CRISTACHE ANDREEA

AMG 2A

HEMORAGIILE

Hemoragia este scurgerea de sânge, internă sau externă, în urma ruperii

sau tăierii peretelui unui vas sangvin.

TIPURI DE HEMORAGII
Hemoragiile externe: sângele se scurge în afara organismului din
cauza secționării unor vase de sânge.
În funcție de vasele care au fost lezate, sunt următoarele tipuri de
hemoragii:
- hemoragii arteriale – sângele are o culoare roșu-aprins, țâșnește într-un
jet sacadat, în același ritm cu pulsațiile inimii;
- hemoragii venoase – sângele are o culoare roșu închis, curge lin,
continuu;
- hemoragii capilare – curgerea sângelui are o intensitate redusă și sunt
ușor de controlat.
Hemoragiile interne: în care sângele care curge rămâne în
interiorul organismului (ex.: în cavitatea abdominală etc.).
Hemoragiile interne pot fi și hemoragiile interne exteriorizate
(sângele ajunge în afara corpului după ce a trecut printr-o cavitate
naturală care face comunicarea organismului cu mediul exterior).
În cadrul hemoragiilor exteriorizate există:
- epistaxisul (curgerea sângelui din nas)
- otoragia (curgerea sângelui din urechi)
- hematemeza (vărsăturile cu sânge)
- hemoptizia (tusea urmată de eliminări de sânge din plămâni)
- hematuria (eliminarea de sânge prin urină)
- melena (eliminarea de sânge prin scaun, scaunul capătă o culoare
neagră, lucioasă, “negru ca păcura)
- enterohemoragia (hemoragia intestinală).
Epistaxisul
Epistaxisul sau rinoragia este un accident obișnuit, mai ales la
copii. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme (suflarea
nasului). Poate apărea și în urma unei infecții a mucoasei care determină
uscare și apariția de cruste.
Hemoragiile digestive
Hemoragiile digestive reprezintă o extravazare a sângelui la nivelul
tubului digestiv, de la nivelul esofagului până la anus constituind o
urgență medico-chirurgicală.
Hematemeza reprezintă vărsătura cu sânge ce caracterizează
hemoragia digestivă superioară.
 Melena se traduce printr-o hemoragie digestivă de obicei înaltă,
adică provenind din esofag, din stomac sau duoden, mai rar de la nivelul
intestinului subțire sau colon.
Hematuria se definește ca fiind eliminarea urinei ce conține sânge
provenit din aparatul urinar.

RECUNOASTEREA UNEI HEMORAGII

În hemoragii există două grupe de simptome:
a) simptome locale de exteriorizare;
b) simptome generale.
În cadrul hemoragiilor mici, se iau în considerare numai
simptomele locale de exteriorizare, deoarece o cantitate mică de sânge
pierdută nu se resimte la nivelul întregului organism (există mecanisme
de compensare). Totuşi, aceste hemoragii mici trebuie privite cu
seriozitate, ele putând să se repete mai ales dacă apar pe fondul unor
tulburări de coagulare a sângelui.
a) Simptomele locale de exteriorizare se recunosc prin apariţia sângelui.
Dintre hemoragiile externe, cele arteriale se recunosc după forţa cu
care ţâşneşte sângele şi caracterul pulsatil, sincron cu bătăile inimii.
Hemoragiile venoase se revarsă încet, continuu, iar sângele are o
culoare mai închisă.
Hemoragia capilară este difuză, în cantitate moderată.
Hemoragiile exteriorizate se manifestă sub diferite forme şi acestea
au fost descrise anterior.
b) Simptomele generale traduc starea de anemie acută şi reacţia de
apărare a organismului. Ele reprezintă singurele criterii de recunoaştere
în cazul majorităţii hemoragiilor interne şi sunt reprezentate de: paloare
accentuată, ameţeli, frison, lipotimie, extremităţi reci, puls accelerat, dar
mic, tensiune arterială scăzută, hipotermie, oligurie, convulsii.
Orice hemoragie constatată trebuie raportată imediat unui medic.
Oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază. Hemostaza poate fi
spontană, provizorie şi definitivă.

Hemostaza spontană
Hemoragiile mai mici se opresc, de regulă, singure prin hemostaza
spontană realizată prin vasoconstricţie locală însoţită de coagularea
sângelui la nivelul leziunii. Realizarea hemostazei spontane are o
importanţă deosebită în hemoragiile organelor cavitare. Se va aplica în
regiunea interesată o pungă cu gheaţă sau comprese reci, cu scopul de a
favoriza vasoconstricţia. Hemostaza provizorie se efectuează în
hemoragiile externe, care nu se opresc spontan, are o durată limitată şi
trebuie urmată la scurt timp de hemostaza definitivă. Hemostaza
provizorie se realizează prin apăsarea arterei sau venei lezate, pe o
suprafaţă osoasă subiacentă. Apăsarea poate fi executată la nivelul plăgii
prin tamponare, pansamente compresive sau la nevoie, cu pumnul sau
degetele.

Hemostaza definitivă se efectuează în spital în serviciile de

chirurgie şi constă în:
- cauterizarea capetelor vasculare secţionate;
- tamponarea plăgilor;
- ligatura vaselor;
- pensarea cu pensă hemostatică permanentă.
MASURILE DE PRIM AJUTOR IN HEMORAGIILE EXTERNE
- Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos
decât trunchiul şi extremităţile (poziţia Trendelenburg) pentru a favoriza
circulaţia sangvină la nivel cerebral.
- Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
- Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau
compresie la distanţă, în funcţie de mărirea hemoragiei şi localizarea ei.
- Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau
fără materialele necesare şi trebuie să facă faţă unui număr mare de
răniţi, precum şi în faţa unui membru secţionat, se aplică garoul. Garoul
poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc elastic (preferabil) sau orice
material flexibil, însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe diagonală,
ciorap etc. Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget
sub axilă), pentru hemoragiile membrului superior, şi la rădăcina
coapselor pentru hemoragiile membrului inferior.
Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale un
rulou de tifon sau de material textil, notând pe un bilet data şi ora când s-
a aplicat. În hemoragiile venoase, garoul se aplică dedesubtul plăgii.

Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia, dar culoarea

tegumentelor să se menţină apropiată de cea normală.
Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la fiecare 20
minute – interval pentru a se permite irigarea ţesuturilor, în acest timp
hemostaza fiind asigurată prin compresiune digitală la distanţă.
- Se iau măsuri urgente pentru a transporta rănitul la o unitate sanitară
dotată corespunzător.
- Se aşază rănitul pe o targă, în decubit dorsal, fără pernă, şi se
supraveghează tot timpul transportului.
- Se încălzeşte bolnavul în mod progresiv, administrându-i băuturi calde
şi încălzindu-i extremităţile cu sticle sau pungi cu apă caldă.
- Dacă este posibil, se administrează oxigen.
Este de dorit ca scoaterea garoului să fie făcută de medic, deoarece
trebuie luate toate măsurile necesare pentru a interveni prompt la
primele manifestări ale şocului produs prin ridicarea garoului.

MASURILE DE PRIM AJUTOR IN HEMORAGIILE INTERNE

De cele mai multe ori, se instalează starea de şoc. Semnele de
recunoaştere a unei hemoragii interne au fost enunţate anterior. Dacă
este conştient, rănitul se aşază în decubit dorsal cu picioarele uşor
ridicate dacă nu sunt fracturate. Dacă este inconştient, se aşază în
decubit lateral.
Trebuie prevenită instalarea stării de şoc:
- accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil;
- se scoate sau se slăbeşte orice parte a vestimentaţiei care apasă gâtul,
toracele sau mijlocul (cravată, curea);
- se acoperă accidentatul cu o pătură;
- nu se administrează nicio băutură pentru că orice creştere a debitului
circulator accentuează hemoragia;
- nu se lasă accidentatul nesupravegheat;
- obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.