Poluarea, o mare problemă a omenirii

Enachi Saviuc Pavăl Ana Mihaela

Școala Gimnazială „Dimitrie A. Sturdza” Iași

„Natura nu este un templu, ci un atelier în care omul trebuie să rămână un simplu

muncitor”.
I.S. Turgheniev
Mediul înconjurător este elementul esențial al existenței umane fiind rezultatul
interferenței aerului, apei și solului cu elementele create prin activitatea umană.

Deoarece atât existența cât și activitatea umană sunt de neconceput fără aportul
mediului, relația omului cu natura influențează din ce în ce mai mult echilibrul ecologic,
determină perspectivele dezvoltării societății în ansamblu.

Cu toții știm că pe Pământ, apa există sub formă de apă sărată în mări și oceane,

apă dulce  în stare solidă în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, în stare lichidă, în ape
curgătoare, stătătoare, ploi, ape freatice sau subterane și apă gazoasă, apa care intră în
alcătuirea norilor.

Poluarea apei poate fi: poluare naturală care se produce în urma interacțiunii apei cu
atmosfera (prin dizolvarea gazelor aflate în acasta), cu litosfera (prin dizolvarea rocilor
solubile) precum și cu organismele vii din ea și poluare artificială produsă de sursele de ape
uzate, apele meteorice, nămoluri, navigație, etc.

Natura poluantului conduce la poluare fizică datorită deversării unor deşeuri

radioactive provenite din industria nucleară  a unor lichide calde utilizate ca refrigeratoare în
metalurgie, siderurgie, centrale termice, industria nucleară sau a apelor menajere, poluare
chimică cu compuşi ai azotului (azotați, azotiți, amoniac), cu compuşi ai fosforului, cu
pesticide, produse petroliere și produse tensioactive și poluare biologică cu microorganisme
patogene (bacterii, viruşi).

Poluarea aerului se datorează prezenței în atmosferă  a unor substanțe străine de

compoziția acestuia, afectând sănătatea omului sau a mediul, a florei şi a faunei.
 Ca și în cazul apei, sursele de poluare a aerului sunt surse naturale care produc o
poluare accidentală şi surse artificiale  datorate extinderii tehnologiei şi a proceselor pe care
acestea le generează.

Dintre cele mai poluante surse naturale amintim vulcanii care pot polua atmosfera cu
pulberi solide, gaze  şi vapori ai diferitelor substanțe, furtunile de praf provocate de uragane
sau cicloane asociate cu eroziunea solului și ceața formată în zonele din vecinătatea mărilor şi
a oceanelor, care aduc în atmosfera continentală cristale de sare ce constituie nuclee de
condensare a vaporilor de apă.

Arderea combustibililor fosili, transportul rutier, procesele industriale și cele

gospodărești, agricultura, deşeurile toate fac parte din categoria poluanților artificiali.          

În cazul aerului poluarea fizică este susținută de poluarea fonică datorată  oscilațiilor
armonice şi a celor nearmonice produse de transporturile terestre  şi aeriene,  şantierele de
construcții, complexele şi platformele industriale etc și poluarea radioactivă
datorată proceselor de emisie şi propagare în spațiu a unor unde electromagnetice şi a
radiațiilor corpusculare, însoțite de transport de energie din surse naturale sau articilale.  

Poluarea chimică a aerului se datorează compuşilor organici volatili precum benzina,

eterii de petrol, benzen, acetonă, cloroform, esteri, fenoli, sulfura de carbon etc., oxizi de
carbon ( monoxidul de carbon, dioxidul de carbon), compuşi ai sulfului (dioxidul de sulf,
acidul sulfhidric), compuşi ai azotului (oxizii de azot, cel mai cunoscut fiind NO 2 contribuie la
formarea smogului - un amestec de ceață solidă/lichidă şi particule solide rezultate din
poluarea industrială cu oxizi de azot şi compuşii organici volatili).

Poluarea biologică produsă prin eliminarea și răspândirea în aer a unor germeni

microbieni.

Solul este locul de întâlnire al tuturor poluanților și cel mai expus efectelor negative ale
acestor substanțe. Astfel, poluarea solului este strâns legată atât de poluarea atmosferei cât și
a hidrosferei și este produsă de orice activitate ce are ca efect dereglarea funcționarii normale
a acestuia ca suport și mediu de viață al ecosistemelor.

Poluarea solului se poate produce atât direct prin depozitarea deşeurilor pe terenuri
urbane sau rurale și utilizarea nerațională a îngrăşămintelor şi pesticidelor  cât și indirect, prin
depunerea agenților poluanți din atmosferă sau în urma ploilor acide, transportul agenților
poluanți datorită vântului, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Poluanții solul pot fi de natură biologică cu bacterii, virusi, paraziti, eliminate de om și

animale, chimică cu poluanți de natură organică și fizică  care provoaca dezechilibrul
compoziției solului: inundații, ploi acide, defrișări masive.

Protecția calității apelor are la bază epurarea acesteia printr-un proces complex de
reținere  şi neutralizare a substanțelor dăunătoare dizolvate/în suspensie/coloidale prezente în
apele uzate industriale sau menajere.

Prin purificarea aerului se urmărește reducerea concentrațiilor de poluanți sub limitele

legale, acest lucru realizându-se prin procedee fizice, pe cale uscată sau umedă când  sunt
îndepărtate substanțele solide de diferite dimensiuni, substanțele lichide și unele gaze
conținute în aer și procedee chimice precum absorbţia, adsorbtia, chemosorbţia, oxidarea,
reducerea prin care se spară compuşii toxici.
Poluarea solului se poate combate prin asigurarea acoperirii acestuia cu covor vegetal
sau resturi vegetale, prin utilizarea îngrăşămintelor, erbicidelor și pesticidelor în dozele
recomandate și prin renunțarea la defrișări masive.

Bibliografie:

1. M. Barnea, C. Papadopol, Poluarea și protecția mediului, Editura științifică și

enciclopedică, 1975, București;
2. M. Bleahu, Ecologie-natură-om, Editura Metropol, 1998, București;
3. Ciolea D., Depoluarea aerului, Editura Universitas, 2012, Petroșani.