Universitatea „Al.I.

Cuza” din Iași

Facultatea de chimie
Specializarea: Chimie clinică

Saviuc Pavăl Ana Mihaela

Grupa 2543
 Flavonoidele sunt o clasă de compuși cu structură polifenolică de origine vegetală,
considerate a fi metaboliți secundari ai plantelor.. Denumirea de flavonoid provine din cuvântul
latin flavus, care înseamnă galben. Studiile efectuate au relevat faptul că flavonoidele prezintă
proprietăți antitumorale, antimicrobiene, antivirale, antihelmintice, etc. Structura polifenolică le
conferă, de asemenea, proprietăți antioxidante și cardioprotectoare.
Scheletul de bază al flavonoidele este format din două nuclee aromatice unite prin
intermediul unei catene formate din trei atomi de carbon (C6-C3-C6). Majoritatea flavonoidelor
conțin un nucleu benzopiran, cu un inel fenil atașat la atomii C-2, C-3 sau C-4.
În funcție de poziția în care se leagă restul fenil, se cunosc trei clase de flavonoide:
 Flavonoide, derivați de 2-fenilbenzopiran,
 isoflavonoide, derivați de 3-fenilbenzopiran,
 neoflavonoide, derivați de 4-fenilbenzopiran.
Structurile de bază ale flavonoidelor, isoflavonoidelor, neoflavonoidelor sunt prezentate
în figura 1.

Flavonoide Isoflavonoide Neoflavonoide

Figura 1 – Structurile de bază ale flavonoidelor, isoflavonoidelor, neoflavonoidelor

În natură se întâlnesc și flavonoide a căror structură nu derivă din fenilbenzopiran. numite

flavonoide minore și sunt încadrate în categoria flavonoidelor datorită scheletului de baza C6-C3-
C6 (calconele și auronele).
Structurile de bază ale flavonoidelor minore sunt prezentate în figura 2.

2'-Hidroxicalconă Auronă
 Calconă

Figura 2 – Structurile de bază ale flavonoidelor minore

Flavonoidele prezintă un interes deosebit datorită interacțiunilor pe care le are cu

organismul uman. Ele pot acționa asupra celulelor canceroase, având capacitatea de a regla
răspunsul inflamator prin neutralizarea unor radicali liberi sau reglarea unor factori sau a unor
procese celulare implicate în inflamație.
În literatura de specialitate sunt prezentate studii referitoare la capacitatea antioxidantă a
flavonoidelor, accentul punându-se pe extracția lor din plante, fructe, plante de ceai, plante
folosite în alte scopuri medicinal și testarea abilității de a neutraliza diverse specii radicalice. [6]
Proprietățile antivirale ale unor flavonoide, sunt precizate într-o serie de studii care au
avut ca obiect testarea activității acestora împotriva unor virusuri precum virusul Hepatitei C,
virusul Febrei Dengue, sau virusul A/H5N1.
Unele flavonoide pot fi folosite cu succes în tratarea infecțiilor cu viermi intestinali.
De asemenea flavonoidele pot acționa atât împotriva bacteriilor Gram positive/ Gram
negative, cât și împotriva unor fungi, având deci potențial antimicrobian.
În ceea ce privește proprietățile lor antibacteriene, cele mai studiate flavonoide sunt cele
naturale. Cu toate acestea, s-a demonstrat că atât flavonoidele semisintetice, obținute prin
modificarea celor natural cât și cele sintetice, conduc la agenți antimicrobieni eficienți, care pot
inhiba microbii la concentrații sub 1 μ g ml −1 . Modelul de substituție al acestor flavonoizi
include adesea grupări hidroxi, halogeni sau alte inele heteroatomice, precum piridină, piperidină
sau cationi 1,3-ditioliu.

Utilizarea extensivă a antibioticelor atât în tratamentul uman cât și în agricultură a dus la

apariția bacteriilor rezistente la medicamente. Acest lucru a condus la sinteza unor noi agenți
antibacterieni eficienți împotriva bacteriilor patogene rezistente la antibioticele actuale. O soluție
la această problemă ar putea fi utilizarea compușilor naturali, cum ar fi flavonoidele naturale,
compuși organici heterociclici care apar pe scară largă în regnul vegetal. Însă în zilele noastre,
cercetarea antibacteriană este legată mai mult de flavonoidele semisintetice și sintetice datorită
activității antimicrobiene superioare. Unii dintre acești compuși s-au dovedit a fi mult mai activi
decât flavonoizii naturali, așa cum au arătat și studiile realizate în acest sens.

În figura 3 este prezentată schema de reacții prin care se obțin 1,3-ditiolium flavonoizi.

Figura 3 – Schema de obținere a 1,3-ditiolium flavonoizilor

Prima etapă a sintezei constă în formarea miezului benzopiran, prin reacția

ditiocarbamatelor fenacilice cu aminal, ceea ce duce la flavanonele ditiocarbamice. Acest tip de
reacție, se desfășoară în etanol la reflux, timp de 2 ore. Produsul de reacție, care se precipită la
răcire, este filtrat și recristalizat din etanol.

Următoarea etapă, închiderea inelului 1,3-ditioliu, a fost realizată prin încălzirea

flavanonelor într-un amestec de acid acetic și acid sulfuric, urmată de tratarea cu o soluție apoasă
de tetrafluoroborat de sodiu. Produsele obținute sub formă de precipitate incolore, sunt filtrate și
recristalizate din etanol.

Studiile recente au condus la concluzia că flavonoidele triciclice din figura 4 sunt doi
agenți antimicrobieni cu proprietăți antibacteriene puternice care cresc odată cu volumul
substituenților.

Figura 4 – Structura optimă a flavonoidelor cu proprietăți antibacteriene

S-a demonstrat, în urma unor studii recente, importanța substituenților halogeni, astfel că
structura optimă a flavonoidelor triciclice, când vine vorba de proprietățile antibacteriene și
citotoxicitate, trebuie să conțină un substituent Br sau I pe miezul benzopiran și un Cl sau Br pe
inelul lateral.

Flavonoidele sintetice ar putea fi o soluție fiabilă pentru combaterea rezistenței la

antibiotic. Acest lucru ar putea duce la dezvoltarea de noi medicamente, foarte necesare în lupta
împotriva microbilor rezistenți, care altfel nu răspund agenților antimicrobieni tradiționali.

Bibliografie:

1. French, G.L. The continuing crisis in antibiotic resistance. Int. J. Antimicrob. Agents
2010, 36, S3–S7
2. Fischbach, M.A.;Walsh, C.T. Antibiotics for emerging pathogens. Science 2009, 325,
1089–1093
3. Cushnie, T.P.T.; Lamb, A.J. Recent advances in understanding the antibacterial
properties of flavonoids. Int. J. Antimicrob. Agents 2011, 38, 99–107
4. Edziri, H.; Mastouri, M.; Mahjoub, M.A.; Mighri, Z.; Mahjoub, A.; Verschaeve, L.
Antibacterial, Antifungal and Cytotoxic Activities of Two Flavonoids from Retama
raetam Flowers. Molecules 2012, 17, 7284–7293
5. Sarbu, L.G.; Bahrin, L.G.; Babii, C.; Stefan, M.; Birsa, M.L. Synthetic flavonoids with
antimicrobial activity: A review. J. Appl. Microbiol. 2019
6. Bahrin, L.G.; Apostu, M.O.; Birsa, L.M.; Stefan, M. The antibacterial properties of sulfur
containing flavonoids. Bioorg. Med. Chem. Lett. 2014, 24, 2315–2318
7. Babii, C.; Bahrin, L.G.; Neagu, A.N.; Gostin, I.; Mihasan, M.; Birsa, L.M.; Stefan, M.
Antibacterial activity and proposed action mechanism of a new class of synthetic tricyclic
flavonoids. J. Appl. Microbiol. 2016, 120, 630–637
8. Bahrin, L.G.; Sarbu, L.G.; Hopf, H.; Jones, P.G.; Babii, C.; Stefan, M.; Birsa, M.L. The
influence of halogen substituents on the biological properties of sulfur-containing
flavonoids. Bioorg. Med. Chem. 2016, 24, 3166–3173
9. Bahrin, L.G.; Jones, P.G.; Hopf, H. Tricyclic flavonoids with 1, 3-dithiolium
substructure. Beilstein J. Org. Chem. 2012, 8, 1999–2003.