FKG I 4

Materii prime cu poliholozide mixte.
Produse
medicinale cu gume: Gummi xanthan
Gummi xanthan (Ph.Eur. 8)
gumă xanthan
Reprezintă exsudatul gumos elaborat de bacteria
Xanthomonas campestris (Pammel, 1895) Dowson, 1939
(Xanthomonadaceae).
Xanthomonas campestris se dezvoltă, de obicei,
pe substrat vegetal reprezentat de unele specii de
Brassicaceae.
Este responsabilă de numeroase boli, caracterizate
printr-un exsudat gumos, de exemplu
„nervaţiunea neagră a frunzelor de varză”.
Materii prime cu poliholozide mixte. Produse
Obţinere
Guma xanthan se obţine pe cale industrială, prin
biotehnologie.
Bacteria se dezvoltă în condiţii aerobe, pe un mediu
nutritiv bogat în glucide, substanţe azotate şi săruri
minerale, la pH slab acid.
Când fermentaţia a ajuns la final, exsudatul se
precipită în i-propanol şi se filtrează.
Produsul final se usucă şi apoi se pulverizează.
La cald sau la rece, guma xanthan formează soluţii

apoase a căror vâscozitate practic nu depinde de
variaţiile de temperatură sau de pH.
Guma xanthan este compatibilă cu majoritatea sărurilor,
cu agenţi tensioactivi în concentraţii medii, dar şi cu
numeroşi conservanţi (poate fi încorporată în alcool
de până la 50c).
Este incompatibilă cu substanţele care generează
radicali liberi (boraţi, hipocloriţi, peroxizi).
Formează geluri termoreversibile cu galactomananii
din unele specii de Fabaceae.
Compoziţie chimică
Guma xanthan este o poliholozidă mixtă, cu masa
moleculară medie de aprox. 2000 kD, a cărei catenă
principală cuprinde un schelet analog celulozei,
cu molecule de D-glucopiranoză legate
1,4-β-glicozidic.
Pe moleculele de glucoză, la grupele –OH din poziţia 3,
se fixează, din loc în loc, câte o trizaharidă alcătuită
din:
▪ o moleculă de α-D-manoză, acetilată în poziţia 6,
care asigură legarea de catena principală (1→3);
▪ o moleculă de acid β-D-glucuronic, sare de Na+

sau de K+ (1→2);
▪ o moleculă de β-D-manoză dispusă terminal (1→4),
ca atare sau sub formă de cetal ciclic cu acidul piruvic,
la grupele –OH din poziţiile 4 şi 6.
Aceste legături formează o structură specială,
care explică rezistenţa crescută la acţiunea
enzimelor şi proprietăţile reologice ale gumei
xanthan.
CH2OH CH2OH
O O
O
4
OH O
1
O
3
OH OH n
H3C-COO CH2
O
O
OH 1
HO 2
-OOC O CH2 COO -
6
O OO
4 OH HO 4 OH
H3C 1 O 1
O guma xanthan
OH (n: 1950–2000)
Utilizări
În tehnologia farmaceutică, guma xanthan este stabilizant
de primă alegere în formularea suspensiilor şi emulsiilor,
datorită caracteristicilor pseudoplastice ale soluţiilor sale.
În concentraţii de 0.1–0.5%, este utilizată pe scară largă
în domeniul agroalimentar, ca aditiv (E415) stabilizant,
gelifiant, agent de îngroşare, în: supe instant, creme,
sosuri, jeleuri, conserve.
Aplicaţiile industriale ale gumei xanthan sunt numeroase
şi cuprind: pictura, tehnica fotografică, imprimeria,
produsele de întreţinere (crema de ghete), explozivii,
pesticidele, produsele textile etc.
Toxicitate
În contact cu pulberea de gumă xanthan, unele persoane
sensibile manifestă reacţii de intoleranţă sau chiar alergii,
cu simptome:
– respiratorii;
– digestive;
– cardiace: hipertensiune arterială pasageră;
– nervoase: migrenă, cefalee.
medicinale cu gume: Gummi guar
Guar galactomanan (Ph.Eur. 8), Guar, Gummi guar
gumă guar
Reprezintă produsul obţinut în urma pulverizării
endospermului seminţelor recoltate de la specia
Cyamopsis tetragonolobus (L.) Taub, guar
(Fabaceae).
Gummi guar (Ph.Eur. 8)
Cyamopsis tetragonolobus este o plantă ierbacee,
anuală, cultivată în India, Pakistan, China,
S.U.A. (Texas), America Centrală, Australia.
Obţinere
După îndepărtarea tegumentului seminal şi a embrionului
seminţelor proaspete (Cyamopsidis semen), endospermul
se pulverizează.
Guma guar se prezintă ca o pulbere fină, de culoare
albă sau alb-crem, practic insolubilă în alcool.
Cu apa formează o soluţie vâscoasă.
În prezenţa boratului de sodiu, formează un gel.
Guma guar are în compoziţie un polimer de tip
D-galacto-D-manan, format prin legarea
1,4-β-glicozidică a moleculelor de D-manoză,
în catena principală şi 1,6-α-glicozidică a
moleculelor de D-galactoză, în catena laterală.
Raportul D-galactoză/D-manoză este de
aprox. 1 : 2.
Guma guar are o masă moleculară medie
de aprox. 220 kD.
CH2OH
HO O
OH
O
OH
H2C CH2OH
O O
O
4
OH HO O OH HO
1
O
n
guma guar (n: 400–420)
Acţiuni şi utilizări
Guma guar acţionează asemănător cu fibrele dietetice.
Numeroase experimente pe indivizi normali şi diabetici
au evidenţiat că introducerea în alimentaţie a gumei guar
scade glicemia şi insulinemia post-prandială.
Efectul ar putea fi legat de vâscozitatea puternică a gumei,
care întârzie golirea gastrică şi reduce viteza de absorbţie
a glucozei la nivel intestinal.
La nivelul metabolismului lipidic, administrarea zilnică de
gumă guar scade colesterolemia, fără a reduce semnificativ
lipoproteinemia şi trigliceridemia.
Preparatele concentrate pe bază de gumă guar au gust

neplăcut şi pot determina tulburări digestive minore
(flatulenţă, greaţă).
Pulberea de gumă, aromatizată, se poate folosi ca
„moderator al apetitului”.
De asemenea, guma guar este administrată, în asociere
cu un pansament intestinal, în tratamentul simptomatic
al colonopatiilor cu constipaţie.
Guma guar este emulgator, gelifiant şi agent de
îngroşare, folosit pe scară largă în industria
agroalimentară (aditiv E412).
Ca atare sau sub forma unor hidroxipropil- sau

carboximetil-derivaţi, are utilizări importante şi
în industria minieră (separarea componentelor
utile din minereuri), în papetărie, tratarea apelor
reziduale, industria textilă etc.
Precauţii şi contraindicaţii
Guma guar şi asocierile sale sunt contraindicate
în cazul afecţiunilor stenozante ale pilorului şi
trebuie utilizate cu prudenţă în caz de megacolon,
cu alterarea motricităţii colice.
medicinale cu gume: Sterculiae gummi
Sterculiae gummi, Gummi karaya
gumă de Sterculia, gumă karaya, tragacantă indiană

Reprezintă exsudatul vâscos, concretizat, obţinut prin incizii
naturale sau provocate în trunchiul şi ramurile unor specii
de Sterculia: S. urens Roxb., S. tomentosa Guill. et Perr.,
S. tragacantha Lindley (Sterculiaceae).
Speciile de Sterculia sunt arbori cu frunze mari, pentalobate,
flori apetale şi fructe folicule lignificate.
S. tomentosa şi S. tragacantha sunt originare din Africa
occidentală: furnizează aşa-numita „gumă m’bep”.
S. urens, de la care se obţine „guma karaya”, este o specie
spontană în zonele muntoase şi platourile aride din centrul şi
nordul Indiei.
Obţinere
Guma se acumulează în canalele secretoare care
străbat parenchimul cortical al trunchiului şi ramurilor.
De preferinţă, se recoltează înainte şi după sezonul
ploios.
Exsudatele se reunesc, se separă de resturile de
scoarţe şi se triază după conţinutul de impurităţi
şi după culoare.
Sorturile comerciale sunt în general măcinate,
deşi produsul pulverizat se conservă mai bine.
Guma de Sterculia se prezintă sub forma unor bucăţi

neregulate, translucide, de culoare alb-roză până la
brună, cu miros de oţet.
Este foarte puţin solubilă în apă: particulele de gumă
absorb apa şi se gonflează în proporţii considerabile,
formând o suspensie cu vâscozitate mare.
Hidratarea se realizează lent: udarea prealabilă a gumei
cu un alcool permite obţinerea mult mai uşoară a unei
dispersii omogene.
Vâscozitatea dispersiei depinde de granulometria gumei.
Dacă se creşte concentraţia de gumă (2–3%) se formează
o pastă care se comportă ca un gel, la concentraţii crescute
(20–50%) devenind puternic adezivă.
Guma de Sterculia conţine o poliholozidă mixtă de tip
glicano-ramno-galacturonan, cu catena principală
alcătuită din acid α-D-galacturonic.
Catena laterală cuprinde unităţi de α-L-ramnoză,
β-D-galactoză şi acid β-D-glucuronic.
Concentraţia în acizi uronici este de aprox. 40%,
iar gradul de acetilare de cca. 8%.
Guma de Sterculia a fost considerată iniţial ca înlocuitor al
gumei tragacanta.
Are valoare energetică scăzută şi determină o senzaţie de
saţietate.
Nu fermentează, nu se absoarbe, nu se degradează şi este
practic netoxică.
Se utilizează ca laxativ mecanic, cu efect de „balast”.
Ca atare sau în diverse asocieri, guma de Sterculia este
indicată în tratamentul simptomatic al constipaţiei şi ca
adjuvant în regimul alimentar restrictiv din obezitate.
Puţin folosită în domeniul agroalimentar, ca aditiv (E416),

guma de Sterculia este excipient în tehnologia
farmaceutică şi cosmetică.
Datorită capacităţii sale adezive se utilizează pentru
fixarea protezelor dentare.
Precauţii şi contraindicaţii
Precauţiile şi contraindicaţiile sunt similare celor de la
guma guar.
medicinale cu gume: Ceratoniae gummi
Ceratoniae gummi
gumă din seminţe de roşcov

Reprezintă produsul obţinut prin pulverizarea endospermului
seminţelor recoltate de la specia Ceratonia siliqua L., roşcov,
pâinea Sf. Ioan (Caesalpiniaceae).
Ceratoniae gummi
Ceratonia siliqua este un arbust sau arbore, înalt de până
la 10 m, originar din Arabia Saudită şi Siria, dar cultivat în
regiunea mediteraneană.
Fructele sunt păstăi lungi, comestibile, cu gust dulce.
Conţin 12–16 seminţe aplatizate, separate printr-un sept
moale.
Obţinere
După îmbibarea în apă a seminţelor, tegumentul şi
embrionul se separă de endosperm.
După uscare, endospermul se pulverizează, produsul
obţinut purtând denumirea improprie de „gumă”.
De fapt, reprezintă făina din seminţe de roşcov
(sau caroube, în limba franceză).
Uneori, sub denumirea de „făină” este cunoscută şi
pulpa deshidratată a fructelor.
Alteori se comercializează şi o făină purificată,

obţinută prin dizolvarea pulberii de endosperm
în apă caldă şi precipitarea soluţiei în etanol.
Guma din seminţe de roşcov este parţial solubilă în

apă rece, dar se solubilizează mult mai bine la cald
(800C).
Prin răcire, formează soluţii cu vâscozitate mare,

stabile la pH variabil (3–11).
Ceratoniae gummi conţine 90–95% carubină,
o poliholozidă de tip galacto-manan, formată
prin legarea 1→4 a moleculelor de β-D-manoză,
în catena principală şi dintr-o moleculă de
α-D-galactoză legată α-(1→6), în catena laterală.
Raportul D-galactoză/D-manoză este de aprox. 1 : 4.
Păstăile mature (Ceratoniae fructus) conţin: 40–50%
oze simple şi derivaţi (alcooli glucidici, mucilagii,
pectine); tanin condensat; vitamine; cantităţi
mici de lipide şi proteine.
Ca aditiv (E410), produsul Ceratoniae gummi este folosit pe
scară largă în industria agroalimentară, în produse lactate
proaspete sau congelate (creme, îngheţate).
Se utilizează, de asemenea, ca excipient în tehnologia
farmaceutică şi cosmetică, dar şi în industria textilă sau la
fabricarea hârtiei, fie ca atare, fie sub forma unor derivaţi de
semisinteză.
Datorită aportului caloric scăzut, guma din seminţe de
roşcov poate fi utilizată în regimurile alimentare restrictive
ale obezilor.
Ca preparat mucilaginos, cu vâscozitate mare, se
foloseşte pentru calmarea vomismentelor obişnuite ale
Ceratoniae fructus are utilizări alimentare, dar şi medicinale.

Făina de roşcovă, obţinută prin măcinarea pulpei uscate
a fructului, se foloseşte în tratamentul simptomatic al
diareilor sugarului şi copilului mic, în dizenterii,
dispepsii, gastrite, enterocolite.
Se administrează în apă sau în lapte, fără a necesita o
fierbere prealabilă.
Produse farmaceutice
Făina de roşcovă este condiţionată sub forma unor
preparate industriale cu proprietăţi antidiareice
(Arobon, Ceratonia) şi rol nutritiv-dietetic.
medicinale cu mucilagii: Agar
Agar (Ph.Eur. 8), Agar-agar
agar, geloză, agar japonez

Reprezintă mucilagul gelificat şi uscat obţinut din
algele marine roşii ale genurilor Gelidium (G. amansii
(J.V. Lamouroux) J.V. Lamouroux, G. corneum (Hudson) J.V.
Lamouroux, G. cartilagineum (L.) Gaillon, G. subcostatum
Okamura, G. japonicum (Harvey) Okamura)
Gracilaria (G. lichenoides (L.) Harv., G. confervoides (L.)
Greville)
Eucheuma (E. denticulatum (Burm.) Collins et Hervey sin.
E. spinosum J. Agardh)
Pterocladia (P. capillacea (Gmel.) Born. et Thur., P. lucida (R.
Brown ex Turner) J. Agardh)
Phyllophora (P. rubens (Goodenough et Woodward)
Greville) (Rhodophyceae).
Algele au talul ramificat, de aprox. 25 cm lungime.
Se întâlnesc în mările şi oceanele Extremului Orient
(China, Japonia, Ceylon, Coreea de Sud), la 30 m
adâncime, fixate pe stânci.
Se cultivă în Coreea, pe coastele Spaniei şi Portugaliei,
Marocului, S.U.A., Mexicului, în Chile, Australia şi Noua
Zeelandă.
Obţinere
Talul se recoltează manual, se usucă la soare până se
albeşte, apoi se extrage cu apă acidulată cu acid sulfuric
sau acetic, prin fierbere 30 de ore.
Se filtrează fierbinte şi se răceşte, când se formează o
masă gelatinoasă care se trece printr-o sită, pentru efilare.
Se obţin fire sau fâşii subţiri, translucide, membranoase,
gălbui.
În apă rece, agarul se gonflează, iar la fierbere se dizolvă în
proporţie de 1%, după răcire formând un gel (diferenţiere
de amidon).
Agarul conţine: poliholozide de tip galactani, cu agaroză
(70%) şi agaropectină (30%); 3–4% celuloză; 1–2% proteine;
5–8% săruri minerale; 20–22% apă.
Agaroza este un polimer de agarobioză, aceasta din
urmă fiind formată din molecule de β-D-galactoză
parţial metilate şi 3,6-anhidro-α-L-galactoză legate
alternativ 1→3 şi 1→4.
Agaropectina este un amestec de agaroză, piruvil-agaroză
şi forme sulfatate sărace în eteri interni.
CH2OH O
HO O β O
O 1 HO
4
α
O
O
3
OH n
agarobioza
agaroza
După răcirea rapidă a soluţiei fierbinţi, agarul se colorează

în albastru cu reactivul Lugol, similar amidonului.
Dacă soluţia caldă de agar se răceşte lent, lăsată în repaus

o oră, la temperatura camerei, nu se mai colorează cu
reactivul Lugol, spre deosebire de amidon.
Agarul are acţiune demulcentă şi laxativă mecanică.
Măreşte şi fluidifică conţinutul intestinal prin gonflare şi
reţinerea apei.
Favorizează dezvoltarea florei intestinale normale
(saprofite) şi accentuează peristaltismul intestinal.
Se administrează în constipaţii cronice, cu atonie
intestinală, dar şi ca pansament gastrointestinal.
Nu se absoarbe, nu este toxic şi nu fermentează.
Agarul este folosit ca excipient în tehnologia farmaceutică,
pentru prepararea unor emulsii, suspensii, supozitoare,
tablete, precum şi ca mediu de cultură în bacteriologie.
medicinale cu mucilagii: Carrageen
Carrageen
caraghen, muşchi creţ

Produsul medicinal este reprezentat de talul recoltat
şi prelucrat de la două alge roşii: Chondrus crispus
Stackhouse şi Mastocarpus stellatus (Stackhouse) Guiry
sin. Gigartina mamillosa (Goodenough et Woodward)
J. Agardh (Gigartinaceae).
Algele au taluri ramificate dicotomic, de culoare roşie,
cu lungimea de 20–30 cm.
Cresc sub formă de asociaţii, pe coastele europene şi
americane ale Atlanticului de Nord, fixate pe stânci.
Obţinere
În perioada mai–octombrie, talul algelor se recoltează
manual, la reflux.
Se curăţă de impurităţi, se spală cu apă dulce şi se usucă
la soare până se albeşte.
În apă rece, talul se gonflează, iar în apă fierbinte se
dizolvă în proporţie de 3.3% şi formează un gel vâscos,
care se întăreşte prin răcire.
Caraghenul conţine: 50–60% carrageenine; vitamine;
aminoacizi; steroli (colesterol); urme de As.
Carrageeninele cuprind şapte galactan-sulfaţi, din
compoziţia cărora nu fac parte acizii uronici. Totuşi,
au reacţie acidă şi astfel se aseamănă cu poliuronidele.
În talul algelor, carrageeninele se găsesc sub formă de
săruri cu ionii de Ca2+. Cei mai importanţi polimeri sunt
k- şi λ-carrageenina:
▪ k-carrageenina are la bază un dimer format din
β-D-galactoză-4-sulfatată şi 3,6-anhidro-α-D-galactoză;
▪ λ-carrageenina are în structură un dimer alcătuit din
β-D-galactoză-2-sulfatată şi α-D-galactoză-2,6-disulfatată.
CH2OH
HO3SO O β O O
O O
1 4
α
O
3
OH OH n
κ -carrageenina
CH2OH CH2OSO3H
HO O β O O
O OH
α
O
OSO3H OSO3H n
λ -carrageenina
Caraghenul este laxativ mecanic, antidiareic, antiulceros,
demulcent, calmant al iritaţiilor mucoaselor, antitusiv,
antihipercolesterolemiant (carrageenani).
Se administrează în constipaţii cronice, gastrite, duodenite,
ulcer gastroduodenal, dispepsii, colite.
Este adjuvant în curele de slăbire, prin senzaţia de saţietate
pe care o determină la administrare internă.
Pulberea sau mucilagul sunt utilizate ca agenţi de
emulsionare sau suspendare în tehnologia farmaceutică.
Produsul medicinal este condiţionat sub forma
preparatelor Coréïne paiete (produs franţuzesc)
şi Galcorin granule nedigerabile şi neabsorbabile
(prof. Teodor Goina), folosite în tratamentul
obezităţii sau în curele de slăbire.
Sub formă de decoct 5%, caraghenul este utilizat
pentru acţiunea antitusivă.
medicinale cu mucilagii: Laminariae stipes
Laminariae stipes
laminaria
Reprezintă stipii diferitelor alge brune din genul
Laminaria: L. cloustonii Edmondston sin. L. hyperborea
(Gunnerus) Foslie, L. digitata (Hudson) J.V. Lamouroux
sin. L. flexicaulis Le Jolis, L. saccharina (L.)
J.V. Lamouroux, L. japonica J.E. Areschoug
(Phaeophyceae).
Algele din genul Laminaria cresc pe coastele stâncoase
ale nordului Europei (Scoţia, Norvegia, Irlanda).
Obţinere
Se recoltează pseudotulpinile (stipii) de 1–5 cm lungime şi
aprox. 4 cm diametru, care se curăţă de impurităţi, se spală,
se decortică şi se usucă la soare.
Produsul vegetal uscat se prezintă sub forma unor baghete
brun-negricioase, nesterile sau sterile, ultimele fiind
perforate la unul din capete, unde se introduce un fir de
mătase chirurgicală, închise în fiole cu alcool şi sterilizate.
În contact cu apa, fragmentele îşi măresc diametrul de
aprox. 10 ori, cu păstrarea rigidităţii.
Laminariae stipes conţine: 60–70% poliholozide mixte
(40% algină, 15% laminarină, fucoidină); oze simple;
manitol; 0.5% ioduri; aminoacizi; vitamine;
săruri minerale.
Acidul alginic (algina) este un polimer alcătuit din
două fracţiuni:
▪ fracţiunea manuronică (poli-M): acid β-D-manuronic
cu legături 1,4-glicozidice;
▪ fracţiunea guluronică (poli-G): unităţi de acid
α-L-guluronic legat 1,4-glicozidic.
~ ~
COOH
O O
O O
4 OH HO 4 COOH
OH HO
COOH
O OO
O β β
COOH
OH HO 1 OH HO 1
O O
n n
~ (fracţiune manuronică)
~ (fracţiune guluronică)
acid alginic
În alge, acidul alginic se găseşte sub forma unui complex

cu ioni de Na+, Ca2+, Mg2+, parţial legat cu fucani.
Acidul alginic formează săruri solubile (alginatul de Na+, K+,
NH4+, Mg2+) sau insolubile în apă (alginatul de Ca2+).
Complexul acid alginic–Ca2+ absoarbe apa de 100 de ori
mai mult decât propria-i greutate.
Ca substanţă pură, acidul alginic este oficinal în
Farmacopeea Europeană ediţia a 8-a.
Alte surse de acid alginic cuprind algele brune din genurile

Macrocystis – M. pyrifera J. Agardh (Lessoniaceae) şi
Fucus – F. serratus L., F. vesiculosus L. (Fucaceae).
Laminarina este un manitol-glucan, care atinge concentraţii
mai ridicate în luna septembrie.
În structura acestuia, moleculele de β-D-glucoză, legate
1→3, se dispun sub forma a două catene liniare, cu câte o
moleculă de manitol legată la unul din capete.
Fucoidina un fucozan (polimer de L-fucoză), care în apă
formează soluţii foarte vâscoase.
Pulberea de laminaria are acţiune laxativă mecanică,
protectoare asupra mucoasei gastrice, remineralizantă,
anticoagulantă, hipolipemiantă.
Baghetele de laminaria se folosesc în chirurgia abdominală
şi ginecologică.
În chirurgia abdominală, pentru drenarea rănilor rezultate
din intervenţii chirurgicale, este necesară menţinerea
unui canal deschis (autocurăţirea rănii, prin eliminarea
secreţiilor patologice).
În ginecologie, fragmentele de laminaria se îmbibă şi îşi
măresc volumul, dilatând colul uterin, lent, fără dureri.
Pulberea de laminaria se administrează intern, pentru
aportul de ioduri (sursă de iod) şi pentru acţiunea laxativă
mecanică. Este materie primă pentru obţinerea acidului
alginic, folosit ca:
▪ antihemoragic de uz extern: alginatul de calciu sub formă
de vată (în epistaxis, gingivoragii) sau pudră micronizată
(în ulcer varicos);
▪ excipient în tehnologia farmaceutică: agent de îngroşare,
liant, dezagregant, retardant, pentru emulsii, suspensii,
preparate retard şi enterosolubile;
▪ înlocuitor de frişcă: în sprayuri cu frişcă artificială.
Sarea de sodiu a acidului polimanuronic poate fi utilizată
ca adjuvant în regimul alimentar restrictiv din obezitate.
medicinale cu mucilagii: Lini semen
Lini semen (F.R. X, Ph.Eur. 8)
sămânţă de in
Reprezintă seminţele mature recoltate de la specia
∗ Linum usitatissimum L., in (Linaceae).
Inul se cultivă în Europa, Asia, America de Nord, America
de Sud. Varietatea pentru seminţe, ∗ L. usitatissimum L.
subsp. crepitans (Boenn.) Vav. et Ell., are tulpină ramificată,
în comparaţie cu varietatea pentru fibre, ∗ L. usitatissimum
L. var. vulgare Boenn., la care tulpina este dreaptă,
neramificată.
Obţinere
Recoltarea seminţelor se face la completa maturitate a
fructelor, prin cosire, treierare, vânturare, selectare şi
uscare în aer liber.
Inul se utilizează pentru:
– seminţe (Lini semen);
– făina obţinută din acestea (Lini farina);
– uleiul obţinut prin presarea la rece a seminţelor
(Lini oleum).
Lini semen conţine: 3–10% mucilagii, în epiderma
seminţelor, arabino-xilani în structura cărora intră
acidul D-galacturonic, D-galactoza, L-ramnoza,
D-xiloza, L-arabinoza; 35–45% ulei gras; 20–25%
proteine; heterozide cianogene, reprezentate de
0.1–0.3% linamarozidă (linamarină, faseolutină),
glucozida cianhidrin-acetonei; derivaţi polifenolici
glucozidaţi (linacinamarozida, linacafeinozida);
săruri minerale.
Prin hidroliza linamarozidei, în mediu acid şi sub influenţa
unei enzime specifice (linamaraza), se eliberează acid
cianhidric.
H3C CN
linamaraza
HCN + H3C CO CH3 + C6H12O6
H3C O –β-D-glucozil H3O +
linamarozida
COOCH3 COOCH3
glucozil–O glucozil–O
linacinamarozida OH linacafeinozida
Datorită conţinutului de mucilagii, administrate intern,
sub formă de macerat apos, seminţele de in au efect
laxativ uşor (prin acţiune mecanică), emolient,
demulcent.
O lingură de seminţe se lasă la îmbibat, într-un pahar
cu apă, 30 min., iar seara se înghit cu tot cu mucilag.
Dacă ar fi înghiţite uscate, la unele persoane sensibile,
prin îmbibare şi gonflare seminţele pot determina
ocluzie intestinală (ileus paraliticus).
Prin hidroliza heterozidelor cianogene, acidul cianhidric

este eliberat în cantitate foarte mică, de aceea în timpul
consumului seminţelor de in, în cantităţi prescrise de
reţete, nu apar intoxicaţii.
Mucilagul din seminţele de in nu se digeră, ci favorizează
evacuarea bolului fecal.
Pe lângă faptul că este demulcent, mucilagul apos
10% se aplică şi extern, pe piele, pentru acţiunea
emolientă.
F.R. X menţionează că produsul Lini semen este purgativ
şi emolient şi se va pulveriza numai la nevoie pentru a
obţine Lini farina, care nu se păstrează mai mult de un
an datorită faptului că râncezeşte.
Lini farina se administrează extern, în aplicaţii locale,
sub formă de cataplasme, cu efect antiinflamator la
nivelul articulaţiilor.
Se amestecă seminţele cu apă caldă, se aduc între
două bucăţi de ţesătură şi se aplică pe locurile
dureroase.
medicinale cu mucilagii: Psyllium
Psyllium (Ph.Eur. 8), Psyllium
sămânţă de ochiul lupului / pătlagină de nisip

Reprezintă seminţele mature recoltate de la două specii
medicinale de Plantago: P. scabra Moench sin. P. arenaria
Waldst. et Kit. sin. P. indica L. nom. illegit., ochiul lupului şi
P. afra L. sin. P. psyllium L., pătlagină de nisip
(Plantaginaceae).
Cele două specii de Plantago sunt plante ierbacee, anuale,
originare din regiunile nisipoase ale bazinului mediteranean.
P. scabra, spontană şi în flora României, este cultivată în
Spania şi în Maroc.
P. afra se cultivă în Franţa (pătlagină de Provence) sau în
Italia (pătlagină italiană).
medicinale cu mucilagii: Psyllium
Obţinere
Seminţele recoltate la maturitatea fructelor, se separă de
impurităţi şi se usucă în condiţii optime de temperatură şi
umiditate.
Psyllium conţine: 10–12% mucilagii, în epidermă, hetero-
xilani alcătuiţi în principal (70%) din D-xiloză, alături de
L-arabinoză, D-galactoză, acid D-galacturonic; 5–10% ulei
gras; steroli; 15–20% proteine; iridoide (aucubozida).
Psyllium este emolient, demulcent, laxativ uşor, prin acţiune
mecanică, cu rol în reglarea tranzitului intestinal, detoxifierea
colonului, normalizarea colesterolemiei. Se administrează
intern, sub formă de macerat apos.
medicinale cu mucilagii: Althaeae radix,
Althaeae folium
Althaeae radix, Althaeae folium – F.R. X, Ph.Eur. 8
rădăcină şi frunză de nalbă mare

Reprezintă rădăcinile, respectiv frunzele de
Althaea officinalis L., nalbă mare (Malvaceae).
Althaea officinalis este o plantă ruderală, perenă,
spontană în emisfera nordică, pe locuri nisipoase,
pe malurile râurilor, mai ales în regiunile deluroase
şi montane.
În scop medicinal, specia este şi cultivată.
Althaeae folium
Obţinere
Rădăcinile se recoltează manual, toamna târziu,
de la plante în vârstă de 2–3 ani, provenite mai
ales din culturi.
Se îndepărtează resturile de tulpini, se scutură de pământ,
se spală rapid, se înlătură rădăcinile secundare şi radicelele,
se lasă să se ofilească, apoi se decortică (Althaeae radix
mundata). La nevoie se despică longitudinal.
Se taie în fragmente de 15–25 cm sau 0.5 cm
(Althaeae radix concissa).
Althaeae folium
Frunzele fără peţiol şi florile se recoltează manual,

în lunile iunie–iulie.
Produsele medicinale se usucă rapid, pe cale
naturală sau artificială, întinse în straturi subţiri,
la 35–400C.
Althaeae folium
Althaeae radix conţine: 10–25% mucilagii, cu masa
moleculară de aprox. 115 kD şi grad de polimerizare
cca. 720, care au în structură 30% acid D-galacturonic,
alături de D-galactoză, L-ramnoză, acid D-glucuronic;
20–30% amidon; pectine; 5–10% oze reducătoare;
proteine; lipide; 2% asparagină, datorită căreia rădăcina
se colorează în galben în mediu alcalin; 5–7% săruri
minerale.
Althaeae folium
Althaeae folium conţine: 8–10% mucilagii, cu masa

moleculară de aprox. 57 kD şi grad de polimerizare
cca. 360, care au în structură 18% acid D-galacturonic;
flavonozide; acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic,
acid clorogenic); tanin catehic; cumarine.
Althaeae flos conţine 5–6% mucilagii, cu 22% acid
D-galacturonic.
Althaeae folium
Produsele medicinale sunt demulcente, emoliente,
expectorante, antiinflamatoare, imunostimulatoare,
corectoare de gust.
Se recomandă în catar respirator, faringite, laringite,
sau în catar digestiv, când mucilagiile „curăţă”
infecţiile sau scurgerile patologice.
Extern, se administrează în stări inflamatorii,
sub formă de băi, cataplasme, gargarisme.
Althaeae folium
Althaeae radix şi Althaeae folium intră în compoziţia
Ceaiului pectoral (antitusiv) de tip Plafar şi în formula
Species pectorales (F.R. IX), alături de Malvae flos,
Verbasci flos, Anisi vulgaris fructus, Liquiritiae radix,
decoct folosit ca vehicul în preparate magistrale
cu efect demulcent.
Althaeae folium
Din rădăcină se prepară doar macerat apos 20%

(Concentratum Althaeae, Extractum pro Sirupus Althaeae)
şi nu decoct, deoarece la temperatură ridicată mucilagiile
hidrolizează. Când se prescrie decoct din Althaeae radix,
acesta se prepară numai prin macerare.
Din frunze şi flori se prepară infuzii 1–3%.
În fitoterapia laringitelor se recomandă o infuzie complexă,
pentru gargară, alcătuită dintr-un amestec în părţi egale de
Althaeae folium, Althaeae flos şi Rhoeados flos, câte 1 g
la o ceaşcă de apă fiartă.
medicinale cu mucilagii: Malvae folium, Malvae flos
Malvae folium, Malvae flos (Ph.Eur. 8)
frunză şi floare de nalbă mică

Reprezintă frunzele şi florile unor specii de Malva:
M. sylvestris L., nalbă de pădure, nalbă sălbatică;
M. sylvestris L. subsp. mauritiana (L.) Ascherson et
Graebner sin. M. glabra Desr., nalbă cultivată;
M. neglecta Wallr., nalbă mică (Malvaceae).
Speciile de Malva sunt răspândite în Europa Centrală,
Balcani şi Asia de Vest.
Sunt plante ruderale, ierboase, bianuale sau perene,
cultivate în Belgia, Franţa, Germania.
Tulpinile pot atinge 1 m, erecte la M. sylvestris şi repente

la M. neglecta.
Florile, pe tipul 5, sunt asemănătoare cu cele de la nalba
mare, dar mai mici, violacee şi cu nervuri violete.
M. sylvestris subsp. mauritiana se cultivă în România din
1973, când a fost omologat soiul „de Suceava”.
Obţinere
Frunzele fără peţiol şi florile întregi sau fără caliciu se
recoltează manual, la maturitate şi se usucă la umbră,
pe cale naturală, la 30–350C.
Malvae folium conţine aprox. 8% mucilagii, alcătuite
din 15% acid D-galacturonic, D-galactoză, L-arabinoză.
Malvae flos conţine: 6–8% mucilagii, în compoziţia căror
intră 24% acid D-galacturonic, D-galactoză, L-ramnoză,
L-arabinoză, D-glucoză, D-xiloză; antocianozide,
reprezentate de malvozidă (malvină), 3,5-diglucozida
malvidolului, de culoare roşie la pH acid şi albastră la
pH alcalin.
Frunzele şi florile de nalbă mai conţin: acizi polifenol-
carboxilici; tanin catehic; flavonozide; ulei volatil,
în urme; vitamine; săruri minerale.
OCH3 OCH3
-
HO- HO
+ +
HO O OH HO O OH
OCH3 OCH3
O glucozil OH
O glucozil OH
malvozida malvidol
Preparatele din frunze şi flori de nalbă mică sunt
demulcente, expectorante, antitusive (behice),
emoliente, imunostimulatoare.
Se administrează intern, în bronşite, faringite, laringite,
stomatite (infuzii 10%, gargarisme) şi extern (băi,
cataplasme), pentru tratamentul furunculozei.
Malvae folium şi Malvae flos intră în formula Species
pectorales (F.R. IX) şi în compoziţia Ceaiului antitusiv
(Plafar).
medicinale cu mucilagii: Tiliae flos
Tiliae flos (F.R. X, Ph.Eur. 8)
floare de tei
Reprezintă inflorescenţele recoltate de la specii medicinale
de Tilia: T. tomentosa Moench sin. T. argentea DC. sin.
T. alba Ait. non K. Koch., tei argintiu, tei alb; T. cordata Miller
sin. T. parvifolia Ehrh., tei pucios, tei roşu, tei pădureţ;
T. platyphyllos Scop. sin. T. grandifolia Ehrh., tei cu frunza
mare (Tiliaceae).
Răspândite pe întreg continentul european, speciile de Tilia
sunt arbori înalţi, cu scoarţă cenuşie, netedă, cu coroana
globulos-conică, care cresc prin păduri de foioase sau se
cultivă în scop ornamental.
T. cordata şi T. platyphyllos sunt elemente floristice

întâlnite în toată Europa.
T. tomentosa este spontană doar în Asia Mică, Europa
de SE, până în nordul Peninsulei Balcanice, iar în
România până la Carpaţii Meridionali. În farmacopeile
occidentale, florile sale sunt considerate ca o
falsificare.
Prof. Teodor Goina a introdus ca oficinale în Farmacopeea
Română şi florile de T. tomentosa, cu toate că acestea au
o cantitate mai mare de saponozide, iritante la nivelul
faringelui. Datorită faptului că şi celelalte componente
utile sunt în proporţie mare, efectul farmacologic al
produsului vegetal este foarte bun.
Obţinere
Florile de tei se recoltează manual, când majoritatea
dintre ele au ajuns la completa maturitate, cu sau
fără bractei (Tiliae flos cum bracteis, respectiv
Tiliae flos sine bracteis). Se usucă rapid,
în strat subţire, la umbră.
La recoltare pentru export, nu trebuie amestecate
florile provenite de la cele trei specii medicinale
de tei.
Tiliae flos conţine: mucilagii, în cantitate mai mare în flori
faţă de bractei, poliholozide imunomodulatoare cu aprox.
40% acid D-galacturonic, 50% D-galactoză, 10% L-arabinoză
şi L-ramnoză; flavonozide, derivaţi de camferol (tilirozida
sau esterul p-cumaric al glucozidei camferolului) şi
cvercetol; 1–4% tanin catehic; ulei volatil, în cantităţi
mici (0.05–0.07%), care conţine o componentă caracteristică
– farnesolul; alcooli triterpenici pentaciclici (tiliadina sau
taraxerol); saponozide triterpenice, derivaţi de acetil-β-
amirenol; cumarine (fraxozidă); floroglucinol.
HO O OH
HOH2C
O –glucozil– OOC
OH
HO O
farnesol tilirozida
OH
HO O OH HO O OH
OH OH
HO O HO O
camferol cvercetol
HO H3C-COO
tiliadina acetil-β -amirenol

Pentru florile speciilor de Tilia, în F.R. X se menţionează
acţiunea emolientă şi sedativă.
Produsul Tiliae flos are acţiune behică, expectorantă
şi demulcentă (mucilagii), diaforetică şi antispastică
(ulei volatil, flavonozide), sedativă asupra sistemului
nervos central (ulei volatil), imunostimulatoare
(mucilagii).
Se utilizează în tratamentul tusei, bronşitelor, faringitelor,
laringitelor, traheitelor, virozelor respiratorii, în anxietate
şi insomnii.
Florile de tei intră atât în formula ceaiurilor de tip Plafar
(calmant, calmant împotriva tulburărilor cardiace, sedativ,
pectoral, sudorific), cât şi în preparatele industriale: Bien
Dormir capsule, alături de extracte de Passiflorae herba,
Chamomillae flos, Basilici herba;
Sedinstant granule solubile, alături de Valerianae rhizoma
cum radicibus,
Lupuli strobulum, Crataegi folium cum flore, Dracocephali
herba; Aqua Tiliae decemplex, apă aromatică concentrată
de 10 ori.
Tiliae flos se administrează sub formă de infuzie 1–3%
sau apă aromatică (Aqua Tiliae). Se pot administra
2–3 căni a câte 250 ml pe zi.
medicinale cu mucilagii: Verbasci flos
Verbasci flos (Ph.Eur. 8)
floare de lumânărică
Reprezintă corolele florilor recoltate de la Verbascum
phlomoides L., V. thapsus L., V. densiflorum Bertol.
sin. V. thapsiforme Schrader, V. speciosum Schrader,
lumânărică, coada mielului, coada vacii
(Scrophulariaceae).
Speciile de Verbascum sunt plante bienale, cu flori
galben-aurii, strălucitoare, răspândite în Lumea Veche
(Eurasia, Africa de Nord), în locuri însorite, nisipoase
sau pietroase.
În primul an de vegetaţie dezvoltă o rozetă de frunze
bazilare, iar în al doilea an o tulpină ramificată la
partea superioară, înaltă de până la 2 m.
Se dezvoltă rapid în zonele defrişate.
Obţinere
Corolele cu staminele adiacente se recoltează manual,
la completa deschidere a florilor, dimineaţa, numai pe
timp însorit.
Se usucă rapid, la umbră, în straturi subţiri sau în
curent de aer cald, la 40–500C, pentru a se evita
brunificarea.
Verbasci flos conţine: 3% mucilagii alcătuite din oze
(D-glucoză, D-galactoză, L-arabinoză, D-xiloză) şi
acizi uronici (acid D-glucuronic, acid D-galacturonic);
flavonozide, aprox. 3–4% hesperidozidă (hesperidină);
carotenoide, hidrocarburi (β-caroten) şi derivaţi oxigenaţi
(crocina – diesterul crocetinei cu gentiobioza); iridozide
(aucubozidă, ajugol, catalpol şi derivaţi); saponozide;
steroli; lignani glicozidaţi; acizi polifenolcarboxilici;
ulei volatil; lipide; 10% oze simple.
OH
rutinozil– O O OCH3
(ramnozil–glucozil)
HO O
hesperidozida
gentiobiozil–OOC COO –gentiobiozi
crocina
HOH2C O –glucozil O –glucozil
RO
O O
RO HO
R R
aucubozida –H ajugol –H
6-glucozil-aucubozida –glucozil ajugol-8-acetat –acetil
6-xilozil-aucubozida –xilozil lateriozida –cinamil
OH O–glucozi
HOH2C HOH2C
O O
O
HO HO
aucubigenol catalpol
Verbasci flos prezintă următoarele acţiuni şi utilizări:
demulcentă (mucilagii), în iritaţii gastrointestinale şi
tuse de diverse etiologii; expectorantă (mucilagii,
saponozide); antiinflamatoare, în afecţiuni articulare;
anticatarală, în stomatite, faringite, laringite; analgezică
(iridozide); sudorifică.
Empiric, datorită conţinutului de flavonozide, produsul
vegetal este utilizat ca diuretic.
Verbasci flos intră în formula ceaiului pectoral
(Species pectorales).
Produsul vegetal se filtrează obligatoriu prin vată,
pentru eliminarea perilor tectori iritanţi.
Se administrează sub formă de infuzie şi
gargarism.
medicinale cu mucilagii: Plantaginis folium
Plantaginis folium
frunză de pătlagină
Reprezintă frunzele recoltate de la speciile Plantago
lanceolata L., pătlagină îngustă, P. media L., pătlagină moale
şi P. major L., pătlagină lată (Plantaginaceae).
Speciile de Plantago sunt perene, de origine eurasiatică,
răspândite pe toate continentele.
În flora României, sunt comune în locuri umede şi
nisipoase, uneori chiar bătătorite, pe marginea
drumurilor, în şanţuri, prin fâneţe.
Cresc de la şes până în zona montană.
P. lanceolata este şi cultivată.
Obţinere
Frunzele se recoltează în perioada mai–octombrie,
pe timp uscat şi însorit.
Uscarea se face rapid, la umbră, pentru a evita
brunificarea, în locuri bine aerisite, la cel mult
40–500C.
Plantaginis folium conţine: mucilagii cu aprox. 40% acizi
uronici, alături de oze (D-galactoză, D-xiloză, L-arabinoză);
5% pectine; 1.5–2.5% iridozide, reprezentate în principal de
aucubozidă (rinantină), cu aglicon aucubigenol, şi ajugol,
care prin descompunere hidrolitică determină brunificarea
produsului medicinal; acizi triterpenici pentaciclici (acid
ursolic, acid oleanolic); steroli (β-sitosterol); alantoină;
flavonozide; tanin catehic; acizi polifenolcarboxilici;
sulforafan şi sulforafen, produşi de hidroliză ai unor
tioheterozide; carotenoide; lipide; vitamine (A, C, K);
enzime proteolitice. Uleiul gras din seminţe conţine şi
gliceride cu acid elaidic.
O –glucozil OH O –glucozi
HOH2C HOH2C HO
O O O
HO HO HO
aucubozida aucubigenol ajugol
H
O N
NH2
O O O
N S S
O N H NCS NCS
H
alantoina sulforafan sulforafen
Plantaginis folium prezintă următoarele acţiuni
farmacologice: demulcentă (mucilagii), antiinflamatoare
(iridozide, steroli), cicatrizantă, antiulceroasă (alantoină,
enzime proteolitice, flavonozide, carotenoide), antispastică
(iridozide), antihemoragică (tanin, vitamina K), antibacteriană
(aucubigenol), antitusivă.
Frunza de pătlagină este un remediu topic, utilizat în
tratamente locale.
Frunzele sau sucul proaspăt obţinut prin presarea frunzelor
sunt cicatrizante şi antibacteriene în furuncule, acnei, arsuri,
răni deschise, ulcer de gambă, hemoroizi şi antihemoragice
în epistaxis.
Intern, produsul Plantaginis folium este astringent şi

antimicrobian la nivel intestinal, în dizenterii şi enterite
(tanin, aucubozidă).
Aucubozida hidrolizează în organism la aucubigenol,
cu acţiune antibacteriană puternică, activ pe
Staphylococcus aureus, asemănătoare penicilinelor.
Aucubozida are şi acţiune uricozurică, insecticidă,
antihepatotoxică puternică, cu efecte favorabile în
intoxicaţiile cu ciuperci, Amanita muscaria (L.) Lam.
şi A. phalloides (Vaill. ex Fr.) Link, care conţin
substanţe toxice de tipul amanitinei şi faloidinei.
Seminţele de pătlagină au acţiune laxativă mecanică.
Extractul de pătlagină (Extractum Plantaginis fluidum)
intră în compoziţia Siropului de pătlagină (Biofarm),
iar Plantaginis folium face parte din formula Ceaiului
antibronşitic nr. 2 (Plafar).
Cu sucul proaspăt sau cu extractul din frunze proaspete
se prepară unguente şi supozitoare antihemoroidale.
Produsul Plantaginis lanceolatae folium este oficinal în
Farmacopeea Europeană ediţia a 6-a.
medicinale cu mucilagii: Farfarae folium et flos
Farfarae folium et flos
frunză şi floare de podbal

Reprezintă frunzele şi florile uscate după recoltare de la
Tussilago farfara L., podbal (Asteraceae).
Tussilago farfara este o specie ierbacee, perenă, comună
în zonele colinare şi montane din emisfera nordică, unde
preferă locurile umede şi solurile argiloase.
Tulpinile florifere se dezvoltă primăvara, din rizomi şi
stoloni, înaintea frunzelor.
După veştejirea florilor, apar frunzele lung-peţiolate,
rotund cordiforme, pâsloase la faţa inferioară.
Obţinere
Frunzele fără peţiol se recoltează după înflorire,
în perioada aprilie– mai.
Florile se recoltează la maturitate şi se separă
de resturile tulpinilor florifere.
Se usucă rapid, în condiţii optime de temperatură
şi umiditate, pentru a evita brunificarea.
Farfarae folium et flos conţine: 7–8% mucilagii alcătuite
din oze (D-fructoză, D-galactoză, D-glucoză, L-arabinoză,
D-xiloză) şi acizi uronici; inulină; tanin catehic; flavonozide;
steroli; acizi triterpenici pentaciclici; carotenoide; principii
amare; alcaloizi pirolizidinici (senkirkina, tussilagina,
senecionina şi derivaţi), în urme; sescviterpene esteri
(tussilagona); săruri minerale (azotat de calciu, dioxid
de siliciu).
O
O
tussilagona O
Farfarae folium et flos are acţiune antitusivă, stimulentă
a centrului respirator, antiastmatică (tussilagonă),
demulcentă, emolientă (mucilagii).
Se utilizează în tuse, traheită, astm bronşic, bronşită
astmatiformă, bronhopneumopatie obstructivă cronică
(emfizem pulmonar, silicoză).
Produsul medicinal intră în compoziţia ceaiurilor
antiastmatic şi antibronşitic (Plafar).
Se administrează sub formă de infuzie, decoct, sirop,
nebulizat, fumigaţii (Ţigări antiastmatice).
medicinale cu mucilagii: Heparinum natricum
Heparinum natricum (F.R. X, Ph.Eur. 8)
heparină sodică
Este un produs de origine animală, amestec de săruri de
sodiu ale unor mucopolizaharide sulfatate, acide, obţinute
din organe animale.
Activitatea biologică, raportată la substanţa uscată,
este de cel puţin 95 UI/mg, dacă heparina sodică
provine din plămân sau de min. 140 UI/mg, când este
obţinută din alte ţesuturi.
Heparina este o poliholozidă alcătuită din acid
α-D-glucuronic şi α-D-glucozamină sulfatate şi
legate 1,4-glicozidic.
Din heparina brută se separă fracţiunea cu masa moleculară
medie 17–20 kD, care se tratează cu hidroxid de sodiu, când
se obţin săruri de sodiu la nivelul grupelor sulfurice şi
carboxilice.
COONa CH2OH
O O
OH 1 4 OSO3Na
O O O
OSO3Na NHSO3Na n
heparina sodică
Heparina este antitrombina II, inhibitor fiziologic al
coagulării, care se administrează:
▪ i.v., în doze de 25 000–30 000 UI/zi, ca anticoagulant
(antitrombotic) şi lipido-dispersant, prin activarea
lipoprotein-lipazei, în tromboze, embolii,
infarct miocardic, şoc infecţios, ateroscleroză,
hiperlipidemie;
▪ s.c., în aterosleroză şi hiperlipidemie.
În laboratoare, heparina sodică se foloseşte
la conservarea sângelui, ca anticoagulant.
Pentru Heparinum natricum, F.R. X prevede obligativitatea
menţionării pe eticheta produsului a activităţii biologice
raportate la substanţa uscată (UI/mg).
medicinale cu mucilagii: Heparinum natricum
Pentru acţiunea anticoagulantă, heparina este condiţionată
sub forma preparatelor industriale: Heparină (Biofarm);
Liquémine; Calciparine (săruri de calciu); Cutheparine
(săruri de magneziu).
Ionii de Ca2+ şi Mg2+ previn hemoragiile locale în momentul
injectării.

FKG I 4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FKG I 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Materii prime cu poliholozide mixte.

La cald sau la rece, guma xanthan formează soluţii

▪ o moleculă de acid β-D-glucuronic, sare de Na+

Preparatele concentrate pe bază de gumă guar au gust

Ca atare sau sub forma unor hidroxipropil- sau

gumă de Sterculia, gumă karaya, tragacantă indiană

Guma de Sterculia se prezintă sub forma unor bucăţi

Puţin folosită în domeniul agroalimentar, ca aditiv (E416),

gumă din seminţe de roşcov

Alteori se comercializează şi o făină purificată,

Guma din seminţe de roşcov este parţial solubilă în

Prin răcire, formează soluţii cu vâscozitate mare,

Ceratoniae fructus are utilizări alimentare, dar şi medicinale.

agar, geloză, agar japonez

După răcirea rapidă a soluţiei fierbinţi, agarul se colorează

Dacă soluţia caldă de agar se răceşte lent, lăsată în repaus

caraghen, muşchi creţ

În alge, acidul alginic se găseşte sub forma unui complex

Alte surse de acid alginic cuprind algele brune din genurile

Lini semen (F.R. X, Ph.Eur. 8)

Prin hidroliza heterozidelor cianogene, acidul cianhidric

sămânţă de ochiul lupului / pătlagină de nisip

Althaeae radix, Althaeae folium – F.R. X, Ph.Eur. 8

rădăcină şi frunză de nalbă mare

Frunzele fără peţiol şi florile se recoltează manual,

Althaeae folium conţine: 8–10% mucilagii, cu masa

Din rădăcină se prepară doar macerat apos 20%

Malvae folium, Malvae flos (Ph.Eur. 8)

frunză şi floare de nalbă mică

Tulpinile pot atinge 1 m, erecte la M. sylvestris şi repente

Tiliae flos (F.R. X, Ph.Eur. 8)

T. cordata şi T. platyphyllos sunt elemente floristice

tiliadina acetil-β -amirenol

Verbasci flos (Ph.Eur. 8)

gentiobiozil–OOC COO –gentiobiozi

Intern, produsul Plantaginis folium este astringent şi

frunză şi floare de podbal

S-ar putea să vă placă și