Carl Gustav

Jung
-Via , revelaie i
operCarl Gustav Jung s-a nascut in Kesswil, Elvetia in data de 26 iulie 1875. El a
fost singurul fiu si cel mai mare copil, avand o sora mult mai tanara. Tatal lui a fost
un pastor in Swiss Reformed Church, iar mama lui provenea dintr-o familie de
clerici instariti.
La varsta de sase ani, Jung, impreuna cu parintii acestuia, s-a mutat la
Laufen, in speranta unui trai mai prosper. Din pacate, tensiunile dintre parinti s-au
accentuat; Emilie Jung a fost o femeie excentrica si depresiva, petrecandu-si astfel
mare parte din timp in dormitorul acesteia, unde se presupune ca ar fi fost vizitata
de spirite noaptea. In ciuda comportamentului ei normal din timpul zilei, dupa
asfintit devenea ciudata si misterioasa. Ea a parasit Laufen pentru cateva luni de
spitalizare langa Basel pentru o afectiune psihica necunoscuta. Aceasta absenta
continua a mamei, cat si starile ei depressive, au afectat, influentat atitudinea fiului
ei privind femeile. Jung a numit acest fapt mai tarziu handicapul cu care am
pornit.
C.G.Jung a fost un copil solitar si introvertit. Inca de la o varsta frageda,
acesta credea faptul ca, la fel ca si mama lui, avea doua personalitati: una a unui
scolar obisnuit al perioadei istorice respective si cealalta, a unui barbat influent si
autoritar din trecut.
Cateva amintiri din copilarie si-au pus amprenta asupra viitoarelor teorii ce
aveau sa-l faca consacrat. Jucandu-se in podul casei, a sculptat un mic manechin la
capatul unei rigle de lemn careia i-a adaugat apoi si o piatra. In mod repetat,
tanarul Jung se intorcea la acest manechin, aducand bucati mici de hartie cu mesaje
scrise in propria sa limba secreta. Reflectand ca si adult asupra acesteia, el a
observat similitudini cu totemele, respectiv practicile indigene. Concluzia lui a fost
ca actiunile pe care el le-a desavarsit ca si copil au reprezentat un ritual inconstient,
practicat intr-un mod extrem de similar cu cel de la mii de kilometri departare, deci
despre care, la acea varsta, nu avea nicio informatie. Teoriile lui viitoare despre
arhetipurile psihologice si inconstientul colectiv au fost, in mare parte, inspirate de
aceasta experienta.
La varsta de doisprezece ani, la scurt timp dupa terminarea primului an la
Humanistisches Gymnasium in Basel, C.G.Jung a fost pus la pamant de catre alt

baiat, iar impactul a fost atat de puternic incat si-a pierdut temporar cunostinta. In
acel moment, a avut un gand spontan, si anume acum nu va mai trebui sa mergi la
scoala. De atunci, de fiecare data cand mergea spre scoala sau isi incepea temele,
lesina. A stat acasa timp de sase luni pana cand si-a auzit tatal vorbind cu un
vizitator despre starea acestuia. Au suspectat ca are epilepsie. Jung, confruntat fiind
cu starea materiala precara a familiei, a constientizat faptul ca este nevoit sa obtina
rezultate academice excelente. Dupa inca trei pierderi de cunostinta, tanarul a
reusit sa-si depaseasca conditia. Acest fapt, spuse el mai tarziu, a reprezentat
momentul in care am invatat ce este o nevroza.
In anii de studentie, C.G.Jung a citit, intr-o masura apreciabila, din creatiile
lui Goethe, Kant, Schopenhauer si Meister Eckhart. El a fost interesant de
ideologiile religioase, filozofice si de arheologie, dar a ales sa urmeze medicina.
Dupa absolvirea Universitatii din Basel, Jung a decis sa se specializeze in
psihiatrie. A acceptat un loc de munca la spitalul Burgholzli din Zurich, sub tutela
lui Eugen Bleuler. Acest spital era renumit pentru tratamentele privind
schizophrenia. Aici, hipnoza si alte forme de tratament psihoterapeutic erau
incurajate, in speranta ca inventivitatea specialistilor avea sa conduca la
descoperirea unor metode sau idei revolutionare. Jung isi gasise astfel casa ideala
in care avea sa-si inceapa munca de o viata.1
S-a casatorit cu Emma Rauschenbauch in 1902 si au avut impreuna cinci
copii. In acelasi an, Jung a plecat la Paris sa studieze sub indrumarea psihologului
francez, Pierre Janet, ale carui idei au avut un impact major asupra elvetianului.
Dupa intoarcerea sa, a colaborat cu Franz Riklin in cadrul experimentului de
asociere de cuvinte. Din aceasta a rezultat descoperirea a ceea ce el a numit
complexe cu tonalitate emotionala(feeling-toned complexes). Jung a aplicat
aceasta descoperire pe pacientii ce sufereau de schizofrenie pentru a arata ca
iluziile lor aveau insemnatate simbolica. Studiul acesta a pus bazele conceptului
sau de inconstient colectiv. Jung a observat ca erau elemente mitologice
necunoscute pacientilor in fanteziile acestora. Prin experimentul de asociere al
cuvintelor, complexele ascunse sau fatadele negative ale comportamentului
erupeau din inconstient.

In
C.G.Jung

1906,
inceput
sa

corespondeze cu
Sigmund
Freud,
cei
doi
devenind apoi
prieteni. Desi veneau din lumi intelectuale diferite si aproape despartiti temporal de
o generatie, acestia au impartit interese comune in domeniul psihologiei, in special
explorarea profunda a vietii individului. De asemenea, au empatizat si privind rolul
inconstientului in relatie omului cu sine si cu lumea.
Primele divergente au aparut pe seama diferentelor dintre modul in care cei
doi psihologi concepeau inconstientul. Jung considera ca descrierea lui Freud era
incompleta si exagerat de negativa.
Ultimele intalniri ale celor doi au fost in 1912, respectiv 1913. Contextul
celei dintai a fost reprezentat de o intrunire a mai multor specialisti, avand ca scop
discutarea mai multor jurnale psihanalitice. Cand Jung a inceput sa-si exprime
opiniile privind conflictele ce ingreuneaza acest curent psihologic, Freud lesina si
este carat de acesta pana la canapea. Cea din urma intalnire are loc la al patrulea
Congres Psihanalitic International din Munich. C.G.Jung a tinut un discurs despre
tipurile psihologice, extravert si introvert; aceastea au reprezentat unele dintre
conceptele cheie ce aveau sa-i diferentieze munca de cea a lui Freud pentru
urmatoarea jumatate de secol.2