Primul ajutor in hemoragii

Grigoriu Daniela
An VI
 Acordarea primului ajutor in caz de hemoragii

Hemoragia reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular, prin

distrugerea totală sau parţială a unui vas de sânge. Cauzele hemoragiilor pot fi:
traumatismele (contuzii, entorse, fracturi, luxaţii, leziuni musculare), intervenţiile
chirurgicale, diferitele boli (ulcer gastro-duodenal, tuberculoză pulmonară etc.). În
funcţie de momentul în care se produc, hemoragiile pot fi primare și secundare.
- hemoragii primare, care se produc odată cu lezarea vasului sangvin;
- hemoragii secundare, care apar la un anumit interval de la traumatism, prin
erodarea peretelui vascular de către un tub de dren, proces supurativ etc.
Hemoragiile sunt, de asemenea, clasificate în funcţie de localizarea lor:
- Hemoragia externă
Hemoragia externa poate fi observată şi este uşor de recunoscut.

-
Hemoragia internă
Recunoaşterea, precum şi identificarea devine mai grea.
Acest tip de hemoragie poate să apară ca urmare a situaţiilor de traume sau
de boală. Hemoragiile interne sunt împărţite în:
- Vizibile
Când sângele se scurge prin orificiile naturale ale corpului (gura, nas, urechi,
anus, vagin, etc) ..
- Invizibile
Atunci când nu există nici o ieşire de sânge spre exterior. Noi suspectăm o
sângerare internă în funcție de mecanismele leziunii, precum şi după
semnele şi simptomele pe care le prezinta victima.
Semne şi simptome ale hemoragiei
Semnele cele mai evidente la victima sunt:
• Flux evident de sânge;
• Respiraţie rapidă, superficială şi dificilă;
• Puls slab și rapid;
• Hipotermie;
• Zgomote în urechi;
• Anxietate şi agitaţie;
• Piele rece;
• Transpiraţii profuze;
• Paloare intensă;
• Ameţeli şi inconştiență (şoc).

Şocul hemoragic
- paloare tegumentară cu piele rece şi umedă
- tahicardie, puls rapid şi slab
- hipotensiune arterială cu valori ce tind evolutiv spre 0 mm Hg.
- sete de aer şi polipnee
- oligurie până la anurie (reducerea cantităţii de urină eliminată)
- psihic: agitaţie, apoi apatie
- manifestări vegetative de tipul: transpiraţii, greaţă, vărsături.
Complicaţii
Complicaţiile imediate - suferinţe tisulare, deoarece sângerarea duce la
hipoirigaţie tisulară cu hipoxie şi anoxie locală.
Complicaţiile tardive sunt caracteristice hemoragiilor cronice cu debit mic:
Anemii, care la rândul lor determină tot o suferinţă tisulară (dar generalizată)
cu aport scăzut de oxigen şi substanţe nutritive la ţesuturi şi acumulare locală de
metaboliţi.

Recunoaşterea unei hemoragii

În hemoragii există două grupe de simptome:
a) simptome locale de exteriorizare;
b) simptome generale.
În cadrul hemoragiilor mici, se iau în considerare numai simptomele locale de
exteriorizare, deoarece o cantitate mică de sânge pierdută nu se resimte la nivelul
întregului organism (există mecanisme de compensare). Totuşi, aceste hemoragii mici
trebuie privite cu seriozitate, ele putând să se repete mai ales dacă apar pe fondul
unor tulburări de coagulare a sângelui.
a) Simptomele locale de exteriorizare se recunosc prin apariţia sângelui.
 • Dintre hemoragiile externe, cele arteriale se recunosc după forţa cu care
ţâşneşte sângele şi caracterul pulsatil, sincron cu bătăile inimii.
• Hemoragiile venoase se revarsă încet, continuu, iar sângele are o culoare mai
închisă.
• Hemoragia capilară este difuză, în cantitate moderată.
• Hemoragiile exteriorizate se manifestă sub diferite forme şi acestea au fost
descrise anterior.
b) Simptomele generale traduc starea de anemie acută şi reacţia de apărare a
organismului. Ele reprezintă singurele criterii de recunoaştere în cazul majorităţii
hemoragiilor interne şi sunt reprezentate de: paloare accentuată, ameţeli, frison,
lipotimie, extremităţi reci, puls accelerat, dar mic, tensiune arterială scăzută,
hipotermie, oligurie, convulsii.
Orice hemoragie constatată trebuie raportată imediat unui medic. Oprirea unei
hemoragii se numeşte hemostază. Hemostaza poate fi spontană, provizorie şi
definitivă.

Hemostaza spontană
Hemoragiile mai mici se opresc, de regulă, singure prin hemostaza spontană realizată
prin vasoconstricţie locală însoţită de coagularea sângelui la nivelul leziunii.
Realizarea hemostazei spontane are o importanţă deosebită în hemoragiile organelor
cavitare. Se va aplica în regiunea interesată o pungă cu gheaţă sau comprese reci, cu
scopul de a favoriza vasoconstricţia. Hemostaza provizorie se efectuează în
hemoragiile externe, care nu se opresc spontan, are o durată limitată şi trebuie urmată
la scurt timp de hemostaza definitivă. Hemostaza provizorie se realizează prin
apăsarea arterei sau venei lezate, pe o suprafaţă osoasă subiacentă. Apăsarea poate fi
executată la nivelul plăgii prin tamponare, pansamente compresive sau la nevoie, cu
pumnul sau degetele.

Hemostaza definitivă se efectuează în spital în serviciile de chirurgie şi constă în:

• cauterizarea capetelor vasculare secţionate;
• tamponarea plăgilor;
• ligatura vaselor;
• pensarea cu pensă hemostatică permanentă.

Măsurile de prim ajutor în hemoragiile externe

 • Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos decât
trunchiul şi extremităţile (poziţia Trendelenburg) pentru a favoriza circulaţia
sangvină la nivel cerebral.
• Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
• Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie
la distanţă, în funcţie de mărirea hemoragiei şi localizarea ei.
• Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau fără
materialele necesare şi trebuie să facă faţă unui număr mare de răniţi, precum şi
în faţa unui membru secţionat, se aplică garoul. Garoul poate fi improvizat
dintr-un tub de cauciuc elastic (preferabil) sau orice material flexibil, însă
neelastic: cravată, fular, batic rulat pe diagonală, ciorap etc. Garoul se aplică la
rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub axilă), pentru hemoragiile
membrului superior, şi la rădăcina coapselor pentru hemoragiile membrului
inferior.
Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale un rulou de
tifon sau de material textil, notând pe un bilet data şi ora când s-a aplicat. În
hemoragiile venoase, garoul se aplică dedesubtul plăgii.
– Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia, dar culoarea tegumentelor să
se menţină apropiată de cea normală.
– Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2 minute la fiecare 20 minute –
interval pentru a se permite irigarea ţesuturilor, în acest timp hemostaza fiind
asigurată prin compresiune digitală la distanţă.
– Se iau măsuri urgente pentru a transporta rănitul la o unitate sanitară dotată
corespunzător.
– Se aşază rănitul pe o targă, în decubit dorsal, fără pernă, şi se supraveghează tot
timpul transportului.
– Se încălzeşte bolnavul în mod progresiv, administrându-i băuturi calde şi
încălzindu-i extremităţile cu sticle sau pungi cu apă caldă.
– Dacă este posibil, se administrează oxigen.
– Este de dorit ca scoaterea garoului să fie făcută de medic, deoarece trebuie luate
toate măsurile necesare pentru a interveni prompt la primele manifestări ale şocului
produs prin ridicarea garoului.
Observaţii:
– Garoul nu se menţine mai mult de maximum 120 minute (risc de gangrenă).
– Nu se fixează garoul prin nod.
– Decomprimarea garoului nu se face niciodată brusc.

Măsurile de prim ajutor în hemoragiile interne

De cele mai multe ori, se instalează starea de şoc. Semnele de recunoaştere a unei
hemoragii interne au fost enunţate anterior. Dacă este conştient, rănitul se aşază în
decubit dorsal cu picioarele uşor ridicate dacă nu sunt fracturate. Dacă este
inconştient, se aşază în decubit lateral.
Trebuie prevenită instalarea stării de şoc:
– accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil;
– se scoate sau se slăbeşte orice parte a vestimentaţiei care apasă gâtul, toracele sau
mijlocul (cravată, curea);
– se acoperă accidentatul cu o pătură;
– nu se administrează nicio băutură pentru că orice creştere a debitului circulator
accentuează hemoragia;
– nu se lasă accidentatul nesupravegheat;
– obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.

Metode de a controla sângerarea

Presiune directă

De asemenea, numit de compresie directă manuală, în cazul în care nu există

nici o contraindicaţie este cel mai eficient în controlul al hemoragiilor.

Presiune indirectă
 O presiune de la punctul de compresie a arterelor la rădăcina membrelor, care
duce la hemoragie controlată în teritoriile irigate de artera în cauză, în scopul
prevenirii progresiei pierderii de sânge în plus faţă de întreruperea cauzată de
presiunea indirectă.
Această metodă este folosită numai în cazul în care există un obiect străin
blocat sau ruperi suspectate. Prin urmare, este o metodă alternativă la comprimarea
directă, în cazul în care aceasta nu pot fi făcută.

Pentru hemoragiile faciale sau ale calotei craniene, se face compresie pe carotida
primitiva, situata între marginea anterioara a muschiului
sternocleidomastoidian si linia mediana a gâtului. NU SE FACE COMPRESIE
SIMULTANA PE AMBELE CAROTIDE SI NU SE APLICA GAROU!

Garrotte

Garoul ar trebui să fie

utilizat în principal în cazuri de
amputaţie sau zdrobirea
membrelor şi poate fi folosit pe
braţ sau coapsă.
Garoul ar trebui să fie
folosit numai atunci când o altă
metodă nu este
eficientă sau în cazul în care
există doar un singur salvator şi
victima are
nevoie de îngrijiri mai
importante.
Atenţie
Dacă pacientul are vârful
degetelor rece şi violet, se desface garoul puțin,
suficient pentru a restabili circulatia, apoi stânge din nou dacă reapare
sângerarea. Prin relaxarea garoului, plasați pansament pe rana.

Ridicarea brațului
 În caz de răni sau leziuni ale brațului, salvatorul aplică un bandaj şi ridica
membrul în cazul în care nu există nici o fractură. Forţa de greutate în raport cu fluxul
sanguin ajută la oprirea sângerării

Câteva exemple de hemoragie

Hemoragia nazală
Epistaxisul (hemoragia nazala) este una foarte usoara, iar cantitatea de sange
este foarta mica. Insa in unele cazuri pot aparea hemoragii mari. Multa lume crede ca
hemoragia nazala se opreste daca pacientul ridica o mana si se asaza cu capul lasat pe
spate. Sunt gesturi total gresite.
Primul ajutor in cazul epistaxisului consta in adoptarea unei pozitii cu capul usor
aplecat in fata si aplicarea unei compresii digitale pe aripa nazala de unde este
hemoragia cel putin 5 minute.

Ce trebuie făcut:
• Așezați pacientul cu capul în poziţie normală, şi strângeţi nările timp de
cinci minute, împiedicând sângele să ajungă în gât şi să fie înghiţit, cauzând
greaţă;
• Apăsaţi nara care sângerează şi puneți comprese reci;
• După câteva minute, se desface presiunea lent şi nu se sufla nasul tău;
• Dacă sângerarea nu se opreşte, puneți un dop de tifon in interiorul nării și
un prosop umed şi rece pe nas. Dacă este posibil, utilizaţi o pungă de
gheaţă;
În cazul în care sângerarea continuă, aveţi nevoie de ajutorul specialiștilor.
Sângerare de la nivelul plămânilor
Simptome:
După un acces de tuse, sângele iese pe gura si este stralucitor, de culoare
roşie.

Ce trebuie făcut:
• Pacientul în repaus la pat, cu capul mai jos decât corpul;
• Nu-l lăsaţi să vorbească, mențineți-i calmul;
• Găsiţi un cadru medical imediat.

Sângerarea stomacului
Simptome:
Pacientul prezintă de obicei înaintea pierderii de sânge:
• Greaţă;
• Voma, cu sânge ca zațul de cafea
Ce trebuie făcut:
• Pacientul în poziţie culcată, fără pernă;
• Nu se administrează nimic victimei pe gură;
• Găsiţi un cadru medical imediat.

Amputatia de membre:
• In cazul amputarii (taierii sau sectionarii) unui membru:
- oprirea sangerarii se face fie prin aplicarea unui garou la radacina membrului
ranit fie printr-un bandaj compresiv
- membrul sectionat va fi introdus intr-o punga de plastic si un recipient cu
gheata
- victima va fi asezata in decubit cu membrele inferioare mai sus decat capul, si
daca e posibil cu membrul ranit ridicat deasupra nivelului inimii
- victima va fi transportata cat mai repede la spital.

Ce trebuie facut in cazul in care este vorba despre o plaga deschisa la nivelul
toracelui, pentru ca acolo sunt organe importante care pot fi afectate: plamani, ficat,
inima.
In cazul plagilor adanci, aflate la nivelul toracelui, folosim comprese de
dimensiuni mai mari decat plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A
patra latura se lasa liber, nefixata, permitand pansamentului sa functioneze ca o
supapa.
In timpul inspirului, cand toracele se destinde, pansamentul se va lipi de torace
nepermitand intrarea aerului. In timpul expirului, cand toracele revine, pansamentul
se departeaza de peretele toracelui, permitand iesirea aerului si la acest nivel. Iar in
cazul in care este vorba despre un obiect penetrant, ca un cutit, de exemplu, este mai
bine sa-l lasam acolo, sa nu incercam sa-l scoatem pentru ca putem face si mai mult
rau.
Hemoragii pot sa apara si de la muscaturile de animale. Toate aceste rani se
pot infecta, asa ca primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa spalam repede locul
cu apa si sapun.
Ranile majore provocate de muscatura trebuie tratate controland hemoragia, aplicand
o compresa si un bandaj corespunzator.
Orice muscatura de animal este o urgenta medicala pentru ca in afara de
infectarea plagii animalele pot transmite si rabie, adica turbare.
Oprirea unei hemoragii se numeşte hemostază. Hemostaza se poate realiza în
două feluri, natural şi artificial. Hemostaza naturală se datorează capacităţii sângelui
de a se coagula în momentul în care a venit în contact cu mediul exterior. Acest fel de
hemostrază se produce în cazul unor hemoragii mici, capilare, în care intensitatea
curgerii sângelui este mică. În cazul unor hemoragii mai mari este nevoie de o
intervenţie specială pentru oprirea sângerării. Oprirea rapidă şi competentă a unei
hemoragii este una din acţiunile decisive care trebuie executată de către cel care
acordă primul ajutor.
Controlul rănii

Rănitul va fi dezbrăcat sau se vor tăia hainele în zona rănii cu foarfeca cu

vârfuri boante pentru a se putea aprecia locul unde se află rana, întinderea şi aspectul
ei; dacă este necesar se va înlătura părul, prin tăiere, dinspre rană spre exterior;părul
va fi apucat în smocuri mici, care vor fi tăiate individual, pentru anu cădea fire de păr
în rană; umezirea părului ajută mult la efectuarea acestei operaţii.

Curăţarea rănii

Aceasta se face în mai multe etape:

- se curăţă pielea din jurul rănii cu batiste cu soluţie dezinfectantă sau cu un tampon
îmbibat cu soluţie de alcool iodat;

- se curăţă rana cu un tampon de tifon (niciodată vată – poate lăsa

scame în rană ) înmuiat într-un dezinfectant slab – apă oxigenată sau rivanol.

Spălarea rănii

Se face întotdeauna dinspre interior către exterior.

- îndepărtarea corpurilor străine se face cu ajutorul lichidelor – prin spălarea rănii cu
apă oxigenată din abundenţă.
Apa oxigenată se obţine prin dizolvarea a 8-10 comprimate de perogen în 100
ml apă. Soluţia astfel obţinută se foloseşte imediat.
Dezinfectarea rănii

Aceasta se face cu un tampon de tifon îmbibat într-un dezinfectant slab –

rivanol, apă oxigenată, prin tamponare uşoară sau prin turnarea soluţiei direct pe rană.
Se face dezinfectarea tegumentului din jurul rănii (aprox.15 cm) prin badij
onarea cu un tampon de tifon îmbibat cu alcool iodat.
Atenţie!
Niciodată nu se aplică alcool iodat pe rană, acesta provocând necroză (arderea)
ţesuturilor.
Nu se pun pe rană grăsimi sau unguente!
După curăţarea şi dezinfectarea rănii şi a tegumentului din jur se poate începe
pansarea.

Executarea pansamentului

- se aplică peste rană câteva comprese sterile, în aşa fel încât suprafaţa rănii să fie
complet acoperită. (4-5 straturi);

- peste compresele sterile se pune un strat nu prea gros de vată;

- se bandajează rana; un bandaj corect trebuie să respecte următoarele reguli;

a. să fie făcut cu mişcări uşoare, fără a provoca dureri;

b. să acopere în întregime şi uniform rana şi o zonă de circa 15 cm în jurul ei;
c. să nu aibă excesiv de multe straturi de faşă;
d. să nu fie prea strâns pentru a nu stânjeni circulaţia sângelui în sectorul
respectiv.
Menţinerea pansamentului se va face de obicei cu ajutorul feşelor. Faşa se
derulează întotdeauna începând de la extremitatea membrului către baza sa.
Primul strat se aplică la câţiva centimetri sub rană, pe o zonă sănătoasă de
piele, următoarele aplicându-se astfel încât fiecare strat să acopere jumătate din
stratul de faşă precedent.
Dacă rana se află la nivelul mâinii, straturile de faşă trebuie să se sprijine
şi pe antebraţ. La fel rănile de la nivelul piciorului sunt acoperite cu straturi de faşă
care se continuă pe gambă.

Pentru acoperirea rănilor capului, se incepe cu câteva straturi de faşă ce se

aplică în cerc în jurul frunţii, după care faşa se pliază şi prin câteva mişcări de dute-
vino ce pornesc de la frunte şi ajung la ceafă şi invers, se acopera creştetul cu un soi
de glugă. Gluga este fixată cu încă două-trei ture circulare trecute la nivelul frunţii.
În cazul în care rana este mică se poate recurge la câteva fâşii de leucoplastcare se
menţină pansamentul. Dacă plaga este mai mare, trebuie ca accidentatul să fie
transportat pe targă până la locul acordării unui tratament de specialitate.
Referinte:

1. ASOCIAłIA MEDICALĂ AMERICANĂ, (2000), Primul ajutor în urgenŃele

medicale,
Editura Lider, Bucureşti;
2. CĂLIMAN, M., (2003), Primul ajutor şi manevrarea bolnavului, curs ID,
BACĂU;
3. COOKE, M., JONES, E., KELLY, C., (2003), Ghid de prim ajutor în cazul
leziunilor
minore, Grupul Editorial Corint, Bucureşti;
4. NĂSTĂSOIU, I., (1989), ABC- ul primului ajutor, Editura Ceres, Bucureşti;
5. POPA, G., (1976),Vademecum de urgenŃe medicale, Editura Medicală, Bucureşti;
6. SAVA, T., Ghid terapeutic de urgenŃe traumatologice, Editura Facla, 1980,
Bucureşti;
7. SĂVESCU PUIŞAN, C., UrgenŃa medicală în accidentele grave, Editura
Medicală,
1995, Bucureşti;
8. www.netmedic.ro/ghid-prim-ajutor
10.www.crucea-rosie.ro/wp-content/.../03-curs-prim-ajutor-de-baza-
plagihemoragii.pd
11.www.epralima.com/inforadapt2europe/promas/manuals/Manual4_First_aid_ro.pf
12. http://www.spitalonesti.ro/prim_ajutor/pa_.html
13. https://www.aikido.ro/index_html_files/documente/DESPRE
%20PRIM_AJUTOR.pdf
14. https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/primul-ajutor-in-hemoragii-note-
pentru-activitatea-practica-de-teren/