INSTALAŢII ŞI PROCESE

TEHNOLOGICE SPECIFICE
LA FABRICAREA ULEIULUI
 Uleiuri vegetale sunt amestecuri naturale complexe de substanţe,
formate din lipide simple (gliceride şi ceruri), lipide compuse
(sulfolipide şi fosfatide) şi substanţe rezultate prin hidroliza
lipidelor simple sau compuse (acizi graşi, alcooli, vitamine etc.).

Materii prime oleaginoase utilizate pentru obţinerea uleiurilor

vegetale:

• Semințe de plante oleaginoase: floarea-soarelui,

soia, rapiță, susan,, struguri, ricin, dovleac, secară etc.
• Fructe: măsline, cocos, palmier, migdale, nuci, alune,
castane etc.
• Plante textilo-oleaginoase: cânepa, bumbacul
• Germeni porumb, grâu, orez etc.
• Tuberculi: arahide
• diverse deşeuri oleaginoase
Materii auxiliare:
– dizolvanţi – folosiţi pentru extragerea uleiurilor (benzina de
extracţie şi n–hexamil);
– soda caustică – folosită la neutralizarea alcalină a acizilor graşi
liberi din uleiul brut;
– acidul sulfuric – folosit la desmucilaginarea uleiului de rapiţă
tehnic;
– materiale decolorante – folosite pentru decolorarea şi
eliminarea diferitelor substanţe colorante din ulei (cărbunele
decolorant, silicagel, oxid de aluminiu);
– materiale filtrante – folosite la separarea componenţilor solizi
din mediul lichid;
– ambalaje (recipiente de sticlă, material plastic, butoaie
metalice, etichete etc.).
 Faze tehnologice principale şi utilaje folosite

Principalele faze tehnologice sunt:

• prelucrarea preliminară a materiilor prime oleaginoase;
• descojirea seminţelor oleaginoase;
• măcinarea materiilor prime;
• prăjirea materialului oleaginos;
• presarea materiilor prime şi purificarea uleiului brut de presă;
• extracţia uleiului cu dizolvanţi;
• prelucrarea finală şi depozitarea şrotului furajer;
• rafinarea (vinterizarea) uleiurilor vegetale;
• hidrogenarea uleiurilor vegetale (obţinerea margarinei);
• ambalare, depozitarea şi transportul uleiurilor vegetale.
1. Prelucrarea preliminară

În procesul de obţinere a uleiurilor vegetale, seminţele

oleaginoase sunt supuse unui şir de tratamente tehnologice, menite
a le asigura calităţi optime pentru obţinerea uleiului cu randament
maxim.

Primele faze sunt destinate asigurării maturizării tehnologice şi

creării condiţiilor normale de depozitare fără pericol de
autoaprindere.

În această fază se realizează îndepărtarea impurităţilor grosiere

şi a excesului de umiditate.
Curățirea – în 2 etape:
• Precurățirea (înainte de depozitare) – îndepărtarea a 50% din
impuritățile organice și minerale
• Postcurățirea (înainte de prelucrare) – îndepărtarea restului de
impurități până la 0,3-0,4%

Impurităţile care se găsesc în seminţe pot fi grupate în:

– impurităţi metalice (cuie, şuruburi, bucăţi de metal);
– impurităţi minerale (pământ, pietre, praf);
– impurităţi organice neoleaginoase (pleavă, paie etc.);
– impurităţi oleaginoase (seminţe seci, carbonizate, seminţe de alte
soiuri etc.).
Îndepărtarea acestora este necesară în toate fazele de depozitare şi
se face cu ajutorul următoarelor utilaje: site cu mişcare rectilinie, site cu
mişcare vibratorie, precurăţitoare, tarar aspirator, separatori
electromagnetici, vibroaspirator, filtre etc.
Separator
Tarar aspirator Separator aspirator
electromagnetic

Filtre
Uscarea - îndepărtarea apei din seminţe cu ajutorul uscătorului rotativ
sau a cicloanelor de uscare.
Principiul de uscare se bazează pe punerea în contact a produsului cu o
fază gazoasă independentă la temperaturi sub punctul de fierbere al
apei. Dispozitiv de evacuare
Uscătorul rotativ din coloana de uscare

Uscătorul cu fascicul tubular

Coloană
de
uscare
 1. Prelucrarea preliminară
Materiile prime oleaginoase se
depozitează pentru a asigura
calitatea corespunzătoare a
semințelor, micșorarea pierderilor și
îmbunătățirea randamentelor de
fabricație, în depozite speciale cum
sunt: silozurile celulare şi magaziile
celulare etajate.

Pentru umplerea şi golirea

celulelor, se folosesc elevatoare
şi transportoare cu racleţi sau
elicoidale.
 1. Prelucrarea preliminară
Silozurile celulare sunt de tip
paralelipipedic şi cilindric din
beton armat, cu capacitatea
cuprinsă între 300 şi 1200 tone.

Magaziile etajate sunt mai

Aspiratorul
neeconomicoase pentru că seminţele
cascadă
se depozitează pe planşee întinse
în straturi cu înălţimi cuprinse între
1,5 – 3,5 m, circulaţia făcându-se
pe verticală prin deschideri în
planşeu sau tubulaturi comunicante.
2. Descojirea seminţelor
Procesul de descojire constă în două faze:
• spargerea cu detaşarea cojii de miez;
• separarea miezului din amestecul rezultat.

Spargerea şi detaşarea se face prin lovire, tăiere, frecare şi strivire.

Utilajul principal se numeşte tobă de spargere şi e format dintr-un
cilindru metalic, cu palete montate pe un rotor.
Spargerea se efectuează după:
– diferenţa de mărime (prin cernere cu site);
– diferenţa de masă volumică (prin aspiraţie cu un curent de aer
ascendent produs de un ventilator).

Procesul se realizează cu separatoare de diferite tipuri.

2. Decojirea seminţelor
Toba de spargere

Separator de coji tip Vulcan

3. Măcinarea materiilor prime oleaginoase
Se face pentru ruperea membranelor şi destrămarea structurii
celulare.
Operaţia se execută cu ajutorul unor mori cu valţuri şi concasoare mari
cu ciocane.
Valţurile sunt utilaje în care mărunţirea are loc trecând materialul
printre cilindrii aflaţi în mişcare de rotaţie.
Valț cu două perechi de cilindri Concasor cu cilindri
4. Prăjirea materialului oleaginos
Este o operaţie de tratament hidrotermic, în decursul unui timp limitat,
cu amestecare continuă, realizându-se înainte de presare, asupra
măcinăturii rezultate de la valţuri şi înainte de extracţie asupra
brochenului rezultat în urma presării.

Procesul de prăjire se realizează în două faze:

– umectarea măcinăturii – prin pulverizarea apei şi injectarea de abur
saturat;
– încălzirea şi uscarea produsului umectat.

Utilajele folosite sunt prăjitoarele cilindrice cu compartimente

multietajate, încălzirea realizându-se prin fundul dublu în care se
introduce abur saturat.
4. Prăjirea materialului oleaginos
Utilaj de prăjire-presare Prăjitoare cu 6 compartimente
5. Presarea materiilor prime
Este o operaţie prin care se separă sub acţiunea unor forţe
exterioare componentul lichid (uleiul) dintr-un amestec lichid-solid
(măcinătura oleaginoasă).

Se realizează cu prese mecanice de mare randament, cu

funcţionare continuă.
Prin procedeul de presare se obţine o separare a uleiului de
aproximativ 80–85%, restul uleiului fiind obţinut prin extracţie cu
dizolvanţi.
Se obţine uleiul brut de presă şi brochenul.

Uleiul brut de presă este supus unor operaţii de purificare,

decantare, filtrare, uscare etc.
5. Presarea materiilor prime

Presă mecanică cu melc

6. Extracţia uleiului din brochen - cu dizolvanţi

Este operația tehnologică de separare, din brochen a unuia dintre

componenți (uleiului) prin solubilizarea într-un solvent / dizolvant.
Proces solid-lichid, în care amestecul ulei-solvent formează miscela.

Extragerea uleiului constă în separarea cu dizolvant într-un vas de

tratament a măcinăturii în una sau mai multe trepte de separare.

Utilajele folosite sunt: extractorul cu bandă, extractorul rotativ cu sită

fixă, extractorul rotativ cu sită rabatabilă şi extractorul continuu.

Dizolvantul cel mai des utilizat este benzina de extracţie.

6. Extracţia uleiului din brochen - cu dizolvanţi

Amestecul rezultat se numeşte miscelă.

Urmează operaţia de recuperare a dizolvantului care se face prin

evaporare în una sau mai multe trepte şi purificarea miscelei prin
decantare, filtrare şi centrifugare.

După extragerea uleiului, în materialul degresat (şrot) mai rămâne o

cantitate mare de dizolvant ce trebuie eliminată.

Procesul e asemănător cu cel al uscării, având loc o evaporare cu

ajutorul căldurii, folosindu-se abur la 180o C (procesul se mai numeşte
desbenzinare).
7. Prelucrarea finală şi depozitarea şrotului furajer

Şroturile conţin un număr mare de substanţe nutritive, uşor asimilate de

organismul animal.

Au loc operaţii tehnologice de măcinare, separare pe fracţiuni şi

granulare.

Depozitarea se face în magazii etajate sau silozuri celulare.

8. Rafinarea / Vinterizarea
Se face în scopul îmbunătăţirii calităţii uleiului, pentru asigurarea
aspectului comercial şi obţinerea unor proprietăţi (culoare, gust,
miros, transparenţă, conservabilitate etc.).

În funcţie de destinaţia şi calitatea uleiului rafinarea cuprinde

operaţii diferite, bazate pe procese fizice şi chimice:

– purificare mecanică (decantare, filtrare, centrifugare);

– desmucilaginare (eliminarea mucilagiilor);
– neutralizare (eliminarea acizilor graşi liberi);
– decolorare (eliminarea pigmenţilor coloranţi);
– dezodorizare.
9. Depozitarea uleiurilor vegetale, ambalare şi transport
La depozitare trebuie să se ţină seama de faptul că acestea sunt
sensibile la influenţa luminii, a aerului şi a umidităţii.
Materialul de construcţie a rezervoarelor cel mai indicat este oţelul
inoxidabil pentru rezervoare mari şi poliester stratificat pentru
rezervoare mici.
Oţelul inoxidabil fiind scump se utilizează împreună cu aluminiul
pentru depozitarea grăsimilor destinate margarinei. Umplerea şi
golirea se face prin conducte dimensionate corespunzător. În interior
se montează o serpentină pentru circulaţia aburului necesar încălzirii
pe timpul iernii.

Uleiurile se transportă şi se livrează ambalate sub diverse forme:

– în ambalaje de desfacere (butelii de sticlă, plastic, cutii metalice);
– în ambalaje de transport (butoaie, bidoane);
– în cisterne de cale ferată şi autocisterne;
– în tancuri – rezervoare speciale destinate transportului naval.
Filtru presă
10. Hidrogenarea uleiurilor vegetale
Este un proces folosit pentru fabricarea margarinei, aici fiind necesară
modificarea temperaturii de topire a gliceridelor din uleiuri.

Această transformare are loc prin adiţia de hidrogen la dublele

legături ale radicalilor acizi graşi nesaturaţi. Adiţia de hidrogen este
posibilă numai în prezenţa catalizatorilor (nichel, paladiu şi platină).

Catalizatorul de nichel este cel mai utilizat, fiind sub formă de bulgări
mici de culoare neagră. Hidrogenul se obţine prin electroliza apei cu
ajutorul unui aparat denumit electrolizor.

Hidrogenarea în atmosferă de hidrogen se realizează într–o instalaţie

compusă din: preîncălzitor, autoclave, filtre–presă, reactoare speciale,
schimbătoare de căldură, rezervoare cu agitator şi pompe.