Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara

Facultatea de Agricultură, Departamentul IFR

Resurse de sol
Zona Timis, Timisoara

Pop Bădeu Bogdan Ioan

Anul II IFR Agricultura
 Solul se defineşte ca fiind stratul de la suprafaţa
litosferei, afânat şi poros, care s-a format prin
transformarea unor roci şi materiale organice, sub
acţiunea conjugată a factorilor fizici, chimici şi
biologici în zona de contact a 4 atmosferei cu
litosfera.
Învelisul de sol din zona Timisoara este de o mare
diversitate, numeroasele tipuri si subtipuri
incadrandu-se in clasele: cernisoluri, luvisoluri,
argiluvisoluri, cambisoluri, hidrisoluri, pelisoluri,
vertisoluri si protisoluri.
Capacitatea generala de sustinere a productiei
agricole este mijlocie, ca urmare a ponderii ridicate
a unor tipuri de soluri cu fertilitate naturala scazuta
ori afectate de umezeala in exces (entricambosoluri,
gleiosoluri, stagnosoluri, vertisoluri, etc),
compensata insa de prezenta cernoziomurilor si a
preluvosolurilor molice, cu pondere notabila in
arealul comunelor Sacalaz, Dumbravita si
Sanmihaiu Roman.
Pe ansamblul Campiei Banatului insa, dominante
sunt solurile cu fertilitate ridicata (cernoziomuri,
calcarice cambice si argice, preluvosoluri molice,
etc), fara limitari semnificative in exploatare,
constituindu-se astfel intr-o importanta resursa
naturala pentru dezvoltarea productiei agricole
intensive.
Tipurile de sol specifice judeţului Timiş, în funcţie
de unitatea de relief, sunt:
• şes, câmpie joasă, câmpie înaltă - cernoziomuri,
cernoziomuri levigate, soluri aluviale, lăcovişti,
soluri sărăturate;
• coline şi dealuri - soluri brune argiloase, brune
podzolice şi podzoluri argilo-iluviale;
• munţi - soluri brune acide, podzoluri, soluri
schelete
Condițiile climatice, de umiditate, de rocă și de
relief au contribuit la diversitatea tipurilor de soluri
ce aparțin mai multor clase. Astfel că, în arealul
orasului Timisoara predomină Eutricambisolurile pe
depozite fluviatile și fluvio-lacustre recente.
Următoarele, ca și suprafață ocupată, sunt
Eutricambosolurile gleizate pe depozite fluviatile și
fluvio-lacustre recente, fiind urmate de Aluvisoluri
(inclusiv protosoluri aluviale), frecvent gleizate. Pe
suprafețe mai reduse sunt întâlnite Gleisolurile pe
depozite fluviatile și fluvio-lacustre recente și
Cernoziomurile cambice freatic-umede.
 Toate aceste caracteristici pedologice
reliefează gradul diferențiat de fertilitate
agricolă, prezentând un pH slab acid (având
valori cuprinse între 5,8 și 7), deși materialul
parental acid provenit din zonele montane în
urma precipitațiilor și îngrășămintele chimice
utilizate poate conduce la acidifierea solului,
afectând astfel plantele. Însă, lipsa sării din sol
și conținutul de humus la o adâncime de chiar
25- 50 cm impun o fertilitate crescută.
Problema fertilității solului se pune, însă, la
Aluvisolurile puternic vulnerabile la metale
grele și mai puțin la cernoziomurile și
gleiosolurile care prezintă o vulnerabilitate
scăzută. De asemenea, în aceeași situație poate
fi încadrată problema solurilor poluate prin
excavări la zi.
Bibliografie:
• Curs Pedologie Anul 1 Sem 2
• https://www.timisoreni.ro/despre/timisoara_solurile_si_resursele_de_subsol/
• https://www.adrvest.ro/attach_files/Regiunea%20Vest%20-
%20Cadru%20natural%20versiunea%202014.pdf

Multumesc pentru atenție