ATITUDINEA MEDICALA ÎN CAZUL

EXPUNERII LA FACTORI FIZICI

NATURALI

Sef Lucrari Dr. Rodica-Maria Onofrei,

Un organism incapabil să se adapteze excesului caloric, frigului
din varii motive poate prezenta o serie de stări patologice începând
cu tulburări minore sensibile şi continuând cu o serie de forme
grave în cazul neaplicării terapiei corespunzătoare. Reacţiile
uşoare sau grave la temperaturi ambientale ridicate sau scăzute
sunt datorate unui răspuns inadecvat al mecanismului de
termoreglare.
 INSOLATIA

 este urmarea expunerii prelungite la soare

 este determinata de acţiunea directa a radiaţiilor solare asupra

extremităţii cefalice neprotejate (neacoperite).

 vârsta, obezitatea, alcoolismul cronic, consumul medicamentos

(antihistaminice, anticolinergice, psihotrope) măresc vulnerabilitatea
la acţiunea razelor solare.
Din punct de vedere clinic remarcăm două forme clinice:

 sincopa calorică. Bolnavul este transpirat, palid, uneori

febril, astenic cu o stare uşor deliranta mergând pana la
pierderea conştienţei.

 insolaţia propriu-zisă sau "atacul de insolaţie" manifestat

prin: ameţeli, cefalee, fotofobie, dureri ale globilor oculari,
greţuri, vărsături, inapetenţa, hipotensiune. Sudoraţia se
diminuează, pielea devine eritematoasa, calda, uscata. Frecvenţa
pulsului creşte la 160-180 bătăi/min, frecvenţa respiratorie se
accelerează, iar tensiunea arterială poate fi şi ea modificată.
Dezorientarea precede pierderea conştienţei sau convulsiile.
Temperatura corpului poate atinge valori de 40-41 grade C, iar
colapsul circulator va precede letalul. Aceste simptome pot fi
urmate de rigiditatea cefei şi chiar coma în formele grave.
Primul ajutor constă în:

• scoaterea pacientului de sub expunerea solară

• aşezarea în decubit dorsal cu capul mai ridicat
• aplicarea de comprese reci pe toată extremitatea cefalică, învelit în haine umede
• controlul funcţiilor vitale şi asigurarea eliberării căilor respiratorii şi
oxigenoterapie
• administrarea de antalgic şi simptomatice: aspirina (1 comprimat), vitamina C
(1000mg)
• temperatura corporală trebuie măsurată la interval de 10 min. şi este indicat să nu
se scade brusc sub 38 grade pentru a nu induce hipotermie
• administrarea de diazepam 10mg iv lent sau intramuscular la copil 1/4 din doza
adultului spre a preveni sindromul convulsivant sau în cazul în care apar convulsiile
• hidratare prin soluţii endovenoase, perfuzie de glucoză 5% sau ser fiziologic la
care se adaugă bicarbonat de sodiu 8,4% 50ml
• dacă bolnavul prezintă tendinţa la colaps se administrează efedrina 25mg în
perfuzie de glucoza 5% şi HHC 250mg administrat iv lent
• transport de urgenţă în servicii medicale specializate (ATI) se evită administrarea
de stimulente şi sedative inclusiv morfina
LEZIUNI PROVOCATE DE EXPUNEREA LA
FRIG

Degerăturile apărute accidental în cazul expunerii la frig şi datorita

inhibiţiei centrilor termoreglatori sau susceptibilităţii la
leziuni provocate de frig survin la alcoolici, persoane defavorizate
social, cardiaci, vârstnici sau la cei ce se droghează. Localizarea
frecventa este la nivelul extremităţii membrelor.
Pot evolua în 4 stadii:

I. Eritem, edem, prurit local. Sunt leziuni reversibile determinate

de expunerea la temperaturi scăzute similare celei a îngheţului. Se
prezintă sub forma de zone indurate, albe la nivelul extremităţii
membrelor, fetei ce se descuamează la 24h de la expunere.

II/III Flictene cu conţinut sero-sanguinolent, cu tegument

necrotic. Leziunile sunt datorate îngheţării celulelor tisulare. Zona
este indurata, alba, anesteziata, încălzita se tumefiază, devine
dureroasa cu apariţia flictenelor la 4-6 ore. Dacă flictenele sunt sero-
sanguinolente aceasta indica existenta unor leziuni profunde cu
pierdere tisulara.

IV Gangrena ischemica. Gangrena uscata este determinata de

îngheţarea ţesutului în adâncime cu formarea unei cruste negre
deasupra ţesutului sănătos.

Profunzimea pierderii tisulare este codependenţa de durata expunerii

şi gravitatea îngheţului
Măsuri generale:

 interzicerea fumatului şi consumului de alcool datorită efectului vasoconstrictor

 executarea de mişcări active
 bolnavul introdus în adăpost şi liniştit
 administrarea de lichide calde per oral
 înlăturarea îmbrăcăminţii şi încălţămintei strânse
 extremităţile îngheţate trebuie încălzite cu apa tolerabil de caldă pentru cel ce
acorda îngrijirea
 vasodilatatoare: tolazolin (comprimate)
 bronhodilatator: Miofilin (comprimate)
 nitriţi: nitroglicerina sublingual (1 comprimat)
 perfuzie cu dextran 40
 profilaxie antitetanica
 antibiotic cu spectru larg
 dezinfecţie locala. Nu se decapează ţesutul anesteziat, se aplica
comprese sterile asigurând manevre de dezinfecţie blânda
 administrarea de antiinflamatoare: ibuprofen

În cazul cazurilor grave cu degerături profunde pacientul este

spitalizat. Este contraindicata fricţionarea cu zăpada iar cufundarea
extremităţii îngheţate în apa la temperatura de 40 de grade pana la
dispariţia palorii de executa intr-o unitate spitaliceasca.
Îngheţarea generalizata consecutiva expunerii prelungite la frig se
manifesta prin:

 scăderea temperaturii centrale sub 35 grade C

 imobilitate
 astenie generalizata
 somnolenta, bradicardie, bradipnee, hiporeactivitate la stimuli.

La temperatura centrala măsurata rectal de 30 grade C se instalează

come hipotermice. Disocierea dintre temperatura măsurata axilar şi
rectal este de 10 grade C. De aceea acest pacient nu va mobilizat,
riscând astfel sa-şi scadă temperatura viscerala şi sa decedeze.
Primul ajutor consta în:

 împiedicarea pierderii căldurii la locul accidentării

 reîncălzire cu monitorizarea funcţiilor vitale (puls, tensiune arteriala,
frecventa cardiaca, frecventa respiratorie) prin administrarea de perfuzii
(dextran 40, ser glucozat)
 tonicardiace
 vitaminoterapie (vitamina C 1000mg)
 oxigenoterapie

Este contraindicată fricţionarea cu zăpadă, prosoape, datorită agravării

stării generale prin apariţia hematoamelor. Este contraindicata
mobilizarea pasiva/activa deoarece sângele rece din periferie (reţeaua
capilara subcutanata) se mobilizează spre organele din zona centrala
afectând reflex cordul, creierul şi determinând inhibiţia funcţiilor
acestora.
URGENŢE ÎN ANTROPOZOONOZE
Definiţie:

Prin antropozoonoză se întelege un tip de afecţiune

întâlnită atât la oameni cât şi la animale şi care se
poate transmite reciproc.
LEPTOSPIROZA

Este denumită şi icterul infecţios fiind consecinţa acţiunii unui

microorganism din genul leptospira.

Este o zoonoză larg răspândită pe plan mondial a cărei

transmitere la om se realizează în direct prin contactul cu apa,
solulul, alimentele contaminate de către anumiţi vectori:
rozătoare, câini, porcine, animale sălbatice şi rar direct prin
contactul cu urina sau ţesuturile animalului bolnav.

Incidenţa este crescută la bărbaţi în proporţie de peste 75% din

cazuri. Cei mai expuşi sunt: agricultorii, cei ce lucrează în
abatoare, vidanjorii sau cei ce se îmbăiază în apă contaminată.

Pentru patologia umană, cea mai gravă formă de îmbolnăvire este

cea cu leptospira icterohemoragică. În România cele mai frecvente
serotipuri sunt: leptospira pumona (55%), leptospira hepdomanis
(10%) si leptospira icterohaemorragiae (12%).
Simptomatologia clinică:

-faza septicemică: cefalee, febră (>39º C), frisoane, mialgii,

sufuziuni conjunctivale ce apar în primele zile, hepato-splenomegalie,
dureaza 4-9 zile
-faza de remisie, de fervescenta
-faza imună corelată cu apariţia anticorpilor în ser: febra,
semne de meningită (redoarea cefei, semnul Kernig pozitiv, fotofobie,
iridociclita, nevrita optica)
-sindrom Weil = leptospiroza icterica = forma severa cu
hemoliza intravasculara, anemie, diminuarea constientei, febra
continua, manifestari hemoragice

Anamneza decelează contact direct/indirect cu animalul bolnav.

Pacientul este investigat (hemoleucograma, sumar urina, bilirubina
totală, testul Elisa).
Atitudinea medicală:

- izolarea nu este obligatorie, dar urina manipulata cu grija

- doxiciclina (200mg p.o o singură dată pe săptămână) în
perioada de expunere previne instalarea bolii
- în infecţia acută, tardiva antibioterapia este f. eficientă:
doxiciclina 100 mg x 2, 5-7 zile;
penicilina G 5-6mil i.v la 6 ore
- tratament de reechilibrare hidroelectrolitica (perfuzii cu ser
fiziologic, glucoza 5%)
- în infecţiile severe penicilina G 6-12 milioane u.i/zi, iv
administrată la 6 ore şi internare în servicii medicale specializate.
 BOALA LYME

Este produsă accidental, sporadic, sau endemic în urma inţepăturii

(capuse) şi este o infecţie multisistemică determinată de spirocheta,
exteriorizată prin erupţii ce preced anomalii neurologice, cardiace şi
articulare.

Denumirea îi survine din decelarea primelor cazuri în 1975 în Lyme

Connecticut şi raportate, având ca şi cauza postexpunere la capuse.
Incidenţa este crescută la copii şi adulţi tineri din regiuni împădurite.

Spirocheta are ca vector: şoarecele de câmp, câinele, oaia,

căprioara.
Simptomatologia evidentă:

- sindrom pseudogripal: stare generală alterată, febră,

frisoane, cefalee, mialgii, artralgii, redoarea cefei. Erithema
migrans este principalul marker clinic în peste 75% dintre bolnavi şi
apare sub formă de macule, papule pe regiunea proximală a
extremităţilor.

- stadiul afectării sistemice: anomalii neurologice (nevrite,

radiculonevrite, pericardite, orhite), anomalii articulare (artrita
localizată cel mai frecvent la nivelul genunchiului)

- stare generală alterată: sinovita recurentă, simptome

encefalopatice, neuropsihice
Atitudine medicală:

- profilaxie: - vaccinarea este sigură şi eficientă

- examinarea zonelor expuse spre a depista
capuşele
- îndepărtarea capuşelor
- acoperirea cu haine a zonelor expuse şi folosirea de
insecticide
- antibioterapie:
- la copilul mai mic de 12 ani se administrează amoxicilina
250mg x 3/zi sau 30-50mg/kg/zi p.o timp de 10-21 zile;
cefuroxim 500mg x 2 / zi

- la copilul mai mare de 12 ani, se administrează

doxiciclina 4mg/kg/zi p.o pana la max 200mg/zi în 2 prize

- la alergicii la penicilină se administrează cefuroxim

30mg/kg/zi în 2 prize

- AINS (aspirina 90mg/kg/zi la copil)

- corticoterapie 5-7 zile
- internare în servicii specializate pentru stadiile 2-3