Zonele biogeografice

ale Romaniei
MOLDOVEANU MONICA
12H
Vegetatia

 Vegetația României este pe cât de variată, pe atât de bogată în specii. Această

varietate este legată de mai mulți factori și anume: așezarea geografică, relieful și
clima. Pe lângă acești factori, și omul contribuie, în mare măsură, la îmbogățirea
ei în specii.
 Așezarea geografică a țării pe continent explică varietatea vegetației. În flora
României se întâlnesc plante originare atât din Europa Centrală și Răsăriteană, cât
și altele care provin din ținuturile mediteranene sau chiar din regiunile nordice.
 Relieful provoacă o schimbare a condițiilor climatice, în raport cu înălțimea. În
acest caz și felul vegetației se schimbă pe măsură ce crește altitudinea, începând
din câmpii până în vârful munților.
Fauna

 Fauna României este una din cele mai bogate și variate din Europa, conținând
specii rare sau chiar unice pe continent. În România trăiesc 732 specii și subspecii
de vertebrate și numeroase (câteva mii) specii de nevertebrate. Vertebratele sunt
reprezentate în fauna României prin: ciclostomi (4 specii), pești (184 specii și
subspecii), amfibieni (20 specii și subspecii), reptile (31 specii și subspecii),
păsări (382 specii și subspecii) și mamifere (110 specii și subspecii). Printre
mamifere una este în pericol iminent de extincție (foca călugăr), una în pericol
(nurca),13 vulnerabile și 4 amenințate.
Regiunea Continentala

 Această regiune este cea mai răspândită dintre toate, cuprinzând 53% din
suprafața țării. Este zona care conectează celelalte regiuni, împărțind cu acestea
multe dintre speciile de plante și animale. De la peisajele colinare cu păduri
întinse de foioase ce se întrepătrund cu fânețe și pășuni, până la zone umede și
păduri de luncă, această regiune abundă în diversitate floristică, faunistică și
peisagistică.
 Dunărea, fluviul care străbate cele mai multe granițe din lume, delimitează în
România zona de sud a acestei regiuni și formează la intrarea în țară Parcul
Natural Porțile de Fier, un loc spectaculos în care fluviul întâlnește Carpații. Tot în
această regiune se găsește și Domogled - Valea Cernei, cel mai mare parc național
de la noi.
Regiunea Alpina

 Această regiune ocupă 23% din suprafața țării și cuprinde zona alpină a Munților
Carpați, depresiunile intramontane și dealurile înalte din jur. 146 de lacuri glaciare
se găsesc aici, Lacul Bucura din Parcul Național Retezat fiind cel mai mare dintre
ele. Carpații sunt locul de unde izvorăsc toate râurile principale ale țării, iar apa
sculptează în cursul ei numeroase chei, peșteri și formațiuni carstice
impresionante, în special în Parcul Natural Apuseni. Cele mai multe parcuri
naturale și naționale se găsesc în regiunea alpină.

 Regiunea biogeografică alpină cuprinde și unul dintre cele mai valoroase habitate
ale țării – pădurile virgine. Acestea, alături de alte habitate forestiere, adăpostesc
cea mai mare populație de carnivore mari (urs, lup și râs) din Europa.
Solurile din zona de campie si deal

 In zonele de campie predomina cernisolurile, in timp ce in zona de deal vom

intalni luvisolurile. Cel mai bun exemplu este dat de Campia Romana, unde
intalnim preponderent cernoziomuri, soluri foarte fertile, caracterizate prin
culoarea inchisa si care se formeaza sub vegetatia ierboasa.
 Din punct de vedere agricol, cernoziomurile sunt unele dintre cele mai productive
tipuri de sol, iar aplicarea de ingrasaminte naturale reprezinta o masura suficienta
pentru a asigura o recolta de calitate.
 Desigur, si in cazul unor astfel de soluri exista dezavantaje. In ciuda continutului
bogat de nutrienti, pozitia geografica a acestor soluri nu este intotdeauna una
propice aprovizionarii cu apa, asa ca, de multe ori, lipsa unei infrastructuri de
irigatii bine pusa la punct si lipsa interventiei umane in ceea ce priveste irigarea,
pot compromite o recolta, din cauza predispozitiei la seceta din aceste regiuni.
Solurile din zonele montane
1/2
 La altitudini de peste 1.000 – 1.200 de metri, intalnim solurile montane, care se
caracterizeaza printr-o structura dura si sunt formate in principal din granit si
sisturi cristaline, avand un caracter erozional ridicat.
 Din cauza compozitiei lor, aceste soluri sunt si cele mai dificil de cultivat, iar
pentru a le aduce intr-o stare optima agriculturii, sunt necesare anumite lucrari
specifice, cu caracter antierozional, dar si introducerea de nutrienti. Cu toate ca, in
cazul solurilor montane, aducerea lor intr-o stare care va garanta productivitatea
agricola necesita un efort mai mare, multi cultivatori aleg urmeze principiul de
minimalism japonez, in care “mai putin este mai mult”, si sa infiinteze culturi pe
suprafete mai mici, bine ingrijite, insa care sa compenzeze prin calitatea ridicata a
recoltei.
Solurile din zonele montane
2/2
 Indiferent de tipul de sol pe care vrei sa infiintezi o cultura agricola, este mereu
necesar sa iei in calcul particularitatile parcelei tale, si sa intreprinzi masuri
specifice, prin care sa determini atat tipul solului si gradul de nutrienti prezent in
acesta.
 Pentru ca, atat carenta de nutrienti dintr-un sol ce se doreste cultivat, cat si
suprafertilizarea, reprezinta factori care pot pune in pericol productivitatea unei
culturi agricole, este necesar sa prelevezi mostre de sol, inainte de inceperea
lucrarilor agricole, pentru a cunoaste cu exactitate atat cantitatea de nutrienti de
care solul are nevoie, cat si tipurile de culturi care vor performa cel mai bine in
acel sol.
Bibliografie

 https://www.stiriagricole.ro/ce-tipuri-de-soluri-sunt-in-romania-in-functie-de-for
mele-de-relief-63881.html
 https://romaniasalbatica.ro/ro/articole/regiunile-biogeografice