Tema: HEMORAGIA: definiţie, reacţia

de compensare a organismului în
hemoragie, clasificare, semiologie,
diagnostic.

HEMORAGIE (haemorrhagia) – este

revărsarea sângelui din patul vascular
ca rezultat al lezării traumatice sau
dereglarea permiabilităţii peretelui
vascular.
 Clasificarea hemoragiilor:
• După principiul anatomic:
– Arterială;
– Venoasă;
– Capilară;
– Parenchimatoasă
• După mecanismul de apariţie:
– Haemorragia per rhexin;
– Haemorragia per diabrosin;
– Haemorragia per diapedesin.
 Clasificarea hemoragiilor:
• După referinţa la
mediul extern:
– Externă;
– Internă.
 Hemoragiia internă
• Propriuzis interne
– Cavitare;
– Intratisulară;
• Pitehie – hemoimbibiţii
îtradermale;
• Purpura –hemoibibiţii
submucoase ;
• Hematom – hemoragie în ţesuturi
cu formarea unei cavităţi în
interiorul cărea se determină
sânge cu chiaguri;
• Hemoragii interne exteriorizate –
hemoragii în cavităţi interne ce
comunică cu mediul extern
 Clasificarea hemoragiilor:
După timpul apariţiei:
• Primare – hemoragia ce apare la momentul
traumei;
• Secundare – hemoragia, care apare peste un
interval de timp de la momentul traumei şi poate
fi:
– Precoce
• Unitară
• Recidivantă
– Tardivă
• Unitară;
• Recidivantă;
 Clasificarea hemoragiilor:
– După evoluţie: • După gradul VCS
• Acută – hemoragia are
loc într-un scurt interval
de timp;
• Cronică – hemoragie
lentă în cantităţi mici
(ocultă);
pierdut:
– Gradul I (uşoară) –
pierderea până la 10-15%
VCS (500-700 ml);
– Gr. II (mediu) – pierderea
până la 15-20% VCS
(1000-1400 ml);
– Gr. III (gravă) – pierderea
până la 20-30% (1500-
2000 ml);
– Gr. IV Hemoragie masivă –
pierdere mai mult de 30%
(mai mult de 2000 ml).
 Modificările patologice în
organism în caz de hemoragie
. HEMORAGIA

Scăderea VCS + Anemie

1Hipotonie (şoc hipovolemic)

2Hipoxemie
3Hipoxie tisulară (SNC, Cord).
 REACŢIA COMPENSATORIE DE RĂSPUNS AL
ORGANISMULUI LA HEMORAGIE

I. Faza iniţială: II. Faza de com- III. Faza terminală:

1. spasmul primar pensare: 1. dereglări de
vascular venos; 1. Hemodiluţie; microcirculaţie;
2. mobilizarea 2. Centralizarea 2. acidoză;
sângelui din hemodinamicii; 3. toxemie;
depozite; (spasmul 4. paralezia centru-
3. tahicardie; secundar) lui de respiraţie şi
4. spasmul vasului 3. mărirea contra- stopul cardiac;
lezat + tromboza lui; cţiilor cordului; 5. decentralizarea
4. hiperventilare; hemodinamicii.
5. mecanismul
renal de
compensarea
pierderilor
lichidelor;
 Indicii de bază al hemodiluţiei
sunt:

• densitatea sângelui,
• hematocritul,
• Hemoglobina,
• numărul de eritrocite.
 Autohemodiluţia declanşată în
hemoragie contribuie la:

• compensarea hipovolemiei;
• ameliorarea funcţiei reologice a sângelui;
• restabilirea abilităţii de transport de oxigen
al sângelui;
• contribuie la scoaterea din depouri al
eritrocitelor.
 REACŢIA COMPENSATORIE DE RĂSPUNS AL
ORGANISMULUI LA HEMORAGIE

I. Faza iniţială: II. Faza de com- III. Faza terminală:

1. spasmul primar pensare: 1. dereglări de
vascular venos; 1. Hemodiluţie; microcirculaţie;
2. mobilizarea 2. Centralizarea 2. acidoză;
sângelui din hemodinamicii; 3. toxemie;
depozite; (spasmul 4. paralezia centru-
3. ahicardie; secundar) lui de respiraţie şi
4. spasmul vasului 3. mărirea contra- stopul cardiac;
lezat + tromboza lui; cţiilor cordului; 5. decentralizarea
4. hiperventilare; hemodinamicii.
5. mecanismul
renal de
compensarea
pierderilor
lichidelor;
 DIAGNOSTICA HEMORAGIILOR
 Semnele clinice locale:
• semnele de exteriorizare al
sângelui:
– evidente. – Ascunse:
• Plagă cu hemoragie • Hematemesis;
arterială - Jet pulsativ de • Melenă;
sânge;
• Hemapthesis;
• Plagă cu hemoragie
venoasă – sângerare lentă • Epistaxis;
din ambele extremităţi ale • Hematurie;
vasului lezat; • Metroragie;
• Plagă cu hemoragie
capilară;
 DIAGNOSTICA HEMORAGIILOR
 Semnele clinice locale:

• Semnele de acumulare a
sângelui în cavităţi:
– Sunet percutor mat în locuri
decline sau în locuri unde în
normă ar trebui să fie sunet
timpanic;
– Simptom de „fluctuienţă”;
– Dilatarea hotarelor percutorii ale
organului;
• Semnele de dereglare a funcţiei
organului comprimat de
sângele acumulat:
– Dispnoe;
– Insuficienţă cardiacă acută;
– Limitarea mişcărilor în articulaţie;
– Semnele de focar într-o
hemoragie intracraniană
DIAGNOSTICA HEMORAGIILOR
 Semnele generale ale hemoragiei:
– paliditate;
– Tahicardie; semnele
– Scăderea clasice
presiunii arteriale;
– Slăbiciune;
– Vertijuri;
– Întunicare şi steluţe în faţa ochilor;
– Senzaţia de insuficienţa a aerului;
– Greţuri.
 Parametrii de laborator:
• numărul de eritrocite în sângele
periferic (N – 4,0-5,0x10¹²/gr);
• hemoglobina (Hb) (N – 125-160 gr/l);
• hematocrit (Ht) (N – 44-47%);
Componentele VCS şi
repartizarea lor:

Volumul
Elemente circulant Plasma
figurate 40- sanguin (VSC) 55-60%
45%

Sist. Org. Vene Arterii Capilare

card. parench. 70- 15-20% 5-7,5%
vasc. 20% 80%
80%
 Stabilirea volumului de sânge
pierdut
• După indicii TA maximale: • Conform hematocritului
– 100 mm Hg  500 (după Mour)
– 100 – 90 mm Hg  1000 • V = pq (Ht1 – Ht2)/ (Ht1)
– 90 – 80 mm Hg  1500
– V – volumul hemoragiei (ml), p –
– 80 – 70 mm Hg  2000 greutatea bolnavului (kg), q –
– < 70 mm Hg > 2000 coeficient empiric (bărb. = 70,
fem. = 60), Ht1 – hematocritul în
normă, Ht2 - hematocritul la
momentul investigării (cel mai
cu certitudine > 12 – 24 ore)
 Stabilirea volumului de sânge
pierdut
• După numărul de eritrociţi:
– 4,5 – 3,5 mln  500 ml - grad uşor
(până la 10% de la VCS)
– 3,5 – 3,0 mln  1000 ml - grad mediu
(10-25% de la VCS)
– 3,0 – 2,5 mln  1500 ml - gravă
(25-35% de la VCS)
– < 2,5 mln > 1500 ml - masivă
(> 35% de la VCS)
 Metode speciale de diagnostic al
hemoragiilor
• puncţii diagnostice;
• examinări endoscopice
(FGDS, bronhoscopia,
colonoscopia);
• angiografia;
• examinări ecografice;
• radiologia;
• tomografie
computerizată;
• RMN.
 Sarcinile ce sunt ataşate
chirurgului în hemoragie:
• într-un timp scurt, măcar şi temporar, de
stopat hemoragia;
• să obţină a hemostază definitivă cu
pierderi minimale pentru funcţia diferitor
organe şi sisteme ale organismului;
• să restabilească în organism dereglările,
care sau dezvoltat ca consecinţă a
hemoragiei.