Metabolismul glucidelor

Veronica Sardari
Doctor în științe medicale
 Obiectivele:

1. Clasificarea şi structura glucidelor. Răspândirea

în natură şi rolul biologic al glucidelor.
2. Structura şi proprietăţile principalelor
monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona,
riboza, dezoxiriboza, glucoza, galactoza,
fructoza).
3. Structura şi proprietăţile principalelor dizaharide,
polizaharide
4. Digestia şi absorbţia glucidelor în tractul
gastrointestinal.
5. Metabolismul glicogenului (sinteza, mobilizarea,
reglarea).
 GLUCIDELE din punct de vedere
chimic sunt compuși
polihidroxicarbonilici – au mai
multe grupe hidroxil (-OH) și o
grupă carbonil (C=O)

 constituie 65-90% din substanțele organice la

plante, unde se formează în procesul de
fotosinteză;

 la animale - 1-5%
 Rolul glucidelor
• sunt compuşi polihidroxicarbonilici şi derivaţii lor.

1. Energetic- furnizează 50-70% din energia totală care

se produce în organism, la oxidarea 1 gram de
glucid se elimină 4,1 kcal/mol energie
2. Structural – sunt elemente constitutive ale
membranelor biologice - glicocalixul
3. Intră în componenţa acizilor nucleici (AN),
nucleotidelor şi a coenzimelor (Co) (NAD, FAD,
HSCoA)
4. De sprijin- formează substanţa fundamentală a
ţesutului conjunctiv (condroitinsulfaţii)
 Rolul glucidelor
5. Anticoagulant – heparina (principalul
anticoagulant al organismului)
6. Funcţie hidroosmotică şi ionoreglatoare (datorită
hidrofilităţii înalte şi sarcinii negative,
heteropolizaharidele acide reţin apa şi cationii)
7. Funcţie protectoare, mecanică
(imunoglobulinele, mucina, heteropolizaharide)
8. Derivatul glucozei – acidul glucuronic este
implicat în detoxifierea substanțelor toxice în ficat
9. Receptorii sunt glicoproteine
 CLASIFICAREA
GLUCIDELOR
 - OZE – Monozaharide – glucide
simple, care nu pot fi hidrolizate; formula
generală CnН2nОn, unde n  3;
- OZIDE : Oligozaharide și Polizaharide–
pot fi hidrolizate, la hidroliză formează
monozaharidele constituente;
Oligozaharidele – alcătuite din 2-10 unități
monozaharidice;
Polizaharidele – mai mult de 10 unități
monozaharidice.
- homopolizaharide - formate din monomeri identici
- heteropolizaharide- din diferiţi monomeri
 Glucide

Oligozaharide Polizaharide
Monozaharide Di,tri,tetrazaharide

Aldoze Cetoze
Homopolizaharide Heteropolizaharide

Trioze
Tetroze
Pentoze
Hexoze
 Monozaharidele
Se clasifică :
• după numărul atomilor de C:
trioze - C3, tetroze - C4, pentoze - C5,
hexoze - C6, heptoze - C7
• după tipul grupării carbonil:
 aldoze - cu grupare aldehidică;
 cetoze - cu grupare cetonică.
 Structura
monozaharidelor
formula generală pentru aldoze și cetoze:

 
 
 
 

Aldoze ( n = 1,2,3..) Cetoze ( n = 0,1,2,3… )

MONOZAHARIDELE
structura triozelor
 MONOZAHARIDELE –
structura chimică
PENTOZE
CH O CH O CH2OH

H C OH H C OH C O

H C OH HO C H H C OH

H C OH H C OH H C OH

CH2OH CH2OH CH2OH

D - riboză D - xiloză D - ribuloză

Structura ribozei (R) şi
dezoxiribozei (dR)
 MONOZAHARIDELE –
structura chimică
HEXOZE
CH O CH2OH CH O CH O
H C OH C O H C OH HO C H

HO C H HO C H HO C H HO C H

H C OH H C OH HO C H H C OH

H C OH H C OH H C OH H C OH

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

D - glucoză D - fructoză D - galactoză D - manoză

 H O
C CH2OH

H C OH C O

HO C H HO C H

H C OH H C OH

H C OH H C OH

CH2OH CH2OH

D-glucose D-fructose
 1
CHO

H C OH
2
HO C H D-glucose
3
H C OH (linear form)
4
H C OH
5
CH2OH
6

6 CH2OH 6 CH2OH
5 O 5 O
H H H OH
H H
4 H 1 4 H 1
OH OH
OH OH OH H
3 2 3 2
H OH H OH
-D-glucose -D-glucose
 1
CH2OH

2C O

HO C H
1 CH2OH
3 HOH2C 6 O
H C OH
4 5 H HO 2

H C OH H 4 3 OH
5
OH H
6
CH2OH

D-fructose (linear) -D-fructofuranose

Structurile ciclice ale
monozaharidelor:
 Oligozaharidele
• Constau de la 2 până la 10 unități
monozaharidice unite prin legături
glicozidice;
• Se clasifică în: di-, tri-, tetrazaharide;
• Se împart în reducătoare și nereducătoare;
• Mai importante sunt dizaharidele: maltoza,
lactoza, zaharoza
 6 CH2OH 6 CH2OH

5 O 5 O
H H H H
H H
1 4 1
4 OH H OH H
OH O OH
3 2 3 2

H OH maltosa H OH

6 CH2OH 6 CH2OH

5 O
H H
5 O OH
H H
4
OH H 1 O 4
OH H 1

OH H H
3 2 3 2

H OH H OH
cellobiosa
 Zaharoza
CH2OH

H O H

OH H

OH

H OH
O
CH2OH
O
H OH

H CH2OH
-D-glucosyl-(1->2)--D-fructofuranose)
OH H
 POLIZAHARIDELE
• Homopolizaharidele (homoglicani):
conţin unităţi monozaharidice
repetetive
• amidonul,
• glicogenul,
• Celuloza
 POLIZAHARIDELE
• Amidonul- de origine vegetală.
E constituit din 2 componente:
- amiloza (20%) – resturi de glucoză
(Gl), legate prin leg. 1,4 glicozidice
- amilopectina (80%) – resturile de
glucoză (Gl) se leagă prin leg. 1,4 și
1,6 glicozidice
 POLIZAHARIDELE
• Glicogenul de origine animală
• reprezintă forma de depozitare a glucozei (Gl) în
organismul uman
• localizat în ţesutul muscular şi ficat
• după structură se aseamănă cu amilopectina, dar are un
grad de ramificare mai mare – ramificaţiile exterioare –
apar după 6-7 resturi de glucoză (Gl); iar cele interioare
– după 3-5 unităţi de Gl
• În apă formează sol. coloidale, care cu iodul dau o
coloraţie brun-roşcată
• Masa moleculară – este de ordinul milioanelor
 Glicogen
CH 2 OH CH 2 OH
H O O
glycogen
H H H
H H
OH H OH H 1
O
OH
O
H OH H OH

CH 2 OH CH 2 OH 6 CH 2 CH 2 OH CH 2 OH
H O H H O H H 5 O H H O H H O H
H H H H H
OH H OH H OH H 1 4 OH H OH H
4 O O
O O OH
OH
3 2
H OH H OH H OH H OH H OH
 Celuloza
• polizaharid structural în lumea vegetală.
• este alcătuit din resturi de -glucoză, unite
prin legături -1,4-glicozidice

CH2OH 6CH OH CH2OH CH2OH CH2OH

2
O 5 O O H O H O OH
H H H
H H H H H
OH H 1 O 4 OH H 1 O OH H O OH H O OH H
OH H H H
H 2 H
3
H OH H OH H OH H OH H OH
celulosa
 Heteropolizaharide
(heteroglicani)
• Produşi de policondensare a mai multor
tipuri de unităţi structurale
• Glucozaminglicanii: acidul hialuronic,
condroitin sulfaţii
• Keratan sulfaţi
• Dermatan sulfatul
• heparina
 Acidul hialuronic

CH 2 O H
D -glucuronate 6
 H 5 O
6 COO H
4 1 O
O H
H 5
H OH H
4 H 1 3 2
OH
H H NH COCH 3
3 2 O
H OH N -acetyl- D -glucosam ine
hyaluronate
 Acidul hialuronic
• Localizat: ţesuturi embrionare, cordon
ombilical, lichid sinovial, piele, tendoane.
• Rol: contribuie la menţinerea turgescenţei
matricei extracelulare;
• înlesneşte unele migrări (celulare sau
subcelulare) în perioadele de vindecare a
rănilor.
 Heparina
• constă din unităţi dizaharidice care
alternează, în compoziţia cărora intră
resturi de -D-glucozamină şi de
acizi -D-glucuronic şi -L-
iduronic:
Heparina (C2-NHCOCH3)

iduronate-2-sulfate N-sulfo-glucosamine-6-sulfate
H CH2OSO3

H O H O H
COO H
OH H O OH H
H O

H OSO3 H NHSO3
heparin or heparan sulfate - examples of residues
 Heparina
• Localizat: plămîni, ficat, piele, mastocite.
• Rol: anticoagulant (se uneşte cu
antitrombina III din plasmă şi inactivează
trombina)
• Heparan sulfatul – membrana bazală din
rinichi, fibroblastele pielei.
• Rol: filtrarea glomerulară.
 Digestia glucidelor
• Începe în cavitatea bucală sub acţiunea α
amilazei salivare, care scindează leg. α 1,4
glicozidice din amidon și glicogen (până la
dextrine). Se disting amilodextrine (cu I2
formează culoarea albastră), eritrodextrine (cu
I2 formează culoarea roșie), flavodextrine (cu I2
formează culoarea galbenă).
• Continuă în duoden sub acţiunea amilazei
pancreatice – (acționează asupra leg. 1,4
glicozidice), care scindează dextrinele până la
dizaharide și trizaharide.
 Digestia glucidelor
• Leg. α-1,6-glicozidice sunt scindate sub
acţiunea enzimei de deramificare (amilo-1,6-
glicozidazei)
• Dizahaharidele se scindează sub acţiunea
maltazei; lactazei, zaharazei (se sintetizează
în enterocite)
• Celuloza nu se scindează în TGI al omului
deoarece lipsesc enzimele β-1,4-glicozidazele
• în tractul gastro-intestinal (TGI)
polizaharidele sunt scindate până la
monozaharide.
 Absorbţia
• Monozaharidele se absorb la nivelul intestinului
subţire
• Dacă rata de absorbție a glucozei-100, atunci a
galactozei este - 110 și a fructozei – 43.
• Implică 2 mecanisme:
• Transport activ (necesită ATP şi Na)
• Difuzie facilitată
1. transportorul leagă la locuri separate atât glucoza (Gl), cât
şi Na (legarea Na creşte afinitatea pentru Gl)
2. pătruns în epiteliul intestinal, acesta este eliberat şi odată
cu el Gl.
3. Gl- iese din celulă prin difuzie facilitată, iar Na este
expulzat contra gradientului de concentraţie prin intervenţia
ATP-azei Na, K – dependente.
Pătrunde în organizm Amilaza (pH 6,8) salivară scindează pînă la– dextrine
cu polimerii: Amidon
-amilaza (pancretică) scindează pînă la– dizaharide,
şi Glicogen
trizaharide

Maltaza,
zaharaza,
lactaza
eliberează
glucoză,
galactoză,
fructoză

Transportorul
glucozei (GLUT 5)
Glucoza împreună cu
Na+ pătrund în celulă

Ioni de Na+ se schimbă cu

cei de K+
 ANOMALII ENZIMATICE ÎN
DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA
GLUCIDELOR:

• - deficitul de lactază duce la intoleranţă la

lactoză
poate fi: - ereditară
- dobândită
• - deficitul de zaharază
• la intolerantă la zaharoză
• în ambele cazuri semnele clinice sunt: dureri
abdominale, diaree cronică.
 SOLUTIE CAZ CLINIC
Ce se intimpla cu lactoza in
intestinul
unei persoane cu deficit de
lactaza?
• Lactoza nu este hidrolizată în intestinul subțire (IS) și
ajunge intactă în colon. Microorganismele din colon
fermentează lactoza la acid lactic - generează CH4, CO2
şi H2 (balonare).
• Monozaharidele acumulate + Acidul lactic = particule
osmotic active – atrag apa in lumenul tubului digestiv şi
produc diaree.
• Acidul lactic - iritant pentru mucoasa- dureri
• Acidul lactic- creste permeabilitatea mucoasei: absorbtie
dizaharide care se elimina prin urină
Transferul intracelular al
glucozei:
• Străbate membrana celulară în ambele
sensuri fără consum de energie cu ajutorul
unor transportatori pasivi.
• Transportatorii glucozei (GLUT) sunt o
familie de glicoproteine transmembranare,
codificate de diferite gene.
 TRANSPORTORUL GLUCOZEI prin
membrana celulelor
(GLUT 1-5)

• GLUT 1: predomină în eritrocite

• GLUT 2: în hepatocite, celulele
beta pancreatice
• GLUT 3: în celulele sistemului
nervos
• GLUT 4: în celulele ţesutului
muscular şi adipos
• GLUT5: în celulele intestinale
(transportă glucoza în sânge)
• Aproximativ 90% de monozaharide sunt
absorbite în sânge și restul în limfă.
• Monozaharidele ajung prin vena portă la
ficat.
• O parte se transformă prin
glicogenogeneză în glicogen, iar alta
(doar glucoza) trece în circulaţie.
• Galactoza şi fructoza sunt transformate în
glucoză.
 Căile de metabolizare a glucozei
(Gl)
• Glucoza (Gl) în rezultatul glicolizei dă piruvat-
Acetil CoA -CO2 şi H2O
• Din Gl se sintetizează glicogenul, alte
monozaharide
• Furnizează compuşi importanţi ca:
1. Pentoze (utilizate în sinteza nucleotidelor şi
acizilor nucleici (AN))
2. Acizi uronici – la sinteza de proteoglicani
3. Glicerol şi Acetil CoA – neolipogeneză
4. NADPH - necesar biosintezei reductive
Căi de metabolizare a
glucozei
 Glucoza

Glucozo-6-fosfat Glicogen
Pentoze
NADH2

Piruvat
Metabolismul
Glicogenului
 Metabolismul glicogenului

• Glicogenul – forma de depozitare a excesului de

glucide, la care se face apel în faza catabolică a
metabolismului.
• Depozitele de glicogen se găsesc în muşchi (1%
din greutate) şi în ficat (6%) din greutate.
• Ficatul utilizează glicogenul în scopul menţinerii
glicemiei; iar muşchiul în scop energetic.
• În perioadele interprandiale glicogenul depozitat
în ficat este utilizat pentru obţinerea glucozei.
Metabolismul glicogenului
• 12-20 ore de inaniţie- reduc considerabil
conţinutul glicogenului în ficat; iar activitatea
musculară intensă – îl reduc în muşchi
• Sinteza de glicogen – glicogenogeneza
• Degradarea (scindarea) glicogenului –
glicogenoliză
• Localizare celulara: citoplasma
• Localizare tisulara: ficat si muschi
(preponderent)
Sinteza glicogenului
 Activarea Gl 1 fosfat
• E- UDP –Gl -pirofosforilaza
3. glucozo-1-fosfat + UTP  UDP-glucoză + PPi
PPi + H2O  2 Pi
E- pirofosfataza
 Transferul glucozei (Gl) pe capătul
nereducător al glicogenului
E- glicogensintaza
4. glicogen(n) + UDP-glucoza  glicogen (n +1 ) + UDP
În lipsa amorsei de glicogen
• Glicogensintaza recurge la un primer de
natură proteică – glicogenina
• Glicogenina – este o proteină catalitică
glicoziltranferazică
 6 CH
2OH
Conţine resturi
5
UDP-glucose de tirozină
H O H
H O O Glycogenin
C O
4 OH H 1
OH O P O P O Uridine HO C CH
3 2 H2
H OH O O NH

6 CH
2OH
O-linked 5 O
glucose H H
H
C O
residue 4 OH H 1
OH 3
O C CH + UDP
2 H2
H OH NH

CH2OH CH2OH

H
Legătura
O glicozidică
H H
seOformează
H între atomul C1
a glucozei
H
OH H
derivată din
H
OH
UDP-glucoză
H
şi hidroxilul
C O

tirozinei din Glicogenină.

OH O O C CH
H2
UDP
H
rezultă
OH
ca produs.
H OH NH
 Formarea leg 1,6
glicozidice
• Glicogen-sintaza realizează sinteza legăturilor
1,4-glicozidice.
• Formarea legăturilor 1,6-glicozidice se face cu
participarea enzimei de ramificare – amilo 1,4-
1,6 transglicozidaza şi implică transferul de
resturi glicozil (cel puţin 6) la C6 al unui rest de
glucoză.
 Reglarea glicogenezei
• E - glicogensintaza.
• prin fosforilare-defosforlare –
Forma fosforilată este inactivă în timp ce cea
defosforilată este activată:
• Insulina activează enzima glicogen-sintaza,
astfel are loc activarea sintezei glicogenului;
• glucagonul, adrenalina au efect invers
asupra acestei enzime – inhibă
glicogensintaza.
 Degradarea glicogenului
(glicogenoliza)
1. glicogen(n ) + Pi  glicogen (n–1 ) + glucozo-1-
fosfat
Enzima- glicogenfosforilaza (acţionează asupra
leg. 1,4-glicozidice).
Glycogen Metabolism
• Asupra leg.1,6 glicozidice acţionează E de
deramificare (amilo-1,6-1,4 glucan transferazică)
– Bifuncțională:
• transferazică (amilo 1,4-1,6 glucantransferaza - transferă
o unitate trizaharidică și o mută pe un alt lanț formând o
nouă legătură 1,6-glicozidică
• hidrolazică (1,6-glucozidază- rupe leg 1,6 formând
glucoză)
 GLICOGENOLIZA

GLICOGEN-
FOSFORILAZA G-1-P

TRANSFERAZA

α (1→6)-
GLUCOZIDAZA G liberă
2.
 glu-1-P
glucomutaza

glu-6-P

ficat muşch
i
glicoliză
glucoză

energie
sânge ţesuturi
glucodependente

glicoliză
menţinerea
glicemiei energie
GLICOGENOLIZA
 GLICOGENOLIZA

Necesită un set de enzime specifice.

 Reglarea glicogenolizei
Adrenalina , glucagonul

adenilatciclaza
Degradarea glicogenului

ATP AMPc+PP

Fosforilaza n Fosforilaza a
Proteinkinaza n - PKa (defosfo) (fosforilată)

Fosforilazkinaza n ---fosforilazkinaza a
Fosforilazkinaza
 REGLAREA SINTEZEI ŞI A DEGRADĂRII
GLICOGENULUI

• Reglarea alosterica în aport alimentar adecvat

• glicogen-sintaza este activată de [G-6-P]
• glicogen-fosforilaza este inhibată de [G-6-P] ; ATP

• În contracție musculară, fosforilaz-kinaza este

activată de Ca2+- calmodulina fără intervenția
protein-kinazei AMPc-dependente
• În relaxare musculară, fosforilaz-kinaza este
inactivată - Ca2+-revine in reticulul sarcoplasmic
 Adrenalina
Glucagon
Reglarea glicogenolize
+
Insulina
Adenilat Adenilat
ciclaza ciclaza +
+
fosfodiesteraza
ATP AMPc 5'-AMP
Glicogen(n)
+ +
Glicogen(n+1) Glc-1-fosfat
Protein Protein
kinaza kinaza
Pi

Inhibitor-1 + ADP
ADP Glicogen fosforilaza
ATP H2O
ATP calmodulina "a"

Fosforilaz-kinaza Ca2+ Fosforilaz-kinaza

Protein fosfataza
ADP "b" "a"

Inhibitor-1-fosfat -Ca2+
H2O Glicogen fosforilaza
Pi ATP Pi
"b"

Protein fosfataza-1

_ _
 Aglicogenozele
• Dereglări în sinteza glicogenului şi micşorarea lui:
Deficitul de glicogen sintază

• Hipoglicemie bazală
• Vomă
• SNC
• Moarte prematură
 retard de creştere, deces precoce;
 Glicogenozele
• Defect în mobilizarea glicogenului şi
acumularea lui în ţesuturi:
sunt afecţiuni ereditare
duc la acumularea glicogenului în
ţesuturi şi afectarea metabolismului
glucidic,
prezența simptomelor clinice ca:
hepatomegalie, hipoglicemie, hipotonie
musculară, deficit energetic în caz de
efort fizic.
• TIPURILE DE GLICOGENOZE
TIPUL E-defect Structura Simptome
glicogenu
lui
I. Boala “von glucozo-6- normală hipoglicemie,
Gierke” fosfatază cetoză, retard
de creştere

II. Boala α-1,4-glucozidază normală Inima

“Pompe” lizozomală SNC – miopatie sau
cardiomiopatie
severă
III. Boala amilo-1,6- lanţul extern hipoglicemie,
“Forbes”, “Cori” glucozidazei lipseşte (scurt) afectat ficatul,
(enzima de ramificaţie inima, muşchii
deramifiere); mărită scheletici.
TIPUL E-defect Structura Simptome
glicogenul
ui
IV. Maladia enzimei de lanţ foarte progresează
Andersen ramifiere lung intern, ciroza
(1,4→1,6)- hepatică -
neramificat
transglucozila moarte până
zei; extern; la vârsta de 20
ani
V. Boala glicogen normală nivel scăzut a
“McArdle”: fosforilazei lactatului şi
piruvatului
musculare
după exerciţii,
VI. Boala glicogen normală hepatomegalie
glicogenică;
“Hers”: fosforilazei hipoglicemie şi
• I. Boala “von Gierke”(glicogenoza
hepatorenală):
• deficienţă de glucozo-6-fosfatază în ficat,
intestin şi rinichi;
• structura glicogenului este normală;
• hipoglicemie, cetoză;
• galactoza şi fructoza nu sunt convertite la
glucoză.
II. Boala “Pompe” (glicogeneză generalizată):
 deficit de α-1,4-glucozidază lizozomală
 structura glicogenului este normală;
 concentraţii excesive de glicogen în vacuole
anormale din citozol;
 în unele cazuri inima este principalul organ
implicat cu moarte timpurie, în altele ̶
sistemul nervos este afectat sever;
 valori normale ale glucozei sanguine.
III. Boala “Forbes”, “Cori” (dextrinoza limitată):
 deficienţa enzimei amilo-1,6-glucozidazei (enzima
de deramifiere);
 structura glicogenului este anormală: lanţul extern
lipseşte sau este foarte scurt, numărul punctelor de
ramificaţie este mărit;
 hipoglicemie, răspuns hiperglicemic diminuat la
epinefrină sau glucagon şi normal la fructoză şi
galactoză;
 în proces este afectat ficatul, inima, muşchii
scheletici.
IV. Maladia Andersen (deficienţa de ramificare,
amilopectinoză):
 deficienţa enzimei de ramifiere (1,4→1,6)-
transglucozilazei;
 structura glicogenului este anormală: lanţ foarte
lung intern şi neramificat extern;
 boală rară, dificil de recunoscut;
 depozitarea glicogenului anormal;
 progresează ciroza hepatică şi evoluţia este fatală
până la vârsta de 20 ani.
V. Boala “McArdle”:
 deficienţa glicogen fosforilazei musculare
structura glicogenului este normală;
 conţinut mărit a glicogenului muscular (2,5-
4,1%, în normă 0,2-0,9%);
 nivel scăzut în sânge a lactatului şi
piruvatului după exerciţii, scăderea pH-ului
nu are loc.
VI. Boala “Hers”:
 deficienţa glicogen fosforilazei hepatice
structura glicogenului este normală;
 este o formă atenuată a afecţiunii von
Gierke;
 hepatomegalie glicogenică;
 hipoglicemie şi cetoză blândă.
Maladia Tarui:
 insuficienţa fosfofructokinazei musculare;
 structura glicogenului este normală;
 tablou clinic similar cu maladia McArdle;
 sunt afectate şi eritrocitele ce determină o hemoliză
intensă;
 are loc acumularea lactatului;
 nu este complet clar de ce acest defect rezultă prin
creşterea depozitării glicogenului.
VIII. Glicogenoza de tip VIII:
 reducerea activării fosforilazei în hepatocite
şi leucocite;
 structura glicogenului este normală;
 hepatomegalie, creşterea depozitării
glicogenului hepatic;
 etiologie neclară
 • GLICOLIZA

GLUCONEOGENEZA
 Obiectivele:
1. Glicoliza - treptele enzimatice a glicolizei aerobe
şi anaerobe. Reglarea glicolizei.
Bilanţul energetic al degradării anaerobe şi
aerobe a glucozei.
2.Sistemele navetă pentru transferarea NAD.H din
citozol în mitocondrii.
3. Soarta piruvatului.
4.Fermentaţia alcoolică.
5. Gluconeogeneza ( mecanismul, reglarea).
6.Procesul de sinteză şi reglare a lactozei.
 GLICOLIZA

(calea Embden Meyerhof)

-calea centrală de degradare a glucozei-

1922 Premiul Nobel

pt cercetarea met. muscular,
inclusiv descoperirea glicolizei

Otto Meyerhof
 Glicoliza (Embden-Meyerhof-
Parnas)
• - scindarea glucozei (Gl) în condiţii aerobe
până la CO2 şi H2O (38 sau 36 mol de ATP);
• în condiţii anaerobe până la 2 mol de acid
lactic (2 mol de ATP)
• Rolul: se realizează în scopul procurării
energiei – ATP (de către toate ţesuturile)
• În ficat şi alte ţesuturi – prin glicoliză (prin
intermediarii săi) se obţin lipide de rezervă -
triacilglicerolii (TAG)
• Localizarea: citozol
1. Fosforilarea glucozei (Gl)
 Fosforilarea glucozei- prima etapă din
glicoliză
necesară pentru rămanerea glucozei în celulă
HEXOKINAZA GLUCOKINAZA
Localizare Ţesuturi extrahepatice Ficat
KM KM mică (0.1mM) KM mare (10 mM)
= =
Afinitate mare pentru glucoză Afinitate mică pe
Reglare Este inhibată alosteric de NU este inhibată
alosterică glucozo-6-P şi acizi grași (AG) P
Este inhibată de
stimulată de fructo
Reglare Este indusă de ins
cantitativă
Condiţii de Acționează şi la concentraţii Acționează DOAR
2. Izomerizarea glucozo-6-fosfat (Gl-
6-P) în fructozo-6-fosfat (Fr-6-P)
3. Fosforilarea fructozo-6-
fosfat (Fr-6-P)
 Fosfofructokinaza
• această reacţie reprezintă etapa limitantă de viteză
în glicoliză
• Este enzima (E) alosterică principală:
• Inhibitori: ATP; fosfoenolpiruvatul (PEP); 1,3-
difosfogliceratul; citratul
• Activatori: AMP, ADP, Fructozo-1,6-difosfat,
Fructozo- 2,6-difosfat (ea creşte afinitatea enzimei
(E) pentru substrat (S), micşorând-o însă pe cea a
inhibitorilor: citrat şi ATP).
Reglarea: A –
fructozo-2,6-
difosfatul
 4. Scindarea fructozo-1,6-
difosfatului (Fr-1,6-DP) în 2
fosfotrioze
5. Izomerizarea
fosfotriozelor
 6. Dehidrogenarea (DH) şi
fosforilarea gliceraldehid-3-
fosfatului
7. Fosforilare la nivel de
substrat
 8. Transformarea 3-
fosfogliceratului în 2-fosfoglicerat
9. Dehidratarea 2
fosfogliceratului
10. a 2 fosforilare la nivel
de substrat
 PIRUVATKINAZA
• Se prezintă sub 2 izoforme: L (ficat) şi M (muşchi)
• Izoenzimele de tip L – sunt E alosterice:
• Activatori: Fructozo-1,6- difosfatul
• Inhibitori: ATP, Ala; acil CoA; Acetil CoA
• Reglare covalentă: este activă în forma defosforilată
(promovată de insulină) şi inactivă în forma fosforilată
(glucagon şi catecolamine)
• Reglare hormonală: insulina – inductor al E, activând
transcrierea genei ce-i corespunde; glucagonul –
acţionează ca represor
 În condiţii anaerobe:
11. Reducerea piruvatului
Bilanţul energetic al glicolizei
aerobe
Bilanţul energetic al
glicolizei aerobe
BILANŢUL ENERGETIC AL
GLICOLIZEI ANAEROBE
 • SISTEMELE-NAVETĂ

• În rezultatul glicolizei anaerobe în citozol se

formează NADH+H (pentru ca atomii de H să
elibereze energia (ATP) ei trebuie să pătrundă
în mitocondrii (MC) unde vor fi transportaţi prin
lanțul respirator (LR) spre O2.
• însă - membrana internă a MC nu este
permeabilă pentru NADH +H, deaceia pentru
transportul H2 în mitocondrii (MC) servesc aşa
numitele sistemele-naveta.
 SISTEMELE-NAVETĂ
1. glicerol-fosfat (activă în muşchi şi
creier);
2. malat-aspartat (activă în miocard, ficat,
rinichi).
 MALAT-ASPARTAT
• 1. MDH (citoplasmatică şi mitocondrială
(MC)
• ASAT (citoplasmatică şi MC)
• Transportatorul malat-cetoglutarat
(antiport)
• Transportatorul Asp-Glu (antiport)
Sistemul-navetă malat-aspartat
• NADH+H - din glicoliză (reacția 6) - nu se poate
include în lanțul respirator (LR), deoarece se află în
citozol și este impermeabil pentru membrana MC.
Naveta malat-aspartat
Sistemul-naveta Malat-Aspartat
Sistemul-navetă Glicerol-
Fosfat
• E- glicerol-3 fosfat DH:
• a.G-3P-DH-citoplasmatică (Co- NAD)
• b. G-3P-DH-mitocondrială (Co- FAD)
Naveta glicerol-fosfat
Fermentaţia alcoolică
GLUCONEOGENEZA
 GLUCONEOGENEZA
• Sinteza glucozei (Gl) din produşi neglucidici:
1. Din piruvat
2. Lactat
3. Aminoacizi (AA) glicogeni
4. Glicerol
5. Oxaloacetat (OA)
• Are loc în condiţiile de:
1. Epuizare a rezervelor de glicogen hepatic
2. În inaniţie (flămânzire)
3. În cazul unui regim bogat în lipide şi proteine dar sărac în glucide
4. În efort prelungit
Localizat: ficat; cortexul renal (rinichiul asigură numai 20% din totalul de glucoză
(Gl)
produsă)
glicoliza
 GLUCONEOGENEZA

• Sunt reacţiile inverse ale glicolizei cu excepţia a 3

reacţii ireversibile: a10, a 3 şi 1.
• Ele devin reversibile în gluconeogeneză cu ajutorul a
3 căi de ocolire:
• transformarea piruvatului în fosfoenolpiruvat
(PEP)
• transformarea fructozo-1,6-difosfat (Fr-1,6-
difosfat) în fructozo-6-fosfat (Fr-6-fosfat)
• transformarea glucozo-6-fosfat (Gl-6-fosfat) în
glucoză (GL)
 I cale de ocolire:
Transformarea piruvatului în
fosfoenolpiruvat (PEP)
Piruvatcarboxilaza
Piruvat + HCO3- +
ATP 
oxaloacetat +
ADP + Pi
 I cale de ocolire:
Transformarea piruvatului în PEP
Piruvatcarboxilaza
Piruvat + HCO3- + ATP  oxaloacetat + ADP + Pi
PEP carboxikinaza :
oxaloacetat + GTP  PEP + GDP + CO2
Sumar:
Piruvat + ATP + GTP + H2O ---> PEP + ADP + GDP +
Pi + 2H+
 II cale de ocolire:
transformarea Fructozo-1,6-difosfat
în Fructozo-6-fosfat
fructozo-1,6-disfosfataza:
fructozo-1,6-diP + H2O  fructozo-6-P + Pi
 III cale de ocolire:
transformarea Glucozo-6-fosfat în
Glucoză
glucozo-6-fosfataza:
glucozo-6-fosfat+ H2O  glucoza + Pi
 Reacţia sumară
Gluconeogeneza din piruvat:
2Piruvat+2NADH +4ATP+2GTP+4H2O 
Glucoza + 2NAD + 4ADP + 2GDP +6Pi
 Gluconeogeneza din lactat
• Lactat +NAD piruvat +NADH+H
E – lactatdehidrogenaza (LDH)
 Gluconeogeneza din aminoacizi
(AA)

• Toţi AA glucoformatori (excepţie Leu) – dau glucoză

(Gl)
• Glu, Gln, His, Arg, Pro----- alfa cetoglutarat---- OA
• Asp, Asn- - - OA
• Met, Ile--- propionil CoA---succinil CoA-----OA
• Val, Trh, Met - succinil CoA-----OA
• Tyr şi Fen ---- fumarat----OA
• Ala, Ser, Gly, Cys --- Piruvat
 Gluconeogeneza din alanină
(ciclul glucozo-alanină (Felig))
 Gluconeogeneza
Alanina
Piruvat

Alanina Piruvat
CO2
ATP

ADP
Oxaloacetat
NADH

NAD+
Malat MITOCONDRIE

ATP Malat
NAD+

ADP NADH
Oxaloacetat
GTP

GDP

CO2

Fosfoenolpiruvat
Gluconeogeneza din
glicerol
Gluconeogeneza din
glicerol
 Reglarea glicolizei şi
gluconeogenezei
• Glicoliza:
1. Hexokinaza/glucokinaza (1)
2. Fosfofructokinaza (3)
3. Piruvatkinaza (10)
• Gluconeogeneza:
1. Piruvatcarboxilaza şi fosfoenolpiruvat (PEP)
carboxikinaza
2. Fructozo-1,6-difosfataza
3. Glucozo-6-fosfataza
 Reglarea alosterică a
glicolizei şi gluconeogenezei
 Reglarea alosterică a
glicolizei şi gluconeogenezei
Reglarea alosterică a glicolizei
şi gluconeogenezei
 Reglarea hormonală:
• Activatori:
• glucagonul, catecolaminele, glucocorticoizii
(activează lipoliza – trigliceride (TG)– glicerol ---
substrat pentru gluconeogeneză)
• Glucocorticoizii – favorizează proteoliza
extrahepatică --- aminoacizi (AA)--- Glucoză
• Glucagonul: micşorează concentraţia de
fructozo-2,6-difosfat (activator al
fosfofructokinazei, inhibitor al
fructozodifosfatazei) – va favoriza
gluconeogeneza şi inhibă glicoliza
• Insulina – inhibă gluconeogeneza şi activează
glicoliza
• Ciclul pentozo-fosfat
• Metabolismul
Fructozei
• Metabolismul
galactozei
 Şuntul pentozo-fosfat
• O altă cale de degradare a Glucozo-6-fosfat
• Localizat: în citoplasmă
• Activ:
1. Ţesut adipos
2. Ficat
3. Corticosuprarenale
4. Glanda mamară în lactaţie
5. Ţesut limfatic
• Relativ activ:
1. În eritrocite
• Slab activ:
• Inimă,
• Ţesut muscular
• Muschii sceletici
 ROLUL
producător

NADPH,
1. Biosinteza acizilor grași (AG),
colesterolului (Col), acizilor
biliari; vitaminei D; horm.
corticosuprarenali
2. Neutralizarea medicamentelor
şi toxinelor în lanţul
oxigenazic; neutralizarea NH3
în cazul aminării reductive
3. Reducerea glutationului
oxidat în glutation redus.
RIBOZO-5-FOSFAT
1. Sinteza nucleozidelor,
nucleotidelor, acizilor
nucleici (AN)
2. Sinteza histidinei (His)
3. Sinteza Coenzimelor: NAD,
NADP, FAD, CoA
 Etapele
• Implică 2 etape:
1. Conversia hexozelor la pentoze (etapa
oxidativă)
2. Conversia pentozelor la hexoze
 Conversia hexozelor la pentoze
(etapa oxidativă)
1. Dehidrogenarea (DH) Glucozo-6-P la 6-
fosfogluconolactonă (produs intermediar)
2. hidroliza 6 fosfoglucolactonei la 6 fosfogluconat
Dehidrogenarea (DH) şi
decarboxilarea
6-fosfogluconatului
Conversia ribulozo-5
fosfatului
 Bilanţul sumar

6-glucozo-6P + 12 NADP + 6H2O ▬►

Xilulozo-5P + 2 Ribozo-5P + 6 CO2
+12NADPH+H
 2. Conversia pentozelor la
hexoze
• 2 ribozo-5-fosfat + 2 xilulozo-5-fosfat ▬► 2 sedoheptulozo – 7-fosfat + 2
gliceraldehid–3-fosfat
2. Conversia pentozelor la
hexoze
2 sedoxeptulozo 7 fosfat+ 2 gliceraldehid 3 fosfat
2 fructozo 6 fosfat+ 2 eritrozo 4 fosfat
Conversia pentozelor la hexoze
 Bilanţul sumar
6 glucozo 6P + 12 NADP +6H2O ▬► 6 CO2
+12NADPH+H + 4 fructozo 6P + 2 gliceraldehid 3 P
4fructozo 6P= 4 glucozo 6P
2 gliceraldehid 3 P = GA3P+DHA3P = fructozo1,6
difosfat+H20 = fructozo 6 fosfat =glucozo 6P

6 glucozo 6P + 12 NADP +7H2O ▬► 6 CO2

+12NADPH+H + 5 glucozo 6P+ H3PO4

glucozo 6P + 12 NADP +7H2O ▬► 6 CO2

+12NADPH+H +H3PO4
 Variantele ciclului
pentozo-fosfat
• 1. Când necesitatea de NADPH+H şi
Ribozo-5-P sunt egale – are loc doar
prima etapă

• 6glucozo 6P + 12 NADP+ + 6H2O ▬►

4Xilulozo-5P + 2 Ribozo-5P + 6 CO2
+12NADPH+H+
• 4Xilulozo-5P + 2 Ribozo-5P = 6 ribozo-5P
 Variantele ciclului
pentozo-fosfat
• 2. Când necesitatea de NADPH+H este
mai mare ca a Ribozo-5-P – au loc
ambele etape
• glucozo 6P + 12 NADP + +7H2O ▬► 6
CO2 +12NADPH+H + +H3PO4
 Variantele ciclului
pentozo-fosfat
• 3. Când necesitatea de Ribozo-5-P este
mai mare ca a NADPH+H – au loc
reacţiile etapei a doua
• 5 fructozo-6P → 6 ribozo-5- fosfat
 Reglarea
• Glucozo-6-P-dehidrogenaza – enzima
reglatorie:
• Activatori: mărirea de NADP
• Inhibitori: NADPH+H; acil CoA
• raportul glutation oxidat/glutation redus.
Concentraţiile mari de glutation oxidat
(GSSG) creşte viteza şuntului
• Sinteza enzimei gluc-6-P-DH creşte în
glanda mamară în perioada de lactaţie;
• scade în ficat şi ţesutul adipos în diabet şi
inaniţie
Deficienţele ereditare ale
enzimelor
• Deficienţa transcetolazei (E are o afinitate
redusă pentru tiamin pirofosfat (TPP)) –
conduce la tulburări neurologice (sindromul
Wernicke – Korsakoff)
 Deficienţa de glucozo-6-fosfat
dehidrogenaza (Gl-6-PDH)
• este o afecțiune ereditară X-linkată
• Este cea mai frecventă enzimopatie
umană afectând aproximativ 400 milioane
de persoane din intreaga lume

• – se manifestă în special în eritrocite,

unde calea pentozo-fosfat e unica sursă
de NADPH+H – conduce la hemoliza
eritrocitelor
• Femeile heterozigote nu prezintă manifestări
clinice de anemie hemolitică
• (cromozomul X normal  mentine o activitate
suficientă a G-6-PD). La ele se observă o
oarecare protecţie împotriva parazitului malariei
- Plasmodium falciparum
• Femeile homozigote pentru G-6-PD vor avea
manifestări clinice de anemie hemolitică după
ingestia de substanţe oxidante.
• Bărbaţii care au moştenit de la mamă
cromozomul X  purtător al genei deficitare
(hemizigoti) vor prezenta un deficit de G-6-PD
exprimat complet
Fenomenele hemolitice sunt
declanşate de:
• ● diverse medicamente: antimalarice (clorochin,
mepacrin, primachin), antipiretice și analgezice
(aspirina in cantitati mari, fenacetin), sulfamide,
vitamina K, acid ascorbic in cantităţi mari,
cloramfenicol.
• ● alimente: boabe de Vicia fava;
• ● infecţii virale;
• ● infecţii bacteriene;
• ● modificări ale pH-ului sanguin în cursul unor
tulburări metabolice (diabetice sau de altă
natură).
• NADPH+H – protejează acizii grași (AG) nesaturaţi de
interacţiunea O2 în membrană şi asigură gradul de
oxidare a Fe2+ în hemoglobină.
• NADPH+H transformă glutationul oxidat (GSSG) în
glutation redus (GSH). Glutationul redus stabilizează
membrana eritrocitelor.
• Se denotă: oxidarea proteinelor, formarea de glutation
oxidat (GSSG) şi de methemoglobină (MetHb).
• Agregatele de Hb denaturată determină deformarea
eritrocitelor şi distrugerea lor.
• Procese de degradare oxidativă pot surveni şi la nivelul
proteinelor structurale sau enzimelor conţinute în
membrana eritrocitelor, conducând la liza celulară.
 Metabolismul Fructozei
• Fructoza se formează din zaharoză
• 2 căi metabolice
|I. în rinichi, muschii scheletici:
E- hexokinaza- inhibată de Glucoza
Metabolismul fructozei
I) în muşchi şi alte ţesuturi
II. În ficat
Fr 1P ▬► dihidroxiacetonfosfat +
gliceraldehidă
E- aldolaza B
Gliceraldehida (GA) intră în
glicoliză după fosforilarea ei
1.
Metabolismul fructozei
2) în ficat
2. Sub formă de dihidroxiaceton
fosfat

1. GA + NADH+H ▬► glicerol +NAD

2. Glicerol +ATP ▬► glicerol 3P+ADP
3. Glicerol 3P +NAD ▬► dihidroxiacetonP
+NADH+H
 3. Sub formă de 2-
fosfoglicerat
1. GA +NAD+H2O ▬► glicerat +
NADH+H
2. Glicerat + ATP ▬► 2-fosfoglicerat +
ADP
 Dereglările metabolismului
Fructozei
Intoleranţa ereditară la
fructoză
Fructozuria esenţială 1. Carenţa fructozo-1-P
1. Carenţa fructokinazei aldolazei
2. Acumulare în organism a
2. Acumularea fructozei fructozei şi fructozo-1-P
în organism (sânge) 3. Inhibarea glicogenolizei cu
3. Eliminarea în cantităţi hipoglicemie,
mari prin urină – 4. inhibarea glicolizei şi
fructozurie. oxidarea atipică a glucozei
5. Deregleările digestie (vomă,
diaree), hipoglicemie până
la comă hipoglicemică,
retard mental, insuficienţă
hepatică şi renală,
osteodistrofie etc.
Metabolizarea fructozei
 Metabolismul galactozei
(Gal)
• Se metabolizează în ficat şi rinichi
1. Fosforilarea Gal
 2. Interacţiunea Gal 1P cu UDP-Gl
• E- UDP glucozo -galactozo 1P- uridil
transferaza:
• Gal-1-P + UDP-Glucoza  UDP-Gal- +
Glucozo-1-P
 3. Interconversia UDP-Gal în UDP-Gl

• UDP-Galactoza  UDP-Glucoza
E – epimeraza
 Soarta UDP-glucozei:

1. Sinteza glicogenului
2. UDP- Gl +PP 
UTP+Glucozo-1-P
E- UDP-Gl-pirofosforilază
Glucozo-1-P 
Glucozo-6-P
Metabolismul
galactozei
Metabolizarea galactozei
 Dereglările metabolismului
galactozei
Carenţa galactozo-
Carenţa galactokinazei 1-P-uridil
1. Acumularea transferazei
galactozei cu 1. Galactozemia
galactozemie şi clasică
galactozurie 2. Acumularea
galactozo-1-P şi
2. Oxidarea atipică a galactozei
galactozei la 3. Retard mental,
galactitol insuficienţă
3. Cataractă hepatică şi
cataractă
 Calea acidului glucuronic
1. Activarea Glucozo-1-P sub formă de UDP-Glucoza
• UTP + Glucozo-1-P  UDP-glucoza + PP
• E- UDP-Gl-pirofosforilaza
 Calea acidului glucuronic
• UDP-glucoza + 2NAD +H2O UDP-glucuronat+ 2
NADH+H
• E-DH NAD dependentă
 Calea acidului glucuronic
• UDP-glucuronatul – forma activă a
glucuronatului:
1. sinteza polizaharidelor (donor de rest
glucuronil)
2. detoxifierea compuşilor străini (xenobioticelor)
sau proprii (conjugare)
3. sinteza vitaminei C
 Sinteza lactozei
• E- lactozo-sintaza alcătuită din 2
subunităţi:
• Subunitatea G- catalitică- galactozil-
transferaza:
UDP-Gal +N-acetilglucozamină → UDP +
Nacetillactozamină
• Subunitatea M –lactozo-sintază:
UDP-Gal+ Glucoza → UDP+Lactoza
 Sinteza lactozei
• Lactozo-sintaza se proliferează în glanda
mamară; iar galactozil transferaza în toate
ţesuturile (sinteza glicoproteinelor)
• În graviditate: în glanda mamară se
sintetizează şi se acumulează şi
galactozil-transferaza
 Reglarea nivelului de
glucoză în sânge
• Concentraţia normală de glucoză (Glu) în
sânge este de 3,3–5,5 mMol/l - glicemie.
• Creşterea c% de Glu în sânge mai sus de
valorile normale – hiperglicemie
• Micşorarea glicemiei sub valorile normale –
hipoglicemie
• Valoarea normală a glicemiei este menţinută
de acţiunea unor hormoni.
• Adrenalina, noradrenalina, glucagonul,
cortizolul, somatotropina, tiroxina –
accelerează utilizarea de energie, măresc
nivelul glucozei
• Insulina este unicul hormon, care
micşorează concentraţia de glucoză în
sânge.
 Proinsulin C peptide
O endopeptidază Insulina
Ca2+-dependentă
MW 
PC2
(PC3)
Lanţul A

Lanţul B
PC3
Reglarea secreţiei
Stimulare/ inhibiţie de secreţie
hormonilor pancreatici.
Adrenalina plasmatică  Activitate simpatică

 AA (Arg, Liz) –  Activitate parasimpatică

–


 Glicemia Celulele
  secreţia de insulină
beta –

Gastrina
 –
Somatostatina
GIP
Secretina Celulele delta
Glucagon
Celulele alfa  glicemia
GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată
 Nivelul normal de
Insulină
• Unităţi: 1 U = 36 µg, i.e. 28 U/mg
• Secreţia zilnică la oameni: 40 - 50 U
• Insulina Bazală în plasmă: 12 µU/ml
• Insulina Postprandială: la 90 µU/ml
Secreţia insulinei are loc în 2 faze:

Stimularea cu Gl
Seсreţia de insulină

normă
1 2
fаză fază

-10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90

DZ tip 2

-10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90

minute
 Influenţa insulinei asupra
metabolismului glucidic
• măreşte permeabilitatea membranelor
celulare pentru glucoză (Glu), astfel are loc
transportul glucozei în celule;
• activează sinteza glicogenului (la nivelul
glicogen-sintazei) şi inhibă mobilizarea
glicogenului (prin conversia enzimei
glicogen-fosforilaza la formă ei neactivă);
• activează enzimele-cheie ale glicolizei şi le
inhibă pe cele ale gluconeogenezei.
• Activează enzimele (E) şuntului pentozo-
fosfat
 Influenţa insulinei asupra
metabolismului lipidic

• Activează lipogeneza
• Inhibă lipoliza (triglicerid lipaza tisulară)
• Activează lipoproteinlipaza
Influenţa insulinei asupra
metabolismului proteic

• Facilitează utilizarea
aminoacizilor (AA) exogeni în
muşchi şi ficat
• Activează sinteza proteinelor şi
inhibă proteoliza
• Măreşte expresia genică
 Adrenalina
• sporeşte glicemia prin activarea
mobilizării glicogenului - favorizează
glicogenoliza şi blocheză absorbţia
glucozei.
• Glucoza obţinută din glicogen iese din
celulă în sânge, mărind glicemia.
 Cortizolul
• facilitează gluconeogeneza - prin
inducţia E reglatoare ale
gluconeogenezei în ficat.
• La nivelul ţesuturilor periferice cortizolul
are acţiune catabolică (sporeşte lipoliza
în ţesutul adipos şi scindarea
proteinelor), astfel furnizând substrate
(glicerol, aminoacizi) pentru
gluconeogeneza hepatică.
− glucagonul amplifică glicogenoliza şi
gluconeogeneza;
− somatotropina inhibă absorbţia glucozei;
Metabolismul glucidic: perioade
post-prandiale:
• Ficatul captează cea mai mare parte din glucoza
(Glu) alimentară:
• Transformarea Glu în piruvat (glicoliza)
• Stocarea excesulul de Glu sub formă de glicogen
• Transformarea Galactozei şi Fructozei în
intermediari ai glicolizei
• Transformarea UDP-Glucozei în glicogen
• Activarea căii pentozo-fosfat
• Decarboxilarea oxidativă a piruvatului (DOP) în
acetil Co A
• Transformarea excesului de glucide în acizi grași
(AG)
 Perioade interprandiale
• Degradarea rezervelor hepatice de
glicogen
• Activarea gluconeogenezei
 DIABETUL ZAHARAT
Definiţie

Diabetul zaharat este un sindrom metabolic

caracterizat prin hiperglicemie cronică
determinată de scăderea absolută sau relativă
(insulinorezistenţă) a secreţiei de insulină .

Paralel cu tulburările metabolismului glucidic apar

şi perturbări ale metabolismului proteinic, lipidic şi
hidro-electrolitic.
 Diabetul zaharat Diabetul zaharat
tip 2 tip 1
• 80-90% din persoanele cu • Distrugerea celulelor
diabet beta printr-un
• Insulinorezistenţă- o lipsa mecanism autoimun
de efect la actiunea insulinei • Factori iniţiatori:
asupra celulelor organismului • 1. virali (rubeola;
• 1. prereceptor coxsakie B)
• 2. receptor • 2. Substanţe toxice
• 3. postreceptor (streptozocina)
• Insulinodeficienţă • Factorii autoimuni:
• 1. Prezenţa de
autoanticorpi anticelule
insulare (85% la debut)
• 2. Prezenţi anticorpi
antiinsulari (înainte de
tratament!)
 Insulinorezistenţa:
• Prereceptor:
a. Moleculă anormală de insulină
b. Conversia incompletă a proinsulinei în insulină
c. Antagoniştii insulinici circulanţi (nivele crescute de
somatotrop (STH), cortizol, glucagon, catecolamine);
anticorpi antiinsulinici
• Receptor:
a. defecte de receptor în sinteză
b. micşorarea nr de receptori
c. micşorarea afinităţii receptorilor (R) la insulină
• Postreceptor:
a. Micşorarea activităţii tirozin (Tyr) kinazice
b. Micşorarea nr de transportori de gucoză (GLUT), cu precădere
GLUT4
c. Micşorarea activităţii piruvatdehidrogenazei (PDH)
d. glucotoxicitatea
Alterările metabolismului
glucidic
• hiperglicemia:
a. Micşorarea transportului de glucoză în
ţesuturi
b. Mărirea gluconeogenezei
c. Activarea glicogenolizei şi inhibarea
glicogenezei
• Glucozuria – micşorarea reabsorbţiei
Glucozei. Pragul renal al glucozei – 9,5-
10 mMol/L.
 DIAGNOSTICULUL
Diabetului zaharat (DZ)
• Analize obligatorii pentru diagnostic:
• - glicemia normă 3,3-5,5 mmol/L
• glicemia din sîngele capilar recoltată
întâmplător ≥ 11,1 mmol/L sau à jeun ≥
6,1mmol/l sau
• glicemia din plasmă recoltată întâmplător ≥
11,1 mmol/L sau glicemia à jeun ≥ 7mmol/l
(la 2 determinări, în zile diferite) – confirmă
diagnoza de DZ
 TESTUL TOLERANȚEI LA
GLUCOZĂ ORAL
• Se recoltează sîngele pînă la
încărcarea cu glucoză (dimineaţă după
10-14 ore de foame)-
• se administrează 50g glucoză în 250 ml
de apă.
• Se determină glicemia la 2 ore
 Criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat

Glicemia (mmol/L)
Metabolism
Glicemia à jeun glicemia la 2 ore
glucidic

Normal 3,3-5,5 <7,8

MGB 5,6- 6,1

STG < 6,1 7,8- 11,1

Diabet zaharat  6,1 sau  11,1

 Hemoglobina glicată
(HbA1c)
• este o fracţiune din Hb care se uneşte cu resturi de glucoză
(Glucoza se condensează cu Val din subunitatea β a HbА.
• HbA – fracţia de bază
• fracţii minore Нb : А1а, А1b, A1c.
• În normă - НbА constituie 90%
• НвА1а-1,6%
• НвА1в-0,8%,
• НвА1с-4-6%.

• Glucoza se combină cu Hb continuu și practic

ireversibil de-a lungul vieţii eritrocitelor (120 zile);
prin urmare nivelul hemoglobinei glicate este
proporţional cu nivelul mediu al glucozei
plasmatice din cursul ultimelor 3 luni (12
saptamani).
 DIABETUL STEROID
• Cauza - Hipersecreția de glucocorticoizi
• - gluconeogeza mărită din AA
• -degradarea intensivă a proteinelor musculare
și lipidelor țesutului adipos (AA și glicerolul –
substrate pentru gluconeogeneză)