Genul

Staphylococcus
 Definitie

 Stafilococii sunt bacterii:

 Gram pozitive,
 au formă sferică (coci),
 diametrul de aprox. 1µm (0,5-1,5µm)
 aşezare în grămezi,
 aerobe şi facultativ anaerobe,
 imobile,
 catalazo – pozitive
 capabile sa se dezvolte la concentratii crescute de
saruri (10% NaCl)
STAFILOCOCI – coloratie Gram
 Incadrare

 Genul Staphylococcus face parte din

familia Micrococcaceae, alaturi de
genurile Micrococcus si Planococcus
 Clasificare
 Există peste 40 de specii de stafilococi si 24 de
subspecii
 Speciile cel mai frecvent asociate cu infecţiile umane
sunt:
 Staphylococcus aureus,
 Staphylococcus epidermidis
 Staphylococcus haemolyticus
 Staphylococcus lugdunensis
 Staphylococcus saprophyticus
 S. aureus este coagulazo-pozitiv, în timp ce restul
speciilor sunt coagulazo-negative, fiind cuprinse
generic în categoria stafilococilor coagulazo-negativi
(SCN)
 Clasificare
 Stafilococi coagulazo pozitivi (SCP), cu virulenta
sporita:
 Staphylococcus aureus, şi
 Staphylococcus intermedius
 Stafilococi coagulazo negativi (SCN), potentiali
patogeni:
 Staphylococcus epidermidis,
 Staphylococcus haemolyticus
 Staphylococcus lugdunensis
 Staphylococcus hominis,
 Staphylococcus capitis,
 Staphylococcus scizuri,
 Staphylococcus saprophyticus şi
 Staphylococcus simulans,
 Staphylococcus warneri, etc
 Habitat natural
 S. aureus:
 vestibulul nazal în primul rând,
 pielea- în special zonele piloase cu umiditate crescută (axilele),
 conjunctive, faringe, cavitate bucală, tract intestinal;
 Rezervor natural: bacterie ubiquitară,
 20 – 40 % din adulţi purtători sănătoşi de S. Aureus
 Rata portajului este sporita la personalul medical si la copii
 Sunt bacterii condiţionat patogene, ducând la infecţii minore sau
chiar grave, mai ales prin selectarea de tulpini periculoase de
spital.
 S. aureus este una din bacteriile cel mai frecvent izolate din
infecţiile nosocomiale (infecţii intraspitaliceşti)
 Stafilococii coagulazo negative (SCN):
 cu localizare diferită pe tegument sau în cavităţile naturale
(orofaringe, tract gastrointestinal si urogenital)
 Epidemiologia infecţiilor
stafilococice
 Sursa de infecţie: omul bolnav sau
purtători sănătoşi de germeni. Rareori –
bovinele bolnave de mastită.
 Transmitere:
 Contact direct sau diseminare
manuportată
 Contact indirect (alimente, praf,
îmbrăcăminte, etc)
 Factori favorizanţi: diabet, tratament
imunosupresiv, arsuri, plăgi, etc
 Potential patogen
 Staphylococcus aureus (SCP) şi unele subspecii de
SCN au potential patogen ridicat, având virulenţă şi
toxigeneză superioare, cu risc crescut de
generalizare a infecţiei.
 Unele subspecii de stafilococi coagulazo negativi
(SCN) au potenţial scăzut de patogenitate, dar
dezvoltarea tehnicilor de chirurgie vasculară,
neurochirurgie, ortopedie şi terapie intensivă, pot fi
factori favorizanţi ai infecţiilor cu SCN, care pot
avea o rezistenţă multiplă la antibiotice şi astfel pot
determina infecţii cu gravitate crescută, mai ales
infecţii nosocomiale.
Staphylococcus
aureus
 S. AUREUS

 Proprietăţi generale:
 S. aureus este o bacterie
 hemolitică (hemoliza totala),
 Gram pozitivă,

 formă sferică (coc),

 diametrul aprox. 1µm

 catalazo-pozitivă,

 coagulazo-pozitivă,

 fermentează manitolul.
 Caractere antigenice si de
patogenitate
 S aureus exprima numerosi potentiali factori de
virulenta
 (1) Structuri de suprafata care promoveaza
colonizarea tesuturilor gazda
 a. capsula,
 b. acizii teichoici si lipoteichoici,
 c. proteina A,
 d. coagulaza legata
 (2) Toxine care lezeaza tesuturile gazdei si sunt
raspunzatoare de simptome
 a. Enzime extracelulare
 b. Toxinele stafilococice
Factorii de virulenta
 (1) Antigene de suprafaţă:
 a) antigene capsulare - unele tulpini posedă capsulă,
pe care o pierd prin subcultivare.
 accentuează virulenţa,
 faciliteaza aderenta bacteriei de catetere si alte materiale
sintetice (grefe, sunturi, proteze valvulare, proteze
articulare, etc),
 are activitate antifagocitară.
 (b) antigene de natură polizaharidică : acizii teichoici
(polimeri ce contin fosfati si care se leaga covalent de
PG),
 sunt antigene specifice de specie (polizaharidul A la S.
aureus: nucleul de glucozamină legat de ribitol).
 Au rolul de a media atasarea stafilococilor de suprafata
mucoaselor prin faptul ca ei se leaga specific de fibronectina.
 (1) Antigene de suprafaţă:
 (c) antigene proteice:
 Proteina A este principalul antigen al S. aureus,
este un antigen specific de specie.
 Se leagă pseudoimun de fragmentul Fc al Ig G şi
mai puţin de Ig M şi Ig A.
 În urma acestei interacţiuni, este inhibată
fagocitoza (prin competiţie cu receptorii pt Fc al
fagocitelor pentru Fc ai Ac opsonizanţi).
 (d) coagulaza legată sau clumping factor-ul –
are receptori fibrinogen, ducând la
aglutinarea bacteriilor în soluţii care conţin
fibrinogen. Stafilococii agregaţi sunt dificil
de fagocitat.
 (2) Antigene extracelulare:
 sunt reprezentate de o serie largă de
componente cu acţiune toxică şi/sau
enzimatică, majoritatea de natură
proteică:
(a) Enzime extracelulare
(b) Toxinele stafilococice
 (2A) Antigene extracelulare - Enzime
 contribuie la formarea leziunilor tisulare şi la diseminarea
bacteriei în organism.
 1. Coagulaza – are rol în diseminare, antifagocitar şi
antigenic.
 Coagulaza liberă. Transformă fibrinogenul în fibrină în
prezenţa unui activator plasmatic, induce astfel formarea
de coaguli mici endovenoşi (de exemplu) încărcaţi cu
stafilococi, având astfel rol în diseminare;
 Coagulaza legată (de corpul bacterian) - clumping-
factor-ul acţionează direct asupra fibrinogenului, formand
o manta de fibrină ăn jurul bacteriilor agregate. Are rol
antifagocitar şi de aderenţă.
 Coagulaza are rolul de a forma un strat subţire de
fibrină în jurul abcesului stafilococic, localizand infecţia şi
protejând-o astfel de penetrarea factorilor fagocitari
(leucocite, etc) şi a factorilor bactericizi din plasma
extravazată
 Testul coagulazei

Testul Coagulazei pe
lama – coagulaza legata
(clumping-factor)

Testul Coagulazei in tub

– coagulaza libera
 (2A) Antigene extracelulare - Enzime
2. Fibrinolizina sau stafilokinaza activează plasminogenul în
plasmină, care lizează fibrina. Rol: diseminarea bacteriilor prin
microemboli supuraţi, desprinşi din coagulii endovenoşi infectaţi,
ducand la metastaze septice.
3. Hialuronidaza hidrolizează acidul hialuronic (element de bază al
ţesutului conjunctiv), ducând la scăderea pH-ului şi creşterea
permeabilităţii tisulare. Are rol în pătrundere, raspândire şi
extinderea în ţesutri.
4. Nucleazele descompun ADN-ul şi contribuie la formarea
leziiunilor.
5. Lipazele descompun lipidele din membranele celulare şi pe cele
tegumentare, au rol invaziv
6. Catalaza inactivează peroxidul de oxigen produs ca efect
bactericid al neutrofilului activat. Permite diferentierea de
streptococi.
7. Lecitinaza,
8. Beta-lactamaze: distrug nucleul beta-lactamic al
betalactaminelor .
 (2B) Antigene extracelulare -
Toxine:
(B) Toxinele stafilococice sunt extracelulare, puternic
antigenice (induc sinteză de anticorpi neutralizanţi) şi sunt
factori majori de patogenicitate.
1. Toxine citolitice alterează diverse membrane celulare,
ducând la citoliză
1.1. Hemolizina  (-toxina) rupe fibrele musculare netede
din vasele sangvine şi are actiune toxica asupra
eritrocitelor, leucocitelor, trombocitelor, hepatocitelor,
avand efect hemolitic, leucocidal, dermatonecrotic (când
e injectată subcutan), trombocitotoxic, antigenic. Este
considerata un important mediator al distructiei tisulare
din procesul infectios stafilococic
(2B) Antigene extracelulare –
Toxine
1.Toxine citolitice
1.2. -toxina denumită şi sfingomielinaza C
acţionează asupra sfingomielinei din
membrana hematiilor, leucocitelor,
macrofagelor. Nu are efect dermatonecrotic.
1.3. -toxina si 1.4. -toxina degradeaza
lizozomii, mitocondriile
1.5. Leucocidina P-V are acţiune citolitică
selectivă asupra neutrofilelor şi macrofagelor.
Inhibă chemotactismul leucocitelor, este
antigenică şi contribuie alături de -şi -
toxina la formarea puroiului
 (2B) Antigene extracelulare -
Toxine:
2. Enterotoxinele sunt proteine care
 rezistă 30 min la fierbere (nu se degradează în
timpul preparării alimentelor) şi la sucurile
digestive.
 Există 8 tipuri antigenice A-E, G-I,
 prezintă tropism pentru intestin;
 cauzează TIA tipurile A, C si D, iar B cauzeaza
enterocolita pseudomembranoasa.
 Mecanismul exact de actiune nu este inca bine
precizat, dar se pare ca ele sunt superantigene
capabile de activarea nespecifica a LyT si eliberare
de cytokine.
 30-50% din tulpinile de S. aureus elaboreaza
aceasta toxina
 (2B) Antigene extracelulare -
Toxine:
3. Toxina epidermolitică şi exfoliantă – este implicată în
boli cutanate cu exfoliere, observate mai ales la copii:
 Boala Ritter la nou născut,
 sdr Lyell infecţios,
 impetigo bulos,
 rush scarlatiniform.
 Exista 2 tipuri distincte de toxine exfoliative (TE-A si TE-B)
 TE-A este termostabila si are determinism cromozomial
 TE-B este termolabila si are determinism plasmidic.
 Induce la distanţă de focarul infecţios clivarea intraepidermică
la nivelul stratului granulos al tegumentelor, prin distrugerea
cimentului intercelular, aflux lichidian şi ruperea desmozomilor.
 Toxina nu este asociata cu citoliza sau inflamatia, astfel ca in
leziune nu sunt prezenti stafilococi si nici leucocite)
 (2B) Antigene extracelulare -
Toxine:
4. Toxina sindromului de şoc toxic TSST-1.
Sindromul şocului toxic se caracterizează prin
 febră,
 hipotensiune,
 hipotermie,
 vărsături,
 diaree,
 mialgii,
 rush urmat de descuamare şi implicarea de asemenea a numeroase
organe.
 TSST –1 este secretată de unele tulpini de S. aureus, ea poate
provoca şocul toxic (demonstrată prin inoculare la iepure) Şi unii
SCN pot produce SST.
 TSST face parte din categoria superantigenelor, induce eliberarea
nespecifica de cytokine din mf si Ly T.
 Traverseasa cu usurinta barierele mucoase chiar daca infectia
ramane localizata (de ex. la nivelul vaginului)
 Stafilococi
Meticilinorezistenti
 S aureus rezistent la meticilina = SARM,
 Stafilococi rezistenti la meticilina= SRM
 Se utilizeaza frecvent termenul MRSA (Methicillin Resistent
Staph. aureus) sau MRS (Methicillin Resistent Staph)
 Meticilina este o penicilina penicilinazo-rezistenta. La ora actuala
nu se mai utilizeaza in practica (toxicitate crescuta). Se utilizeaza
oxacilina.
 Termenul de meticilino-rezistenta este sinonim cu oxacilino-
rezistenta.
 Aceste tulpini de SRM sau SARM sunt rezistente nu doar la
oxacilina , ci si la restul betalactaminelor (peniciline cu spectru
extins, combinatii peniciline semisintetice+ analogi, carbapeneme,
cefalosporine – su exceptia celor cu activitate anti SRM –
ceftobiprol si ceftarolina)
 PROCESUL INFECŢIOS
STAFILOCOCIC

 INFECTII DE TIP INVAZIV

 TOXIINFECŢII
INFECTII DE TIP INVAZIV
 poarta de intrare este reprezentată de
tegumente prin diferite leziuni şi de
formaţiunile accesorii ale pielii:
 glande sebacee,
 glande sudoripare,
 foliculi piloşi.
 evoluţia şi gradul de extindere depind pe de o
parte de bacterie, prin factorii de
patogenitate enumeraţi, iar pe de altă parte
de organismul uman, prin rezistenţa sa
nespecifică şi specifică.
INFECTII DE TIP INVAZIV
 Există unele particularităţi ale metabolismului
gazdei care favorizează infecţiile
stafilococice:
 hiperglicemia (diabet),
 carenţe proteice,
 vitaminice (vit A),
 dezechilibre endocrino-metabolice:
 excesul de steroizi (androgeni),
 metabolism hipoxic (anemie, ischemie),
 imunosupresia (medicamenoasă, postvirală,
afecţiuni de sistem,etc)
INFECTII DE TIP INVAZIV
 Principalele modalităţi de manifestare a infecţiilor
stafilococice invazive, în ordinea gradului de
extindere:
1. FOLICULITA este infecţia localizată a foliculului
pilos, cu aspect de microabces şi cu o reacţie
inflamatorie minimă (o pustulă la baza firului de păr)
Foliculita
Foliculita
INFECTII DE TIP INVAZIV
2. FURUNCULUL aste un abces mai extins şi mai profund
(diseminare în ţesutul subcutan) al foliculului pilos cu
o zonă inflamatorie mai largă.
Furunculele sunt calde, pot fi extrem de dureroase şi
pot fi acompaniate de febră mică.
Ele pot să conflueze pe sub piele formând o leziune
complexă denumită FURUNCUL ANTRACOID SAU
CARBUNCUL

Furuncul
Furuncul
INFECTII DE TIP INVAZIV
3. FURUNCUL ANTRACOID SAU CARBUNCUL
Acestea sunt mai frecvent localizate în zona
cefei sau trunchi.
Leziunile cu centru purulent de necroză
tisulară, leucocitară pot abceda spontan.
 Factori favorizanţi: umiditatea crescută, igiena
deficitară, microtraumatiusme.
Furuncul antracoid (carbuncul)
INFECTII DE TIP INVAZIV
4. HIDROSADENITA este infecţia stafilococică
de la nivelul glandelor sudoripare, cel mai
frecvent se localizează în axilă.
 Factori favorizanţi: epilarea, raderea pilozităţii
axilare.
INFECTII DE TIP INVAZIV
5. Panariţiul este infecţia stafilococică peri sau sub unghială
consecutivă unor microtraumatisme locale
6. Mastita
7. Infecţii ale plăgilor
8. Infecţii ale tractului respirator superior: sinuzite, mastoidite,
otite
9. Infecţii respiratorii: pneumonii, bronşite, bronhopneumonii
10. osteomielita, inf articulare, meningocerebrale, etc
11. Ap. circulator endocardite, flebite
12. Infecţii urogenitale: cistite, uretrite, anexite, prostatite,
pielonefrite, infecţii uterine postabortum
13. Osteomielita si artrita septica
14. din focarul primar, bacteriile pot difuza pe cale sangvină
(bacteriemie), iar când mecanismele de apărare sunt deficitare
se ajunge la septicemie
Panaritiu
TOXIINFECŢIILE DE ORIGINE
STAFILOCOCICĂ
Exfoliatina determină sindromul pielii
opărite :
 1. pemphigus neonatorum la nou-născuţi
si la copii sub 2 ani (boala Ritter)

 2. impetigo bulos la copii si maturi

TOXIINFECŢIILE DE ORIGINE
STAFILOCOCICĂ
Sindromul pielii oparite:
1) boala Ritter sau pemphigus neonatorum apare
la nou-nascuti si copii sub 2 ani, de obicei si se manifesta ca
o dermatita buloasa exfoliativa.
 Este cauzata de colonizarea cu tulpini de S. aureus care
elaboreaza Toxina exfoliativa
 Initial apare un eritem perioral, care in 2 zile acopera intreg
corpul.
 Apoi se formeaza vezicule mari sau bule pline cu lichid limpede
care nu contine stafilococi si nici leucocite.
 Pielea se descuameaza in straturi mari.
 Dupa 7-10 zile tegumentul devine intact, se vindeca fara cicatrici
pentru ca este afectat numai stratul superficial al pielii.
 Evolutia este benigna, exista doar riscul suprainfectarii
leziunilor.
Sindromul pielii oparite la nou-
nascut (Sdr. Ritter)
TOXIINFECŢIILE DE ORIGINE
STAFILOCOCICĂ
Sindromul pielii oparite:
2) Impetigo bulos este o forma
localizata a sindromului pielii oparite.
 Boala apare la copii mici, dar si la
adulti
 Este contagioasa.
 Leziunile contin stafilococi spre
deosebire de boala Ritter.
impetigo bulos
Impetigo bulos
 TOXIINFECŢIILE DE
ORIGINE STAFILOCOCICĂ
3. Toxiinfectia alimentara stafilococica
apare in urma consumului de hrana contaminata (sunca sarata, salata de
cartofi, ingetata,etc)
 Bacteria se dezvolta bine in mediu sarat, hiperclorurat.
 Sursa de infectie este de obicei umana, de la un purtator sanatos.
 Contaminarea poate avea loc si de la o persoana cu o infectie cutanata, dar in
majoritatea cazurilor infectia provine de la un purtator nazofaringian sanatos.
 Dupa contaminarea alimentului, este necesar ca acesta sa ramana la
temperatura camerei sau la cald, pt ca bacteria sa se multiplice si sa elibereze
toxina.
 Alimentul nu va parea alterat.
 Chiar daca alimentul este incalzit, bacteriile sunt distruse, nu insa si toxina.
 Dupa ingerarea alimentului, debutul este brusc, cu o incubatie in medie
de 4 ore.
 Apare voma severa, diaree, dureri abdominale si greata.
 Pot aparea transpiratii si cefalee, dar febra nu apare niciodata.
 Diareea este apoasa si poate duce la deshidratare daca este masiva.
TOXIINFECŢIILE DE ORIGINE
STAFILOCOCICĂ
4. Sindromul Socului Toxic Stafilococic apare ca
urmare a dezvoltarii localizate (de ex la niv
vaginului sau plagi) a unor tulpini de
stafilococc producatoare de TSST, urmata de
eliberarea toxinei in sange.
 Manifestarile clinice apar brusc si includ
 febra,
 hipotensiunea,
 rush difuz maculopapular.
 Sunt afectate mai multe organe si sisteme
(digestiv, muscular, renal, hepatic,hematologic,
SNC)
 Stafilococi
coagulazo-negativi
(SCN)
 Stafilococi coagulazo-
negativi SCN
 Staphylococcus epidermidis,
 Staphylococcus haemolyticus
 Staphylococcus lugdunensis
 Staphylococcus hominis,
 Staphylococcus capitis,
 Staphylococcus scizuri,
 Staphylococcus saprophyticus şi
 Staphylococcus simulans,
 Staphylococcus warneri, etc
 Staphylococcus epidermidis,

 Bacteriemie
 Endocardita
 Infectii ale plagilor,
 Infectii de tract urinar
 Infectii ale cateterelor, sunturilor sau alte
materiale protetice
 Infectii peritoneale la dializati
 Staphylococcus lugdunensis
 Endocardita
 Artrita
 Bacteriemie
 Infectii de tract urinar
 Infectii ale plagilor, cateterelor,
sunturilor sau alte materiale protetice
Staphylococcus haemolyticus
 Bacteriemie
 Endocardita
 Infectii ale oaselor si articulatiilor
 Infectii de tract urinar
 Infectii ale plagilor, cateterelor,
sunturilor sau alte materiale protetice
Staphylococcus saprophyticus
 Infectii de tract urinar
 Infectii oportuniste
 Infectii cauzate de SCN
 1. Endocardita
 S. epidermidis si S. lugdunensis, dar si alti SCN pot infecta valvele
cardiace (native sau prostetice).
 Infectia valvelor native se grefeaza pe valve lezate (malformatii
congenitale sau cardita reumatismala). Dintre stafilococi, S.
lugdunensis se asociaza cel mai frecvent cu endocardita, cu toate
ca boala este de obicei cauzata de streptococi.
 Infectia valvelor artificiale este de obicei stafilococica. Bacteria
patrunde odata cu inlocuirea valvei native, dar infectia este
silentioasa, simptomatologia apare dupa un an de la interventie.
 Este posibil ca valva sa fie infectata, dar mai frecvent infectia
apare la locul de patrundere in tesutul cardiac. Formarea unui
abces la acest nivel poate separa valva de linia de sutura si
insuficienta cardiaca mecanica. Este necesara interventia rapida in
aceste cazuri
 Infectii cauzate de SCN
 2. Infectii ale protezelor articulare (sold, genunchi) – de obicei
sunt cauzate de SCN.
De obicei pacientii prezinta dureri iar functionalitatea
articulatiei protezate este compromisa. Febra si leucocitoza nu
sunt marcate sau pot fi absente, hemocultura de obicei este
negativa. Tratamentul consta in inlocuirea oprotezei. Riscul
reinfectiei la acesti pacienti este sporit.
 3. Infectii urinare - cel mai frecvent cu S. saprophyticus la
femeile tinere, active sexual. Infectia este clinic manifesta
(disurie, piurie). Raspunsul la terapia antibacteriana este foarte
bun.
 4. Infectii ale cateterelor si sunturilor