Vegetatia-Fauna-

Solurile Romaniei
Surugiu Mihai 12H
Vegetația

 Vegetația reprezintă totalitatea formatiunilor de plante

 eterogene ca origine geografică și cu înrudiri diverse, dar
grupate împreună de necesitățile de trai în unități de viață
numite fitocenoze și asociații. Vegetația este o asamblare a
speciilor de plante și a acoperirii pe care o oferă.[1] Tipul de
vegetație este definit de speciile dominante caracteristice sau
de un aspect comun al asamblării, cum ar fi o gamă de
elevații sau o comunitate de mediu.
Se deosebesc patru tipuri principale de
vegetație:
 tipul de arbori-arbuști;
 tipul ierbos;
 tipul de pustiu;
 tipul rătăcitor dincare fac parte fitocenozele din 
plancton și din sol.
Fauna

 Fauna României este una din cele mai bogate și variate din Europa,

conținând specii rare sau chiar unice pe continent. În România
trăiesc 732 specii și subspecii de vertebrate și numeroase (câteva
mii) specii de nevertebrate. Vertebratele sunt reprezentate în fauna
României prin: ciclostomi (4 specii), pești (184 specii și subspecii), 
amfibieni (20 specii și subspecii), reptile (31 specii și subspecii), 
păsări (382 specii și subspecii) și mamifere (110 specii și
subspecii). Printre mamifere una este în pericol iminent de extincție
(foca călugăr), una în pericol (nurca), 13 vulnerabile și 4 amenințate.
Urs brun din Munții Carpați
 Mamiferele din zona de stepă sunt reprezentate în special de 
rozătoare: popândău, hârciog, șoarece de câmp, iepure de câmp, 
dihor, bizam și orbete. Printre păsările găsite în această zonă se
numără dropia, prepelița, pitpalacul, graurul, ciocârlia, 
eretele alb, sticletele și mierla. Reptilele cel mai des întâlnite
sunt gușterul și broasca țestoasă, iar fauna acvatică este
reprezentată de crap, clean, caras și șalău.
Solurile României

 Solurile României sunt repartizate pe zone
ca urmare a faptului ca atât clima cât și vegetația sun
tdispuse în zone mari, suprapuse peste cele de relief
. Deosebim astfel patru mari zone
de soluri: soluri de stepă,
de silvostepă, soluri de pădure și soluri alpine. Răspâ
ndirea lor coincide în cea mai mare parte
cu zonele de vegetație.
 1 Zona solurilor de stepă cuprinde cele mai fertile soluri de la noi, numite cernoziomuri, cu
diverse varietăți: cernoziom negru propriu-
zis, castaniu și ciocolatiu. Aceste soluri se întâlnesc în Câmpia de
Vest, Câmpia Română, în Podișul Moldovei (Câmpia Jijiei), Câmpia Transilvaniei și Dobrogea.
 ●În aceste regiuni se cultivă multe plante: grâu, porumb, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui ș.a.
 ●2. Zona solurilor de silvostepă este formată din așa-
numitele cernoziomuri spălate (levigate). Și acestesoluri au fertilitate ridicată. Ele au răspândirea mai mar
e în Dobrogea, Bărăgan, sudul Câmpiei Române șiîn sudul Moldovei.
 ●Toate aceste tipuri de soluri din zonele de stepă și silvostepă se numesc molisoluri.
 ●3. Zona solurilor de pădure este cea mai întinsă și cuprinde munții, dealurile și chiar o parte
din câmpii. Dintre varietățile de soluri ale acestei zone, deosebim solurile brun-
roșcate de pădure (argiluvisoluri), care se găsesc în etajul stejarului. Ele sunt destul de
fertile, bune în special pentru culturile de pomifructiferi și viță-de-vie. În etajul pădurilor de
fag apar solurile brune de pădure (cambisoluri), mai puținfertile, deoarece sunt mai sărace în substanțe hră
nitoare. Ele sunt indicate pentru culturile de pomifructiferi.
 Foarte răspândite în pădurile României, dar mai ales în cele de
fag și rășinoase, sunt solurilepodzolice (spodosoluri). Acestea sunt puțin fertile, dar prin adăugarea 
de îngrășăminte pot da recolte bune.
 ●4. Zona solurilor alpine se întâlnește în cuprinsul pajiștilor alpine, în munții înalți. Ele sunt prieln
ice pentruculturile agricole.
 ●5. Pe lângă solurile amintite mai sus există și altele, cu
o răspândire mai limitată. Astfel sunt solurilesărăturoase (în Câmpia Română, în Câmpia de
Vest, Câmpia Transilvaniei, Câmpia Jijiei, pe țărmul MăriiNegre etc.), apoi solurile nisipoase (în sud
ul Olteniei) și solurile aluvionare de luncă. Cele sărăturoase șinisipoase au un
grad mai scăzut de fertilutate. Ele sunt în bună măsură valorificate astăzi, prin măsuriagrotehnice s
peciale. Cele aluvionare de luncă sunt foarte indicate pentru culturi de cereale și în special pentru 
culturile de legume și zarzavaturi
