
Ix
A. cx = I
s ∙cs
h
B. cx = h
s ∙cs
Ix ∙cs
C. cx = I
x+s −Ix
h1 ∙cs ∙Vs
D. cx = (h
2 −h1 )Vx +h2 Vs
Is
E. cx = I
x ∙cs
38. Un Faraday este egal cu:
A. 6,02∙1022 ē
B. 6,02∙1023 ē
C. 96 487 C
D. 96 550 C
E. 95 600 C
39. Unda polarografică poate fi caracterizată prin:
A. Curent rezidual
B. Potenţial de separare
C. Potenţial de polarizare
D. Potenţial de semiundă

7
Moodle Totalizarea 3

E. Curent de difuziune
40. Cromatografia este o metodă fizico-chimică de:
A. Separare a substanţelor
B. Selectare a substanţelor
C. Detectare a substanţelor
D. Diluţie a soluţiilor substanţelor
E. Determinare cantitativă a substanţelor
41. În cromatografia de eluţie pe coloană în scopurile analizei cantitative se foloseşte:
A. Timpul de retenţie
B. Volumul de retenţie
C. Înălţimea picului
D. Suprafaţa picului
E. Coeficientul de separare
42. Schimbarea intensităţii curentului la efectuarea electrolizei la potenţial constant se descrie de
ecuaţia: I t = I 0  e − kt .
Mărimea k în această ecuaţie se determină grafic după ecuaţia:
A. lnIt = lnI0 − kt
B. lnIt = I0 − kt
C. lgIt = lgI0 − kt
D. lgIt = lgI0 − kt/2,303
E. lgIt = I0 − kt/2,303
43. În cromatografia de eluţie pe coloana fiecare pic (vârf) cromatografic se caracterizează prin:
A. Timpul de retenţie
B. Lărgime
C. Formă
D. Volumul de retenţie
E. Coeficientul de separare
44. În metoda polarografică după înregistrarea polarogramelor curba de etalonare se construieşte
în coordonatele:
A. Curentul de difuziune – concentraţia
B. Potenţialul electrodului – concentraţia
C. Înălţimea undei – concentraţia
D. Conductibilitatea electrică – concentraţia
E. Potenţialul de semiundă – concentraţia
45. Metoda de cromatografie frontală în practică se foloseşte pentru:
A. Concentrarea impurităţilor soluţiei
B. Concentrarea impurităţilor după numărul de praguri pe cromatogramă
C. Separarea numai a unui component al amestecului
D. Separarea a doi componenţi ai amestecului
E. Separarea tuturor componenţilor ai amestecului

8
Moodle Totalizarea 3

46. Pentru detrminarea cantitativă a substanţelor în metoda polarografică clasică se foloseşte

metoda:
A. Graficului de etelonare
B. Graficului constant
C. Soluţiilor standard
D. Proprietăţi molare
E. Adaosului standard
47. Numărul de platouri teoretice a unei coloane cromatografice se calculează după formula:
A. N = 16(t R /W)2
B. N = 16(t R /W)1/2
C. N = 16t 2R /W
D. N = 16VR2 /W
E. N = 16(VR /W)2
48. Schema instalaţiei polarografice care conţine în calitate de electrod indicator electrodul
picurător de mercur ( EPM ), este demonstrată în figura de mai jos. Sub numarul 1 şi 2 în
schemă este:
A. Sursă de curent alternativ
B. Sursă de curent continuu
C. Voltmetrul
D. Reostatul cu cursor
E. Galvanometrul

49. Schema instalaţiei polarografice care conţine în calitate de electrod indicator electrodul
picurător de mercur ( EPM ), este demonstrată în figura de mai jos. Sub numarul 3 şi 4 în
schemă este:
A. Sursă de curent alternativ
B. Sursă de curent continuu
C. Galvanometrul
D. Voltmetrul
E. Reostatul cu cursor

50. În metoda polarografică în calitate de electrod indicator se foloseşte electrodul picurător de

mercur ( EPM ). Schema instalaţiei polarografice e demostrată în figura de mai jos. Sub
numarul 4 şi 5 în schemă este:
9
Moodle Totalizarea 3

A. Celulă electrolitică ce conţine un strat

de mercut la fund si EPM
B. Sursă de curent continuu
C. Voltmetrul
D. Galvanometrul
E. Reostat cu cursor

Complementul simplu
51. În metoda culometrică potenţiostatică electroliza se efectuiază la potenţial controlat şi
cantitatea de electricitate, consumată la electroliză, se calculează după relaţia Q=I0/k. Aceste
două mărimi pot fi determinate prin metoda:
A. De calcul
B. Grafică
C. Exponenţială
D. De comparare
E. De distribuţie
52. În metoda cromatografică de eluţia pe coloană se determină timpul de retenţie. El se socoate
din momentul întroducerii amestecului de substanţe în coloană pînă la iesirea din coloană a:
A. Substanţei de analizat
B. Semnalului analitic
C. Absorbanţei soluţiei
D. Maximului picului
E. Tuturor substanţelor
53. Cantitatea de electricitate consumată la electroliză, în metoda culometrică potenţiostatică se
calculează după relaţia Q=I0/k. Aceste două mărimi se determină prin metoda grafică ( vezi
imaginea alăturată ). Panta dreptei ( tgα ) este egală cu:

A. k/2,303
B. kt/2,303
C. –kt
D. –k/2,303
E. –kt/2,303

54. Cantitatea de electricitate, consumată la electroliză, în metoda culometrică potenţiostatică se

calculează după formula Q=I0/k. Aceste două mărimi se determină prin metoda grafică (
vezi imaginea alăturată ). La extrapolarea dreptei pînă la intersecţia cu axa ordonatelor se
obţine segmentul OB egal cu:
10
Moodle Totalizarea 3

A. I0/k
B. I0
C. lgI0
D. –lgI0
E. 10OB

55. În metoda cromatografică de eluţia pe coloană se determină timpul de retenţie tR. Acest
parametru este legat cu indicele de retenţie R, care se calculează după formula:
A. R= tm/tR
B. R=tR / tm
C. R= tm∙tR
D. R= tm+tR
E. R= tm-tR
56. În metoda cromatografică de eluţia pe coloană se determină şi volumul de retenţie VR, care
se calculează după relaţia:
A. VR=tR/F
B. VR=tR∙F
C. VR=tR+tm
D. VR=tR-tm
E. tR-F
57. Echilibrul care se stabileşte la distribuţia substanţei A între faza staţionară şi cea mobilă în
cromatografia de eluţie pe coloană se descrie cu ajutorul coeficientului de distribuţie D, care
se calculează după formula:
A. D= cm/cs
B. D= cm-cs
C. D= cs /cm
D. D= cm∙cs
E. D= cm+cs
58. La separarea substanţelor în medota cromatografică de eluţie pe coloană se foloseşte şi
coeficientul de capacitate, care arată cît de puternic substanţa A este reţinută de către faza
staţionară şi se calculează după formula:
A. k= nm (A)/ns(A)
B. k= nm (A)+ns(A)
C. k= ns (A)/ nm (A)
D. k= ns (A)∙nm (A)
E. k= nm (A)-ns(A)
59. În metoda cromatografică de eluţie pe coloană la separarea substanţelor A şi B s-au obţinut
două picuri simetrice. Se consideră că substanţele s-au separat, dacă rezoluţia Rs este egală
cu:
11
Moodle Totalizarea 3

A. 0,25
B. 0,50
C. 0,75
D. 1,00
E. 1,50
60. La separarea substanţelor A şi B prin metoda cromatografică de eluţie pe coloană s-au
obţinut două picuri asimetrice. Se socoate că substanţele s-au separat totalmente, dacă
rezoluţia Rs este:
A. 0,50
B. 0,75
C. 1,00
D. 1,50
E. >1,50
61. Pentru o izotermă liniară în cromatografia de eluţie pe coloană forma picului cromatografic
este:
A. Asimetric
B. Simetric
C. Concav
D. Convex
E. Staţionar
62. Numărul de plotouri teoretice N serveşte ca măsură a :
A. Înălţimei coloanei
B. Eficacităţii coloanei
C. Lungimei coloanei
D. Bazei picului
E. Lărgimei picului
63. În cromatografia de eluţie pentru coloana dată cu o anumită viteză ( anumit debit ) a fazei
mobile şi temperatură timpul de retenţie pentru fiecare substanţă este:
A. Variabil
B. Mic
C. Constant
D. Inapreciabil
E. Diferit pentru substanţe
64. Pentru determinarea calitativă a substanţelor în metoda cromatografică de eluţie pe coloană
se:
A. Determina tR a substanţei necunoscute x
B. Determină tR a substanţei standard
C. Compară tR a substanţei x cu tR a substanţei standard
D. Determină diferenţa tR a substanţei x şi tR a substanţei standard
E. Nici un raspuns nu este corect

12
Moodle Totalizarea 3

65. Cromatografia de adsorbţie se efectuiază pe fază staţionară solidă. Indiferent de natura fazei
mobile pe coloană are loc o distribuţie a componenţilor analizaţi între cele dpuă faze,
obţinîndu-se o succesiune de procese:
A. Adiabatice
B. Exoterme
C. Ireversibile
D. De adsorbţie şi desorbţie
E. Spontane
66. Plotoul teoretic în teoria cromatografiei reprezintă un strat subţire al coloanei, în care s-a
stabilit echilibrul:
A. Chimic
B. Ionic
C. Lichid-vapori
D. Între faza mobilă şi cea staţionară
E. De sedimentare
67. Analiza cantitativă a substanţelor în metoda culometrică galvanostatică se efectuiază la o
valoare:
A. Variabilă a potenţialului
B. Constantă potenţialului
C. Variabilă a curentului
D. Constantă a curentului
E. Medie a potenţialului
68. În metoda polarografică clasică în calitate de electrod indicator se foloseşte electrodul
picurător de mercur (EPM). Schema instalaţiei polarografice e demonstrată în figura
alăturată. Sub număru 1 în schemă este:

A. Sursă de curent continuu

B. Voltmetrul
C. Galvanometrul
D. Reostat cu cursor
E. Celulă electrolitică ce conţine un strat
de Hg la fund şi EPM

69. Schema instalaţiei polarografice, care conţine în calitate de electrod indicator electrodul
picurător de mercur (EPM) este demonstrat în figura alăturată. Sub numărul 2 în schemă
este:

13
Moodle Totalizarea 3

A. Voltmertul
B. Sursa de curent continuu
C. Reostat cu cursor
D. Galvanometrul
E. Celulă electrolitică ce conţine un strat
de Hg la fund şi EPM

70. Electrodul picurător de mercur (EPM) se foloseşte în calitate de electrod indicator în metoda
polarografică.Schema instalaţiei polarografice este demonstrată în figura alăturată.Sub
numărul 3 în schemă este:

A. Galvanometrul
B. Voltmetrul
C. Celulă electrolitică ce conţine un strat
de Hg la fund şi EPM
D. Sursă de curent continuu
E. Reostat cu cursor

71. Schema instalaţiei polarografice, care conţine în calitate de electrod indicator electrodul
picurător de mercur (EPM), este demonstrată în figura alăturată. Sub numărul 4 în schemă
este:

A. Celulă electrolitică ce conţine un

strat de Hg la fund şi EPM
B. Sursă de curent continuu
C. Voltmetrul
D. Galvanometrul
E. Reostat cu cursor

72. Curentul Id în ecuaţia Ilkovici este proporţional cu mai multe mărimi.

Una dintre aceste mărimi este şi coeficientul de difuzie a speciei electroactive,
însemnat prin:
A. c
B. n
C. D1/2
14
Moodle Totalizarea 3

D. m2/3
E. t1/6
73. Schema instalaţiei pentru efectuarea unei titrări culometrice fără bloc de indicaţie a punctului
de echivalenţă este demonstrată în figura alăturată:
Sub numărul 4 în schemă este:

A. Miliampermetrul
B. Electrodul auxiliar
C. Celula pentru electroliză
D. Electrodul de generare
E. Un rezistor mare

74. În figura alăturată este schema unui coulombmetru de Cu, utilizat în coulometria
galvanostatică.
Sub numărul 1 în schemă este:

A. Un creuzet cu disc poros din sticlă

B. Anodul de Pt
C. Catodul de Pt
D. O soluţie acidulată de sulfat de cupru
E. Celula de electroliză

75. În figura alăturată este schema unui coulombmetru de Cu, utilizat în coulometria
galvanostatică.
Sub numărul 4 în schemă este:

A. Celula de electroliză
B. Anodul de Pt
C. Catodul de Pt
D. O soluţie acidulată de sulfat de cupru
E. Un creuzet cu disc poros din sticlă

76. În figura alăturată este prezentată schema instalaţiei pentru titrarea coulometrică a
tiosulfatului de sodiu în prezenţa amidonului:
Sub numărul 1 în schemă este:

15
Moodle Totalizarea 3

A. Soluţia reagentului auxiliar

B. Electrodul de generare de Pt
C. Electrodul auxiliar
D. Puntea salină
E. Agitatorul magnetic

77. În metoda culometrică indirectă titrantul nemijlocit reacţionează în celula electrolitică cu

substanţa de analizat.Un astfel de titrant se numeşte:
A. Obţinut prin diluţie
B. Obţinut dintr-o substanţă iniţială
C. Generat prin electroliză
D. Standartizat
E. Preparat
78. Pentru evitarea consumului de elctricitate în metoda culometrică indirectă în celula
electrolitică la soluţia de analizat se adaugă şi un exces de substanţă electroactivă, care
participă în reacţia electrochimică la electrod, avînd denumirea de:
A. Substanţă izomorfă
B. Substanţă paramagnetică
C. Reagent auxiliar
D. Substanţă diamagnetică
E. Substanţă feromagnetică
79. La dozarea acizilor prin metoda culometrică indirectă titrantul se obţine la electrod în celula
electrolitică din substanţa electroactivă:
A. KI
B. KBr
C. KCl
D. KOH
E. Apa
80. Metoda culometrică indirectă se foloseşte şi pentru determinarea cantitativă a acizilor, care
se bazează pe generarea electrochimică a ionilor de hidroxil din:
A. NaOH
B. Na2CO3
C. BaCl2*2H2O
D. H2O
E. Na2CO3*10H2O
81. În metoda culometrică indirectă pentru generarea electrochimică a ionilor de hidroxil la
determinarea cantitativă a acizilor se foloseşte un electrod de :
A. Fe
B. Pt
16
Moodle Totalizarea 3

C. Bi
D. Cu
E. Zn
82. În cromatografia de repartiţie pe hîrtie se determină parametrul empiric Rf egal cu:
A. Viteza de deplasare a componentului z
B. Viteza de deplasare a frontului solventului
C. Raportul vitezelor de deplasare a componentului z şi frontului solventului
D. Suma vitezelor de deplasare a componentului z şi frontului solventului
E. Diferenţa vitezelor de deplasare a componentului z şi frontului solventului
83. În metoda cromatografică de repartiţie pentru determinarea coeficientului Rf pe hîrtie se
măsoară:
A. Numai distanţa percursă de solvent
B. Numai distanţa parcursă de component
C. Distanţa parcursă de component şi solvent
D. Distanţa parcursă de component şi solvent în acelaşi interval de timp
E. Nici un răspuns nu este corect
84. În cromatografia de repartiţie pe hîrtie pentru obţinerea rezultatelor reproductibile condiţiile
de cromatografiere trebuie să fie:
A. Staţionare
B. Exacte
C. Măsurate
D. Controlate
E. Autorizate
85. O izotermă concavă produce:
A. O distribuţie reversibilă a componentului
B. O contribuţie ireversibilă a compnentului
C. O creştere a timpului de retenţie
D. Un transfer de masă mai mic
E. Un transfer de masă ireal
86. Izotermele liniare şi convexe sunt găsit în mod experimental în:
A. Coloane saturate cu acizi
B. Coloane nesaturate cu acizi
C. Coloane saturate cu ioniţi acizi
D. Coloane saturate cu ioniţi bazici
E. Toate domeniile cromatografiei
87. Teoria cinetică a cromatografiei este bazată pe:
A. Viteza de difuziune
B. Viteza de migarare a substanţei
C. Viteza de reacţie
D. Viteza specifică
E. Viteza eficace
17
Moodle Totalizarea 3

88. Eficacitatea coloanei ( capacitatea de separare ), care este o caracteristică a largimei

picurilor, se apreciază prin:
A. Numărul atomic efectiv
B. Numărul atomic azimutal
C. Numărul de plotouri teoretice
D. Numărul atomic de rotaţie
E. Numărul atomic magnetic
89. Pentru eficienţa unei coloane cromatografice se mai foloseşte şi:
A. Viteza de curgere a fazei mobile
B. Dimensiunile particulelor fazei staţionare
C. Afinitatea subatanţei către adsorbent
D. Echilibrul între cele două faze
E. Înălţimea echivalentă platoului teoretic
90. Culometria grupează metodele de analizat cantitativă bazate pe măsurarea:
A. Potenţialului electrodului
B. Forţei electromotoare
C. Cantităţii de electricitate într-o reacţie electrochimică
D. Intensităţii curentului
E. Intensităţii curentului şi potenţialului electrodului
91. Metoda culometrică indirectă se efectuiază la:
A. Curent constant
B. Curent continuu
C. Curent variabil
D. Potenţial variabil
E. Potenţial controlat
92. La baza analizei polarografice calitative stă valoarea potenţialului de semiundă a
depolarizatorului. Cu cît mai negativ este potenţialul de semiundă cu atît mai:
A. Greu decurge reducerea
B. Uşor decurge reducerea
C. Uşor decurge oxidarea
D. Greu decurge oxidarea
E. Greu decurge oxidarea şi reducerea
93. În metoda voltampermetrică şi polarografică substanţa sau ionul, care participă în reacţia
electrochimică la electrod şi provoacă descărcarea electrodului indicator, se numeşte:
A. Depolarizator
B. Ion negativ
C. Ion pozitiv
D. Substanţă izoamorfă
E. Substanţă paramagnetică
94. În ecuaţia Ilkovici curentul de difuzie este proporţional cu mai multe mărimi.

18
Moodle Totalizarea 3

Una dintre aceste mărimi este şi numărul electronilor speciei electroactive, care
participă în reacţia de reducere la EPM, însemnat prin:
A. c
B. n
C. D1/2
D. m2/3
E. t1/6
95. Intensitatea curentului de difuzie, luat drept medie, în ecuaţia Ilkovici este exprimată în:
A. mmol/l
B. μA
C. cm2/s
D. mg/s
E. s
96. Concentraţia speciei electroactive în ecuaţia Ilkovici este exprimată în:
A. mg/s
B. cm2/s
C. mol/l
D. s
E. μA
97. Coeficientul de difuzie în ecuaţia Ilkovici este exprimat în:
A. μA
B. mol/l
C. s
D. cm2/s
E. mg/s
98. Viteza de curgere a mercurului din capilar în ecuaţia Ilkovici este exprimată în:
A. mg/s
B. μA
C. mmol/l
D. s
E. cm2/s
99. Timpul de picurare a mercurului din capilar în ecuaţia Ilkovici este exprimat în:
A. mol/l
B. cm2/s
C. μA
D. mg/s
E. s
100. În metoda voltamperometrică şi polarografică pentru micşorarea rezistenţei la soluţia de
analizat se adaugă un electrolit:
A. Antiprotic
B. Cu conductibilitate echivalentă
19
Moodle Totalizarea 3

C. Slab
D. Pentru menţinerea tării ionice
E. De suport în concentraţii mari

101. Conform relaţiei Heirovski-Ilkovici graficul construit în coordonatele lgI/(Id-I)=f(-E) este o

dreaptă ( vezi figura alăturată ) Dreapta interrsectează pe axa abciselor:

A. Curentul în punctul 0
B. Curentul de difuzie
C. Valoarea 0,059
D. Numărul de electroni ce participă în
reacţia la electrod
E. Valoarea potenţialului de semiundă a
speciei electroactive

102. Conform relaţiei Heirovski-Ilkovici graficul construit în coordonatele lgI/(Id-I)=f(-E) este o

dreaptă ( vezi figura alăturată ) : Cotangenta acestei drepte este egală cu:

A. Curentul de difuzie
B. Potenţialul de semiundă
C. Valoarea 0,059V
D. Valoarea 0,059/nV
E. Curentul I

20