UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

INFIINTAREA UNEI PLANTATII

DE PRUN IN ZONA LOC.
SMARDIOASA ALEXANDRIA

Student: Ristache Stefan

Cultura prunului in Romania

In Romania productiile obtinute in anii de inceput ai secolului nostru au fost insemnate si
anume: 468 mii tone in anul 1925; 554 mii tone in 1927; 289 mii tone in 1930. Dupa suprafata
ocupata cu prun si dupa productia realizata, tara noastra s-a situat mult timp pe locul II in Europa
dupa ex Iugoslavia. Cum se stie, al doilea razboi mondial a lasat rani adanci si in cultura
prunului, mai ales ca el reprezenta specia dominanta. Astfel, in anii 1940-1945 s-au pierdut circa
22 milioane de pruni.
Productiile au scazut astfel: in anul 1946 s-au produs 244 mii tone; in 1948 s-au produs
158 mii tone prune; in 1951 s-au produs 130 mii tone.
Productiile de fructe au crescut inregistrandu-se 9620 mii tone in anul 1969; 835 mii
tone in anul 1984; 873 mii tone in 1985; 765 mii tone in 1989; dupa care productia a scazut in
anul 1991 la 419 mii tone; in 1992 la 347 mii tone; 252 mii tone in anul 1996.
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

Cerintele fata de clima si sol:

Prunul are cerinte mijlocii. Necesarul de temperatura

activa penru declansarea infloritului cu localitatea si soiul. Acest necesar este cuprins intre
2I7°C si 253·C, iar pina la maturarea fructelor necesarul de temperatura active oscileaza intre
2101·C si 3 045°C.
Rezistenta la ger a prunului variaza cu soiurile si cu mersul temperaturii iarna.
Partea aeriana a prunului rezista pina la -36 .. -38·C, iar la soiurile provenite din Pr. ussuriensis,
Pr . nigra si Pr. Americana pina la -50 C. Rezistenta la ger a mugurilor floriferi este buna pina la
-40 C la soiurile provenite din Pr. americana si pina la -31°C la soiurile europene.
Mai sensibile la ger sint soiurile Bosniace si Grand Duc; scoarta este sensibila la arsurile
de iarna la soiurileTuleu gras, Bosniace, Timpurie Rivers 1 Grand Duc, Arton, Victoria.

Condiții climatice
Teritoriul studiat, aparţine bazinului hidrografic al judetului Alexandria, încadrat într-un
climat continental. Zona fiind foarte diversificată în ce priveşte relieful, categoric şi condiţiile
climatice diferă.
Astfel, în partea sudică a bazinului zonă ce corespunde morfologic colinelor piemontane
iar geobotanic silvostepei, prezintă un climat de câmpie cu efect de fohn. Partea centrală, ce
cuprinde Subcarpaţii propriuzişi, se încadrează în sectorul cu climă continentală.
De asemenea, condiţiile de climă şi în mod deosebit regimul precipitaţiilor prezintă
importanţă pentru zonele cu terenuri situate în pantă deoarece volumul scurgerilor şi eroziunea
solului depind în mare parte de repartiţia acestora şi de caracterul lor torenţial, motiv pentru care
cunoaşterea regimului pluviometric şi caracteristicile acestuia sunt foarte importante în stabilirea
măsurilor de combatere a eroziunii solului.
Datele climatice sunt furnizate de la Staţionarul pentru Controlul Eroziunii Solului
Aldeni-Buzău, care este amplasat în perimetrul zonei studiate, zonă ce se caracterizează printr-un
climat temperat colinar, cu ierni blânde şi veri moderat calde.
Regimul termic este specific zonei colinare forestiere, cu temperatura medie anuală de
9,80C, cu ierni moderat friguroase, dar cu scăderi bruşte de temperatură şi staţionarea aerului rece
în zonele depresionare, pe Valea Slănicului fiind frecvenţi curenţii de aer rece din N-NE.
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

Temperatura solului este influenţată de condiţiile fizico-geografice din zonă (gradul de

insolaţie, însuşirile solului, expoziţia terenului, altitudine, gradul de acoperire cu vegetaţie, etc.).
În prima parte a perioadei de vegetaţie, temperaturile fiind mai scăzute (sub 10 0C) influenţează
negativ în mod deosebit momentul înfiinţării culturilor şi răsărirea plantelor.
Pentru cunoaşterea precipitaţiilor din zona colinară a judeţului Buzău şi a regimului de
torenţialitate al acestora, la Staţionarul pentru Controlul Eroziunii Solului Aldeni, au fost
înregistrate, în perioada de cercetare 1967-2020, precipitaţiile din perioada de vegetaţie (aprilie-
septembrie) şi ploile torenţiale căzute. Precipitațiile medii anuale pentru zona studiată, se
încadrează între 550-650 mm.
În zona studiată, cele mai frecvente vânturi bat pe două direcţii şi anume: pe direcţia
nord-est (Crivăţul) şi sud-vest. Intensitatea cea mai mare a vânturilor pe parcursul unui an se
înregistrează în lunile decembrie-martie.

2.4. Hidrografia si hidrologia

Din punct de vedere morfologic, bazinul hidrografic Slănic este caracterizat printr-un
relief foarte frământat (o asociere de dealuri şi depresiuni), determinând crearea şi separarea mai
multor subbazine hidrografice care condiţionează la rândul lor dezvoltarea reţelei hidrografice.
Datorită acestui aspect, reţeaua hidrografică are un caracter torenţial; dintre apele captate în acest
bazin hidrografic, numai pârâul Slănic are un curs permanent cu variaţii sezoniere ale debitului.
Pârâul Slănic, izvorăşte din flişul paleogen de la altitudinea de 1160 m trecând apoi prin
depresiunile Lopătari şi Vintilă Vodă, de unde preia din zona depozitelor salifere, apele unui
număr mare de izvoare cu ape cloruro-sodice.
În ce priveşte hidrogeologia bazinului hidrografic Slănic, se poate remarca existenţa unor
complexe acvifere, după cum urmează:
- complexul depozitelor Paleogene, in care sunt prezente gresii cu intercalaţii marno-
argiloase fără a favoriza cantonarea unor nivele de apă freatică semnificativă;
- complexul depozitelor Neogene, format dintr-o succesiune de argile, marne, gresii,
stratificaţii de nisipuri ceea ce denotă nivele freatice cu debit redus;
- complexul depozitelor Cuaternare, constituit predominant din nisipuri şi pietrişuri în
care cantonează o mare cantitate de apă;
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

În general pânza de apă freatică se găseşte la 20-25 m însă se poate menţiona existenţa
unor niveluri freatice suspendate, localizate în special în lunca Slănicului la adâncimi cuprinse
între 10-20 m.

2.5. Vegetația
În ce priveşte compoziţia floristică, acest bazin hidrografic a fost mai puţin studiat, deşi
în zonă se întâlnesc aproximativ 1000 specii de plante.
Teritoriul fiind destul de neomogen, dezvoltă o vegetaţie foarte diferită reprezentată prin
specii lemnoase şi ierboase. O mare parte a teritoriului studiat a fost ocupat cu păduri de stejar,
gorun şi fag mărturie a acestui fapt o constituie numeroasele pâlcuri de păduri din structura
cărora încă sunt prezente exemplare de peste 200 de ani (V. Ciocârlan, 1968).
De-a lungul timpului au fost făcute defrişări masive, în perioade diferite, prima în a doua
jumătate a sec. XVIII-lea (V. Tufescu, 1966) urmată de cea din a doua jumătate a sec. XIX-lea,
când suprafeţe întinse de păduri şi păşuni au fost transformate în suprafeţe arabile.
Locul primordial este ocupat de Botriochloa ischaeum, a cărei abundenţă oscilează între
37,5 - 62,5 % fiind principala resursă furajeră a acestor fitocenoze. Printre asociaţiile de
Graminee apar speciile Calamagrostis epigeios, Phragmites australis, care marchează
alunecările de teren ce se produc în unele puncte ale teritoriului.
Speciile de leguminoase sunt destul de rare, însă, în zona fâneţelor, acestea sunt mai bine
reprezentate şi anume de: Onobrychis viciifolia, Medicago falcata, Doricnium pentaphyllum,
care măresc valoarea furajeră a acestora în special în jumătatea inferioară a versanţilor.
Diversitatea de specii este completată şi de alte specii lipsite de valoare furajeră (Eryngium
campestre, Achillea setacea) sau chiar toxice (Euphorbia sequeriana, Adonis vernalis).
Zona studiată aparține bazinului hidrografic Valea cu Drum, unde este amplasat câmpul
experimental din cadrul Staţionarului pentru Controlul Eroziunii Solului. Zona studiată fiind
încadrată în acelaşi perimetru, vegetaţia spontană şi cea cultivată este reprezentată de specii
întâlnite în toate cele şase bazine hidrografice, cu mici diferenţe funcţie de sol, expoziţie,
folosinţa actuală sau anterioară.
Vegetaţia ierboasă este reprezentată de două asociaţii reprezentative: Botriochloa
ischaemum şi Festucetum valesiacae. Asociaţia B. ischaemum este dominantă ocupând treimea
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

inferioară şi zona mediană a versantului, însă este prezentă şi în treimea superioară a acestuia,
dominantă fiind Festuca valesiaca.
Suprafeţele ocupate de aceste asociaţii sunt utilizate în prezent ca păşuni, anterior fiind
utilizate ca plantaţii viticole sau pomicole, acum abandonate.

2.6. Învelișul de sol

Ca urmare a diversităţii factorilor pedogenetici de rocă, relief, climă şi vegetaţie precum
şi a interacţiunii acestora în B.h. al Slănicului s-au format mai multe tipuri de soluri. Condiţiile
naturale ale mediului, din fiecare sector al bazinului hidrografic au determinat formarea solurilor
zonale, iar ca o consecinţă a condiţiilor locale s-au diferenţiat soluri intrazonale.
Dintre solurile zonale, cernoziomurile argice, deţin ponderea cea mai mare, în special în
partea inferioară a bazinului, între Săpoca şi Beceni, unde sunt situate cele mai mari suprafeţe de
teren cu folosinţă agricolă.
În treimea medie a bazinului (în amonte de Beceni până la Lopătari) s-au format:
preluvosol tipic, preluvosol roşcat, luvosol tipic şi luvosol-roşcat.

Pregatirea terenului
Pregatirea terenului pentru infiintarea plantatiei de prun, se face conform regulilor
generale. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se
pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de
infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene. Daca parcela este puternic infestata cu
buruieni, se pot aplica erbicide.

Plantarea
Perioada optima de plantare este toamna, dupa caderea frunzelor, pana la inghetarea
solului. De asemenea, se poate planta si in ferestrele iernii, daca solul nu este inghetat, insa,
pentru a nu afecta sistemul radicular, temperatura nu trebuie sa scada sub 2-3°C .
Materialul saditor de prun se va procura doar din pepiniere sau statiuni pomicole
autorizate. Este indicat ca la stabilirea distantelor de plantaresa se tina cont de vigoarea pomilor.
In general, distantele de plantare nu trebuiesa fie mai mici de 4-5 m intre randurisi 3-4 m intre
pomi pe rand, ajungand chiar la 6 m intre randuri la soiurile viguroase.
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

Puietul se planteaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si

orientat spre nord
Dupa ce radacinile au fost acoperite cu 10 cm de sol, se excuta prima tasare (de la
margine spre centru). La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul.
Dupa plantare sapati solul din jurul pomului si udati din abundenta.
Repetati udarea ori de cate ori este nevoie. Langa puiet se introduce un tutore (taurs),
pentru sustinere suplimentara. Inainte de iernare, in jurul pomilor se face un musuroi. de 30-40
cm. Acesta protejeaza radacinile de inghet. Dupa plantate, puietii se scurteaza la inaltimea de 80
cm. Puietul poate fi invelit cu materiale de protective impotriva rozatoarelor.

Lucrarile de intretinere
In primavara, se desfac materialele de protectie din jurul pomilor si se asigura necesarul de
apa. In cazul livezilor tinere, irigarea este indispensabila. In jurul pomilor, solul se sapa
superficial sau se poate acoperi cu resturi vegetale (mulcire).
Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva
apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.
Taierile: Pentru formarea si intretinerea coroanei, marul trebuie taiat anual. In
principal, taierile trebuie sa asigure:
 Normarea incarcaturii de rod;
 Asigurarea patrunderii luminii la toate componentele coroanei;
 Stimularea cresterii coroanei in lateral;
 Evitarea intre patrunderii ramurilor pomilor vecini;
Primavara, se vor eliminatoti lastarii de pe tulpina pana la inaltimea de 60 cm. In partea
superioara a pomului (60-80 cm) se vor lasa trei lastari dispusi uniform pe axul central. In al
doilea an de livada, (primavara)  cei trei lastari alesi se vor scurta la 30-40 cm. Axul central se
vascurta, astfel incat sa fie mai lung cu 20-30 cm, decat lastarii laterali. In cea de-a treia
primavara, cele trei ramuri principale se scurteaza la 70 cm.
Axul central se taie deasupra unui mugure de rod orientat catre exterior, astfel incat sa fie
cu 25 cm mai inalt decat ramurile principale. Lastarii crescuti pe axul central si pe ramurile
principale se scuteaza la 15-20 cm (4-5 muguri).
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

 In varful fiecarei ramuri se vor forma 4-5 lastari puternici. La fiecare ramura se aleg doi
lastari de prelungire. Acestia trebuie sa fie orientate spre exterior si sa nu se intersecteze.
Ceilalti lastari se scurteaza la 4-5 muguri. Toate cresterile de pe ramuri se suprima. Pe
axul central se vor alege 3-4 lastari ce vor forma al doilea etaj al coroanei. Acestia trebuie
sa fie la 70 cm distanta de primul etaj. In al patrulea an lastarii de prelungirea lesi, se
scurteaza la 50-60 cm. Ramurile alese prentru formarea celui de-al doilea etaj se
scurteaza la 60-70 cm. Axul central se taie la 25 cm deasupra celui de-al doilea etaj al
coroanei. Toate ramurile ce se intersecteaza, se umbresc reciproc sau cresc in interiorul
coroanei se elimina. Coroana trebuie sa fie cat mai aproape de trunchi si sa aiba o forma
triunghiulara. Astfel, radiatia solara este folosita la maxim.

In timpul verii (iulie-august) se pot efectua taierile in verde.

 Acestea pierderea sevei elaborate, deoarece nu permit formarea unor ramuri care ar
trebui inlaturate in perioada de repaus. Taierile in verde, reduc fotosinteza. Astfel, pomi vor avea
o crestere incetinita si vor fi mai usor de intretinut. Varfurile lastarilor tineri se elimina.
Acesta operatiune determina dezvoltarea mugurilor situati sub locul de taiere.
Tot in aceasta perioada se realizeaza si suprimarea lastarilor. Operatiunea consta in
taierea de la baza a lastarilor crescuti in pozitii necorespunzatoare. Toate taierile se executa la un
unghi de 45 grade, iar ranile mai mari de 2 cm se vor acoperi cu mastic. Astfel, apa se va scurge
usor de pe rana.
Pentru a dirija cresterea si fructificarea pomilor se pot realiza o serie de operatiuni ce
sunt grupate sub titlul: schimbarea pozitiei ramurilor. Acestea sunt reprezentate de :Dresarea
ramurilor, Inclinarea ramurilor si Arcuirea ramurilor.
 Dresarea ramurilor: reprezinta schimbarea pozitiei naturale a ramurilor, in sensul
aproprierii de verticala. Aceasta determina cresterea si fortificarea ramurii respective.
Aceasta peratiune se realizeaza cu precadere in faza de maturitate a pomilor. In aceasta
faza cresterile vegetative lipsesc, iar acesta operatiune duce la intinerirea coroanei;
 Inclinarea ramurilor: consta in schimbarea pozitiei ramurilor, in sensul aproprierii de
orizontala. Aceasta operatiune determina cresterea mugurilor de rod pe ramura si duce la
aerisirea coroanei. Ramurile pot fi inclinate sub orizontala pentru a se obtine o rodirea
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

bundenta. Aceasta operatiune se practica in faza de tinerete a pomilor, cand cresterile

vegetative sunt predominante.
 Arcuirea ramurilor: prin aceasta schimbare de pozitie, partea bazala ramane
ascendenta, iar partea terminal este inclinata sub orizontala (descent). Aceasta operatiune
determina atat cresterea a ramurei, cat si garnisirea ei. Pomi carora li s-a aplicat arcuirea
incep sa rodeasca mai devreme cu 2-3 ani.
Cu acelasi scop, se pot efectua o serie de operatiuni tehnice secundare. Acestea au o utilizare mai
restransa, decat taierea sau schimbarea pozitiei ramurilor.
 Incizia transversala: intreruperea vaselor liberiene printr-o taietura fina cu o lama
ascutita. Taietura se face deasupra unui mugure.
 Incizia longitudinala: Se executa o taietura fina pe lungimea trunchiului. Aceasta
operatiune ajuta la cresterea in grosime a trunchiului.
 Torsionarea: consta in rasucirea unei ramuri sau o unor lastari.
Aceastaoperatiunestimuleazafructificarea.
 Frangerea ramurilor: Se practica in cazul ramurilor care au o orientare neprotrivita.
Fructificarea apare rapid pe ramurile frante.

Intervalul dintre randurile de pomi se mentine curat. 

Inlocui cu 300 kg ingrasamant complex NPK. Dupa fertilizare, solul se lucreaza la
adancimea de 20-30 cm. Pomii reactioneaza bine la ingrasamintele foliare.

Irigarea este in livezile tinere si in zonele cu deficit de precipitatii. 

Cele mai bune rezultate se obtin prin udarea prin picurare. Astfel, se reduce aparitia
bolilor foliare. Irigarea se face ori de cate ori este nevoie. Se recomanda utilizarea de 400 metri
cubi/ha/ udare.
Rarirea fructelor este o operatiune in cazul marului. Lucrarea are ca scop imbunatirea
productiei atat calitativ, dar si cantitativ. Aceasta operatiune elibereaza tensiunea acumulata in
ramuri, datorata greutatii fructelor, asigura aerisirea pomului, iar fructele ajung la caracteristicile
soiului (marime, culoare, gust). Momentul optim pentru realizarea acestei operatiuni este la 40
zile de inflorit. Intre ele se asigura o distanta de 10 cm. Se vor pastra fructele sanatoate,
pozitionate in bataia soarelui. Se elimina toate fructele deformate, bolnave sau slab dezvoltate.
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

Recoltarea

Operatiunea se efectueaza la maturitatea de consum. Momentul optim de recoltare a

fructelor de prun, se manifesta printr-o serie de modificari la nivelul fructelor. Acestea se
coloreaza, pulpa devine mai moale, iar gustul acru este inlocuit de cel dulce. Fructele nu au
posibilitate de postmaturare.
Daca se intarzie momentul de recoltare, fructele nu se mai pot manipula. Recoltarea nu se
face prin baterea ramurilor, deoarece, prin aplicarea acestei , se rup o parte din ramurile de rod,
care vor produce anul urmator.