Sima Maria

X-B

Parfumuri și esențe

Parfumul
Parfumul este un amestec omogen format din esenţe dizolvate în soluţie alcătuită din alcool etilic
şi apă. Industria parfumurilor prosperă prin crearea de parfumuri noi, prin recombinarea
esenţelor natural tradiţionale sau prin obtinearea în laborator a unor compuşi organici folosiţi că
esenţe sau amestecuri de esenţe.
Principalele componente ale parfumurilor sunt:
a) uleiurile eterice sau esentiale, care se obtin din plante sau prin sinteza;
b) moscurile, cu rol in fixarea parfumurilor (ex. ciclopentanona, ciclopentadecanona)
c) alti compusi cu rol in imbunatatirea proprietatilor parfumului
Obținerea parfumului
Obtinerea parfumurilor sintetice se face prin metoda sintezei organice și purificare. În cazul
parfumurilor naturale, procesul este mult mai indelungat si complex, necesitand multe metode de
extragere a compusilor aromatici din materia primă. De obicei, dupa extragere rezulta uleiuri
esentiale, deși pot fi extrase si uleiuri solide, in funcție de câtă ceară conțin. Toate tehnicile de
extracție modifică, mai mult sau mai puțin, mirosul compușilor organici, de obicei datorită
temperaturilor ridicate, a solventilor, ori prin prezența oxigenului in procesul de extracție.

Macerarea este cea mai folosită tehnică pentru extragerea compușilor aromatici in industria
parfumului. Materia primă este scufundată intr-un solvent care poate dizolva compușii aromatici
doriți. Macerarea poate dura de la cateva ore, pana la cateva luni. Această tehnică este de obicei
folosită pentru a extrage compuși care sunt prea volatili pentru distilare, sau care pot fi ușor
afectați de temperatura ridicată. Cei mai folosiți solvenți sunt hexan-ul si eterul dimetil.

Extragerea folosind dioxid de carbon lichid este o tehnică relativ nouă de extragere a compusilor
din materia primă. Datorită temperaturii scăzute și a lipsei reactivității solventului folosit,
compușii extrași folosind această tehnică iși păstrează foarte bine mirosul original.

Extragerea folosind etanol se folosește in cazul în care materia primă are un conținut foarte
scăzut de apă sau este uscată. Dacă etanolul ar fi folosit pentru a extrage compușii din plante
proaspete, care de obicei contin mari cantități de apă, produsul rezultat ar fi foarte diluat.

Distilarea este de obicei folosită pentru extragerea compușilor din plante, cum ar fi floarea de
portocal si trandafirul. Materia primă este supusă unor temperaturi ridicate, iar mai apoi
compușii sunt colectați prin condensarea vaporilor distilați.
Distilarea cu aburi se face prin folosirea apei clocotite pentru a extrage compușii volatili. Vaporii
rezultați condensează, iar mai apoi uleiurile esentiale sunt separate de apă. Apa rămasă incă mai
contine compuși aromatici si este de obicei numită hidrosol, ori distilat herbal, iar in unele cazuri
aceasta este comercializată.

Distilarea uscată se face prin supunerea materiei prime la temperaturi ridicate, însă fără a folosi
apă pe post de solvent. Compușii aromatici sunt eliberați din materia primă, care mai apoi se
contopesc pentru a forma mirosuri distincte. De obicei, această metodă este folosită in cazul unei
materii prime lemnoase, unde un miros cu o senzație usoară de fum este dorit in produsul final.

Fracționarea este folosită pentru a exclude anumiți compusi aromatici din mirosul produsului
finit. Această metodă este mai scumpă, insă este folosită pentru a elimina anumite mirosuri care
ar fi nedorite si de asemnea compoziția produsului final este mai ușor de modificat.

Pentru a extrage compuși aromatici din fructele ce fac parte din familia citricelor, coaja acestora
este stoarsă. Aceste fructe sunt singurele care contin o cantitate suficientă de uleiuri esentiale
pentru ca această metodă să fie profitabilă.

În cazul în care compușii organici nu pot fi extrași folosind distilarea, datorită temperaturilor
ridicate, iar macerarea nu poate fi folosită, atunci se incearcă absorbirea produsului aromatic in
ceară ori uleiuri solide. Folosind alcool etilic, se poate extrage ulei aromatic. Această metodă
este foarte rar folosită, in special datorită costurilor de productie foarte ridicate, dar si datorită
existenței a multor alte metode care pot fi mult mai eficiente.

Implicații asupra sănătății[

În ultimii ani, odată cu dezvoltarea asociațiilor de protecție a consumatorului și odată cu
creșterea interesului legat de calitatea produselor consumate și implicațiile lor asupra sănătații,
au apărut primele critici la adresa parfumului și a produselor parfumate în general.

Acestea se referă în special la faptul că producătorii de parfumuri nu sunt obligați să informeze

cumpărătorii în legătură cu compoziția chimică a parfumurilor. Această reglementare e prevăzută
datorită secretului comercial.

Printre afecțiunile cel mai des întilnite:

 alergia de contact - iritare|iritarea epidermei însoțită de mancărimi și/sau umflături.

Persoanelor cu boli de piele (psoriazis, eczeme) le este recomandat să evite contactul cu
produsele parfumate.
 factori declanșatori ai crizelor de astm - alături de poluare, praf, animale de companie cu
blană și fumul de tigară, se regăsesc si parfumurile si odorizantele
Alte acuze la adresa parfumurilor sunt legate de prezența în compozitia lor a ftalaților, substanțe
chimice controversate în ultimii ani.
Ingredientele din parfumuri, indiferent ca sunt de origine naturală ori sintetică, pot cauza
probleme de sănătate dacă sunt folosite in cantități mari. Alergiile sunt cele mai comune, însă
există ingrediente care sunt documentate ca fiind cauzatoare de cancer. De asemnea, unele
ingrediente sintetice, pot cauza probleme hormonale, sistemul endocrin fiind grav afectat. Multe
chimicale prezente in parfumuri, de obicei cele sintetice, sunt cunoscute ca fiind toxice, unele
dintre ele fiind folosite si la spray-urile impotriva insectelor. Unii compusi din parfumurile
sintetice au fost detectați în grăsimea umană, dar si in laptele femeilor ce alăptează.

Familii olfactive
Parfumurile pot fi grupate în diferite familii olfactice, pe teme sau acorduri, ale acestor
parfumuri.

 Florale: Parfumuri care sunt dominate de esența unei sau mai multor flori. Când se
utilizează o singură floare parfumurile se numesc soliflore (ca de exemplu parfumul
Diorissimo al lui Christian Dior pe bază de lăcrămioare).
 Chypre: Parfumuri produse pe un amestec de bergamote, mușchi de stejar, patchiouli, și
labdanum. Această familie de parfumuri și-a căpătat denumirea de la parfumul cu același
nume creat de François Coty.
 Aldehidice: Parfumuri care incorporează o familie de substanțe chimice cunoscute sub
numele de aldehide. Chanel No 5 creat de Ernest Beaux în 1921 a fost primul parfum
aldehidic. Alte parfumuri aldehidice sunt Je Reviens și Arpège. Caracteristica
parfumurilor aldehidice o constituie nota lor "picantă" produsă de substanțe ca Aldehida
C12 MNA.
 Fougère (Ferigă): Parfumuri cu o bază de lavandă, cumarin și mușchi de stejar. Această
familie este numită după parfumul Fougère Royale produs de Houbigant, primul care a
utilizat această bază. Multe parfumuri masculine fac parte din această familie, care este
caracterizată prin mirosuri erbacee sau lemnoase.
 Piele: O familie de parfumuri care combină esențe de miere, tutun, lemn, și gudron de
lemn, cu un miros care se aseamănă cu cel de piele.
 Lemnoase: Parfumuri în care domină esențele lemnoase, în mod tipic de lemn de santal
sau de cedru. Paciuli, cu mirosul său de camfor este utilizat frecvent în aceste parfumuri.
 Orientale or ambru: O clasă răspândită de parfumuri combină esența de vanilie sau alte
esențe de natură animală cu esențe florale sau lemnoase. Parfumul mai poate conține
uleiuri de camfor și rășini.
 Citrice: O familie veche de parfumuri care, până de curând, consta în special din ape de
colonie "răcoritoare" datorită tenacității reduse a esențelor citrice. Producerea de noi
compuși aromatici a permis crearea unor parfumuri care utilizează cu precădere esențe
citrice.
Esențele
Pentru a fi mirosită o substanţă trebuie să fie volatilă şi solubilă în apă; ea ajunge mai întâi la
organul mirosului, nasul (unde se dizolva în mucoasa nazală) şi apoi la receptorii olfactivi. lipsa
de miros se explică În unele cazuri prin faptul că unele molecule, insolubile În apă, nu ajung la
aceşti receptori. Moleculele care generează senzaţia de miros plăcut se numesc generic esenţe;
ele activează semnale olfactive la nivelul sistemului responsabil de producerea emoţiei. Aşa se
explică faptul că esenţele volatile sunt folosite încă din antichitate pentru efectul lor terapeutic şi
sunt folosite şi astăzi în proceduri de aromoterapie.

Esenţele se extrag prin antrenare cu vapori, macerare la cald sau extracţie cu solvenţi , din
diferite părţi ale plantelor.
O singură esenţă sau amestecuri de esenţe se păstrează dizolvate într-un solvent organic cu care
formează o soluţie omogenă cu aspect uleios.

Se comercializează sub numele de uleiuri esențiale. Unele dintre ele sunt folosite la fabricarea
parfumurilor utilizate în cosmetică , iar altele în industria alimentară . Parfumul este un amestec
omogen format din esenţe dizolvate în soluţie alcătuită din alcool etilic şi apă. Industria
parfumurilor prosperă prin crearea de parfumuri noi, prin recombinarea esenţelor naturale
tradiţionale sau prin obţinerea în laborator a unor compuşi organici folosiţi ca esenţe sau
amestecuri de esenţe .

Esenţele sunt compuşi organici care au În moleculă legături duble, cicluri aromatice, grupe
funcţionale de tip: alcool, aldehidă
, cetonă, eter, ester sau cicluri care conţin atomi de carbon şi unul sau mai mulţi heteroatomi (N
şi O).

Bibliografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Parfum

https://chemistrywork.wordpress.com/2012/05/08/esente-arome-si-parfumuri/