Tesuturile

=sunt grupari de celule cu aceeasi origine, structura si cu functii

asemanatoare. In organismul uman exista 4 tipuri
fundamentale de tesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular si
nervos. Acestea se formeaza in timpul dezvoltarii embrionare,
prin diferentiere.

Tesutul epitelial = acopera suprafata corpului sau

captuseste cavitatile. Acest tesut prezinta caracteristici
distincte, care il individualizeaza intre tesuturi: celulele epiteliale sunt strans unite intre ele
prin jonctiuni numite desmozomi (sau tonofibrile) si printr-o substanta amorfa numita
cement ( sau substanta de ciment), in conditiile in care este in cantitati mici, dar in cazul unei
cantitati mari, se numeste substanta fundamentala. Epiteliile prezinta o suprafata apicala
expusa catre exteriorul corpului sau catre cavitatea pe care o captuseste si o suprafata
bazala aderenta la membrana bazala pe care se sprijina. Unele suprafete apicale Figură1 prezinta
cute fine si dense ca o margine de perie, numite microvilii ( de exemplu intestinul subtire), sau
prezinta cili ( epiteliul traheal). Membrana bazala comunica intim cu tesutul conjunctiv, care
are rol de hranire, epiteliile fiind
nevascularizate, dar bogat inervate,
epiteliile au o mare putere de
regenerare, datorita careia, in conditiile
unei bune alimentatii, isi refac
Figură 2
permanent celulele distruse sub
actiunea factorilor externi sau
interni cu care sunt in contact
direct. Dupa functiile pe care le
realizeaza, epiteliile se clasifica in
epitelii de acoperire, glandulare
si senzoriale.

Epiteliile de acoperire
= acopera organismul la exterior (epidermul) sau captusesc organele cavitare
Figură 3
( musculoase)

Epitelii unistratificate
a) Pavimentoase

Caracteristici: celule turtite, nucleu discoidal (si central), citoplasma putina. Permit
trecerea substantelor prin difuzie si
filtrare; secreta substante lubrifiante.
Sunt localizate in glomeruluii renali,
peretii sacilor alveolari, captusesc
camerele inimii, vasele de sange si
limfatice, peretele
Figura 4 ventral al cavitatii
generale a corpului. Se intalnesc in
Lung immaturity with cuboidal
pleura
alveolar(figura 2) ,inpericard
epithelium a female (figura 3),
peritoneu newborn(the serous membrane
 forming the lining of the abdominal cavity or coelom in amniotes and some
invertebrates, such as annelids) , endoteliul vaselor de sange (figura 1), epidermul
anveolar (figura 4).

b) Cubice: celule cubice, cu nucleu sferic, situat central. Au rol de secretie

si absorbtie si sunt localizate in tubii uniriferi, suprafata ovarelor si
canaleleor de secretie ale unor glande mici (cum ar fi glandele salivare)
si captusesc bronhiolele
c) cilindrice: celule inalte, cu nuclei sferci sau ovali, unele prezinta apical
cili sau microvilii. Printre acetse celule se pot afla celule globuroase
glandulare care secreta mucus si enxime. Se gasesc in mucoasa intensitala, mucoasa bronhiala, tubii
uniferi, canalele unor glande, mucoasa tubului digestiv de la stomac la rect, uterul si trompele uterine
etc.

Epitelii pseudostratificate
= sunt alcatuite dintr-un singur strat de celule, cu nuclei dispusi la
inaltimi diferite. Aceste celule au aspect columnar. Se intalnesc in
mucoasa traheei si bronhiilor mari.

Epitelii pluristratificate
a) Pavimentoase: celulele de la suprafat sunt turtite,
necheratinizate (in mucoasa bucala, esofagiana),
cheratinizate ( in epiderm) – incarcate cu cheratina,
substanta impermeabila cu rol protector. Celulele din
startul bazal sunt metabolic active si se divid intens,
generand celule noi permanent, ce le vor inlocui pe
cele superficiale care se descuameaza.
b) Cubice: celulele superficiale sunt cubice iar cele
profunde sunt turtite. Adesea sunt formate numai
doua straturi de celule. Sunt prezente in canalele glandulare subdoripare si mamare.
c) Cilindrice: stratul superficial este alcatuit din celule cilindrice, iar straturile profunde sunt formate din
celule cubice si poligonale. Acest tesut formeaza mucoase permanent umede.
d) Epiteliul de tranzitie ( uroteliul): captuseste vezica urinara si isi modifica espectul in functie de
cantitatea de urina acumulata in cavitatea acestui organ. Astfel, epiteliul apare pluristratificat atunci
cand vezica contine o cantitate mica de urina si bistratificat atunci cand contine o cantitate mare
( practic cand vezica este plina).

Epitelii glandulare
= formeaza glandele, impreuna cu tesutul
conjunctiv. Celulele epiteliale, glandulare pot avea
forme diferite: cubice, pavimentoase, prismatice etc.
Dupa mudul de eliminare a produsilor, glandele pot
fi exocrine, endocrine si mixte;

a) Glandele exocrine = secreta produsi la

suprafata corpului sau in cavitati, prin
canale. La trecerea prin canale, secretiile isi
modifica compozitia, concentrandu-se prin
 pierderea de apa sau imbogatindu-si
compozitia prin adaugarea unor noi
contituienti.
Dupa mecanismul de eliberare a
secretiilor, glandele exocrine sunt de
mai multe tipuri: merocine ( elimina
secretiile prin vezicule de exocitoza –
produsi lichizi si solizi – ca exemplu,
pancreasul exocrin), apocrine (elimina
secretiile sub forma de picaturi fine
emise la suprafata apicala – glandele
mamaresua glandele ceruminoase din tegumentul canalului
auditiv), holocrine ( care acumuleaza produsul de secretie in
citoplasma si eliminarea acestuia se face odata cu moartea si
dezorganizarea celulei (glandele sebacee din piele).
Dupa alcatuire, glandele exocrine pot fi unicelulare,
pluricelulare ( tubulare, acinoase, alveolare, simple,
compuse)
b) Glandele endocrine = produc hormoni, substante cu rol de
biocatalizator care regleaza intreaga activitatea organismului.
Hormonii ajung in sange sau in limfa odata cu irigarea

tesuturilor glandulare, deoarece glandele

endocrine nu au canale de secretie si ce
descarca direct in sange.
Celulele epiteliilor glandulare constituie
parenchimul glandelro si pot fi organizate in
cordoane) hipofiza anterioara), foliculi (tiroida),
sau insule (pancreasul endocrin)
c) Glande mixte: contin atat epitelii glandulare
exocrine care isi elimina secretiile prin canale,
cat si epitelii glandulareendocrine care produc
hormoni prelucrati in mediul intern. Exemple de glande mixte: pancreasul, ovarele si testiculele.

Epitelii senzoriale
= sunt formate din celule senzoriale, specializate si celule de sustinere.

a) Celulele senzoriale receptioneaza anumiti stimuli si genereaza impulsuri nervoase. Forma celulelor senzotiale
este oval-alungita si prezinta pe suprafata apicala unul sau mai multi cili. Impulsurile generate de celulele
senzoriale sunt prelucrate de terminatile nervoase senzitive aflate la baza celuleleor senzoriale.
b) Celulele de sustinere se afla in vecinatatea celulelor senzoriale si le protejeaza. Epiteliile sonzoriale formeazaz
segmente periferice ( receptori) ale analizatorilor acustic, vestibular si gustativ.

Tesutul conjunctiv
= este cel mai raspandit tip de tesut din organism, insa distributia lui in organe difera, fiind bine reprezentat in tegument,
dar redus la nivelul creierului. Exista 4 tipuri de tesut conjunctiv: moale, semi-dur , dur si fluid (sangele). Caracteristicile
acestor tesuturi conjunctive sunt: au origine in mezoderm (este foița din cadrul dezvoltării embrionului care se află între
ectoderm (foița externă) și endoderm (foița internă)), contin
intreaga retea vasculara ( cu esceptia tesutului semi-dur – nutritia
lui se realizeaza prin capilare la nivelul pericondrului, membrana
care inveleste cartilagiul - toate celelalte sunt bine vascularizat),
sunt constituite din trei componente ( celule, fibre si substanta
fundamentala – amintindu-ne de la tesuturile epiteliale unde
acestea erau unite printr-o substanta de ciment, ele fiind apropiate,
in conditiile in care intre celulele din tesutul conjunctiv se afla
substanta fundamentala, se intelege ca este o distanta mai mare
intre ele, sunt mai
departate – de asemenea, substanta fundamentala poate fi moale,
semi-dura sau dura, ea redand duritatea tesutului conjunctiv). Fibrele
conjunctive au rol de sustinere si sunt de trei tipuri: de colagen ( cele
mai multe puternice), de elastina si de reticulina (lungi si fine, dispuse
in retea).

Tesuturile conjunctive moi = au substanta fundamentala fluida

si sunt urmatoarele:

a. Lax: alcatuit din celule, fibre si substanta fundamentala in

proportii egale. Celulele sale sunt slab conectate intre ele si se
numesc fibriblaste. Acest tesut este prezent in toate organele,
umple spatiile dintre organe si insoteste epiteliile ( deci este
prezent si in hipoderm); Are rol de sustinere si de aparate. Se
intalneste in hipoderm medulara ovarului, pericondru, periost,
canalele Havers, vilozitatile intestinale;
b. Adipos: contine celule numite adipocite care, pe masura ce se
maturizeaza, acumuleaza in citoplasma lor lipide, iar nucleul
este impin la periferie, centrul fiind ocupat de o picatura de
grasime. Este localizat in statul profund al pielii (hipoderm), in
juru organelor interne ( rinichi si globul ocular) sau in
mezenter. Rolul acestui tesut sunt de termoizolare, rezerva
nutritiva si protectie mecanica a organelor interne.
c. Reticulat: este localizat in maduva rosie a oaselor in ganglionii
limfatici, splina, timus etc. Are rolul de a forma elemente

figurate ale sangelui ( proces numit hematopoeza sau hematogeneza). Fibrele de reticulina formeaza o retea in
ochiurile careia se afla substanta fundamentala si celule reticulare ( reticulocite) cu multe prelungiri
 d. Elastic: contine rare celule si putina
substanta fundamentala, dar multe
fibre de elastina anastomozate in
retea. Acest tip intra in structura
peretilor arterelor si venelor mari,
conferindu-le elasticipate, avand rol
mecanic.
e. Fibros: contine mai multe fibre de
colagen, dar celule si substanta
fundamentala reduse. Este slab vascularizat si lipsit de
plasticitate, constituind capsulele unor organe, fasciile
musculare, tendoanele, ligamentele si aponevrozele. Are rol
mecanic.

Tesuturi conjunctive semidure (/ cartilaginoase)

= sunt formate din celule numite condrocite ( acestea ocupa
cavitati in substanta fundamentala numite condroplaste – acestea
contin intre 2 si 3 condrocite) . Adesea intr-un condroplast pot fi
doua sau mai multe condrocite. Celulele tinere se numes
condroblaste si secreta condrina ( substanta organica care se
impregneaza cu calciu si sodiu. Cartilagiul matur nu este
vascularizat si, astfel se regenereza foarte greu, aproape deloc.
Nutritia se realizeaza prin difuzie din membrana conjunctiva care il
acopera si il protejeaza ( se numeste pericondru). Cartilajele
constituie precursori ai unor oase ( mare parte din scheletul noului-
nascutului cartilaginos, restul scheletului sau fiind membranar) si
persisita la nivelul tuturo suprafetelor articulatiilor mobile.

Exista 3 tipuri de tesuturi cartilaginoase: hialin, elastic si fibros;

a) Halin: are o structura omogena, cu fibre fine si uniform

distribuite. Constituite cartilajele nazale, costale, traheale si
bronhice. Majoritatea oaselor corpului sunt alcatuite initial
din testut hialin, care prin osificare ( de tip endocondrala),
se transforma in tesut osos.
b) Elastic: contine o mare abundenta de fibre de elastina care
determina culoarea galbuie, conferind si
elasticitatea(/flexibilitatea). Formeaza epiglota, cartilajiile
laringiene si faringiene, precum si cartilajul pavillionului
urechii externe.
c) Fibros: are o mare rezistenta la comprimari si tensiuni, datorita densitatii mari de fibre si colagen. Formeaza
meniscurile si discurile intervertebrale.

Tesuturile conjunctive dure (/osease)

= sunt cele mai rigide tesuturi, insa se deosebesc de cartilaje prin bogata vascularizatie, fapt ce dovedeste existenta
unei intense activitai metabolice la nivelul oaselor. Duritatea acestor tesuturi conjunctive este cauzata de impregnarea
substantei fundamentale cu saruri minerale fosfocalcice si predomina fibrele de colagen. In structura tesuturilor osoase
intra trei tipuri de celule: osteoblaste (=celule tinere care secreta oseina, care este substanta preosoasa), osteocite
(=celule stelate, care au ajuns la maturitate, cu numeroase prelungiri fine),
osteoclaste (=celule gigant multinucleate). Acestea poseda numerosi lizozomi,
cu bogat echipament enzimatic utilizat in descompunerea si dizolavrea osului,
active in remodelarea (pe parcursul osteogenezei) si remodelarea osului
(puternic active dupa fracturarea osului).Tesutul este adaptat la functiile de
supost, protectie etc. Fiind cel mai rezistent si dur tesut. Exista doua tipuri de
tesututi osoase: compact si spongios.

a) Tesut osos compact: se afla la nivelul diafizelor oaselor lungi si la suprafata tuturor oaselor (late si scurte).
Unitatile morfologice ale tesutului osos compact sunt: osteoanele (/sisteme haversiene). Un osteon este
format din lamele osoase dispuse
concentric in jurul unui canal Havers. Intre
lamele osoase ale osteonului sunt dinspuse
osteoplaste – camarute stelate - (=cavitati
care adapostesc osteocitele – celule
osoare). Osteoplestele comunica intre ele
prin canalicule care se anastomozeaza si in
care patrund prelungirile osteocitelor, insa
fara ca acestea sa se atinga intre ele.
Sistemele haversiene sunt unite prin arcuri
de lamele numite. In canalul Havers se afla vase de sange si terminatii nervoase, lamele osoase fiind, de
asemenea, traversate de vase de sange care asigura hranirea osteocitelor.
b) Tesut osos spongios: este format din lamele osoase dispuse dezordonat, numite trabecule. Trabeculele
delimiteaza mici cavitati numite areole, in care se afla maduva osoasa rosie hematogena. Acest tesut se afla
in epifizele oaselor lungi si in grosimea oaselor late si scurte.

Sangele / tesut conjunvtiv fluid

Datorita originiii mezodermei si a raportului dintre substranta intercelulra ( plasma) si celulele sale, sangele este
considerat un tesut conjunctiv moale. Este un lichid rosu deschis – pentru sangele oxigenat – si rosu inchis – pentru
sangele neoxigenta – cu densitatea de 1055, pH = 7,35 (

In corpul dultilor exista intre 4,5 si 5 lintri se sange care reprezinta intre 7 si 8 % din masa sa. Contributia globulelor rosii
(eritrocitelor) la volumul total de sange (hematocritul) este de 43%.
Sangele este alcatuit din plasma si elemente figurate.

Plasma reprezinta aproximativ 55% din sange si este compusa din apa,
in care se afla substante organice, saruri minerale disociate si
microelemente. In plasma se afla toate categoriile de substante organice
(proteine, glucide, uree, acid uric, creatinina si lipide), dar din acestea,
proteinele detin cele mai importante roluri, deoarece sunt reprezentate
de hormoni,vitamine, fier, anticorpi, factori ai coagularii, aminoacizi si
enzime care intervin in mentinerea constantei parametrilor mediului
intern (homeostazie) si in reglarea activitatii sistemelor de organe
(controlul hematopoiezei, al tensiunii arteriale). Printre proteine mai sunt identificate si albuminele, globulinele si
fibrinogeul.

Elementele figurate sunt eritrocitele, care domina, reprezentand 99% din totalul celulelor sangvine, alaturi de care se
afla leucocotele si trombocitele. Dupa prezenta sau absenta granulatiilor in citoplasma, leucocitele sunt granulocite
( neutrofile, eozinofile si bazofile) si agranulocite (monocite, limfocite). Raporturile dintre leucocite si limitele normale
ale acesor raporturi sunt date de formula leucocitare

60% neutrofile ( 50% - 70%)

~3% eozinofile ( 0% - 5%)

~0,5% bazfile ( 0% - 2%)

~5% monocite (1% - 9%)

~30% limfocite (20% - 40%)

Eritrocitele si trombocitele isi indeplinesc functiile exclusiv in ssange, in comparatie cu leucocitele, care pot parasi
suvoiul sangvin, oenetrand peretii vaselor mici, prin procesul de diapedeza, si intrand in tesuturi. Elementele figurate isi
au originea in tesutul hematogen din maduva rosie a oaselor, splina, ganlioni limfatici, timus.

 Eritrocitele/globule rosii/hematii
Cantitate: 4 – 6 mil./mm3 sange

Structura: 7 – 8 μ diametru, forma bicomcava, anucleate la maturitate, culore rosie, drata de viata 100 – 120
zile, dupa care sunt distruse in splina ( proces numit hemoliaza); contin hemoglobina

Functii: transporta gazele respiratorii : o2 sunb forma de oxihemoglobina si co2 sub forma de carbhemoglobina;
ambele fiind combinatii labile, in contact cu co formeaza methemoglobina, care este o combiiatie stabila; zilnic se
formeaza si sunt distruse aproximativ 5.10 11 eritocite. Contin hemoglobina alcatuita dintr-o globina (o proteina cu 4
catene polipeptidice -2 α si 2 β) si un hem ( o grupare neproteica formara dintr-un pigment care contine 4 atomi de Fe 2+);
Eritropoieza se desfasoara in maduva rosie osoasa

Globule albe / leucocite

– 4000 – 8000/mm3 de sange

- traiesc ore – ani;

- sunt celule nucleate, mobile, cu rol esentil in imunitate

 Neutrofile:
Procent: 65% din totalul de leucocite

Cantitate: 3000 – 7000/mm3 sange

Structura: 10 – 15 μ diametru, forma sferica, nucleu cu 3 – 5 lobi, in citoplasma granule neutr la colorare si cu un
continut compus din enzime bactericide; traiesc aporximativ o saptamana.

Functii: intrvin in procesul inflamator, innvadand locul de formare al infectiei, unde sunt atrase chimiotectic,
datorita receptorilor specifici de pe suprafata membranei. La locul infectiei recunosc agentii patogeni ( bacterii) se
ataseaza de acestia si ii digera, prin fagocitoza, cua jutorul anzimelor si cu produsi de oidare toxici.

 Bazofile :
Procent: 1%
Cantitate: 20 - 50/mm3 sange
 Strctura: 10 -12 μ diametru, nucleu
bi- si trilobat, contin granule care se
coloreaza cu coloranti bazici si sunt bogate
in ennzime, heparina si histamina –
substante vasodilatante

Functii: sunt implicate in inflamatii,

initiindu-le prin eliminarea substantelor
vasodilatoare. Pot limita procesele de
fagocitoza.

 Eozinofile:
Procent: 2%
Cantitatea: 100 – 400/mm3 sange

Strctura: 12 – 14 μ diametru, au nucleu bilobt, cntin granule care se coloreaza cu eozina

Functii: moduleaza raspuncsul imun, fagocitand complexele anticopi-antigene ( corpi straini); enzimele din
granule descompun tegumentul unor paraziti si numarul lor creste in boli parazitare

 Monocite:
Procent: 7%
Cantitatea: 100 – 700/mm3 sange
Structura: 12 – 24 μ diametru, nucleul are forma literei „C”, contin numerosi lizozomi
Functii: migreaza in tesutri, unde se transforma in macrofage si fagociteaza microorganisme si celule
moarte. Intervin in apararea imuna: ca parte a diversilor fungi, eliberan mediatori inflamatori
( prostaglandine, interferon), iar ca parte a sistemului imun adativ prelucreaza corpii straini
(antigenele) in vederea activarii limfocitelor.

 Limfocite:
Pricent: 25%
Cantitate: 1500 – 3000/mm3 sange
Structura: 5 – 15 μ diametru, au forme variate, nucleul mare poate ocupa apropae toata citoplasma; sunt
doua tiouri: limfoicte T- 90% si limfocite B – 10%
Functii: principalul rol este de a asigura imunitatea adaptiva, consecutiva activarii limfocitelor, datorita
prezentei unui antigen, si se realizeaza in doua moduri:

 Limfocitele T: realizeaza imunitatea mediata celular prin producerea de limfocite care la contacul
direct cu agentul patogen decanseaza citoliza ( distrugerea celulei straine)
 Limfocitele B: produc raspunsul imun mediat umoral prin transformarea in plasmocite care produc
anticorpi specifici ( dupa intalnirea cu antigenul, se pot produce limfocite de memorie, care
prelungesc imunitatea fata de acel antigen, proprietatea ce sta la baza vaccinarii.
Trombocitele/ plachete sangvine:
Cantitate: 250.000 – 300.000/mm3
Structura: 2 – 4 μ, sunt fragmente citoplasmatice provenite din celule precursoare numite megacarocite, contin factori
ai coagularii si serotonina ( substanta vasoconstrictoare); sunt functionale intre 7 si 10 zile.

Functii: intervin in homeostaza ( oprirea sangerarii). In contact cu fibrele de colagen de la nivelul unei leziuni vasculare,
devin aderente (aglutinare) si formeaza trombusul plachetar care acopera leziunea. Elibereaza activitatea protombinei,
care actioneaza asupra protombinei din plasma si o transforma in trombina; acesta determina transformarea
fibrinogenului plasmatic solubil in fibrina insolubila, ce formeaza o retea de ochiuri careaia se fixeaza elementele figurate
si formeaza cheagul.

Grupele de sange

Factorul Rh – este un alt grup de antigene prezente pe suprafata eritrocitelor. Prezenta

antigenelor este determinata de o gena dominanta (D).

Lucrare practica - sangele: Determinati componentele sangelui procedand astfel: sange

necontaminat in doua eprubete. In una adaugati oxalat de sodiu. Agitati eprubetele si
astepatti 10 min in repaus. In eprubeta fara oxalat, sangele a coagulat, in timp ce in celalta elementele figurate s-au
sedimentat iar la partea superioara a ramas plasma.

Tesut muscular
Introducere:
= este alcatuit din celule care au proprietatea de a se contracta si de a se relaxa, realizand lucru mecanic, care determina
deplasarea segmenteleor corpului si corpul intreg. De asemenea, tesutul muscular asigura bataile inimii sau propulsarea
alimentelor in tubul digestiv. Dintre toate tipurile de tesuturi, cele musculare sunt mai abundente reprezentand 40% din
masa corpului. . Tesutul muscular este bine vascularizat si inervat. Dupa structura si
proprietatile lor, tesuturile musculare se clasifica in trei grupe: striat, neted si cardiac.

Structura celulei/ fibrei musculare:

Celulele muscucare numite si fibre musculare, realizeaza contractiile musculare datorita
unor organite celulare numite miofibrile (acestea au aparut in urma diferentierii celulei spre
functia de contractie). Acestea sunt compuse din miofilamente de actina si miozina, proteine contractile ( preznte si in
structura citoscheletului dar mai numeroase si cu o
alta organizare), de care se ataseaza proteine
reglatoare numite tropomiozina si troponina. Fibra
musculara prezinta: membrana celulara, numita
sarcolema, citoplasma, numita sarcoplasma si unul sau
mai multi nuclei.

Tesutul muscular neted

= De asemenea, tesutul musular neted este de doua tipuri: visceral si mutiunitar(iris).

Caracteristici:
= este alacatuit din fibre musculare fine, alungite, in forma de fus,ascutile la capete, cu lungimea cuprinsa in 10 si 100 μ
si diametru intre 2 si 4 μ, in care se afla un singur nucleu mare si oval. Intre fibre se afla jonctiuni. Fiecare ceula contine o
citoplasma specializat, numita sarcoplasma, inconjurata de o membrana numita sarcolema (amintesc de membrana
axonului ca se numeste axolema, unde stim ca sufiul -lema indica membrana).

Localizare:
Fibrele musculare netede sunt dispuse in straturi si foarte rar in pachete, fiind prezente in peretii tubului digestiv, vezicii
urinare, uterului, vaselor de sange, canalele unor glande (muschii erectori ale firelor de par), muschii irisului.

Functie:
Contractiile fibrelor netede sunt lente slabe si invluntare, asa cum sunt contractiile stomacului si a intestinului care
asigura prelucrarea mecanica si propulasarea continutului, precum contractiile si relaxarile peretilor arteriali care
influenteaza presiunea sangvina.

Miofibrilele:
Miofibrilele fibrelor musculare netede sunt lungi, dispuse paralel cu axul longitudinal, iar
miofilamentele sunt dispuse omogen fara a prezenta vreo caracteristica. Contractiile fibrelor
netede sunt lente slabe si invluntare, asa cum sunt contractiile stomacului si a intestinului
care asigura prelucrarea mecanica si propulasarea continutului, precum contractiile si
relaxarile peretilor arteriali care influenteaza presiunea sangvina.

Tesutul muscular striat

Caracteristici:
= este cel mai abundent dintre toate tesuturile din corp. Acest tesut formeaza muschii scheletici, organele care se
fixeaza pe oase prin tendoane, determinand miscarea acestora.

= fibra este alungita, cilindrica, cu lungimea intre 1mm si 12 cm, grosimea cuprinsa intre 20 si 100 μm, neramificata;

= Adultii au un anumit numar de fibre musculare. Prin exercitii, cum sunt ridicarile de greutati, celulele musculare ale
muschilor scheletici se maresc scheletici se maresc, cresc in dimensiuni si muschiul, dar numarul de celule nu creste.

Localizare:
= muschii din structura unor aparate si sisteme: muchii limbii, faringelui etc.;
= muschi striati scheletici;

= muchii extrinseci ai globului ocular;

Structura:
= Organele care sunt alcatuite din tesut muscular striat
prezinta fibre musculare striate, grupate in pachete numite
fascicule.Fiecare fibra striata este un sincitiu (masa
citoplasmatica cu mai multi nuclei).

= nucelii sunt ovali si dispusi la periferie, sub sarcolema.

= In sarcoplasma se afla numeroase mitocondrii, care asigura suportul energetic necesar contractiei si relaxarii fibrei.

 miofibrilele

De asemenea sunt prezente si miofibrilele cu aspect striat, compuse din discuri clare, care alterneaza cu discuri
intunecate. Discurile intunecate sunt compuse din miofilamente groase de miozina. Discurile clare sunt compuse din
miofilamente subtiri de actina. Intr-o miofibrila se afla aproximativ 1500 de miofilamente de miozina si 3000 de
miofilamente de actina. Un miofilament de miozina este inconjurat de 6 miofilamente de actina, iar un miofilemant de
actina esteinconjurat de 3 miofilamente de miozina. De miofilamente sunt legate proteine reglatoare: troponina si
tropomiozina.

Discurile intunecate sunt strabatute de de banda luminoasa, numita bada H, iar discurile clare sunt strabatute de
membrana Z, care trece delao miofibrila la alta, consolidandu-le, si se
fixeaza la
capete pe
fata interna a
sarcolamei. In
miofibrile
segmentul
curpins intre
doua membrane Z se numeste sarcomer si constituie unitatea
morfologica functionala a miofibrile.

Contractia:
Contractia fibrelor striate este rapida si puternica si se realizeaza prin scurtarea
sarcomerelor, consecutiva glisarii miofilamentelor de actina printre cele de miozina, dupa
aplcarea unui stimul adecvat. Aceasta actiune deteremina apropierea membanelor Z,
scurtarea miofibrilelor. Tesutul muschilor scheletici determina miscarea
coordonata,voluntara si automata a membrelor, trunchiului, maxilarelor si globilor oculari,
chiar si miscarea muschilor scheletici implicati in ventilatia pulmonara, a expresiei faciale,
in vorbire si scriere.

Miocardul
 Introducere

=este un tesut unic, prezent numai in peretii inimii

= alcatuit din tesut miocardic + miocardul specific /

tesutul nodal autoexistabil (este organizat in noduli
si retea, determinand contractia ritmica a
miocardului. Structurile constituite din acest tip de
tesut sunt nodulii sinoatriali si atrioventricular,
precum fasciculul His, continuat cu reteaua Purkinje. Alfel spus acest tip de tesut este format din celule musculare slab
diferentiate, cu caractere embrionare, ce continmulta sarcoplasma bogata in glicogen si putine miofibre care trev printr-
o celula in alta, formand o retea prin care impulsurile se transmit in toate directiile.

= este diferit fata de tesutul muscular scheletic prin faptul ca au lunginea si diametrul mai mici, ramificate si au un singur
nucleu dispus central.

Fibrele miocardului vs fibrele netede

 asemanari: contin miofibrile striate, dar si uninucelate si realizeaza contractii involuntare

 deosebiri: sunt mai scurte, striatii mai putin evidente, miofibrile mai groase, sarcolema este mai subtire si mai
greu de distins in preparatele microscopice, contine mai multe mitocondrii.

Structura celulelor si fibrelor

= Fibrele miocardului sunt individualizate si alungite, dar prezinta ramificati. Legaturile intercelulare se realizeaza la
nivelul unor junctiuni numite discuri intercalare (striile scalariforme), la nivelul carora se transmite excitatia de o celula la
alta, astfel ca stimularea unei fibre cardiace este rapid transmisa in tot muschiul, motivul pentru care miocardul
functioneaza ca un tot unitar.Intre fibrele cardiace se afla tesut conjunctiv bogat in vase de sange
care asigura aprovizionarea cu oxigen si nutrimente.

Rol
Fibrele muschiului cardiac joaca un rol important in contractia atriilor si ventriculelor, asigurand
activitatea ritmica si circulatia sangelui in sistemul vascular.

IMPORTANT
In 2001 s-a descoperit ca in corpul adultului exista si cateva celule de origine (celule stem) a
celulelor cardiace, care pot asigura reparatii si chiar cresteri ale masei inimii. Acest lucru a fost
identificat la pacientii care au suferit de transplant de inima (/transplat cardiac) si la care cresterea
masei inimii a fost de 20%. Cercetarile actuale se concentreaza in vederea descoperiri
mecanismelor de control si activarea celulelor reparatoare. Practicarea sportului, a gimansticii
aerobice, intareste miocardul, conducand in timp la cresterea fortei si a diametrului, prin ingrosarea si inmultirea
celulelor.

DEOSEBIRI TMS/TC/TMN
12

Presupuneri

- cauza pentru care probabil controlul

nervos al tesuturilor striate este diferit
(voluntar) fata de cel al tesuturilor
striate cardiace si musculare netede
(involuntar) este organizarea in fascicule.

- viteza de reactie poate fi influentata de prezenta jonctiunilor intre fibrele

musculare.

Tesutul nervos
= este responsabil pentru receptionarea stimulilor si transmiterea diverselor
semnale de la si catre diferite parti ale corpului. Neuronii sau celulele
nervoase sunt unitatile de baza a tesutului nervos. Creierul uman contine
peste 100 de miliarde (1011) de neuroni inalt specializati pentru a genera si
conduce mesaje sub forma de impulsuri. Alaturi de aceste specializari,
neuronii au si urmatoarele caracteristici: au o mare longevitate;in conditiile in care unei bune aprovizionari cu
nutrimente, pot functiona peste 100 de ani, nu se divid si, de aceea, nu pot fi inlocuiti, exceptie fac neuronii dintr-o
anumita zona din creier, numita hipocamp, implicata in memorizare, si neuronii olfactivi si au un metabolism foarte
intens, care necesita permanent aprovizionare nu nutrimente si oxigen in cantitati mai mari fata de alte tipuri de celule.

=structural,
tesutul nervos
este compus din
doua tipuri de
celule: neuroni si
celule gliale

1. Celulele

gliale/nevroglii:

=sunt de peste 10 ori mai numeroase decat neuronii (10 12)

=au forme si dimensiuni variate

=prelungirile lor sunt in numar variabil

1
Fibrele musculare striate, sunt grupate in pachete numite fascicule;
2
Contractile se realizeaza prin scurtarea sarcomerelor;
= nu contin neurofibrile si granulatii Nissl

=sunt inexcitabile

=au capacitatea de a se divide

= sunt lipite de corpusculii Nissl si de

neurofibrile

=sunt intim asociate cu neuronii pe care ii sustin, hranesc si protejeaza,

sintetizeaza mielina, fagociteaza neuronii distrusi

Altfel spus formeaza un tesut de suport sau interstitial al sistemului nervos.

Exista mai multe tipuri de celule gliale fiecare avand o functie specifica:

a) Astroglia: intervin in asigurarea hranii si sustinerii neuronilor prin

transportul de nutrimente ( facilitarea schimburilor dintre capilare
si neuroni, preluand glucoza din sange si teansferand-o la neuroni sub forma acidului lactic), reglarea
compozitiei spatiului exctracelular ( colecteaza ionii din mediul interstitial (K +)) si fagocitarea resturilor din
urma reactiilor ( recicleaza mediatorii chimici.)
b) Microglia:digera resturile de neuroni;
c) Celule satelit: sustin fizic neuronii situati in afara nevraxului
d) Oligodendrocitele: asigura izolarea cu mielina a neuronilor din nevrax3
e) Celulele Schwann: asigurarea izolarea cu mielina a neuronilor din afara nevraxului;

2. Neuronul:
a) Corpul neuronului/ pericarion: este alcatuit din membrana (/neurilema), citoplasma(/neuroplasma), un
singur si organite celulare. In neuroplasma se afla organite celulare comune, dintre care lipsesc centrolii, si
organite celulare specifice: corpii tigroizi ( corpii nissl) si neurofibrilele.
i) Corpii tigroizi sunt reticulul endoplasmatic rugos, cu rol in sinteza proteinelor neuronale
ii) Neurofibrilele: au rol in sustinerea celulei si de ai mentine forma caracteristica;

Pericarionul functioneaza ca un centru de integrare, intrand in alcatuirea substantei cenusii. Corpii neuronali
formeaza in nevrax substanta cenusie si nuclei, iar in afara nevraxului, formeaza ganglionii nervosi.

3
O alta denumire a sistemului nervos central
 b) Prelungirile neuronului: sunt extensii ale neuronului capabile sa conduca si sa transmita semnale. Aceste
prelungiri sunt de doua tipuri dendrite si axon. Dupa numarul de prelungiri, neuronii poti fi de mai multe
tipuri.
 Dendritele: prelungiri ale neuronilor care pot lipsi sau pot fi numeroase, conduc impulsul nervos
centripet, adica de la periferie spre corp, constituind regiunile receptoare ale neuronului. In proportia
lor initiala.dendritelel sunt mai groase, iar spre periferie se ingusteaza; sunt scurte si ramificate; contin
neurofibre si neuroplasma.
 Axonul: este o prelungire unica si nelipsita in structura neuronilor, avand rolul de a transmite impulsuri
nervoase centrifug, de la corp la perferie; D.p.d.v al structurii contine axoplasma si axolema (cu rol
important in conducerea impulsului nervos, care delimiteaza fibra axonica). Incepe cu conul axonal si
emite colaterale perpendiculare pe directia sa si se termina cu butoni terminali. Acesti butoni terminali
au in neuroplasma lor vezicule cu mediatori chimici (substante care faciliteaza transmiterea impulsului
nervos), neurofibrile si mitocondrii. Axonul este protejat de 3 teci, dispuse de la interior spre exterior, in
urmatarea ordine: teaca de mielina, teaca schwann si teaca Henle.

i. Teaca de mielina este produsa de celulele gliale Schwann sau de oligodendroglii, in straturi de
lamele lipoproteice concentrice, de culoare alba si sub forma de mansoane. Intervalul dintre doua
mansoane de mielina (cand ne referim la mansoane de mielina se intelege celule gliale Schwann,
adica doua mansoane de mielina = doua celule gliale Schwann) se numeste regiunea nodala sau
strangulatie Ravier. Mielina are rol izolator, nutritiv si de protectie.
ii. Teaca Schwann este constituita din nevroglii care acopera mielina pe care o secreta.
iii. Teaca Henla este de natura conjunctiva, fiind constituita din substanta fundamentala amorfa si fibre
conjunctive aranjate in retea. Are rol de aparate (acopera fibra nervoasa a axonului) si de nutritie a
axonului. ;Pachetele de axoni si dendrite formeaza, in afara nevraxului, nervi, iar in nevrax formeaza

tracturi sau fascicule nervoase. Axonii mielinizati formeaza substanta alba a nevraxului.

Prelungirile neuronilor formeaza nervi si cai de conducere in nevrax (tracturi);

Un nerv este invelit la periferie de tesut conjunctiv care se numeste epinerv. Acest invelis trimie in
interior septuri (perinervul) care separa fasciculele de fibre nervoase. Din perinerv se desprind structuri
conjunctive, care patrund in fascicule, solidarizand fibrele intre ele si care reprezinta endonervul.

1. Dupa forma
neuronilor:
 Stelata: neuronii
somatomotrii
din coarnele
anterioare ale
maduvei +
scoarta
cerebeloasa
  Piramida: neuronii din scoarta cerebrala
 Rotunda: neuroni din scoarta cerebrala
 Ovoida: neuronii somatosenzitivi din ganglionii
spinali
 Piriforma: neuronii lui Purkinje din scoarta Star shaped neuron

cerevelului
 Fusiforma: neuronii din ganglionii Scarpa (neuronii din mucoasa olfactiva)

2. Dupa numarul de prelungiri:

 Unipolari: un anxon si fara dendrite ( celulele cu conur si bastonase din Pyramid shaped neuron
retina, neuronii somatomotori din nucleul motor al nervului trigement)
 Bipolari: au o dendrita si un axon (neuronii din ganglionul spinal corti si
scarpa, din mucoasa olfactiv si retina)
 Pseudounipolari: cu o prelungire care se divide in dendrita si axon, altfel
spus prin acelasi pol al celulei intra dendrita si iese axonul – cele doua
prelungiri au un scurt traseu comun, dupa care se separa formand fiecare
un unghi de 90 de grade (neuronii din ganglionii spinai)
 Multipolari: un axon si numeroase dendrite (neuronii somatomotorii din
scoarta cerebrala sau din coarnele anterioarea ale maduvii spinarii) round and elliptical shaped
3. Dupa functie: neuron

 Neuronii senzitiv: conduc informatiile de la receptori la centrii nervosi; se impart in neuroni

somatosenzitivi (apartin sistemului nervos somatic si neuroni
viscerosenzitivi (apartin sistemului nervos vegetativ)
 Neuronii motorii: conduc informatiile din centrii nervosi la
organele efectoare. Sunt somatomotori si visceromotori
 Neuronii intercalari: asigura legatura dintre neuronii senzitivi si
motorii in arcurile polisinaptice
 Neuronii secretorii: produc neurosecretii, iar neuronii din
hipocamp ce secreta hormonii ADH si ocitocina sau hrmoni
eliberatori si hormoni inhibitori.

PROPRIETATILE NEURONULUI
Au proprietatea de a raspunde la stimuli (atingeri, sunet, lumina, frig, vibratii etc. ) de a genera
si conduce impulsuri nervoase, precum si de a comunica intre ai sau cu alte tipuri de celule.

Excitabilitatea ( se aminteste de la celula) : este proprietatea neuronilor de a rasunde la

stimuli, este o proprietatea a tuturor celulelor vii, dar cel mai puternic este exprimata de neuron.

La baza procesului de excitabilitate stau mecaniste electrice: potentialul membranar de repaus

si de actiune si mecanisme – scindarea hidrolitica a ATP-ului in vederea eliberarii de energie;
Definitia: Capacitatea neuronilor de a reactiona la stimuli este datorata existentei unui potential de membrana sau, altfel
spus, unei distributii negale a ionilor pe cele doua fete ale membranei neuronale.

a) Potential membranar de repaus: neurilema este polarizata in conditii de repaus – cand asupra neuronului
nu actioneaza nici un stimul, fiind incarcata pozitiv pe fata externa si negativ pe fata interna

diferenta dintre interior si exterior ca valoare obisnuita = -70 mV – 90mV ( datorita concentratiei de anioni – Cl -; HCO3+ );

Substatul biochimic, molecular al potentialului membranar de repaus consta in distributia asimetrica a ionilor pe cele
doua fete ale membranei celulare, astfel:

- in interior: o concentratie mai mare de ioni de K+ si anioni proteici de talie mare, nedifuzabili

-in exterior (lichidul extracelular): predomina ionii de Na+ si anionii de Cl- difuzabili

Distributia inegala este datorata actiunii mecanismelor pasiv si activ;

Mecanisme de transport activ (sau pompa sodiu potasiu)

:determina transportul ionilor impotriva gradientului de concentratie, cu consum de energie ce presupune:

- expulazarea permanenta si rapida din celula in spatiile intercelulare a Na+;

- reintroducerea K+, lent in celula;

Acest transport se relalizeaza prin pompele ionice (pompe sodiu – potasiu), este activ si neechilibrat (sunt expulzati 3Na+
si se introduc 2K+). Partea interna a membranei ramene incarcata negativ deoarece anionii proteici – ioni negativi,
raman in interior nefiind difuzabili, iar pe alta parte are loc un schimb neechilibrat (3Na+ -2K+), care determina o
concentratie mai mare de sarcii pozitive la exteriorul celulei.

Mecansime pasive de transport

:membrana neuronala contine si canale speciale pentru cei doi ioni: canale ionice de sodiu si potasiu. Aceste canale sunt
singurele locuri prin care cei doi ioni pot trece pasiv prin membrana neuronala. In repaus, toate canalele pt sodiu sunt
inchise si cateva canale pentru potasiu sunt deschise. Astfel, sodiul nu poate difuza prin membrana si cea mai mare
parte a acestor ioni ramane pe fat externa a acesteia. Totusi unii ioni de potasiu pot iesi prin difuziune in exterior. Altfel
spus, transportul are loc conform gradientuluii de concentratie – de la concentratie mare spre concentratie mica, fara
consum de energie;

- influx de Na+ : patrunderea sodiului in celula

-eflux de K+:iesirea potasiului din celula spre spatiile intrercelulare;

- anionii proteici din cauza volumului mare nu pot trece prin canalele membranare si raman in celula;

- anionii de Cl- raman la exterior fiind respinsi de anionii proteici din interiorul celulei;

Concluzie: atata timp cat membrana nu este stimulata, este mentinuta distributia inegala a ionilor, fapt ce determina
incarcarea predominant pozitva a fetei externe si predominant negativa a fetei interne.
 b) Potentialul de actiune: apare cand un stimul
suficient de puternic actioneaza un anumit timp
asupra membranei. Acesta reprezinta o schimbare
foarte rapida a potentialului de membrana, in urma
stimularii. In mod specific, potentialul trece de la -
70mV la potential de repaus la valori pozititve de
aproximativ +30 mV, intr-o perioada de cateva
milisecunde . Aceasta schimbare de potential are loc
dupa actiunea unui stimul care dermina deschiderea
canalelor pentru sodiu (Na+) si deoarece concentratia
acestui ion este mai mare pe fata externa a
membranei, el difuzeaza rapid in celula. Canalele pt
sodiu sunt deschise foarte putin timp, dupa care se
inchid. Consecutiv, canalele pt potasiu (K+) se
deschid; deoarece concentratia acestor ioni este mare
pe fata interna a membranei, acesti cationi difuzeaza
innexterior, refacandu-se astfel incarcatura negativa
la interior si pozitiva in exteriorul membranei
neuronale.

In reprezentarea grafica a potentialuluide actiune, se pot

identifica unele caracteristici ale acestuia. Astfel, se remarca o
perioada de ltenta (fig.1.31 A), care dureaza de la aplicarea
stimulului si pana la declansarea potentialului de actiune.
Urmeaza apoi trei etape consecutive in derularea potentialului de
actiune: depolarizarea (fig 1.31 B) care corespunde curbei
ascendente, repolarizarea (fig. 1.31C ) care corespunde patei
descendente, pana la revenirea la valoarea potentialului de
repaus si hiperpolarizarea (fig. 1.31 D) care corespunde
descresterii graficului sub valoarea potentialului de repaus si apoi
revenirea la nivelul P.R. Evenimentele care determinaaceste
atape sunt urmatoarele:

a) Depolarizarea este produsa prin reducerea valorii

potentialului de membrana, datorita cresterii
permeabilitatii pentru Na+ (se deschid mai multe canale).
Fenomenul decurge gradat, initial lent, ulterior rapid,

pana la atingerea nivelului critic ce corespunde

valorii de +30 mV pentru PA, valoarea care se
mentine numai 1 ms.
 b) Repolarizarea este produsa prin scadera permeabilitatii membranei pt Na+, urmata de cresterea permeabilitatii
pt K+ si determina restabilirea negativitatii interne a membranei.
c) Hiperpolarizarea: este produsa prin mentinerea permeabilitatii pentru K+ datorita lentelor canale pt K+, care
reactioneaza mai greu la semnalul de depolarizare si in consecinta, permeabilitatea pt K+ dureaza mai mult
decat eca pentru Na+. Neuronul are proprietatea de a nu respunde la noi stimuli in timpul fazei de depolarizare,
perioada numita refractara. Durata perioadei refractare determina o alta capacitate a neuronului, numita
labilitate, caracterizata de numarul de stimul la care poate raspunde un neuron intr-un interval de timp.

Toate etapele derularii potentialului de actiune dureaza cateva milisecunde (10 milisecunde pentru majoritatea celulelor
nervoase, iar potentiaele de actiune ale fibrelor cardiace dureaza mai mult).

Dupa aparitia P.A. se propag de-alungul membranei neuronale, fara a se diminua amplitudineaacesteia. Discriminarea
intre stimuli de diverse intensitati se realizeaza prinvriatia frecventelor potentialelor de actiune si nu prin variatia
amplitudinii acestora. Modurile de generare si transmitere a potentialului de actiune sunt identice in neuron si fibrele
musculare. In neuron P.A. se numeste si impuls nervos si neuronul poate genera astfek de impulsuri.

Parametrii excitabilitatii:
Un neuron poate transmite impulsuri nervoase numai cand este stimulat in mod adecvat. Pentru declansarea
potentialului de actiune, stimulul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1. Intensitatea prag/reobaza. Stimulii cu intensitatea inferioara valorii prag se numesc stimuli subliminali si nu
determina potentiale de actiune. Stimulii cu intensitatea
mai mare decat valoarea prag se numesc stimuli
supraliminali si determina potentiale de actiune cu aceeasi
aplitudine cu cele determiate de stimulii prag –
proprietatea cunoscuta sub numele de legea tot sau
nimic; Oboseala transmiterii sinapselor consta in
stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este
urmata de descarcari foarte numeroase ale neuronului
postsinaptic,pentru ca, in urmatoarele milisecunde,
numarul acestora sa scada accentuat. In acest caz avem
de-a face cu un mecanism de protectie impotriva
suprastimularii, care se realizeaza prin epuizarea depozitelor de mediator chimic (neurotransmitator) de la
nivelul transmisiei presinaptice. (observatie: de facut comparatia dintre neuronul presinaptic si neuronul
postsinaptic.)
2. Stimulul de intensitate prag trebuie sa actioneze un anumit timp, numai tim util. Stimulul trebuie sa actioneze cu
bruschete pentru a nu permite adaptarea neuronului;
3. Cronaxia reprezinta timpul minim necesar unui stimul avand o intensitate dubla fata de reobaza, pt a produce
un impuls nervos. Are o valoare de 10-30 de ori mai mici decat timpul util.
4. Labilitatea este capacitatea neuronului de a raspunde la un anumit numar de stimuli pe o unitate de timp;
5. Perioada refractata este proprietatea neuronului de nu raspunde la un stimul nou, in timpul unui raspuns la
stimulul anterior;
6. Bruschetea este rapiditatea cu care actioneaza stimulul asupra celulei excitabile;

Studiile asupra exitabilitatii au condus la introducerea unor termeni tehinici cum sunt: reobaza (=pt intesitate prag)
si cronaxia (=pt timpul de actiune al unui stimul cu valoarea dubla fata de a repbazei, pentru a produce P.A.)
Cronaxia are valori apropoate la toate tipurile functionale de neuroni si este de 10 – 30 de ori mai mica decat timpul
util.

Conductibiliatatea neuronilor
Explicatia 1
La locul aparitiei potentialului de actiune se instaleaza curenti locali care depolarizeaza membrana in ariile
adiacente. In aceste arii, se vor deschide canalele ionice si vor apare noi potentiale de actiune. Deoarece in aria unde
s-a format initial P.A. nu se mai poate forma aici. Ca urmare, potentialele de actiune se autopropaga de la acest
punct de origine in regiunile alaturate, cu o viteza constanta. In axonii nemielinizati, propagarea potentialului de
actiune se relaizeaza pas cu pas. In axonii mielinizati, viteza de ropagare a impulsului nervos creste (120 m/sec),
deoarece mielina functioneaza ca un izolator electric care impiedica pierderile de sarcini din axon. Unda de
depolarizare poate trece prin membrana axonilor mielinizati numai la nivelul nodurilor Ranvier, unde mielinaeste
intrerupta si, in consecinta, P.A. este condus saltatoriu, fapt ce explica viteza de conducere mai mare.

Explicatia 2

Definitie: este proprietatea neuronului de a conduce impulsul nervos prin autopropagarea de la locul unde s-a
produs excitatia, de-a lungul fibrei nervoase, pana la terminatiile acesteia, unde se transmite prin sinapsa, unui alt
neuron – in cazul sinapsei neuroneuronale, sau unui efector (muschi,
glanda) in cazul unui sinapse neuroefectoare.

Datorita sinapselor conducerea impulsurilor nervoase in organism este

unidirectionala (odata transmis, impulsul nervos nu se poate intoarce,
nu poate traversa inapoi sinapsa). Propagarea impulsului nerovs se
realizeaza:\

a) Saltatoriu: la nivelul strangulatiilro Ranvier,in cazul

fibrelornervoase mielinice, cu viteza mare – 100m/s
b) Din apropiere in apropiere, prin curenti locali Hermann, in cazul
fibrelor nervoase amielinice, cu viteza mica – 10m/s

Transmiterea sinaptica
Functionarea sistemului nervos depinde de fluxul de informatii de-a
lungul lanturilor de neuroni conectati prin sinapse. Sinapsele sunt
locurile de intalnire in care este mediat transferul de informatii intre
neuroni in SNC sau intre neuroni si celulele efectoare (fibre musculare,
celule epiteliale secretoare) in SNP. Dupa structurile implicate,
sinapsele pot fi axosomatice, axo-dendritice si axo-axonale. Dupa
efectul impulsului transmis la nivelul sinapselor, acestea pot fi
stimulatoare sau inhibitoare.

Clasificarea sinapselor:

1)
structural:
a) neuroneuronale: axosomatice, axodendritice,
axoaxonice;
b) neuro-efectoare: placa motorie;
c) de tip receptor-neuron: cu fanta sinaptica redusa;
2) functional:
a) cu transmitere chimica (predomina in SNC, placa
motorie, SN vegetativ)
 colinergice = mediatorul chimic este
aceticolina
  adrenergice = mediatorii chimici sunt adrenalia sau
noradrenalina)
b) transmiterea electrica (miocard, muschi neted, anumite
regiuni din creier, etc.)
 intre doua celule alipite de aceleasi dimensiuni, care
sunt alipite in zonele lor de rezistenta electrica
minima.
 trecerea ionilor si moleculelor prin locurile de
jonctiune se face bidirectional
3) d.p.d.v al efectului:
a) excitatori: depolarizare (neurotransmitatori sunt aceticolina,
adrenalina)
b) inhibitori: hiperpolarizare (neurotransmitatori inhibitori –
acidul gamaaminobutiric)

Structura unei sinapse cuprinde trei elemente: componenta

presinaptica (reprezentata de membrana butonului terminal, in care
se gasesc mitocondrii si vezicule cu mediatori chimici) fanta sinaptica
(care are intre 200Å si 300Å si reprezinta spatiul dintre cele 2
componente) si componenta postsinaptica (poate fi membrana
diferentiata a unei dendrite-sinapsa axo-dendritica, neurilema
neuronului postsinaptic sinapsa axo-somatica, sarcolema fibrei
musculare – sinapsa neuro – musculara). Astfel, datorita sinapselor,
neuronii care transmit impulsuri nu se ating cu alte celule. Butonii
terminali ai axonilor contin vezicule cu substante chimice nmite
mediatori chimici sau neurotransmitatori. Acestia sunt foarte
numerosi si constituie au alt criteriu de clasificare a sinapselor, de
exemplu, sinapsele mediate de neurotransmitatorul aceticolina se
numesc colinergice, iar cele mediate de adrenalina se numesc
adrenergice. Printre neurotransmiatori mai este prezenta si
noradrenalina, care are rol in stare de veghe si de atentie. Conform
ultimilor studii, nivelul extrem scazut de noradrenalina este cauza
depresiilor grave. Neurotransmitatorii sunt utilizati de neuroni pentru
a transmite semnale altor celule, iar la nivelul lor, impulsul nervos este
transformat din impuls electric in impuls chimic. Cand inmpulsul
nervos ajunge la nivelul butonilor terminali, numeroase vezicule
fuzioneaza cu membrana presinaptica si descarca neurotransmitatori in fanta sinaptica, de unde vor difuza si se vor
atasa de receptorii specificiaflati pe membrana post sinaptica. Atasarea neurotransmitatorilor la receptorii specifici
sciba permeabiliattea membranei postsinaptice care permite difuzia ionilor de Na+, prin membrana, in interior. Daca
nr, de ioni de Na+ difuzati este suficient e mare, se produce depolarizarea membranei postsinaptice si aparitia unui
potential de actiune. Dupa generarea P.A., neurotransmitatorii sunt rapid indepartati sau distrusi de enzime
specifice.

Exista si sinapse cu transmitere electrica, de exemplu in miocard, cele doua celule fiind alipite, iar Na+, K+,Cl-,Ca2+
trec prin locul de jonctiune.

Functionarea sinapselor:

Existenta spatiului sinaptic, dovedit electromicroscopic, a demonstrat ca relatiile dintre neuroni de la nivelul
sinapselor sunt relatii de contiguitate 4si nu de continuitate de structura. Transmiterea influxului nervos la nivelul
4
the state of bordering or being in contact with something
sinapselor este asigurata de mediatorul chimic din veziculele componentei presinaptice. Potentialul de actiune ajuns
la butonul terminal determina fuziunea veziculelor ce contin un neurotransmitator (mediator chimic) cu membrana
presinaptica, apoi acestea se sparg (se rup) si elibereaza mediatorul in spatiul sinaptic.

Mediatorul strabate fanta sinaptica si venind in contact cu membrana postsinaptica se cupleaza specific cu
proteinele neuroreceptoare de la nivelul acesteia. In acest moment creste permeablitatea membranei pentru Na+ .
Are loc o depolarizare locala cu formare unui potential local, nepropagat numit potential post-sinaptic excitator.
Acest potential creste progresiv si cand ajunge la un nivel critic 10-30 mV, se autopropaga prin membrana
neuronului postsinaptica. Aceasta reprezinta transmiterea impulsului prin sinapsa. Ulterior mediatorul chiic este
rapid inactivat de enzimele din fanta sinaptica si apoi este fie reinglobat in vezicule fie trece in ciruclatia sangvina.
Datorita mecanismului chimic al transmiterii sinaptice, impulsul nervos sufera la nivelul fiecarei sinapse o intarziere
de 0,5ms, numita latenta sinaptica.

Sinapsele chimice conduc intotdeauna impulsul nervos intr-un singur sens: de la neurolul presinaptic, care secreta
neurotransmitatorul, la neuronul postsinaptic – principiul conducerii undirectionale prin sinapse chimice – spre
deosebire de sinapsele electrice care conduc semanalele in orice
directie.Sunt peste 40 de neurotrasmitatori din care cei mai cunoscuti
sunt: aceticolina, adrenalina, noradrenalina, histamina, acidul
gamaaminobutiric, dopamina. In butonii terminali ai axonului se
gasesc multe mitocondrii in care se formeaza ATP (acidul
adenozinotrifosfatic), substanta macroergica care asigura energia
necesara sintezei de noi cantitati de mediatori chimici.

Reflexul
Un nerv (fing. 2.3) este constituit din prelungirile neuronilor (axoni si
dendrite), numite si fibre. Fibrele nervoase sunt
consolidate si reunite de tesut conjunctiv. Fiecare fibra
nervoasa este inconjurata de endonerv, pachetele de
nervi numite si fascicule, sunt inconjurate de o teaca
conjunctiva numita perinerv, in intregul nerv este invelit
la exterior de epinerv,tesutul conjunctiv care contine
vase de sange, uneori adipocite. Astfel, intr-un nerv fibrele nervoase reprezinta ¼ peste ½ este tesut conjunctiv, iar
respul este mielina. Majoritatea nervilor contin si fibre senzitive si motorii, acestia purtand numele de nervi micsti.
Nervii care contin numai fibre senzitive sunt senzitivi, iar cei care sunt alcatuiti din fibre motorii se numesc nervi
motorii. Nervii senzitivi conduc impulsuri generate de receptori, iar nervii motori conduc impulsuri catre organe
efectoare, muschi, epitelii glandulare.

Mecanismul fundamental de fucntionare a sistemului

nervos este actul reflex / reflexul/ arcul reflex. Acesta
reprezinta reactia de raspuns a centrior nervosi la
stimularea unei zone receptoare. Raspunsul pe care il
produce poate fi unul cu efect inhibitor sau stimulator
Termenul de reflex a fost introdus de catre
matematicianul si filozoful francez Rene Descartes (1596 –
1650). Raspunsul reflex poate fi excitator sau inhibitor).
Baza anatomica a actului reflex este arcul refelex alcatut
din 5 componente anatomice: receptorul, calea aferenta,
centrii nervosi, calea eferenta si efectorul.

1. Receptorul = este o structura exicitabila care

raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate propotional cu intensitatea stimulului, transformand
 energia stimulului in impuls nervos. Majoriatea receptorilor sunt
celule epiteliale diferentiate si specializate in celule senzoriale
(gustative, auditive, vestibulare) ~ amintire epitelii senzoriale ~. Alti
receptori din organism sunt corpusculii senzitivi – mici organe
pluricelulare alcatuite din celule, fibre conjunctive si terminatii
nervoase dendritice (receptori tegumentari5, proprioreceptori).
Uneori, rolul de receptori il indeplinesc chiar terminatiile butonale ale
dendritelor (neurolul receptorului olfactiv, receptorii durerosi).
La nivelul recepturului are loc transformarea enrgiei stimulului in
Organ of Corti (electronic microscop)
impuls nervos. In functie de provenienta stimulului in impuls
nervos.

In functie de provenienta stimulului, se deosebesc:

 Exteroceptori: primesc stimulii din afara

organismului; se afla la nivelul tegumentului;
 Interoceptori (visceroceptori): primesc stimuli din
interiorul organismului (baroceptori,
chemoceptori); numele este dat de localizarea
acestora, care este la nivelul viscerelor;
 Proprioreceptori: primesc stimulii de la muschi,
tendoane, articulatii si informeaza despre pozitia
corpului si permit controlul miscarii;

In functie de tipul de energie pe care o prelucreaza:

 Chemoreceptori: stimulent chimic: muguri gustativi, epiteliul olfactiv, corpii carotidieni si aortici; nociciptorii
sunt considerati ca facand parte din aceasta categorie, deoarece sunt stimulati de substante chimice eliberate
de celulele distruse;
 Fotoreceptori: sunt stimulati de lumina: celulele cu conuri si bastonase;
 Termoreceptori: raspund la variatii de temperatura: terminatii nervoase libere:
 Mecanoreceptori/Cutanati: stimulati de deformarea membranei celulare (receptori pentru tact, vibratii si
presiune)

In functie de viteza de adaptare:

 Fazic: raspund cu o crestere a activitatii la

aplicarea stimulului, dar in ciuda mentinerii
acesteia, activitatea lor scade ulterior:
receptorul olfsctiv;
 Tonici: prezinta activitatea relativ constanta
pe toata durata stimulului: receptor vizual;

In functie de strunctura:

 Terminatii nervoase libere

 Celule senzoriale

5
Tegument = the organ system that protects the body from various kinds of damage, such as loss of water or abrasion from outside
the body.
  Organe receptoare cu structura complexa (retina, organ corti etc.)

La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate la stimul in informatie nervoasa specifica (impuls nervos);

2. Calea aferenta: Face legatura dintre receptori si centrii nervosi si este reprezentat de:
 Dendritele si anxonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali;
 Dendritele su axonii neuronilor senzitivi de pe traseul unor nervi cranieni
 Variatiile de potential receptor produc depolarizari pasive in terminatiile dendritice si odata ce ating pragl
critic se propaga celulipet6 prin dentrite si celulifug 7prin axoni. Distributia caii aferente in centrii nervosi se
face convergent sau divergent (sinapse covergente si divergente).

3. Centrii nervosi. Prin centrii unui reflex se intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care
participa la actul reflex respectiv – analizeaza si prelucreza informatiile primite si genereaza impulsui nervoase.
Fiecare centru nervos poate fi separat in doua centre functional: compartimentul senzitiv (unde sosec
informatiile de la receptori), compartimentul motor (care transmite comenzile catre efectori). Sistemul nervos
central are trei nivele majore, cu atribute functionale specifice: nivelul medular spinarii, nivelul subcortical si
nivelul cortical. La nivelul medular exista centrii nervosi unde se inchid numeroase refleze somatice
(monosinaptice si poli sinaptice) si vegetative ( cardioacceleratoare, vasoconstrictoare, de mictiune, sexuale
etc.). La nivelul subcortical in trunchiul cererbral se inchid refelexe somatice 8 (de deglutitie, masticator, statice
si statochinetice 9) si vegetative (respiratorii cardiovasculare, secretorii, motorii, digestive etc.). Cerebelul
realizeaza controlul echilibrului, tonusul muscular, etc. Hipotalamusul coordoneaza reflexele compelexe
comportamentale de aparare, alimentar, afectivo-emotionale si regelaza numeroase functii vegetative
Structura pielii Mugure gustative Structura retinei
(cardiovasculare, respiratorii si renale). La nivel cortical exista centrii
nervosi si zone care coordoneaza numeroase refelxe conditonate si neconditionate. Cortexul nu functioneaza
niciodata singur. Numeroasele informatii primite si prelucrate ;a acest nivel fac ca activitatea centrilor
subcorticali sa fie precis controlata si coordonata. Cortexu cerebral este esential si pentru procese de gandire.

6
Stiind ca centripet reprezinta forta ce concentraza materia sa se deplaseze spre interior intr-o miscare de rotatie, intelegem ca
miscarea celulipeta este miscare de rotatie ce forteza meteria, energia sa se deplseze spre interiorul celulei.
7
Este miscarea invresa cea a miscarii celulipete, fiind de la interior spre exterior.
8
the cells of the body in contrast to the reproductive cells (gamets)
9
An action that, through stimulation of the receptors in the neck muscles and semicircular canals, brings about movements of the
limbs and eyes appropriate to a given movement of the head in space.
10
Sunt reprezentati de o aglomerare de corpi neuronali