1.

Calibrarea reprezintă:

a. Determinarea corelaţiei dintre semnalul analitic şi concentraţie pe cale

experimentală, cu ajutorul soluției de analizat;
b. Determinarea corelaţiei dintre semnalul analitic şi concentraţie pe cale
experimentală, cu ajutorul soluțiilor etalon;
c. Determinarea corelaţiei dintre semnalul de intrare şi concentraţie pe cale
experimentală, cu ajutorul soluțiilor etalon;
d. Determinarea corelaţiei dintre semnalul de intrare şi concentraţie prin mijloace
teoretice cu ajutorul soluțiilor etalon.

2. Diferența dintre metodele electrochimice interfaciale și metodele electrochimice în

soluție constă în faptul că:
a. În metodele în soluție nu se folosesc electrozi, spre deosebire de metodele
interfaciale;
b. Metodele în soluție sunt bazate pe fenomenele care au loc la interfaţa dintre
suprafata electrodului şi stratul fin de soluţie adiacent acestei suprafete, iar cele
în interfaciale sunt bazate pe fenomene care se produc în masa soluției;
c. Metodele interfaciale sunt bazate pe fenomenele care au loc la interfaţa dintre
suprafata electrodului şi stratul fin de soluţie adiacent acestei suprafete, iar cele
în soluție sunt bazate pe fenomene care se produc în masa soluției;
d. Metodele în soluție sunt metode fizico-chimice, iar metodele interfaciale sunt
metode chimice;
e. În metodele interfaciale nu se poate stabili o corelație între semnalul analitic și
concentrație

3. În celula galvanică, catodul este:

a. Electrodul la care are loc semireacția de oxidare;
b. Electrodul la care are loc semireacția de reducere
c. Electrodul la care nu au loc procese redox;
d. O specie chimică cu sarcină negativă;
e. O specie chimică cu sarcină pozitivă.

4. În celula galvanică, anodul este:

a. Electrodul la care are loc semireacția de reducere;
b. Electrodul la care are loc semireacția de oxidare ;
c. Electrodul la care nu au loc procese redox;
d. O specie chimică cu sarcină pozitivă;
e. O specie chimică cu sarcină negativă.

5. Potențialul de electrod este:

a. Potential de oxidare;
b. Potențial de reducere;
c. Diferenţa de potenţial (măsurată în condiții de curent nul) a celulei galvanice în
care una dintre semicelule este ESH;
d. Diferenţa de potenţial a celulei galvanice (măsurată în condiții de curent nul) în
care una dintre semicelule este electrodul de referință Ag/ACl;
e. Întotdeauna pozitiv.
6. Sursele de eroare la determinarea potențialului celulei electrochimice și relația
potențialului celulei dacă i≠0 sunt:
a. Rezistența internă a celulei, supratensiunea și polarizarea electrozilor;
Ecel = Ecatod - Eanod – iR - Ess
b. Potențialul de joncțiune, supratensiunea și polarizarea electrozilor; Ecel = Ecatod -
Eanod + Ej - Ess
c. Potențialul de joncțiune, rezistența internă a celulei, supratensiunea și
polarizarea electrozilor; Ecel = Ecatod - Eanod + Ej – iR - Ess
d. Potențialul de joncțiune, rezistența internă a celulei, supratensiunea și
polarizarea electrozilor; Ecel = Ecatod - Eanod + Ej

7. Potențialul de jonctiune:
a. este datorat mobilităţilor diferite ale cationilor şi anionilor și nu poate fi
micșorat;
b. este sursă de eroare în determinările potențiometrice directe;
c. este datorat mobilităţilor diferite ale cationilor şi anionilor și poate fi micșorat
prin inserarea unei punți de sare;
d. nu depinde de compoziția soluției;
e. apare la interfața a două soluții ale aceluiași electrolit în concentrații egale;
f. apare la interfața a două soluții ale aceluiași electrolit în concentrații diferite.

8. Potențiometria este:
a. O metodă optică în care se măsoară absorbanța soluției de analizat;
b. O metodă electrochimică în care se măsoară potențialul celulei electrochimice;
c. O metodă electrochimică în care se măsoară intensitatea curentului;
d. O metodă chimică bazată pe determinarea volumului final cu ajutorul unui
indicator redox.

9. Electrodul indicator prezintă următoarele caracteristici :

a. este / nu este polarizabil;
b. potențialul său nu variază/ variază în funcție de activitatea analitului;
c. participă / nu participă la procese chimice reversibile;
d. trebuie să prezinte selectivitate mică / mare;
e. are un răspuns lent / rapid;
f. prezintă /nu prezintă răspuns nernstian.

10. Răspunsul nernstian al unui electrod metalic de tipul I Me(s)/Me2+(aq) la 25o C este:
ΔE 0,0592
a.  V/decadă de activitate
Δlna 2
Me2
ΔE 0,0592
b.  V/decadă de activitate
Δloga 2 2
Me
ΔE 0,0592
c.  V/unitate p Me
Δp Me 2 a
a
ΔE 0,0592
d.  V/decadă de activitate
Δloga 2 2
Me
 ΔE
e.  0,0592V/decadă de activitate
Δloga 2
Me

11. Electrodul de referință are următoarele caracteristici:

a. este nepolarizabil;
b. nu este polarizabil;
c. este indiferent la procesele din soluţie;
d. nu este indiferent la procesele din soluţie;
e. potentialul său este constant;
f. potentialul său variază în funcție de activitatea ionului analitului.

12. Despre contraelectrod sunt adevărate afirmațiile:

a. funcționează ca electrod indicator;
b. funcționează ca electrod de referință;
c. este un electrod auxiliar;
d. la suprafata lui nu se măsoară potenţialul;
e. la suprafata lui se măsoară potenţialul.

13. Pentru celulele cu joncțiune lichidă sunt adevărate afirmațiile :

a. Pot fi alcătuite din două semicelule care conţin doi electrozi diferiţi imersaţi în
soluţii de electroliţi diferiţi;

b. Potențialul celulei este : Ecel = Eref – Eind

c. Potențialul celulei este : Ecel = Eind – Eref + Ej

d. Potențialul celulei este : Ecel = Eind – Eref

14. Pentru celulele cu joncțiune lichidă sunt adevărate afirmațiile :

a. Se reprezintă: Electrod de referinţă // Soluție de analizat / Electrod indicator,

iar Ecel = Eind – Eref

b. Se reprezintă: Electrod de referinţă // Soluție de analizat / Electrod indicator,

iar Ecel = Eind – Eref + Ej

c. Se reprezintă: Electrod de referinţă / Soluție de analizat / Electrod indicator,

iar Ecel = Eref – Eind + Ej

d. Se reprezintă: Electrod de indicator // Soluție de analizat / Electrod de referință,

iar Ecel = Eind – Eref

e. Se reprezintă: Electrod de indicator / Soluția de analizat / Electrod de referință,

iar Ecel = Eref– Eind + Ej

15. Un electrod metalic se deosebește de un electrod ion-selectiv (EIS) prin:

 a. Tipul materialului din care este construită suprafața la care au loc procesele de
electrod;
b. Tipul procesului de la electrod;
c. Potențialul EIS nu se determină comparativ cu un electrod de referință, spre
deosebire de cel al unui electrod metalic;
d. Potențialul electrodului metalic nu se determină comparativ cu un electrod de
referință, spre deosebire de cel al unui electrod EIS;
e. Un EIS nu este sensibil la variația concentrației ionului analitului, spre deosebire
de un electrod metalic.

16. Electrozii indicatori de speta I:

a. sunt constituiţi dintr-un metal în contact cu soluţia ionilor săi;

b. potenţialul lor variază în funcție de activitatea ionilor din soluţia cu care formează
precipitate greu solubile sau complecşi stabili;
c. sunt constituiţi dintr-un metal inert cufundat în soluţia conţinând forma oxidată şi
redusă a ionului metalic;
d. la suprafața lor are loc schimbul de electroni;
e. fac schimb de ioni cu speciile chimice din soluţie.

17. S-a construit o celula electrochimică cu joncțiune pentru determinarea concentrației

Cu(NO 3 )2 : un fir de cupru și un electrod saturat de calomel au fost imersați într-o
soluție 0,4M de Cu(NO 3 )2 . Reprezentați celula electrochimică. Scrieți semireacția și
ecuația lui Nernst pentru electrodul de cupru. Potențialul celulei este:
a. 0,3272V
b. 0,0828V
c. 0,5716V
d. 0,0710V
e. – 0,0828V
(EESC = 0,2444V, Ej=0, Eo CuII/Cu = 0,339V)
R: 0,0828V

18. Potentialul de electrod pentru electrod metalic de tipul I este 0,128V dacă este
introdus într-o soluție în care [Me+] = 0,2M. Care este potențialul aceluiași electrod
introdus într-o soluție în care [Me+] = 2M?

R: 0,1872V

19. Electrozii indicatori de tipul II:

a. sunt constituiţi dintr-un metal în contact cu soluţia ionilor săi;
b. potenţialul lor variază în funcție de activitatea ionilor din soluţia cu care formează
precipitate greu solubile sau complecşi stabili;
c. sunt constituiţi dintr-un metal inert cufundat în soluţia conţinând forma oxidată şi
redusă a ionului metalic;
d. la suprafața lor are loc schimbul de electroni;
e. fac schimb de ioni cu speciile chimice din soluţie.

20. Semicelula unui electrod metalic sensibil la aionul unui compus greu solubil se
reprezintă schematic astfel:
a. Me(s) / MeAn(sat), Men+(aq)
 b. Me(s) / MeAn(sat), A-(aq)
c. Me(s), MeAn(sat), A-(aq)
d. Me(s) / Men+(aq) , A-(aq)

21. Semireacția care descrie procesul de electrod corespunzător semicelulei

Me(s) / MeAn(sat), A-(aq) este:
a. MeAn(sat) ⇌ Men+(aq) + nA-(aq)
b. Men+(aq) + ne- ⇌ Me(s)
c. MeAn(sat) + ne- ⇌ Me(s) + nA-(aq)
d. MeAn(s) ⇌ MeAn(dizolvat) ⇌ Men+(aq) + nA-(aq)

22. Electrodul de calomel este:

a. un electrod ion selectiv;
b. un electrod metalic de tipul II sensibil în raport cu anionul unei sări greu
solubile;
c. electrod redox;
d. un electrod metalic de tipul II sensibil în raport cu ligandul unei combinații
complexe stabile;
e. un electrod metalic de tipul trei.

Semicelula sa este……………………………….........................................................

23. Electrodul saturat de calomel (ESC):

a. poate fi reprezentat: Hg(l)/Hg2 Cl2 (sat), KCl(sat) //
b. poate fi reprezentat: Hg(l)/HgCl2 (sat), KCl(sat) //
c. are potenţial constant faţă de electrodul standard de hidrogen (ESH);
d. poate fi folosit ca electrod indicator de tipul I pentru ClI-;
e. poate fi folosit ca electrod indicator de tipul II pentru Hg2 2+

24. Electrodul de referinţă de argint - clorura de argint:

a. poate fi reprezentat: Ag(s)/AgNO 3(sat), KCl(aq) (aCl-=ct) //;
b. poate fi reprezentat: Ag(s)/AgCl(sat), KCl(aq) (aCl-=ct) //;
c. are potenţial constant determinat faţă de electrodul standard de hidrogen (ESH);
d. poate fi folosit ca electrod indicator de tipul II pentru ClI-;
e. este electrod auxiliar și la nivelul său nu se măsoară potențialul.

25. Electrodul de Ag/AgCl se poate folosi:

a. ca electrod indicator pentru Cl- deoarece potențialul său nu variază în funcție de aCl;
b. ca electrod indicator pentru Cl- deoarece potențialul său variază în funcție de aCl-;
c. ca electrod indicator pentru Cl- deoarece potențialul său variază în funcție de aAg+
d. ca electrod de referință (dacă aCl- se menține constantă);
e. ca electrod de referință intern (dacă aCl- se menține constantă) în construcția
electrozilor ion-selectivi

26. Potențialul electrodului de referință Ag/AgCl:

a. se determină față de electrodul de calomel;
b. se determină față de electrodul standard de hidrogen;
c. se determină față de electrodul de sticlă;
d. nu se poate determina;
e. nu variază cu temperatura.
27. Un electrod metalic sensibil la ligandul unui complex stabil este alcătuit din:
a. un metal introdus în soluţia unei sări a sa, soluţie care conţine un anion cu care
cationul electrodului formează un compus greu solubil;
b. un metal introdus în soluţia unei sări a sa, soluţie care conţine un ligandul cu
care cationul electrodului formează un complex stabil;
c. un electrod de referință intern, o soluție de umplere și o membrană sensibilă la
ligand;
d. un metal introdus în soluția ionilor altui metal;
e. un electrod ion-selectiv și o biocomponentă.

28. Semicelula unui electrod metalic sensibil la ligandul unui complex stabil și
semireacția sunt:
a. Me(s)/Me+n (aq), Lm-(aq) MeL+n-m(aq)+ne- ⇌ Me(s) +Lm-(aq)
b. Me(s)/MeL+n-m(aq), Lm-(aq) Lm-(aq)+me- ⇌ L(s)
c. Me(s)/MeL +n-m m- MeL+n-m(aq)+ne- ⇌ Me(s) +Lm-(aq)
(aq) , L (aq)
d. Me(s)/MeL+n-m(aq) MeL+n-m(aq)+ne- ⇌ Me(s) +Lm-(aq)

29. Se titrează potențiometric Me2+ cu complexona III. Electrodul de referință, respectiv

electrodul indicator pot fi:
a. ESC, electrodul de sticlă;
b. Electrodul de sticlă, electrodul de platină;
c. Un electrod metal complex sensibil la anionul complexonei și un electrod de
sticlă;
d. ESC, un electrod metal complex sensibil la anionul complexonei;
e. Electrod Ag/AgCl, ClI- (aCl = ct); un electrod metal complex sensibil la anionul
complexonei.
30. Calculaţi constanta de formare a complexonatului de zinc ştiind că pentru
semicelula:
Zn(s)/ZnY2-(aq), Y4-(aq)
,
E = -1,251V și Eo Zn2+/Zn = -0,763V.
Kf [ ZnY ] 2

R: 3,061016
31. Electrozii indicatori redox (de tipul IV):
a. sunt constituiţi dintr-un metal în contact cu soluţia ionilor săi;
b. potențialul lor variază in functie de activitatea ionilor din soluţia cu care formează
precipitate greu solubile sau complecşi stabili;
c. sunt constituiţi dintr-un metal inert cufundat în soluţia conţinând forma oxidată şi
redusă a unui ion metalic;
d. sunt electrozi cu membrană;
e. la suprafața lor au loc procese de schimb ionic.

32. Se dă celula electrochimică:

ESC // SnIV (0,25M), SnII(0,5M)/Pt(s)
a) Scrieți semireacția de ,la electrodul de Pt.
b) Calculați potențialul celulei.
 (EESC = 0,2444V, Ej=0, Eo SnIV/SnII = 0,154V)

R: -0,0993V

33. Potențialul unui electrod de stibiu introdus într-o soluție de pH = 3 este +0,0344V.
Care este pH-ul soluției dacă la introducerea aceluiași electrod în aceasta soluție
potențialul de electrod este -0,0248?
R: 4
34. Completați tabelul:

Electrod indicator Clasa de Specia chimică la Relația potentialui

electrozi care răspunde de electrod
Me(s) / Men+ (aq)
Hg(l) / Hg2 Cl2(sat), KCl (aq)
Pb(s)/PbI2(sat), II-(aq)
Sb(s), Sb2 O3(s) / H3 O+(aq)
Me(s)/MeL+n-m(aq),Lm-(aq)
Ag(s)/AgI (aq)
Pb(s)/PbCrO4(sat), Na2 CrO4(aq)
Pt(s)/H2 Q(sat), Q(sat), H3 O+(aq)

35. Ştiind că pentru celula

Ag(s) |AgCl(sat), KCl(sat) || Ni2+(aq), NiY2-(0,04M), HgY2-(0,06M) | Hg(l)

potenţialul este Ecel = +0,489V, K f [ NiY ]2  4,17  1018 , K  5,01 1021 , să se
f [HgY ]2
calculeze concentraţia de Ni2+. (Eo Hg2+/Hg = 0,854V, Eref = 0,199V)

R : 0,002M
36. Se dă celula Hg(l)/ Hg2 Cl2 (sat), KCl(1M) // AgNO3 (xM)/Ag(s).

La 25ºC potenţialul acestei celule este Ecel= 0,497V. Știind că valorile potenţialului
electrodului de calomel determinate față de ESH (în funcţie de temperatură şi [KCl])
sunt cele înscrise în următorul tabel, să se calculeze concentraţia de AgNO3 (Eo Ag+/Ag
= + 0,799V).

Concentraţia KCl Temperatură (C) E Hg 2 Cl 2 /2Hg faţă de ESH

Soluţie saturată 25 0,2444

1M 25 0,2846

3M 25 0,2549

3,5M 25 0,2501

4M 25 0,2459

R : 0,508M
37. Membrana electrodului de sticlă pentu pH:
a. prezintă conductibilitate electrică;
b. are potenţial constant pe cele două feţe;
c. prezintă o diferenţă de potenţial pe cele două feţe datorită diferenţei între
concentrațiile HI din soluţia internă şi din soluţia de analizat;
d. măsurarea pH-ului se bazează pe măsurarea diferenţei de potenţial;
e. nu trebuie să fie sensibilă la variații mici ale pH-ului

38. La măsurarea pH-ului, potenţialul măsurat cu electrodul de sticlă:

a. este funcţie liniară de concentraţia HI din soluţia de analizat;
b. este funcţie logaritmică de activitatea HI din soluţia de analizat;
c. depinde activitatea ionilor HI din soluția de umplere internă;
d. nu depinde de activitatea sau concentraţia HI din soluţia de analizat;
e. înregistrează o valoare mai mică decât cea reală în soluţii cu pH puternic alcalin.

39. Care este semnificația coeficientului de selectivitate potențiometric? Cum trebuie să

fie valoarea lui?

40. Despre electrozii cu membrană sunt adevărate afirmațiile:

a. Procesele de electrod au loc cu transfer de electroni;
b. Procesele de electrod pot fi bazate pe schimb ionic;
c. Suprafața la care are loc procesele de electrod este forma redusă a ionului
analitului;
d. Sunt sisteme electrochimice constituite dintr-un electrod de referinţă intern, o soluţie
de umplere internă şi o membrană selectivă;
e. Sunt sisteme electrochimice constituite dintr-o soluţie de umplere internă şi o
membrană selectivă ;
f. Soluția de umplere internă nu trebuie să conțină ionul analitului
g. Potențialului lor nu se măsoară în raport cu un electrod de referință extern

41. Membrana ion selectivă trebuie:

a. să se dizolve complet în soluția de analizat
b. să aibă solubilitate minimă în soluţia de analizat
c. să prezinte conductibilitate electrică;
d. să fie izolatoare
e. să reacţioneze selectiv cu analitul
f. să asigure un echilibru de repartiţie a ionului numai la interfața cu soluția de
analizat

42. În cazul electrozilor cu membrană, potențialul de membrană, EM:

a) este datorat diferenţei dintre activitățile analitului pe cele două feţe ale
membranei ;
b) nu depinde de activitatea analitului în soluția de analizat ;
c) este datorat comportării diferite ale celor două fețe ale membranei ca urmare a
diferențelor din construcția membranei ;
d) poate fi considerat constant dacă electrodul este calibrat.
43. Alegeți varianta/variantele corecte cu privire la selectivitatea unui electrod cu
membrană:
a) se referă la măsura în care un EIS este mai selectiv la ionul analitului, A, decât la
ionul interferent, I;
b) se referă la cantitatea minimă de analit care poate fi determinată cu electrodul
respectiv;
c) nu se poate determina;
d) se exprimă prin coeficientul de selectivitate potențiometric ;
e) este bine să fie cât mai mică.

44. Încercuiți varianta/variantele adevărate în ceea ce privește coeficientul de

selectivitate potențiometric:
a) este raportul dintre răspunsul electrodului la specia A (analit) şi răspunsul
electrodului la specia I (interferent);
b) este raportul dintre răspunsul electrodului la specia I (interferent) la specia A
(analit) şi răspunsul electrodului la specia A (analit);
c) cu cât valoarea lui este mai mică interferența lui I este mai mare;
d) cu cât valoarea lui este mai mică interferența lui I este mai mică;
e) nu se poate determina;
f) se poate determina folosind metoda soluțiilor separate.

45. Calculați coeficientul de selectivitate al unui electrod cu membrană sensibil la ionul

AII+ în prezența ionului interferent BII+, dacă se cunoaște că potențialul celulelor este
același pentru soluții 0,0005 M de AII+, respectiv 2,5 M de BII+ . Observații.

R: 0,0002

46. Un electrod ion selectiv pentru A+ este introdus într-o soluție în care [A+]= 2·10-3 M.
Potențialul măsurat față de ESC este - 0,232V. Se adaugă apoi B+ astfel încât
concentrația acestuia să fie 0,2M. Cum se modifică potențialul celulei? Care ar
trebui să fie concentrația A+, care, în absența B+ să determine același potențial al
celulei? (K pot A,B = 5·10-3 )

R: 0,0104V; 3·10-3 M

47. Coeficientul de selectivitate potențiometric se poate calcula din relația:

AE
a. K pot
A, I  n A /n I
IE
IE
A,I 
b. K pot
AnE /n
A I

AE
c. A,I 
K pot
InE /n
I A

AE
d. A,I 
K pot
AE  InE /nA I

unde [A]E şi [I]E sunt [A] şi [I] pentru valori identice ale Ecel, nA = sarcina lui A şi
nI = sarcina lui I.
48. Considerând contribuția ionilor inteferenți (I) la potențialul electrodului ion selectiv
pentru A, potențialul de electrod conform relaţiei Nikolsky-Eisenman este
următoarea:

0′ RT
a. Eind = EM + ln⁡aA
nA F

0′
RT pot
b. Eind = EM + ln⁡aA + K A,I (ai )nA /n I
nA F
A ≠I

0′
RT pot
c. Eind = EM + ln⁡aA + K A,I
nA F
A≠I

0′
RT pot
d. Eind = EM + ln⁡ K A,I (ai )n A /n I
nA F
A≠I
RT pot
e. Eind = ln⁡aA + K A,I (ai )n A /n I
nA F
A≠I

49. Semicelula electrodului cu membrană de sticlă pentru pH este:

a. Ag(s)/ AgCl(sat), Cl-(aq) (xM) / membrană de sticlă/
b. Ag(s)/ AgCl(sat), Cl-(aq) (xM), H+(aq) (a=ct) / membrană de sticlă/
c. Ag(s)/ Cl-(aq) (xM), H+(aq)(a=ct) / membrană de sticlă/
d. Ag(s)/ AgCl(sat), Cl-(aq)(xM), H+(aq) (a=ct) /
e. Ag(s)/ AgCl(sat), H+(aq)(a=ct) / membrană de sticlă/

50. Potențialul electrodului cu membrană de pentru pH la 25o C este:

a. E st  E st'  0,0592lg(aH )solutia de umplere internă
b. E st  E st'  0,0592lg(aH )solutia de analizat
c. Est  0,0592lg(aH )solutia de analizat
d. E st  E st'  0,0592lg(aH )solutia de analizat
e. E st  E st'  0,0592(paH )solutia de analizat
f. E st  E st'  0,0592(paH )solutia de analizat

51. Sticla pentru confecționarea membranelor utilizate la construcţia EIS pentru pH

trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a. sensibilitate mică la variaţii mari ale pH-ului,

b. sensibilitate mare la variaţii mici ale pH-ului,
c. selectivitate mare pentru H+
d. să nu prezinte conductibilitate electrică
e. să prezinte conductibilitate electrică bună
f. să prezinte higroscopicitate ridicată
g. să nu fie higroscopică
 52. Conductibilitatea electrică a membranei de sticlă este aigurată de :
a. Mişcarea ionilor Na+ în stratul de gel hidratat și a H+ în stratul de sticlă uscată
din interiorul sticlei
b. Mişcarea ionilor H+ în stratul de gel hidratat și a Na+ în stratul de sticlă uscată
din interiorul sticlei
c. Numai de mişcarea ionilor H+ atât în stratul de gel hidratat, cât și în stratul de
sticlă uscată din interiorul sticlei
d. Numai de mişcarea ionilor Na+ atât în stratul de gel hidratat, cât și în stratul de
sticlă uscată din interiorul sticlei
e. Mișcarea cationilor polivalenți din structura sticlei

53. Cum explicaţi apariţia potenţialului de membrană în cazul electrodului de sticlă

sensibil la H+?

54. Când și de ce apare eroarea alcalină la măsurarea pH-ului cu electrodul de sticlă?

55. Electrodul ion selectiv pentru fluorură:

a. Este un electrod cu membrană cristalină omogenă de LaF 3 ;

b. Este un electrod cu membrană cristalină neomogenă;
c. Este electrod metalic;
d. Poate fi folosit ca electrod de referință;
e. Nu conține soluție de umplere internă.

56. Semicelula electrodului cu membrană de LaF 3 sensibil la FI- este:

a. Ag(s) / AgCl(sat), NaCl(aq)(aCl-=ct), NaF(aq)(aF-=ct) / EuF2(s)

b. Ag(s) / AgCl(sat), NaCl(aq) (aCl-=ct), NaF(aq) (aF-=ct) / EuF2(s) , LaF3(s)

c. Ag(s) / NaCl(aq) (aCl-=ct), NaF(aq) (aF-=ct) / EuF2(s) , LaF3(s)

d. Ag(s) / AgCl(sat), NaCl(aq) (aCl-=ct) / EuF2(s) , LaF3(s)

e. AgCl(sat), NaCl(aq) (aCl-=ct), NaF(aq) (aF-=ct) / EuF2(s) , LaF3(s)

57. Se poate folosi un electrod cu membrana de LaF3 la deteminarea [F-] dintr-o soluție cu pH
=2 ? Argumentați. (pKaHF = 3,17)

58. Un electrod cu următoarele elemente:

a) membrana obținută prin depunerea pe o placă de sticlă a unui cauciuc obținut
prin polimerizarea unui amestec dintr-un monomer și AgI fin pulverizată,
b) soluţie de umplere internă NaCl şi KI (a I = ct și cunoscută),
c) electrod de referinţă intern un electrod Ag/AgCl,
este un electrod din clasa...........................................................................................................
Substanța activă a membranei este.........................Electrodul poate fi folosit ca electrod
indicator la determinarea activității ionilor ...............
59. Un ionofor neutru cu cavități care pot îngloba ionul Me2+ poate folosit la
construcția unei membrane ion selectiv pentru cationul Me2+ având rol de:
a. Solvent pentru purtătorul de ioni;
b. Purtător de ioni;
c. Suport al membranei;
d. Electrolit intern;
e. Electrod de referință intern.

60. Care sunt componentele unui electrod cu membrană lichidă sensbil la Ca2+?

61. Care sunt elementele principale ale unei sonde gaz-sensibile? Explicați pe scurt
mecanismul care stă la baza determinării activității analitului cu un astfel de
electrod.

62. Unbiosenzor potenţiometric :

a.Este un electrod metalic;
b.Este un electrod ion selectiv cu membrană multiplă;
c.Este utilizat la determinarea activițății unor substanțe moleculare;
d.Este alcătuit dintr-o membrană gaz-permeabilă plasată la suprafața unui electrod
metalic;
e. Este alcătuit dintr-o biocomponentă cu rol de recunoaștere și un electrod ion
selectiv.

63. Un biosenzor potențiometric pentu uree poate avea ca biocomponentă, respectiv

electrod ion selectiv:
a. Urează, EIS pentru uree
b. Glucozoxidază, EIS pentru NH4 +
c. Urează, EIS pentru NH4 +
d. Urează, Sondă gaz-sensibilă pentru NH3

Argumentați alegerile făcute.

64. Având în vedere că penicilinaza catalizează reacția:

Penicilină = Acid penicilinoic +H+

cum s-ar putea obține un biosenzor potențiometric pentru determinarea activității

penicilinei? Explicați.

65. La dozarea NH3 s-a folosit metoda curbei de calibrare.

Pentru cele trei soluții standard, potențialul sondei gaz-sensibile cu EIS pentru
NH4 + a fost:

Soluția standard Concentrația (M) E(mV)

1 2·10-3 380,4
 2 3·10-3 388,12

3 4·10-3 396,45

Care este concentrația de NH3 în proba de analizat, dacă potențialul sondei

gaz-sensibile a fost 385,11 mV?

R: 2,5710-3 M

66. Reprezentați graficul dependenței Ecel în funcție de log[Ca2+] dacă, la introducerea

electrozilor în soluții standard, s-au înregistrat următoarele valori ale potențialului
celulei:
Soluția standard Concentrația (M) E(mV)

1 1,5·10-3 - 25,98

2 2·10-3 -22,25

3 2,5·10-3 -19,63

4 3·10-3 -17,29

Calculați panta și ordonata la origine și determinați concentrația probei dacă Ecel

pentru proba de analizat este -20,16 mV.
R: aCa = 2,37·10-3 M

67. Subliniați variantele adevărate cu privire la voltametrie:

a. Cuprinde un grup de metode faradeice / nefaradeice;
b. Este o parte a spectrofotometriei / electrochimiei;
c. Parametrul controlat este potențialul / intensitatea curentului;
d. Se bazează pe înregistrarea curbelor i=f(E) / E=f(timp);
e. Se măsoară intensitatea curentului electrolit generat la electrodul de lucru
ca urmare a aplicării unui potențial la nivelul electrodului de lucru /
potențialul electrodului indicator

68. Funcțiile electrolitului suport în voltametrie sunt:

a. asigură conductibilitatea electrică a soluţiei
b. scade la minim vâscozitatea soluţiei și astfel încât transportul speciilor chimice
electroactive la electrod să se facă prin migrare
c. influenţează potenţialul de semiundă astfel că se pot face determinări simultane
ale mai multor specii electroactive în aceeaşi soluţie.
d. solvent pentru analit
e. determină o anumită vâscozitate a soluţiei și reduce la zero efectul migrării
asupra transportului substanţei electroactive la suprafaţa electrodului

69. Polarografia este:

a. O metodă voltametrică cu electrod staționar în soluții neagitate
b. O metodă voltametrică cu electrod nestaționar în soluții neagitate
c. O metodă voltametrică cu electrod nestaționar în soluții agitate
d. O metodă voltametrică cu electrod staționar în soluții agitate
e. O metodă potențiometrică
70. Explicații în câteva fraze principiul polarografiei. Ce aplicații are polarografia?

71. Ce este polarograma? Ce se poate observa în polarograma unui analit polarografic

activ?

72. Ce este potențialul limită de fond?

73. Ce este potențialul de semiundă? Care este importanța lui în analiza polarografică?

74. Care este principiul titrării amperometrice? Care este aspectul acestei curbe dacă
specia electroactivă este analitul?

75. Care este principiul metodei de determinare a apei prin metoda Karl Fischer?

76. La determinarea apei prin metoda Karl Fischer:

a. Punctul final se poate determina cu indicatori sau electrochimic

b. Reactivul Karl Fischer conține I2 , SO 2 , piridină și CH3 OH
c. Reactivul Karl Fischer conține doar I2 și piridină
d. CH3 OH crește sensibilitatea
e. CH3 OH scade sensibilitatea
f. În titrarea volumetrică a apei prin metoda Karl Fischer soluția care contine iod este
adăugata cu biureta
g. În determinarea coulometrică a apei prin metoda Fischer iodul necesar reacției este
generat prin electroliza unei solutii care contine ioni iodura

Reacția de la titrare este....................................................................................................

77. La determinarea potenţiometrică a constantei de aciditate acidului HA s-a utilizat celula

electrochimică :

Ag/ AgCl(sat), KCl (aq)//HA(0,25M), NaA(0,75M)/H2 (1atm), Pt(s)

al cărei potenţial este -0,574. Să se calculeze constanta de aciditate. Eref = 0,223V

R : 310-6

78. Se titrează potențiometric 20 mL soluție 0,1M HA (acid tare) cu soluție 0,2M NaOH
(celulă cu joncțiune lichidă cu electrod de chinhidronă și cu un electrod de referință
Ag/AgCl). Calculați Ecel la 99% titrare ( Eref = 0,223V, E0 `Q/H2Q =0,700V, Ej=0).

R :0,289

79. Se titrează 20 mL soluție 0,02M KCl cu AgNO 3 0,02M folosind celula:

Ag(s)/AgCl(sat), KCl(aq)// Ag+(aq)/Ag(s)
Calculați potențialul celulei la 50% și 99% titrare. (K psAgCl = 1,82·10-10 , Eo Ag+/Ag =
0,799V, EAgCl/Ag = 0,222V, Ej=0).
R : 0,129V ; 0,178V
80. Principiul metodei de titrarea potențiometrică a clorhidratului de metoclopramid
prin metoda Billon.

81. Pentru titrarea potenţiometrică a HCl celula electrochimică este alcătuită:

a) dintr-un electrod de referinţă și un electrod de Ag/AgCl
b) dintr-un electrod de referinţă și un electrod de sticlă
c) dintr-un electrod de referinţă și sonda gaz sensibilă
d) dintr-un electrod de referinţă și un electrod sensibil pentru Cl-

82. Scrieţi celula electrochimică utilizată la titrarea potențiometrică a HNO 3 .

83. Definiția operațională a pH-ului.