NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

CAPITOLUL VI. GLUCIDE

6.1. Caracteristici ale glucidelor

Glucidele se găsesc în natură răspândite în regnul vegetal şi animal.

În regnul vegetal constituie peste 80% dintre componenţii organici, fiind
sintetizate în procesul de fotosinteză, pe când în organismele animale
cantitatea glucidelor este în medie de 1 - 5%.
Glucidele împreună cu lipidele şi protidele reprezintă constituenţii
de bază ai materii vii.
Rolul fiziologic al glucidelor:
• pentru plante reprezintă principalele substanţe de susţinere,
sunt substanţe de rezervă şi au rol plastic
• în organismul animal glucidele au rol energetic furnizând
50 - 70% din energia totală.
Compoziţia
Glucidele sunt substanţe formate din C, H şi O (unii derivaţi mai
conţin N sau N şi S) şi sunt substanţe cu funcţiuni mixte : alcool şi
carbonil (aldehide sau cetone).
Nomenclatura
Denumirea glucidelor provine de la cuvântul grecesc glikis, care
înseamnă dulce dar nu toate glucidele au gust dulce, ca de ex. amidonul,
celuloza .
Glucidele au mai primit şi denumirea de “hidraţi de carbon”
datorită faptului că raportul între atomii de hidrogen şi oxigen din
molecula glucidelor este acelaşi ca şi în apă 2 : 1 corespunzând, în marea
lor majoritate formulei generale Cn(H2O)n
Dar există şi glucide în care hidrogenul şi oxigenul nu se găsesc în
acelaşi raport ca şi în apă. Ex: - dezoxiriboza C5H10O4.
Comisia internaţională pentru nomenclatura chimică a adoptat
denumirea de glucide pentru această clasă de compuşi.
Denumirea generală se formează adăugând sufixul oză la rădăcina
numeralelor din limba greacă, di-, tri-, tetra-, penta-, hexa-, hepta-. Astfel
vor exista dioze, trioze, tetroze, pentoze, hexoze, heptoze.

6.1.1. Clasificarea glucidelor

Glucidele se clasifică în două mari grupe:
• în glucide simple sau oze
• glucide compuse sau ozide.
306
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Ozele sau monoglucidele au în moleculă 3-7 atomi de carbon şi sunt

substanţe ce nu se degradează prin hidroliză
Ozidele se împart la rândul lor în:
• holozide care hidrolizează punînd în libertate numai oze şi
la rândul lor se pot clasifica în:
- oligozide care la hidroliză eliberează 2 - 10 molecule
de monoglucide
- poliglucide care la hidroliză eliberează mai multe
molecule de monoglucide.
• heterozide care eliberează la hidroliză nu numai oze ci şi alţi
compuşi numite aglicon

6.1.2. Monoglucide

6.1.2.1. Consideraţii generale

Monoglucidele sunt substanţe organice cu funcţiuni mixte, ce conţin
în moleculă o grupare carbonil (aldehidă sau cetonă), una sau mai multe
grupări de alcool secundar şi una sau două grupări de alcool primar.
Prin urmare monoglucidele sunt polihidroxialdehide sau
polihidroxicetone.
Răspândire
În plante monoglucidele se găsesc în fructe, seminţe în stare de
germinaţie, iar la animale în sânge şi în limfă.
Rol biochimic
Monoglucidele sunt
• substanţe furnizoare de energie
• constituie substanţele de bază din care se sintetizează
oligoglucidele, poliglucidele şi alte substanţe ce conţin în
molecula lor glucide (acizi nucleici, lipide complexe,
glicoproteide, etc.).
Denumire
Cele mai multe monoglucide au denumiri uzuale: ex. glucoză,
fructoză, manoză, etc.

6.1.2.2. Clasificarea monoglucidelor

Monoglucidele se pot clasifica::
• după natura grupării carbonil în :
- aldoze, cele care conţin gruparea aldehidică
(glucoză, riboză)

307
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

- cetoze, cele care au în moleculă gruparea cetonică

(riboza, fructoza)
O C=O
C
H
grupare aldehidica grupare cetonica
• după numărul atomilor de carbon din moleculă.
- monoglucidele se clasifică în dioze, trioze, tetroze,
pentoze, hexoze, heptoze.

Reprezentanţi:
• cu 2 atomi de carbon (dioze)

Cea mai simplă monoglucidă este aldehida glicolică

O
CH2 OH C
H
CH2 OH CH2 OH
glicol aldehidă glicolică
• cu 3 atomi de carbon (trioze)
- aldehida glicerică - se oxidează alcoolul primar al
propantriolului
- dioxiacetona când se oxidează un alcool secundar

O
CH2 OH CH2 OH
C -2H -2H
H
CH OH C O
CH OH
CH2 OH CH2 OH
CH2 OH
aldehidă glicerol dioxiacetona
glicerică

• cu 4 atomi de carbon (tetroze)

- aldehide: eritroza, treoza,
- cetone : eritruloza

308
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

O O
C CH2 OH
C H H

H C HO C H C O
OH

H C H C OH H C OH
OH

CH2 OH CH2 OH CH2 OH

eritroza treoza eritruloza

• cu 5 atomi de carbon (pentoze)

O O O OH
C CH2
C C H
H H C O
HO C H H C OH
HO C H
HO C H HO C H
H C OH HO C H
H C H C OH
H C OH H C OH OH

OH OH CH2 OH
CH2 OH CH2 CH2
arabinoza lixoza xiloza xiluloza
O O
C CH2 OH C
H H
H C OH C O H C H
H C OH H C OH H C OH
H C OH H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH CH2 OH

riboza ribuloza dezoxiriboza

309
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

• cu 6 atomi de carbon (hexoze)

O O O
C C C
H H H
H C OH HO C H H C OH

HO C H HO C H HO C H
H C OH H C OH HO C H
H C OH H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH CH2 OH
glucoza manoza galactoza

CH2 OH CH2 OH
C O C O
HO C H HO C H
H C OH H C OH
H C OH HO C H
CH2 OH CH2 OH
fructoza sorboza

• cu 7 atomi de carbon (heptoze) – sunt 2

cetoheptoze

CH2 OH CH2 OH
C O C O
HO C H HO C H
H C OH HO C H
H C OH H C OH
H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH
sedoheptuloza manoheptuloza
Numerotarea atomilor de carbon începe astfel:
• la aldoze cu atomul de carbon aldehidic, iar
310
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

• la cetoze începând cu atomul de carbon

primar învecinat cu gruparea cetonică.
Monoglucide cele mai răspândite în natură sunt pentozele şi
hexozele, celelalte apar ca intermediari în diferite reacţii metabolice.

6.1.2.3. Structura şi stereoizomeria monoglucidelor

Structurile prezentate sunt liniare sau aciclice; acestea se găsesc în

natură în proporţie foarte mică. Datorită prezenţei atomilor de carbon
asimetrici în moleculă, fiecare monoglucidă prezintă mai mulţi izomeri
posibili şi prezintă izomerie optică (rotesc planul luminii polarizate).
Un atom de carbon este asimetric când toate cele patru valenţe ale
atomului de carbon sunt satisfăcute de radicali diferiţi.
Numărul izomerilor posibili se calculează cu formula lui Van’t
Hoff:
N=2n
unde n = nr. de atomi de C asimetrici prezenţi în moleculă
Astfel, riboza poate avea 2 3=8 izomeri, glucoza 2 4=16 izomeri,
fructoza 2 3 =8 izomeri, etc.
Aldehida glicerică are un singur atom de carbon asimetric şi se va
găsi sub forma a doi izomeri optic activi numiţi stereoizomeri sau antipozi
- un izomer dextrogir ( + ) şi altul levogir ( - ).

CHO CHO

H C* OH HO C* H

CH2OH CH2OH

(+) D aldehidã glicericã (-) L aldehidã glicericã

• Stereoizomerul aldehidei glicerice care are gruparea hidroxil
de la carbonul asimetric orientat în partea dreaptă a catenei
de atomi se notează cu D iar stereoizomerul cu orientarea
grupării hidroxil în stânga catenei se notează cu L.
Monoglucidele cu mai mulţi atomi de carbon asimetrici la care
gruparea hidroxil de la carbonul asimetric cel mai îndepărtat de gruparea
carbonil are orientare dreaptă, ca şi D ( + ) aldehida glicerică, fac parte
din seria sterică D iar cele care au gruparea hidroxil de la cel mai
îndepărtat carbon asimetric faţă de gruparea carbonil, spre stânga ca şi
aldehida L ( - ) glicerică, fac parte din seria sterică L.

311
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Antipozii optici (enantiomerii) diferă prin configuraţia

substituenţilor tuturor atomilor de carbon asimetrici şi se află în relaţia
obiect şi imaginea sa în oglindă. Perechea de enantiomeri are aceleaşi
proprietăţi fizice şi chimice, acelaşi unghi de rotire al planului luminii
polarizate, deosebindu-se numai prin sensul de rotire al planului luminii
polarizate. Amestecul echimolecular de izomer levogir şi dextrogir poartă
numele de racemic.
Stereoizomerii care conţin mai mulţi atomi de carbon asimetrici, dar
diferă numai prin configuraţiile substituenţilor unor atomi de carbon
asimetrici se numesc diastereoizomeri. Diasterioizomerii diferă între ei
prin proprietăţi fizice, chimice, activitate optică.

Ciclizarea monoglucidelor

La atomii de carbon C1 sau C2 este localizat un hidroxil cu

reactivitate mărită care provine din gruparea carbonil din monoglucide.
Acesta a primit denumirea de OH glicozidic. De fapt această grupare nu
este liberă, ci este mascată, fiind transformată într-o grupare hidroxilică
activă. Gruparea carbonil interacţionează cu o grupare hidroxil printr-o
reacţie de adiţie intramoleculară a grupării hidroxilice la gruparea
carbonil din moleculă şi formează un semiacetal ciclic
O OH
C H C
H
(CHOH)n (CHOH)n O
H C
CH OH
semiacetal

CH2 OH
CH2 OH
OH
C O C

(CHOH)n (CHOH)n O
CH OH H C
semiacetal
unde n=2 sau 3
Ciclizarea se datorează orientării tetraedrice a valenţelor atomilor
de carbon. În urma ciclizării se formează cicluri de 5 sau 6 atomi
respectiv un pentaciclu heteroatomic (4 atomi de carbon şi un atom de O2)
numit ciclu furan sau un hexaciclu heteroatomic (5 atomi de carbon şi un
312
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

atom de O2) numit ciclu piran. Ciclurile cu 5 respectiv 6 atomi sunt cele
mai stabile fiind lipsite de tensiune.
Astfel monoglucidele vor putea prezenta structuri furanozice
respectiv piranozice.
Ciclizarea glucozei şi fructozei se poate scrie în felul următor:
CH2
HC CH HC CH

HC CH HC CH
O O
furan piran

CH2 OH CH2 OH CH2 OH

OH OH
C O C C
HO C H HO C H HO C H
H C OH H C OH O H C OH O
H C OH H C H C OH
CH2 OH CH2 OH CH2
D fructoza D fructofuranoza D fructopiranoza

O
C H C OH H C OH
H
H C OH H C O H C OH
OH
O
HO C H HO C H HO C H
H C OH H C H C OH
H C OH H C OH H C
CH2 OH CH2 OH CH2 OH
D glucoza D glucofuranoza D glucopiranoza

Aceste formule ciclice au fost propuse Emil Fischer (1919) şi poartă

numele de formule de proiecţie. Dar aceste formule sunt incorecte
deoarece se atribuie legăturii care închide ciclul C - O lungimi anormale,
iar catena de atomi de carbon se scrie în linie dreaptă.
Haworth în 1925 a conferit altă reprezentare a structurii
monoglucidelor : formele furanozice se reprezintă sub forma unui
pentagon regulat iar formele piranozice sub forma unui hexagon regulat.
Aceste formule se numesc formule de perspectivă. S-a convenit că
dacă OH glicozidic care în formulele semiacetalice se găseşte în partea
dreaptă a catenei de atomi de carbon, se va scrie în formulele de
313
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

perspectivă în jos şi va constitui izomerul α sau cis, iar dacă OH

glicozidic apare în partea stângă a catenei de atomi de carbon se scrie
deasupra planului, deci în sus iar izomerul se va numi izomer β sau trans.
Cei doi izomeri poartă numele de anomeri α şi β.
Trecerea unei monoglucide din forma α în forma β poartă
denumirea de mutarotaţie, fenomen ce duce la modificarea în timp a
valorii unghiului de rotaţie specifică, stabilindu-se un echilibru între cele
două forme izomere. De ex. dacă glucoza se cristalizează din soluţie
apoasă se obţine izomerul α iar dacă se cristalizează din soluţie de acid
acetic se obţine izomerul β. Dacă α glucoza se dizolvă în apă şi se
măsoară la polarimetru unghiul de rotaţie specifică se găseşte că
[α]D20=+112°. După un timp, valoarea unghiului scade până la valoarea
de +52,5° şi rămâne constant. Dacă se dizolvă în apă β glucoza şi se
măsoară unghiul de rotaţie specifică se găseşte că are valoarea de +18,7°
iar după câteva ore ajunge la valoarea +52,5°.
Soluţia cu rotaţia specifică de +52,5° conţine formele α şi β în
echilibru (36% α glucopiranoză şi 64% β glucopiranoză).
În soluţie apoasă forma liniară carbonilică se află în echilibru cu
formele ciclice α şi β atât furanozice cât şi piranozice.
Fenomenul de mutarotaţie se întâlneşte la toate monoglucidele care
au cel puţin cinci atomi de carbon în moleculă, la derivaţii acestora,
precum şi la diglucidele cu hidroxil semiacetalic liber.
Glucoza şi fructoza se vor reprezenta astfel:

CH2 OH
6
CH2 OH CH OH 6 H
1
5 O O
H HO H2C O CH2 OH
O
H H H H CH2 OH
5 2
4 1 H OH H OH H HO OH
HO OH H OH HO H HO OH
2 4 3
3 H OH OH H OH H
H OH
alfa D glucofuranoză alfa Dfructo furanoză alfa D fructo piranoză
alfa D glucopiranoză

În forma liberă, sunt răspândite formele piranozice, iar în compuşi

formele furanozice.
În realitate, la ciclurile piranozice cei 6 atomi de carbon nu se
găsesc în acelaşi plan ci sunt orientaţi în spaţiu în planuri diferite pentru a
evita deformarea unghiurilor de valenţă, 109°28’. Cu ajutorul difracţiei de

314
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

raze X s-a arătat că structura formelor piranozice este cea de scaun şi baie
iar forma conformaţională de scaun este cea mai stabilă.

H
4 H H
4 1
HO CH2OH HO OH
5 H
O
H O
H 2 H 5
CH2OH H
HO 3
H OH 1 HO 3 2 OH
OH
H
izomer scaun izomer baie

Grupările hidroxil care adoptă o poziţie aproape plană cu ciclu

poartă denumirea de ecuatoriali, iar grupările hidroxil care au o poziţie
perpendiculară faţă de planul ciclului se numesc axiali.
Din multiplele forme stereoizomere ale monozaharidelor, în natură
nu se găsesc decât forme foarte puţine. De obicei dintr-o pereche de
enantiomeri numai unul este sintetizat în lumea vie datorită specificităţii
absolute a enzimelor.
Un alt tip de izomeri sunt epimerii care sunt două monoglucide
izomere care diferă prin configuraţia unui singur atom de carbon
asimetric De exemplu
• D glucoza şi D manoza sunt epimere în raport cu atomul de
carbon 2.
• D ribuloza şi D xiluloza sunt epimere în raport cu atomul de
carbon din poziţia 3.
• D glucoza şi D galactoza sunt epimere în raport cu atomul
de carbon din poziţia 4.

315
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

O O O O
C C C C
H H H H
H C OH HO C H H C OH H C OH

C H HO C H HO C H HO C H
HO
H C OH H C OH H C OH HO C H
H C OH H C OH H C OH H C OH

CH2 OH CH2 OH CH2 OH CH2 OH

D glucoza D manoza D glucoza D galactoza

CH2 OH CH2 OH
C O C O
H C OH HO C H
H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH
D ribuloza D xiluloza
6.1.2.4. Proprietăţile fizice ale monoglucidelor

Monoglucidele sunt
• substanţe solide, cristaline, incolore , inodore
• solubile în apă,
• greu solubile în alcool
• insolubile în eter, cloroform şi alţi solvenţi organici
• soluţiile concentrate sunt siropoase.
• au gust dulce ( cea mai dulce monoglucidă este fructoza

6.1.2.5 Proprietăţi chimice ale monoglucidelor

Întrucât monoglucidele conţin în moleculă o grupare carbonil şi mai
multe grupări hidroxil, proprietăţile chimice sunt determinate de aceste
două grupări funcţionale.
6.1.2.5.1. Proprietăţi determinate de gruparea carbonil
1) Reducerea monoglucidelor se realizează prin reacţii de adiţie
a hidrogenului la dubla legătură carbonilică, rezultând polialcooli.
Reacţiile au loc în prezenţa catalizatorilor de Ni, Pt, Pd, sau a sistemelor
reducătoare.
316
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

D glucoza prin hidrogenare formează D sorbitolul:

O
H C OH C CH2 OH
H
H C OH H C OH H C OH
O 2H
HO C H HO C H HO C H
H C OH H C OH H C OH
H C H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH CH2 OH
glucopiranoza D glucoza D sorbitol

D fructoza prin hidrogenare formează un amestec de doi hexitoli: D

sorbitolul şi D manitol:

CH2 OH CH2 OH CH2 OH

H C OH C O HO C H
HO C H HO C H HO C H
2H 2H
H C OH H C OH H C OH
H C OH H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH CH2 OH
D sorbitol fructoza D manitol

În organismele vii, reducerea monoglucidelor se produce sub

acţiunea unor enzime numite oxidoreductaze.
Cei mai importanţi alcooli ciclici sunt quercitolii şi inozitolii.
Quercitolii se formează din metil pentoze, iar inozitolii din aldohexoze.
Din punct de vedere fiziologic, dintre inozitoli, deosebit de important este
mezoinozitolul, care este optic activ din cauza asimetriei moleculare.

317
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

HO OH
OH
OH

HO
OH
mezoinozitol
Mezoinozitolul face parte din complexul vitaminelor B, fiind factor
de creştere pentru numeroase microorganisme şi intră în structura unor
lipide complexe.
2) Reacţii de oxidare
Monoglucidele (atât aldozele cât şi cetozele) sunt reducătoare. În
mediu alcalin cetozele se izomerizează la aldoze.
În mediu alcalin şi la cald, sărurile complexe ale metalelor
tranziţionale (Cu, Ag, Bi) sunt reduse de către monoglucide până la metal
sau oxizi inferiori; aceste reacţii sunt folosite la identificarea şi la dozarea
monoglucidelor (Fehling, Benedict, Tollens, Nylander)
În mediu acid sau neutru, oxidarea monoglucidelor poate fi blândă,
energică sau protejată, în funcţie de natura oxidanţilor.
a) Oxidarea blândă.
Sub acţiunea oxidanţilor slabi gruparea aldehidică este oxidată la
grupare carboxilică, rezultând polihidroxiacizii monocarboxilici, numiţi
acizi aldonici.
O
H C OH C COOH
H
H C OH H C OH H C OH
O + 1/2O2
HO C H HO C H HO C H
H C OH H C OH H C OH
H C H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH CH2 OH
D glucopiranoza D glucoza acid D gluconic

318
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

COOH COOH

HO C H H C OH

HO C H HO C H
H C OH HO C H
H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH
acid D manonic acid D galactonic

Aceşti acizii aldonici prezintă şi ei activitate optică (datorită

atomilor de carbon asimetrici din moleculă), sunt solubili în apă şi dau
reacţii tipice hidroxiacizilor. Sărurile lor se folosesc în medicină
(exemplu: gluconatul de calciu).
Cetozele sunt rezistente la acţiunea oxidanţilor slabi.
b) Oxidarea energică. Sub acţiunea oxidanţilor energici (ex. acidul
azotic concentrat) are loc oxidarea grupării aldehidice şi a alcoolului
primar de pe molecula aldozelor,când rezultâ acizi zaharici (acizi
dicarboxilici polihidroxilaţi). Denumirea lor se formează din numele
monoglucidei şi sufixul - zaharic. Prin oxidarea energică a glucozei se
obţine acidul glucozaharic, din manoză, acidul manozaharic iar din
galactoză, acidul galactozaharic.
COOH COOH COOH
H C OH HO C H H C OH
HO C H HO C H HO C H
H C OH H C OH HO C H
H C OH H C OH H C OH
COOH COOH COOH
acid D glucozaharic acid D manozaharic acid D galactozozaharic
Cetozele, Oxidanţii energici conduc la ruperea catenei de atomi de
carbon în vecinătatea grupării carbonil şi se transformă în produşi de
oxidare cu un număr mai mic de atomi de carbon.
Ex: Din fructoză în urma oxidării rezultă acid oxalic şi acid tartric.

319
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

CH2 OH
C O
HO C COOH
H
oxidare COOH H C OH
H C OH +
energică
COOH H C OH
H C OH
COOH
CH2 OH
D fructoza acid oxalic acid tartric

b) Oxidarea protejată. Prin protejarea grupării aldehidice printr-o

reacţie de condensare, se realizează oxidarea numai la alcoolul primar
rezultând compuşi numiţi acizi uronici.
De exemplu: din D glucoză rezultă acidul glucuronic, conform
reacţiilor următoare:

H C O H C N OH
H C OH H C OH
+ H2N OH
HO C H HO C H
-H2O
H C OH H C OH
H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH
D glucoza D glucozoxima
O
O
H C N OH C
H
H C OH H C OH
+ 2 [O] + H2O
HO C H HO C H
- H2O H C OH - H2N OH H C OH
H C OH H C OH
COOH COOH
oxima acidului glucuronic acid D glucuronic
320
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Acizii uronici se pot formula şi ei în structuri de perspectivă:

HOOC
O OH
OH

HO
OH
acid betaglucuronic
Datorită OH-ului glicozidic liber acizii prezintă proprietăţi
reducătoare, prezintă fenomenul de mutarotaţie şi pot forma săruri şi
esteri.
Datorită prezenţei grupării carboxil acidul uronic se poate
decarboxila, rezultând monoglucide cu un atom de carbon mai puţin. (din
acidul D glucuronic, se obţine D xiloza):
O
C H O
H C OH C
H
HO C H H C OH
CO2 HO C H
H C OH
H C OH H C OH
CH2 OH
COOH
acid D glucuronic D xiloza
Din punct de vedere biologic acizii uronici sunt foarte importanţi.
Acidul D glucuronic se găseşte în sânge şi urină sub formă
combinată, cu fenolii sau crezolii iar compuşii care sunt solubili în apă
pot fi eliminaţi în acest fel din organism.
Astfel acidul glucuronic joacă rol de detoxifiant al organismului.
Intră în structura mucopoliglucidelor animale.
Cetonele la rândul lor formează acizi cetouronici.
3) Reacţii de condensare.
Gruparea carbonil poate da şi reacţii de condensare cu derivaţi cu
azot (hidroxilamina, fenilhidrazina, etc.). Monoglucidele sunt
transformate în osazone, substanţe galbene cristalizate. Fiecare osazonă,
în funcţie de monolglucida de la care provin, diferă prin forma cristalelor.
La reacţia de condensare participă ambele grupări funcţionale
(carbonil şi alcool) de la atomii de carbon C1 şi C2.
321
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

C O C =N NH C6H5 C= N NH C6H5
H C= N NH C6H5
H C OH H C OH C O
H2 N NH C6H5
C = N NH C6H5
H2 N NH C6H5 H2 N NH C6H5
HO C H HO C H HO C H HO C H
H C OH H C OH H C OH
H2O H C OH
H C OH H C OH H2N C6H5
H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH CH2 OH CH2 OH
D glucoza D glucozimina D glucozoxima glucosazona

6.1.2.5.2. Proprietăţi determinate de grupările hidroxil

Pe molecula monoglucidelor există două feluri de grupări

hidroxilice: hidroxilul glicozidic şi hidroxilul alcoolic. Hidroxilul
glicozidic este mult mai reactiv decât hidroxilul alcoolic.
a) Reacţii date de hidroxilul glicozidic. Hidroxilul glicozidic poate
reacţiona cu alcooli, fenoli şi formează eteri numiţi glicozizi.

OH O-R
H-C H-C

H C OH H C OH
O + H O R H C OH O
HO C H
- H2O
H C H C

CH2 OH CH2 OH
monoglucidă O - glicozid
Glicozizii sunt substanţe formate din două componente: o
componentă glucidică şi o componentă neglucidică ( R ) numită aglicon
între care se formează o legătură glicozidică. În funcţie de gruparea
funcţională care participă, se denumeşte şi tipul de legătură: dacă
agliconul participă la formarea legăturii glicozidice prin gruparea -NH
formează N-glicozid, dacă participă cu gruparea -OH, formează O-
glicozid iar dacă participă cu gruparea -SH formează S-glicozid.
O-glicozizii şi N-glicozizii sunt mai des întâlniţi.
Denumirea glicozizilor se face după monoglucida de la care aceştia
provin; de exemplu cei obţinuţi din glucoză poartă numele de glucozizi,
cei de la galactoză, galactozizi, cei de la manoză, manozizi, etc.

322
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Sub acţiunea acizilor sau a enzimelor numite glicozidaze glicozizii

hidrolizează uşor în componente.
Cei mai importanţi N- glicozizi din organismele vii se vor întâlni în
structura acizilor nucleici, formaţi cu bazele azotate. Atomii de N din
bazele azotate (purinice şi pirimidinice) formează cu OH glicozidic al
ribozei sau dezoxiribozei legături N-glicozidice (nucleozide).

O NH2

HN N
N

O N N N
CH2OH CH2OH
O O

uridina adenozina

Dintre S-glicozizi, mai importanţi sunt cei din muştar.

Reacţii date de grupările hidroxilice alcoolice

a) Deshidratarea monoglucidelor sub acţiunea acizilor tari

Pentozele şi hexozele se deshidratează formând furfural şi
oximetilfurfural.

H H
C C OH H2SO4 HC CH
HO
H C C H O
C HC CH C O
H OH HO 3 H2O H
H O

pentoza furfural

H H
C C OH H2SO4 HC CH
HO
H C C H O
C C CH C O
HO H2C OH HO 3 H2O HO H C H
2 O
H

hexoza oximetilfurfural

323
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Furfuralul şi oximetilfurfuralul reacţionează cu fenolii formând

produşi de condensare coloraţi care servesc la identificarea glucidelor
(reacţia Molisch, Selivanov)
b) Reacţia de esterificare cu acizi anorganici sau organici
Esterificarea poate avea loc atât cu acizi organici cât şi cu acizi
anorganici (H3PO4, H2SO4, etc.). Cele mai reactive sunt grupările
hidroxilice glicozidice şi hidroxilii primari.
b.1 Cei mai importanţi din punct de vedere biochimic şi fiziologic
sunt esterii fosforici, care se întâlnesc în catabolismul şi în anabolismul
glucidelor. Monoglucidele sunt mai reactive sub formă de esteri fosforici.
Se cunosc esteri mono- sau difosforici ai triozelor, pentozelor şi
hexozelor.
Esterii fosforici mai importanţi ai pentozelor sunt cei ai ribozei şi
ribulozei.
Esterii fosforici mai importanţi ai hexozelor sunt cei ai glucozei,
galactozei şi fructozei.
CH2 OPO3 H2 HO O CH2 O PO 3H2
HO O

HO
H OH
OH
ribozo 5 fosfat dezoxiribozo 5 fosfat

CH2 OPO3 H2
CH2 OPO3 H2 CH2 OH
O O
O

O PO 3H2 O PO 3H2
OH

glucozo 6 fosfat glucozo 1 fosfat galactozo 1,6 difosfat

Esterii fosforici au caracter acid şi pot forma săruri cu ionii de

calciu. Au rol în transportul fosfatului de calciu la sistemul osos, în
sinteza glicogenului, amidonului etc.
b.2. În structura mucopoliglucidelor se întâlnesc esterii
monoglucidelor cu acidul sulfuric. Cei mai des întâlniţi sunt glucozo 4
sulfatul şi glucozo 6 sulfat.
324
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

CH2 OH CH2 OSO3H

O O
H H H H H H

HO3S O OH H OH HO OH H OH

H OH H OH

glucozo 4 sulfat glucozo 6 sulfat

b.3. esteri cu acizi organici sau derivaţi ai acestora
Acetilarea glucozei cu clorură de acetil : se poate obţine pentaacetil
glucoza.
CH2 OCOCH3
CH2 OH
O
O
H H H
H H H O
+ 5 CH3 C
Cl - 5 HCl H3COCO OCOCH3 H O COCH3
HO OH H OH

H O COCH3
H OH
glucopiranoza pentaacetilglucoza

c) Obţinerea eterilor la grupările alcoolice ale monoglucidelor, se

realizează în prezenţă de dimetilsulfat sau iodură de metil.

C O CH3 H C O CH3
H C OH + 4 CH3I H C O CH3
O O
HO C H H3C C H
- 4 HI
H C OH H C O CH3
H C H C
CH2 OH CH2O CH3

metilglucozid metil 1, 2, 3, 4, 6 pento

O-metil D glucopiranoză

6.1.2. 6. Reprezentanţi ai monoglucidelor

Triozele nu se găsesc libere în natură ci apar sub formă de esteri
fosforici în reacţii metabolice, acestea sunt aldehida glicerică şi
dioxiacetona.
Tetroze. În procesul de fotosinteză apar esterii fosforici ai tetrozelor
ca intermediari.

325
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Pentoze.
În natură se găsesc numai patru aldopentoze : D şi L arabinoza, D
xiloza şi D riboza, iar dintre cetopentoze : D ribuloza şi L xiluloza.
Aldopentoze
L ( + ) arabinoza
Răspândire
În regnul vegetal este răspândită sub formă de poliglucide, numite
“arabani”; se găsesc în hemiceluloze, gume şi mucilagii vegetale, în sucul
fructelor.
Structura:
O
C H C OH H
H
O
H C OH H C OH HO H H
O
HO C H HO C H
HO C H HO C H H OH H OH

CH2 OH CH2 H OH
α L αrαbopirαnozα

D ( - ) riboza
Răspândire
D ( - ) riboza intră în constituţia acizilor ribonucleici sub formă de
βD ribofuranoza.
Structura:
O O O
C H C OH HO H2C H HO H2C OH
H
H C OH H C OH H H H OH HH H H
O
H C OH H C OH
H C OH H C OH OH OH OH
a D riβofuranoza β L riβofuranoza
CH2 OH CH2 OH
D riβoza alfa D riβofuranoza
Cetopentoze
D ( + ) ribuloza
Structura:

326
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

CH2 OH CH2 OH
H O
OH CH2 OH
C O
C
H C OH
H C H H H H
OH
H C OH O
H C OH OH OH
CH2 OH
CH2 α D ribulofurαnozα

Ribulozo - difosfatul are rol în procesul de fotosinteză; poate fixa o

moleculă de bioxid de carbon.

L xiluloza
L xiluloza apare în dereglări a metabolismului glucidic
Structura:
CH2 OH CH2 OH
H O
OH CH2 OH
C O
C
H C OH
H C OH H OH H OH
HO C H O
HO C H
H OH
CH2 OH
CH2 α L xilulofurαnozα
Hexoze.
Răspândire:
În natură se găsesc dintre aldohexoze numai glucoza, manoza şi
galactoza, iar dintre cetohexoze, în natură sunt răspândite fructoza şi
sorboza. Ele se găsesc atât libere cât şi sub formă de oligo-, poliglucide
sau glicozizi.
Aldohexoze
D ( + ) glucoza
Răspândire:
Liberă se găseşte în fructe- mai ales în struguri. Se găseşte în mierea
de albine iar în cantităţi mici în toate organismele plantelor superioare.
Mai este denumită şi dextroză.
Plantele o sintetizează în procesul de fotosinteză.
În sângele animalelor se găseşte liberă (glicemia) iar în cazuri
patologice şi în urină.
Concentraţia glucozei variază în funcţie de specie.

327
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Cea mai răspândită formă este α D glucopiranoza dar în natură se

găseşte atât sub formă de α şi β glucopiranoză cât şi sub formă de α şi β
glucofuranoză.
Structura:
O
C H C OH CH2 OH
H
O
H C OH H C OH H H H
O
HO C H HO C H
H C OH H C HO OH H OH
OH
H C OH H C H OH
CH2 OH CH2 OH α D glucopirαnozα
D ( + ) manoza
Răspândire:
În natură se găseşte sub formă de “manani” ce se găsesc în nucile de
cocos, în seminţele unor palmieri, în hemiceluloze.
Intră în structura unor glicoproteide şi a unor glicolipide.
Structura:
O
C H C OH CH2 OH
H
O
HO C H HO C H
H H H
O
HO C H HO C H
H C OH HO OH HO OH
H C OH
H C OH H C H H
CH2 OH CH2 OH α D mαnopirαnozα

D ( + ) galactoza
Răspândire:
În natură se găseşte sub formă de diglucidă (lactoza), triglucide şi
în poliglucide. Se găseşte şi în structura unor lipide complexe
(cerebrozide).

328
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

O
C H C OH CH2 OH
H
O
H C OH H C OH HO H H
O
HO C H HO C H
HO C H HO C H H OH H OH

H C OH H C H OH
CH2 OH CH2 OH α D gαlαctopirαnozα
Cetohexoze
D (-) fructoza
Răspândire:
D fructoza se găseşte liberă în fructe, în mierea de albine, în
spermă, în oligoglucide (zaharoză) şi sub formă de poliglucide
(fructozani). Este cea mai dulce monglucidă. În compuşi se găseşte în
formă furanozică, iar liberă sub formă piranozică..
Este puternic levogiră, având [α]20D= -133° din care cauză D (-)
fructoza este denumită şi levuloză

CH2 OH CH2 OH
OH CH2 OH
C O
C O
CH2 OH
HO C H
HO C H
H C OH
H C OH O H H HO OH
H C OH
H C
OH H
CH2 OH
CH2 α D fructofurαnozα
L ( - ) sorboza.
Este de o mai mică importanţă practică dar este un intermediar în
sinteza acidului ascorbic (vitamina C) şi în oxidarea sorbitolului.
Răspândire:
Se găseşte în fructele de sorg

329
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

CH2 OH CH2 OH
H
OH
C O O
C
HO H CH2 OH
HO C H
HO C H
H C OH O H H HO OH
H C OH
HO C H
HO C H OH H
CH2 OH α L sorbopirαnozα
CH2

Heptoze.

În natură se găsesc în număr restrâns dintre care o importanţă mai

mare au două cetoheptoze: D sedoheptuloza şi D manoheptuloza. care se
găsesc sub formă de esteri fosforici în cloroplaste.
D sedoheptuloza apare ca intermediar în decursul degradării
glucidelor în organismul animal.
D manoheptuloza s-a identificat în fructe.
Ambele se găsesc sub formă piranozică.

CH2 OH CH2 OH
C O CH2 OH CH2 OH
C O
O O
HO C H H H CH2 OH HO C H H H CH2 OH
H C OH HO C H
HO H HO OH HO OH HO OH
H C OH H C OH
H C OH OH H H C OH H H
α D sedoheptulozα α D mαnoheptulozα
CH2 OH CH2 OH
D sedoheptulozα D mαnoheptulozα

6.1.2.7. Derivaţi ai monoglucidelor

Aminoglucide. Aminoglucidele sunt derivaţi ai hexozelor în care o

grupare alcoolică secundară este înlocuită cu o grupare aminică.
Cele mai importante sunt glucozamina, galactozamina şi acidul
neuraminic.
Glucozamina (chitozamina)- derivă de la glucoză prin înlocuirea
OH din poziţia C2 cu gruparea NH2. Are proprietăţi reducătoare. Se
330
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

găseşte numai sub formă legată, de exemplu în chitină, glicolipide şi

poliglucide specifice de grup sanguin.

O
C
H CH2 OH CH2 OH
H C NH2
O O
HO C H H H OH H H OH
H C OH
HO OH H H HO OH H H
H C OH
CH2 OH H NH2 H NHCOCH3
2 deoxi 2 aminoglucoză β D glucozamina β D glucozamină acilată

Galactozamina sau condrozamina este 2 deoxi 2 amino galactoza.

Se găseşte în mucopoliglucide şi în glicolipide.
O
C
H
H C NH2 CH2 OH
O
HO C H HO H OH
HO C H
H OH H H
H C OH
CH2 OH H NH2
β D galactozamina

Acidul neuraminic este o aminoglucidă mai complexă; se obţine în

urma reacţiei dintre manozamină şi acidul piruvic.
Se găseşte în glicolipidele din membranele celulare, în
mucopoliglucide şi în poliglucidele de grup sanguin.

331
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

O H
C CH2 C OH
H HOOC C
H2N C H H2N C H
O
HO C H HO C H
HOOC C CH3 +
H C OH H C OH
O H C OH H C OH
CH2 OH CH2 OH
acid piruvic D manozamina acid neuraminic
(forma cetonică)
Se găseşte în forma β piranozică.

CH2OH

H C OH
H C OH
H O OH
H
H H
H2N COOH
OH H
acid neuraminic
(forma piranozică)

Derivaţii N acetilaţi ai acidului neuraminic se întâlnesc în acizii

sialici.

Dezoxiglucidele

Dezoxiglucidele sunt derivaţi ai monoglucidelor în care o grupare

hidroxilică alcoolică este înlocuită cu hidrogen. Gruparea alcoolică
înlocuită se găseşte la carbonul din poziţia 2 sau din poziţia 6.
Cele mai importante sunt dezoxiriboza, L 6-dezoximanoza
(ramnoza) şi L 6 dezoxigalactoza (fucoza).

Dezoxiriboza (2 deoxi D riboza) nu conţine oxigen la C2. Intră în

structura acizilor dezoxiribonucleici.
332
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

O
C HO C H
H O
HOCH2 H
H C H H C H
H C OH H C OH O H H
H OH
H C OH H C
CH2 OH CH2 OH OH OH

dezoxiriboza b D 2 dezoxiribofuranoza a D 2 dezoxiribofuranoza

L - fucoza (L 6 dezoxigalactoza) este o metilpentoză şi se găseşte

în alge şi în structura poliglucidelor care determină specificitatea de grup
sanguin.

O
C H C OH
H CH3
HO C H HO C H O
H H H
H C OH H C OH
O
H C OH H C OH HO H HO OH
HO C H C H
OH H
CH3 CH3
L fucoza a L 6 dezoxigalactopiranoza a L 6 dezoxigalactopiranoza

6.1.3. Oligoglucide

Oligoglucidele sunt compuşi organici formaţi din 2 - 10

monoglucide legate prin legături eterice sau glicozidice. În structura
oligoglucidelor intră monoglucide în formă piranozică mai rar furanozică,
sub formă de anomeri α sau β.
Formarea legăturii :
Legarea moleculelor de monoglucide se face prin eliminarea unei
molecule de apă între cele două molecule de monoglucide (între două
grupări hidroxilice dintre care cel puţin una dintre ele este o grupare
hidroxil glicozidică), astfel încât legăturile vor fi α sau β glicozidice.

Proprietăţi fizice:
Oligoglucidele sunt:
• substanţe cristalizate, incolore, cu gust dulce
333
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

• solubile în apă, insolubile în solvenţi organici

• soluţiile lor au activitate optică.
Prin hidroliză acidă sau enzimatică, oligoglucidele se desfac în
monoglucidele componente.

6.1.3.1. Diglucidele
Sunt formate din două molecule de monoglucide.
Clasificarea diglucidelor se face după modul cum se elimină
molecula de apă:
• diglucide reducătoare - eliminarea de apă se face între un
hidroxil glicozidic sau monocarbonilic, al unei monoglucide
şi un hidroxil alcoolic al celeilalte molecule (tip maltozic)

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

H OH H OH H OH H OH
H H H H
OH H + OH H - H2O OH H O OH H
HO OH HO OH HO OH
1-4a
H OH H OH H OH H OH

a D glucopiranoza a D glucopiranoza maltoza

• diglucide nereducătoare- eliminarea apei se face între cele

două grupări hidroxil glicozidice (tip trehalozic)
CH2OH HOH2C
CH2OH CH2OH
O O O O
OH + OH OH HO
H2O HO O
HO HO OH
OH OH
OH OH OH HO

α D glucopiranoza α D glucopiranoza trehaloza

6.1.3.1.1. Diglucide reducătoare

Maltoza ( α D glucopiranozil (1-4) α glucopiranoză)
Răspândire:
Se găseşte în seminţele germinate ale cerealelor ca rezultat al
hidrolizei amidonului. În cantitate mare se găseşte în orzul încolţit (numit
malţ, de aici numele de maltoză). Este dextrogiră având unghiul de rotaţie
specifică [α]20=138°.

334
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Structura:
Este formată din două molecule de α D glucopiranoză legate 1-4 α
glicozidic.
CH2OH CH2OH
H OH H OH
H H
OH H O OH H
HO OH
H OH H OH
Proprietăţi fizice:
• uşor solubilă în apă.
• are gust dulce.
Proprietăţi chimice:
• Prin oxidarea maltozei se obţine acidul maltobionic:
CH2OH
CH2OH HO
C H
H OH H
H COOH
OH H O OH H
HO
H OH H OH

acid maltobionic
• Prin hidroliza enzimatică, sub acţiunea enzimei numită
maltază, are loc ruperea legăturii 1-4 α glicozidice, în
două molecule de α D glucopiranoză. Glucoza poate fi
fermentată de către drojdie până la bioxid de carbon şi
etanol reacţie ce stă la baza preparării alcoolului etilic şi
a berii.
Izomaltoza ( α D glucopiranozil (1-6) α D glucopiranoză).
Structura:
Este formată din două molecule de αD glucopiranozălegate 1-6 α
glicozidic.

335
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

CH2OH CH2
H OH H OH
O
H H
OH H OH H
HO HO OH
H OH H OH

izomaltoza
Izomaltoza este componentă a amilopectinei.

Celobioza ( β D glucopiranozil (1-4) β D glucopiranoză).

Structura:
Este alcătuită din două molecule de β D glucoză legate 1-4 β
glicozidice.

CH2OH CH2OH H OH
CH2OH 1− 4 b
H O H O H
H O OH O OH H
H H
OH H O H OH H H
H OH H sau HO H H O OH
HO 1− 4 b H
H OH H OH CH2OH
H OH
celobioza celobioza
Celobioza este unitatea structurală a celulozei.
Proprietăţi chimice:
• Hidroliza enzimatică
Sub acţiunea celulazei, are loc hidroliza parţială a celulozei
rezultând celobioza.
Enzima este produsă de unele microorganisme sau de unele animale
inferioare ca: melci, viermi, omizi.
Sub acţiunea unei β glucozidaze denumită celobiază hidrolizează
celobioza la β glucoză.
Organismul uman nu poate hidroliza celobioza deoarece nu dispune
de celobiază. Celobioza nu este fermentată de drojdie, deoarece aceasta
nu conţine celobiază.
Lactoza ( β D galactopiranozil (1-4) α D glucopiranoză)
Răspândire:

336
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Lactoza este o diglucidă de origine animală, găsindu-se în laptele

tuturor mamiferelor. În lapte se găseşte în proporţie de 4 - 8% (4% în
laptele de vacă, 6% în cel de femeie, 8% în cel de oaie)
Structura:
Lactoza este formată din β D galactopiranoză şi α D glucopiranoză
legate 1-4 β glicozidic.
CH2OH
CH2OH
HO O
H OH
H
OH H O H
H H OH H
OH
H OH
H OH
lactoza

Proprietăţi fizice:
• dă gustul dulce laptelui.
• este o substanţă solidă cristalină, albă,
• solubilă în apă, insolubilă în alcool.
Proprietăţi chimice:
• Hidroliza enzimatică are loc sub acţiunea β galactozidaza
(lactază), în monoglucidele componente.

• prin oxidare lactoza formează acid lactobionic.

CH2OH
CH2OH HO
O C H
HO H
H COOH
OH H O OH H
H H
H OH H OH

acid lactobionic
Sub acţiunea bacteriilor lactice, lactoza este transformată în acid
lactic.
Industrial lactoza este folosită la prepararea unor făini nutritive sau
a unor comprimate medicamentoase.

337
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

6.1.3.1.2. Diglucide nereducătoare

Trehaloza ( α D glucopiranozil (1-1) α D glucopiranoza).
Răspândire:
Se găseşte în drojdii, ciuperci, diferite bacterii, insecte. Structura:
Eliminarea moleculei de apă are loc între cei doi OH glicozidici ai
celor două molecule de αD glucopiranoza:
CH2OH HOH2C
O O
OH HO
HO O
OH
OH HO

trehaloza

Zaharoza ( α D glucopiranozil (1-2) β - D fructofuranozil).

Răspândire:
• în sfecla de zahăr (16 - 20%)
• în trestia de zahăr (23 - 24%)
în toate plantele, în sucul florilor, în cantităţi mici
Structura:
Este formata dintr-o moleculă de α D glucopiranoză şi β D
fructofuranoză legate 1-2 β glicozidic.
CH2OH
H OH
H
OH H
HO
H HO
O
HOH2C O
H HO
H CH2OH
HO H
zaharoza
Proprietăţi fizice:
• este o substanţă cristalină, incoloră, cu gust dulce
• solubilă în apă, insolubilă în alcool.

338
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

• este dextrogiră, având unghiul de rotaţie specifică

[α]D20=+66,5°.

Proprietăţi chimice:
• Hidroliza acidă cu acizi diluaţi – conduce la formarea celor
două monoglucide componente
• Hidroliza enzimatică se realizează cu ajutorul enzimei β
fructofuranozidaza (zaharaza sau invertaza).
Procesul de hidroliză duce la schimbarea sensului de rotire al
planului luminii polarizate - proces ce se numeşte invertire,
deoarece amestecul obţinut la hidroliza zaharozei este levogir
invertαzα

zαhαrozα + H2O α glucozã + β fructozã

+66,5° +52,5° -93°

Amestecul echimolecular de glucoză şi fructoză obţinut prin
hidroliza zaharozei se numeşte zahăr invertit.
Zahărul invertit se găseşte în mierea de albine.

6.1.4. Poliglucide

Poliglucidele sunt substanţe macromoleculare.

Formarea legăturilor:
Ele se formează prin eliminare de apă prin legături glicozidice α
sau β dintre unităţile monomere din care sunt alcătuite.
• legăturile cele mai frecvent întâlnite sunt legăturile 1-4, 1-6
sau 1-3 glicozidice (la aldohexoze),
• la poliglucidele alcătuite din cetoze, legăturile sunt 1-5.
În majoritate poliglucidele au molecula formată din 1000 - 5000
resturi de monoglucide.
Rolul biologic al poliglucidelor în natură este acela de:
• materiale structurale – dintre acestea fac parte celuloza (în
plante), mucopolizaharidele (în ţesutului conjunctiv),
polizaharidele din pereţii celulelor bacteriene
• forme de depozitare a rezervelor energetice ale celulelor-
dintre acestea fac parte amidonul (din celulele vegetale) şi
glicogenul (din ţesuturile animale).
Proprietăţi fizice:
• sunt substanţe amorfe - pulberi albe
339
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

• insolubile sau greu solubile în apă.

• prin dizolvare, formează soluţii coloidale.
• sunt optic active.
Proprietăţi chimice:
• Poliglucidele au caracter nereducător, deoarece nu mai au
grupări hidroxilice glicozidice libere decât la capete
• Poliglucidele pot forma eteri sau esteri deoarece posedă
grupări hidroxilice libere în fiecare monoglucidă
componentă
• hidroliza enzimatică are loc sub acţiunea acizilor sau a
enzimelor specifice când acestea se hidrolizează în mod
treptat, rezultând produşi intermediari cu grad de
polimerizare din ce în ce mai mic astfel că prin hidroliza
totală rezultă monoglucidele constituente.

6.1.4.1. Clasificarea poliglucidelor

În funcţie de structura lor poliglucidele se pot clasifica în trei mari
grupe:
1. Poliglucide omogene alcătuite dintr-un singur fel de
monoglucide
2. Poliglucide neomogene alcătuite din monoglucide diferite
3. Poliglucidele alcătuite din derivaţi ai monoglucidelor.
Fiecare grupă se subdivide în mai multe subgrupe în funcţie de
monoglucidele participante.

6.1.4.2. Poliglucide omogene

6.1.4.2.1.Amidonul
Formula generală : (C6H10O5)n
Răspândire:
Se sintetizează în frunze în procesul de fotosinteză de unde este
transportat la diferite organe ale plantei unde se depozitează sub formă de
granule. Se găseşte în boabele de cereale (orez 62 - 82%, grâu 60 - 75%,
porumb 57 - 60%, tuberculi de cartofi 14 - 20%).
Proprietăţi fizice:
• Amidonul este o pulbere albă
• este insolubil în apă rece, solubil în apă caldă
• la încălzirea soluţiilor de amidon acestea se concentrează şi
se gelifică la răcire formând cleiul de amidon.

340
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Structura:
Unitatea structurală de bază a amidonului este amiloza. Aceste
unităţi structurale se leagă prin legături 1-4 α şi respectiv 1-6 α
glicozidice.
Are două componente :
• Amiloza reprezintă 20 - 30% din masa granulei de amidon
• Amilopectina reprezintă 70-80% .
Amiloza
• masa moleculară variază între 10.000 şi 340.000 daltoni.
• este formată din unităţi de maltoză legate prin legături 1-4 α
glicozidice.
• are o structură liniară iar lanţul format ia forma de spirală.
Fiecare spiră este formată din şase resturi de α D
glucopiranoză.
CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH
O O O O

O O O O O

n
fragment de amiloză

• se dizolvă uşor în apă rece şi nu formează cocă, cleiul cu apă

fierbinte
• cu iodul dă o culoare albastră închisă
Amilopectina este formată din molecule de α D glucopiranoză care
se leagă prin legături 1-4 şi respectiv 1-6 α glicozidice; unitatea
structurală a amilopectinei este maltoza şi izomaltoza şi are o structură
ramificată.
Structura:
CH2OH CH2OH
O O

O O

1− 6 α

O
CH2OH CH2 CH2OH CH2OH
O O O O

O O O O O
1− 4 α
frαgment de αmilopectină
341
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Amilopectina conţine şi resturi de H3PO4, legate la atomii de carbon

din poziţia şase.
• Între ramificaţii se află 25 - 30 resturi de glucoză.
Proprietăţi fizice:
• amilopectina nu se dizolvă în apă rece
• se dizolvă în apă caldă formând coca.
Proprietăţi chimice:
• Cu iodul dă o culoare albastru violet.
• Prin hidroliză acidă sau enzimatică (amilaze) amidonul se
descompune în compuşi macromoleculari mai simpli, numiţi
dextrine. Dextrinele se dizolvă în apă, nu formează cocă, au
caracter reducător, dau reacţii de culoare cu iodul.
• cu iodul amidonul dă culoarea albastră, amilodextrinele dau
culoarea violetă, eritrodextrinele dau coloraţie roşie brună,
acrodextrinele dau coloraţie galbenă iar maltodextrinele sunt
incolore
Enzimele care participă la digestia amidonului sunt:
Amilazele sunt de două feluri: α şi β amilaze; ambele acţionează
asupra legăturilor 1-4 α glicozidice.
Aceste enzime se găsesc în organismul animal şi uman, fiind
prezente în salivă şi sucul pancreatic.
α Amilazele degradează amiloza în aproximativ 87% în maltoză iar
restul rămân dextrine şi amilopectina este degradată în procent de 73% în
maltoză şi izomaltoză, restul rămân dextrine.
β Amilazele se găsesc în plante şi acţionează asupra legăturilor 1 -
4α glicozidice scindând moleculele de α glucoză începând de la capătul
reducător al macromoleculei de amiloză şi amilopectină; nu pot acţiona în
punctele de ramificaţie.
Maltaza hidrolizează maltoza la glucoză iar apoi glucoza este
degradată până la bioxid de carbon şi apă cu eliberare de energie,
Enzimele specifice de ramificare (1-6 glicozidaza şi 1-4-1-6
glucantransferaza ) scindează hidrolitic legăturile 1-6 α glicozidice
Utilizarea: în industria berii, fabricarea glucozei, spirtului, etc.

6.1.4.2.2. Glicogenul
Glicogenul este poliglucidă de rezervă şi reprezintă forma de
depozitare a excesului de glucide din organismului animal.
Răspândire: se găseşte în toate celulele organelor animale (creier,
muşchi, nervi, etc)

342
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

 se acumulează în ficat şi muşchi (numai acesta reprezintă o

sursă importantă de energie pentru organism).
 în ciuperci şi drojdii
 în ficat are loc sinteza glicogenului din glucoza din hrană.
Astfel organismul îşi menţine valoarea constantă a glicemiei (o
parte din glicogen este hidrolizat în glucoză) şi prin participarea
hormonilor insulină şi adrenalină. În muşchi glicogenul se sintetizează pe
seama glucozei din sânge.
Structura:
Glicogenul este format din molecule de α D glucopiranoză, legate
1-4 şi 1-6 α glicozidic fiind foarte asemănătoare cu structura
amilopectinei dar mult mai ramificată.
• are gradul de polimerizare mai mare decât a amilopectinei
• greutatea moleculară a glicogenului variază în cursul
metabolismului ajungând până la valori de câteva milioane
de daltoni.
Catenele din ramificaţii sunt mai scurte fiind formate din 7 - 10
molecule de α D glucopiranoză şi mai dese, fiind separate între ele de alte
3 - 4 resturi de α D glucopiranoză (fig. 6.1.) .

Figura 6.1. Schema structurii glicogenului

Pe molecula glicogenului se găseşte de asemenea acid fosforic
esterificat ca şi în amilopectină, dar în cantitate mult mai mare.
Proprietăţi fizice:
• Glicogenul este o pulbere albă
• solubil în apă, insolubil în solvenţi organici
• este dextrogir
Proprietăţi chimice:
• Cu iodul dă o coloraţie roşie.
• Hidroliza enzimatică a glicogenului decurge asemănător
amilopectinei şi este efectuată de către două enzime:

343
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

- 1,4 glucanfosfatglucozil tranferaza - scindează

legăturile 1-4 α glicozidice
- 1,4 - 1,6 glucantransferaza şi 1,6 glucozidaza.
scindează legăturile 1-6 α glicozidice

6.1.4.2.3. Celuloza

Răspândire:
• se găseşte în fibrele de bumbac (99,8% celuloză pură), în
cânepă, iută, papirus, lemn (20 - 50%).
Structura:
Celuloza este formată din molecule de β D glucopiranoză legate 1-4
β glicozidic . Are o structură neramificată
• unitatea structurală a moleculei de celuloză este celobioza
CH2OH CH2OH
O O
O O
O O O
O O
CH2OH CH2OH

fragment de celuloză

Proprietăţi fizice:
• substanţă solidă, albă, cu aspect amorf, inodoră
• insolubilă în apă şi în solvenţi organici
• solubilă în hidroxid tetraminocupric Cu(NH3)4](OH)2
• puţin higroscopică
• elasticitate şi rezistenţă mecanică bună
Proprietăţi chimice:
Hidroliza acidă cu acizi tari la fierbere conduce la formarea de β
D glucopranoză.
Hidroliza enzimatică
• în prezenţa celulazei conduce la formarea celobiozei
• în prezenţa celobiazei hidroliza are loc până la β D
glucopiranoză

344
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

6.1.4.2.4. Dextranii
Dextranii sunt glucani de origine bacteriană.
Structura:
O

O O CH2
O

O CH2
CH2OH O
O O

fragment de dextran
Dextranii sunt formaţi din molecule α D glucopiranoză legate 1-4,
1-6 şi 1-3 α glicozidic. Sunt substanţe puternic dextrogire.
Dextranul se utilizează ca înlocuitor de plasmă sanguină.

6.1.4.3. Poliglucide neomogene

6.1.4.3.1. Poliglucide formate din acizi uronici

În această categorie de poliglucide intră substanţele pectice prezente
în diferite fructe.
Acidul pectic
Acidul pectic este format din molecule de acid α D galacturonic
legate prin legături 1-4 α glicozidice:
COOH COOH
COOH
COOH O
O
O O
O O
O
O

acid pectic

345
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

6.1.4.3.2. Mucopoliglucide
Caracteristici:
Mucopoliglucidele sunt poliglucide specifice regnului animal
• constituie substanţa fundamentală a ţesuturilor conjunctive
• sunt compuşi extracelulari
• sunt macromolecule liniare care pot reţine o mare cantitate
de apă, datorită grupărilor acide ionizate (COO- şi -SO3-2).
• formează soluţii coloidale, geluri, care realizează un ciment
intracelular flexibil cu proprietăţi lubrifiante
• protejează diferitele organe
Marea majoritate se găsesc asociate cu proteinele de care se leagă
prin legături ionice sau legături covalente, formând aşa numitele
glicoproteine; acestea conferă specificitate de grup sângelui animalelor
Clasificare:
• omogene- au în structură o singură unitate glicozidică
(aminoglucida ) - de obicei acetilată (chitina)
• neomogene - au în structură două componente: o aminoglucidă şi
un acid uronic (acidul glucuronic şi acidul iduronic)

Mucopoliglucide omogene
Chitina
Răspândire:
Se găseşte în tegumentele solide ale insectelor, viermilor şi
moluştelor şi în carapacea crustaceelor.
Are rol de susţinere mecanică
Proprietăţi fizice:
• pulbere albă
• insolubilă în apă, acizi şi baze diluate
Proprietăţi chimice:
• Hidroliza enzimatică conduce la formarea glucozaminei şi a
acidului acetic
Structura:
- este formată din molecule de β D glucozamină acetilată legate 1-4
β glicozidice.

346
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

CH2OH
O
CH2OH O
O
CH2OH O
O
O NHCOCH3
O
NHCOCH3
NHCOCH3 n
chitinã
Acizii sialici
Acizii sialici intră în structura glicoproteidelor numite sialoproteide
care fac parte din structura membranelor celulare; au rol în fixarea şi
pătrunderea particulelor virale.
Membranele formate din aceşti compuşi asigură protecţia celulelor
faţă de atacul enzimelor şi al toxinelor, având rol specific de receptori
bacteriofagi şi antigeni bacterieni. Prin distrugerea sialoproteinelor se
favorizează pătrunderea virusurilor în organism . Aceşti receptori virali
pot fi scindaţi de enzima neuraminidaza.
Structura:
Acizii sialici sunt constituiţi din molecule de acid neuraminic N
acetilate legate 2-4 β glicozidic. Acidul neuraminic este format prin
condensarea între acidului piruvic cu D manozamina.

9
CH2OH
8
H C OH
9
CH2OH C
7
H OH
8
H C OH H3COCHN O
6 O
7 5 2
H C OH H H 1
H 4
H3COCHN O 3
6 O
5 2 H
H 1
H 4 COOH
3
O
H
fragment din structura acizilor sialici

347
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Mucopoliglucide neomogene
Acidul hialuronic.
Răspândire:
• în toate ţesuturile conjunctive în concentraţii de 0,1 - 1%.
• în umoarea vitroasă a ochiului, în cornee
• în cordonul ombilical
• în piele
• în învelişul unor bacterii
• în celule canceroase
Are masă moleculară foarte mare, de mai multe milioane de
daltoni.
Este substanţa intercelulară şi interstiţială de cimentare a ţesutului
conjunctiv şi constituie o barieră contra pătrunderii diferiţilor germeni
infecţioşi şi a substanţelor toxice în ţesuturi
Proprietăţi fizice:
• solubil în apă
• formează soluţii coloidale vâscoase.
Structura:
Unitatea structurală a acidului hialuronic este acidul βD
glucuronic şi N acetil glucozamina legate 1-3 β glicozidic. Unităţile
structurale se leagă între ele prin legături 1-4 β glicozidice.
CH2OH
COOH O
O
CH2OH O
O
COOH O 1- 3 β
O
O NHCOCH3
O 1- 4 β
1- 3 β n
O
NHCOCH3

acid hialuronic

Proprietăţi chimice:
Hidroliza enzimatică poate avea loc în prezenţa hialuronidazei
Hialuronidaza s-a izolat din veninul de şarpe. Izolată această
enzimă serveşte în practica medicală la difuzarea rapidă a produselor
injectabile în organisme, ca urmare a acţiunii ei de depolicondensare. Tot
ca urmare a acestei proprietăţi are un rol fiziologic extrem de important
în procesul fecundării. Bacteriile secretă hialuronidaza ceea ce le conferă
pătrunderea cu uşurinţă în ţesuturi.

348
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Acizii condroitin sulfurici

Răspândire:
Acizii condroitin sulfurici sunt componenţii principali ai ţesutului
conjunctiv din schelet, cartilaje, tendoane, piele, vase.
Ca reprezentanţi sunt :
• Condroitina este un component minor al lichidului
extracelular
• Derivaţii de condroitină: condroitina A şi condroitina C
sunt componente majore ale ţesutului conjunctiv
Proprietăţi fizice şi chimice:
• sunt solubili în apă
• au caracter acid, datorită prezenţei grupărilor – COOH şi -
SO3H care la pH-ul fiziologic, ionizează
• formează săruri cu Ca +2, având un rol major în
metabolismul calciului în os
• se combină cu proteinele, în special cu colagenul, formând
condroproteinele
Condroitina este formată din β D galactozamina acetilată legată 1-
3β glicozidic de acidul β D glucuronic, iar unităţile sunt legate între ele
prin legături 1-4β glicozidice.
Structura:
CH2OH
COOH O
O
CH2OH O
O
COOH O 1- 3 β
O
O NHCOCH3
O 1- 4 β
1- 3 β n
O
NHCOCH3

condroitina
Condroitina A (condroitin 4 sulfatul)
CH2OH
COOH HO3SO O
O
CH2OH O
O
COOH HO3SO O 1- 3 β
O
O NHCOCH3
O 1- 4 β
1- 3 β n
O
NHCOCH3

condroitina 4 sulfat

349
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

Condroitina C (condroitin 6 sulfatul)

CH2OSO3H
COOH O
O
CH2OSO3H O
O
COOH O 1- 3 β
O
O NHCOCH3
O 1- 4 β
1- 3 β n
O
NHCOCH3

condroitina 6 sulfat

Condroitina B ( Dermatan sulfatul) se găseşte în concentraţii mai

mari în piele decât celelalte mucopoliglucide. Concentraţia lui creşte cu
vârsta.
Structura:
Se aseamănă cu condroitina A (sulfatul în poziţia patru), cu
deosebirea că pe molecula sa se va găsi pe lângă acid β glucuronic şi acid
iduronic.

Heparina
Se află în diverse lichide şi ţesuturi din organism, fiind sintetizată
de toate ţesuturile care cuprind mastocite.
Caracteristici:
• se izolează din ficat, pulmoni unde se acumulează
• are masă moleculară mică 15.000 - 20.000
• are acţiune anticoagulantă foarte rapidă, dar de durată relativ
scurtă (această proprietate se datoreză posibilităţii ei de
combinare într-un compus inactiv cu trombokinaza, enzimă
care transformă protrombina în trombină
• poate forma săruri de calciu cu efect anticoagulant superior
Structura:
Unitatea structurală este alcătuită din acid α glucuronic sulfonat la
carbonul doi şi α glucozamină N-sulfonată, legate 1-4 α glicozidic.
Unităţile sunt legate între ele tot prin legături 1-4 α glicozidice si
formeaza α heparină.

350
 NOŢIUNI DE CHIMIE ŞI BIOCHIMIE GENERALĂ

COOH CH 2OH COOH CH 2OH

O O O O

O O O O O

OSO3H NHSO3H OSO3H NHSO3H

n

heparina
Mai există un al 2-lea tip de heparină - β heparina, care în locul α
glucozaminei 2 sulfonate conţine în moleculă galactozamină 6 sulfonată.

COOH CH 2OSO3H COOH CH 2OSO3H

O O O O
O O
O O O

OSO3H NH2 OSO3H NH2

n

beta heparina

351