Conduita in urgențele medico-

chirurgicale – modulul 51

Asistent medical licentiat – Martin Anamaria

 Definiții

• Asistenta medicala de urgență este ansamblul de masuri

diagnostice și de terapeutice efectuate de catre personalul
medical și paramedical calificat,destinate in principal salvarii și
conservării vieții

• Sistemul național unic de apeluri 112-ansamblu integrat de

acces al cetățeanului la sistemul public de urgență

• UPU-unitate de primiri urgențe,sectie a spitalelor ce e destinată

triajului,evaluării și tratării de urgență al pacienților cu afecțiuni
acute
 Definiții

• Pacient critic-pacient cu funcții vitale instabile sau cu

afecțiuni care pot avea complicații ireversibile și care
necesita intervenție medicală de urgență sau îngrijiri intr-
o secție de terapie intensivă

• RCP-resuscitare cardio-pulmonară:ansamblul de
manopere aplicate in scopul reanimării bolnavului aflat in
stop cardiorespirator

• Stop cardio-respirator-pacient inconștient,fără puls și cu

absența respirației
 Resuscitarea cardio-pulmonară

• Resuscitarea cardiopulmonară este o componentă esenţială a

îngrijirii medicale de urgenţă

• Folosită în scopul resuscitării indivizilor aflaţi în stop cardiac

pentru a asigura o oxigenare eficientă temporară a organelor
vitale, în special creierului şi inimii, prin circulaţia artificială a
sângelui oxigenat, până ce se reia activitatea cardiacă şi
respiratorie normală

• Efectul vizat este oprirea proceselor degenerative ischemice şi

anoxice cauzate de circulaţia şi oxigenarea inadecvate
 Etape RCP

!!! SIGURANȚA SALVATORULUI !!!

• 1. Evaluarea stării de conştienţă
• 2. Solicită ajutor
• 3. Poziţionează pacientul şi deschide căile aeriene (menţinând
imobilizată coloana cervicală, dacă există de asemenea
posibilitatea unei traume)
• 4.Evaluează permeabilitatea căilor aeriene
• 5. Evaluează respiraţia
• 6. Evaluarea circulaţiei
• 7. Începe compresiile toracice şi continuă ventilaţia.
Poziția laterală de siguranță
Poziția laterală de siguranță
Poziția laterală de siguranță
Poziția laterală de siguranță
 Obstrucţia căilor aeriene la
adult
Evaluează
severitatea

Obstrucţie severă a Obstrucţie uşoară a

căilor aeriene căilor aeriene

Inconştient Încurajează tusea

Conştient Continuaţi să evaluaţi dacă
Începe resuscitarea 5 lovituri interscapulare tusea devine ineficientă
înainte ca pacientul să devină
de bază 5 compresiuni abdominale
inconştient
 Obstrucţia căilor
aeriene superioare

• 5 lovituri interscapulare
• Se va verifica obţinerea
dezobstrucţiei după fiecare
lovitură
• Dacă nu s-a obţinut
dezobstrucţia prin lovituri
interscapulare vor fi efectuate
5 compresiuni abdominale
Compresiuni
abdominale
 Pacient inconştient

• Copilul mic
 Traumatismele părţilor moi

• În funcţie de starea tegumentului traumatismele pot

fi:
– închise – contuzii;
– deschise – plăgi.
• În cazul contuziilor, tegumentul rămâne intact.
• În cazul plăgilor, acesta este lezat.
 Traumatismele părţilor moi

• Contuziile
– sunt traumatisme ce rezultă din acţiunea unui
agent vulnerant mecanic, care produce leziuni
tisulare, păstrând însă integritatea tegumentelor
– în funcţie de forţa de acţiune al agentului
vulnerant, contuziile pot fi:
• superficiale;
• profunde.
 Traumatismele părţilor moi

• Contuziile:

– Echimoza este forma cea mai simplă de contuzie,

ce apare datorită ruperii vaselor sangvine din
ţesutul subcutanat (apare ca o zonă roşie albăstruie,
care în câteva zile îşi modifică culoarea, devenind
vânătă, apoi galben-verzuie).
Echimoza
 Traumatismele părţilor moi

– Hematomul este o tumefiere dureroasă, de volum

variabil, ce apare din cauza acumulării între
ţesuturi sau organe, a unei cantităţi variabile de
sânge, prin ruperea accidentală a unor vase
sangvine mai mari.
Hematomul
 Traumatismele părţilor moi

• Plăgile:
– sunt leziuni produse de agenţi mecanici, fizici, chimici;
– în cazul plăgilor, o mare importanţă prezintă intervalul
dintre producerea lor şi momentul aplicării primului
tratament;
– astfel, se consideră o plagă recentă aceea căreia i se
aplică tratament într-un interval de 6-8 ore de la
producere (plagă neinfectată), peste acest interval
majoritatea plăgilor fiind infectate.
Plăgile
 Traumatismele părţilor moi

• Semne clinice/manifestari de dependență:

– durere de intensitate variabilă;
– hemoragie de intensitate variabilă.
 Traumatismele părţilor moi

• Tratamentul plăgilor urmăreşte prevenirea

complicaţiilor şi obţinerea unei vindecări cât mai
rapide şi de bună calitate.

• Constă din toaleta locală a plăgii şi pansarea ei.

 Traumatismele părţilor moi

• Principiile de tratament a contuziilor:

– contuziile uşoare nu necesită tratament;
– alte contuzii trebuie tratate prin aplicarea de gheaţă,
compresie uşoară şi ridicarea membrului lezat.

• Deoarece o contuzie extinsă poate masca o fractură

subiacentă, în aceste cazuri membrul lezat se imobilizează.
 Traumatismele părţilor moi

• Principiile de tratament ale plăgilor :

– controlul hemoragiei;
– prevenirea suprainfecţiei plăgii;
– stabilizarea părţii lezate;
– stabilizarea oricărui corp penetrant.
 Traumatismele părţilor moi

• Hemoragia
– Reprezintă scurgerea sângelui în afara sistemului
vascular printr-una sau mai multe soluţii de
continuitate.
 Traumatismele părţilor moi

• După tipul vasului lezat, hemoragia poate fi:

– arterială - în care sângele este de culoare roşu deschis,
bine oxigenat şi ţâşneşte ritmic, sincron cu bătăile inimii;
– venoasă - sângele este de culoare roşu închis (mai puţin
oxigen, mai mult CO2), se exteriorizează cu presiune
constantă, relativ modestă;
– capilară - este o hemoragie difuză, fără a se identifica un
vas de calibru mai mare ca sursă principală a hemoragiei.
Tipuri de hemoragii

• a
-hemoragie
arterială;

• b–
hemoragie
venoasă.

b
 Traumatismele părţilor moi

• În funcţie de sediul sângerării, hemoragia poate fi:

– externă - sângele se scurge în afară, printr-o soluţie
de continuitate tegumentară ( plagă );
– internă - sângele se acumulează într-una din
cavităţile normale ale organismului;
– exteriorizată - caracterizată prin hemoragie internă
într-un organ cavitar, urmată de eliminarea
sângelui la exterior pe căi naturale.
 Traumatismele părţilor moi

• După cantitatea de sânge pierdut, hemoragia poate fi:

– Gr.I-mică - se pierde o cantitate de sânge până la 500 ml;
– Gr.2-medie - se pierde 500-1000 ml de sânge şi apar
următoarele semne: agitaţie, ameţeli în ortostatism;
– Gr.III-mare - cantitatea de sânge pierdută 1000-1500 ml
iar semnele clinice sunt următoarele: paloare, tahicardie,
transpiraţii reci, hipotensiune arterială, tahipnee;
– Gr.IV-cataclismică - pierderi de sânge de peste 1500-
2000 ml, TA nemăsurabilă, pacient inconştient.
 Traumatismele părţilor moi

• Hemostaza
– oprirea sângerării poartă denumirea de hemostază;

– ea poate fi spontană în cazul unor hemoragii mici,

prin intervenţia mijloacelor proprii organismului,
dar de cele mai multe ori este necesară intervenţia
altor persoane, care să realizeze hemostaza.
 Leziune perete
vascular

Aderare Coagulare
Vasoconstricţie
Agregare tr.
Dop trombocitar

Reducerea
Formarea
pierderilor de
reţelei de
sânge
fibrină

Cheag stabil
 Traumatismele părţilor moi

• Hemostaza poate fi:

– provizorie;
– definitivă.
• Hemostaza provizorie se poate realiza prin:
– compresiune direct în plagă;
– compresiune în punctele de presiune;
– ridicarea membrului afectat.
• Hemostaza definitivă se obţine prin obliterarea permanentă şi
definitivă a vasului care sângerează. Cel mai folosit procedeu
fiind prin ligatura cu fire, în spital.
 Traumatismele părţilor moi

• Compresiunea direct în plagă

– compresiunea corect executată în plagă cu sau fără
pansament compresiv;

– în lipsa unui pansament steril se poate folosi

pentru a pune pe plagă o batistă, o cârpă curată,
peste care se strânge pansamentul circular (faşă).
Compresiunea direct în plagă
Compresiunea direct în plagă
 Traumatismele părţilor moi

• Compresiunea în punctele de presiune

– Când hemoragia nu poate fi stăpânită prin
compresiune directă se poate folosi compresiune
exercitată la distanţă. Această metodă nu poate fi
decât de scurtă durată, trebuind să recurgem la alta
care s-o suplinească şi să o completeze.
Compresiunea în punctele de presiune
(brahial)
Compresiunea în punctele de
presiune (femural)
 Traumatismele părţilor moi
• Aplicarea garoului
– este ultima variantă la care apelăm (curea, cravată, fular,
etc.);
– se foloseşte doar în cazuri extreme şi în situaţia în care
hemoragia nu se putea controla prin alte metode
(amputaţie de membru);
– important este oprirea hemoragiei fără a comprima
excesiv ţesuturile;
– menţinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicaţii
deosebit de grave.
 Traumatismele părţilor moi

• Pansamente

– Se aplică diferenţiat după regiunea anatomică.

 Traumatismele părţilor moi

• Plăgile feţei şi a scalpului

– faţa şi scalpul sunt zone bine vascularizate. Datorită
acestei bune vascularizări, o plagă relativ mică poate fi
însoţită de o sângerare abundentă;
– veţi putea controla hemoragia prin presiune directă pe
plagă;
– dacă sângerarea continuă, încercaţi cu o a doua
compresa, însă fără a o îndepărta pe prima;
– după oprirea sângerării, aplicaţi bandajul în jurul capului.
 Traumatismele părţilor moi

• La cap
– pansamentele se realizează cu ajutorul feşelor, tipică
pentru acest segment fiind capelina care începe cu 2 ture
circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor,
pavilioanelor urechii după care se trece succesiv înainte
şi înapoi (spre rădăcina nasului şi spre ceafă), de mai
multe ori, până când acoperă tot capul;

– capetele feşelor se fixează apoi cu câteva ture circulare.

Traumatismele părţilor moi
 Traumatismele părţilor moi

• Pentru nas, bărbie, ochi şi urechi

– se realizează aşa numitul pansament “în
praştie”, cu ajutorul unei feşi de tifon de 30-
50 cm, despicată la capete, cu o parte
centrală nedespicată, care se aplică la
nivelul plăgii, legând capetele tăiate
încrucişat.
Traumatismele părţilor moi
 Traumatismele părţilor moi

• Plăgile gâtului

– aplicaţi presiune directă pentru a controla

plăgile hemoragice ale gâtului;
– după ce hemoragia s-a oprit, bandajaţi gâtul .
Traumatismele părţilor moi
 Traumatismele părţilor moi
• Plăgile toracelui
– plăgile deschise ale toracelui se acoperă cu un material
impermeabil pentru aer, închizându-le ermetic -
pansament ocluziv;

– în cazul plăgilor penetrante (suflante) aflate la nivelul

toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari decât
plaga şi le vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi.
A patra latură se lasă liberă, nefixată, permiţând
pansamentului să funcţioneze ca o supapă.
Plăgile toracelui
Plăgile toracelui
 Traumatismele părţilor moi

• Plagă abdominală

– vom folosi pansament pe care de această dată îl

vom fixa pe toate cele patru laturi;
– dacă plaga este complicată cu evisceraţie (ieşirea
organelor abdominale în exterior) vom folosi un
pansament umed.
Plagă abdominală
 Traumatismele părţilor moi
• Dacă plaga este produsă de un corp
contondent, care se află încă în plagă, se lasă
acolo, va fi imobilizat în poziţia găsită şi se
transportă de urgenţă la spital.
 Traumatismele părţilor moi

• Plăgile organelor genitale

– organele genitale au o vascularizaţie importantă, atât la
sexul feminin cât şi la cel masculin;
– traumatismele genitale sunt frecvent asociate cu
hemoragie severă;
– aplicaţi presiune directă la nivelul plăgii genitale, cu o
compresă uscată, sterilă. Presiunea directă opreşte de
obicei hemoragia.
Plăgile împuşcate
 Traumatismele părţilor moi

• Plăgile muşcate
– muşcăturile de animale sau de om pot fi de la
minore până la severe;
– toate muşcăturile sunt foarte susceptibile de a
provoca infecţie;
– plăgile muşcate minore se spală cu apă şi săpun,
dacă este posibil.
 Mușcătura de şarpe

• Identificarea plăgii cu marca specifică

muşcăturii.
• Management:
– ABC;
– hemostază;
– imobilizare;
– transport la spital.
 Pansamente

– DEFINITIE : actul chirurgical prin care

se realizeaza si mentine asepsia si
protectia plagii in scopul de a favoriza
cicatrizarea.
Principiile unui bun pansament:

•Asepsia, Aseptizarea plăgii

•Absorbția secretiilor plăgii
•Lipsa durerii
•Protecția plăgii
•Imobilizarea regiunii
•Schimbarea
• Material necesar:

– Tifonul (comprese, fasa, mese),vată

• Instrumentar:
– Pense anatomice,chirurgicale
– Foarfecă
– Sonde canelate,Stilet butonat
– Chiurete Volkman
• Mijloace de fixare
• Substanțe aseptice
• Tehnica:
– Poziția bolnavului

– Crearea câmpului operator

– Tratarea plăgii

– Acoperirea plăgii

– Fixarea pansamentului
 Înfașarea/Bandajul
Principii :
• Să fixeze și să acopere pansamentul
• Să nu fie prea stransă/largă
• Să înceapă la distanță de plagă
• Să înceapă de la extremitatea distala a
membrului spre rădăcină
• Poziție adecvată a executantului
• Scoaterea feșei : fără durere
 Tehnica:

• Cu ambele miini

• Primele si ultimele 2 tururi - circulare, la

distanta, de fixare
• Diferit in functie de regiune
 Modalitati de a conduce
înfașarea
• Fasa circulara (git, torace, etc)
• Fasa in spirala (membre)
• Fasa rasfranta
• Fasa in “8” (articulatii)
• Fasa “ in spic de grau” (articulatii)
• Fasa “in evantai” (articulatia genunchiului,
cotului)
Infasarea in functie de regiune:
ARSURILE
• Clasificarea arsurilor în 4 grade de profunzime:
• A. Arsura de gradul I
• - cauza cea mai frecvent descrisa : expunerea la soare (eritemul solar) ;
• - afectarea portiunii superficiale a epidermului, cu celulele keratinice şi
pelucide, fără lezarea structurilor profunde ;
• - iritatia terminaţiilor nervoase intraepiteliale determina prin reflexul de axon
eliberarea de histamină şi enzime vasodilatatorii, cu apariţia de eritem difuz,
edem, căldură locală si senzatie “de usturime”, “de arsură”, accentuată de
atingere (hipersensibilitate spontana exagerata) ;
• - fenomenele cedează după 24-48 de ore, fiind urmata de o descuamare fina
a epidermului şi o pigmentare discreta.
• B.Arsura de gradul II
• - degajarea energetică distruge toate straturile epidermului, chiar
unele celule din stratul germinativ bazal, dar lasă intactă membrana
bazală ;
• - glandele sebacee, glandele sudoripare şi aparatul pilosebaceu nu
sunt afectate; ele vor forma, ulterior, insulele de epitelizare care vor
grăbi vindecarea;
• - flictena de gradul II, prin lezarea plexului vascular subdermic si
extravazare plasmatica importanta:
• baza epiteliala continua
• inconjurata de o zona de eritem;
• continut lichidian sero-citrin, niciodata hemoragic;
• risc septic, datorita deschiderii ductelor glandelor sebacee si
sudoripare in mediul inchis, neaerat, proteic al flictenei;
• C. Arsura de gradul III
• Degajarea energetică distruge epidermul în întregime şi în grade variate dermul,
fără însă sa-l depăşeasca. Pot fi întâlnite două tipuri de leziuni:
• Arsura afectează numai partea superioară a dermului (deservită de plexul capilar
dermic intermediar):
• - grosimea tesutului lezat nu este prea mare şi forţa hidraulică a lichidului de
edem îl poate disloca, formand flictena de gradul III:
• continut sero-hemoragic sau franc sanguinolent, datorita lezarii capilarelor din
derm;
• leziuni polimorfe: edem, eritem dureros, flictene hemoragice;
• foliculii pilosebacei şi ductele glandelor sudoripare sunt distruse si astfel nu mai
exista bariera epiteliala continua;
• riscul complicaţiilor septice este foarte mare, migrarea pe cale limfatică, în
profunzime, a germenilor fiind mult mai facila.
• Vindecarea este secundară ("per secundam
intentionem”), prin proliferare excentrică a bonturilor
piloglandulare (epitelizarea dureaza mai mult de trei
saptamini), cu constituirea de cicatrici (frecvent
vicioase) si instalarea unor sechele locale funcţionale
de amploare variabilă.
Arsura distruge dermul aproape complet respectând
numai o lamă dermică profundă (deservită de plexul
capilar dermic profund) :
• Stratul de ţesut afectat este prea gros si forţa
hidraulică nu-l poate ridica pentru a forma o flictena si
apare escara intradermică, subţire, elastică, albă si
hidratata.
• D. Arsura de gradul IV
• afectarea tegumentului in toata grosimea sa (epidermul şi dermul în
totalitate) si chiar tesuturile mai profunde (grasimea subcutanata,
aponevroze, muschi) ;
• toate resursele de epitelizare din plagă sunt distruse, “restitutio ad
integrum” fiind imposibila;
• leziunea caracteristică este escara de gradul IV (albă sau bruna).
• a. escara moale, albă : pe fond de edem intens, care poate antrena
tulburări ischemice in regiunile inextensibile dintre fascii, la nivelul
extremităţilor;
• b. escara indurată, brună (brună, roşu închis sau neagră), ca urmare a
coagulării complete a ţesuturilor (în expunerile prelungite, vor fi afectate
progresiv grăsimea din hipoderm şi ţesuturile subiacente - aponevroze,
muşchi etc);
• Suprafata arsa se exprimă ca procente din suprafata
corporală totală. Pentru evaluarea simpla ca si pentru
necesităţile practice de urgentă este suficientă "regula
cifrei 9" sau regula lui Wallace (cifra9 sau multipli de 9)
• Indicele prognostic (I.P.) considera ca:
• I.P. sub 40: evolutia este fără şoc şi fără complicatii,
supravietuirea este regula;
• I.P. intre 40-60 : fenomenele generale sunt obligatorii,
apare şocul postcombustional, pot incepe sa apăra
complicatiile, dar supravietuirea şi vindecarea sunt
regula;
• I.P. intre 60-80: cazurile complicate sunt egale cu cele
necomplicate; complicatiile pot genera stări grave,
mortale; vindecarea şi supravietuirea rămân regula;
• Prognosticul arsilor depinde de factori multipli:
• - suprafaţa arsă ;
• - gradul arsurii ;
• - vârstă ;
• - posibilele complicatii ale arsurii ;
• - starea de sănătate a pacientului anterior de
producerea accidentului ;
• - localizarea traumelor asociate (în particular leziuni
ale plămânilor) ;
• - precocitatea si calitatea tratamentului.
• Arsurile de gradul I
• se badijonează cu alcool 70°
• spray-uri de tipul Bioxiteracor.
• Arsurile de gradul II
• excizia flictenelor,
• se badijonează cu alcool
• Arsurile de gradul III
• superficiale: acelaşi tratament ca cele de gradul II şi
se epitelizează până în 3 săptămâni.
• profunde: grefare, după excizia sau eliminarea escarei
 Arsurile de gradul IV
• dupa prelucrarea primara a plagii,
exista 2 atitudini terapeutice posibile:
• A)excizie-grefare precoce (modern)
• b)grefarea plagii dupa granulare
(clasic)
LEZIUNI PRIN TEMPERATURI SCAZUTE
• A. Locale (degeraturile)
• B. generale (hipotermia sistemica).

DEGERATURILE
• Pierderea de caldura depinde de:
• gradientul termic
• durata expunerii;
• suprafata expusa;
• conductibilitatea mediului( pentru aerul atmosferic,
conductibilitatea este proportionala cu gradul de umiditate, iar
apa are o putere de racire de 25 ori mai mare ca aerul).
• viteza vantului: se considera ca o temperatura de -6ºC
combinata cu un vant de 70km/h echivaleaza cu o temperatura
de -35ºC.
Mecanism:
Vasoconstricţie

alterarea endoteliului vascular alterarea membranei capilare

formarea de tromboze capilare în zona degerată ruperea celulelor

endoteliale

măresc permeabilitatea capilară

trasudare

edem şi flictene

Într-un stadiu evolutiv ulterior, vasoconstricţia este înlocuită de

vasodilataţie paralitică, ceea ce a condus şi la definirea degerăturii ca
o boală a vasodilataţiei.
• Semne clinice
• Clasificare:
• Degeratura de gradul I (degeratura edematoasa):
• - initial,albirea tegumentului si senzatia de “maini sau picioare
inghetate”
• - la cateva ore de la incetarea actiunii frigului si reincalzire, la
nivelul zonelor expuse se constata:
• - tegumente edematoase, rosii-violacei;
• - parestezii (senzatie de arsura, intepaturi, prurit sau chiar
dureri lancinante), determinate de suferinta anoxica a
terminatiilor nevoase periferice.
• Aceste fenomenele sunt spontan, dar lent reversibile.
Vindecarea se produce in 7-10 zile, cu descuamarea
tegumentelor.
• Degeratura de gradul II (flictenulara):
• - initial, extremitatile expuse sunt albe, reci, cu sensibilitatea abolita,
dar motilitatea activa pastrata (senzatia de “picior de lemn”).
• Dupa incalzire, apar:
• - edem si cianoza la nivelul zonelor afectate, mai severa si mai
precoce decat in cazul degeraturilor de gradul I;
• - la 10-12 ore apar flictenele seroase, care pot deveni sero-
hemoragice, prin lezarea plexului capilar dermic superficial;
• - flictenele se detaseaza in 10-12 zile, lasand o escara superficiala,
cenusie, atona care se vindeca spontan in cateva saptamani, fara
sechele;
• Degeratura de gradul III (necroza tegumentara):

• - frigul lezeaza epidermul in intregime si partial dermul,

afectand grav resursele de epitelizare spontana ale
tegumentului.
• Dupa incalzire se pot observa:
• - flictene hemoragice, inconjurate de arii edematoase si
cianotice;
• - leziuni necrotice ale pielii: escare albe, alb-cenusii sau
negre, uscate.
• - se vindeca greu, prin granulare si epitelizare marginala, in
2-3 luni, cu cicatrici vicioase si sechele functionale
importante.
• Degeratura de gradul IV (gangrena uscata sau umeda):
• Este forma cea mai grava, in care necroza depaseste tegumentul si
afecteaza structurile profunde si chiar osul.
• Dupa incalzire, se observa:
• - cianoza intensa a segmentului afectat, fara edem si fara flictene;
• - motilitatea activa este abolita;
• - in cateva ore, incepe delimitarea tesutului necrotic, cu aspect mumificat,
negru (gangrena uscata);
• - procesul de separare a tesutului viu de cel necrotic poate dura pana la o
luna;
• - gangrena umeda apare prin suprainfectie microbiana sau in cazul
“piciorului de transee”.
• Tratamentul local:

• incalzirea rapida prin imersie in apa la 40-42ºC a extremitatilor afectate pana cand
acestea devin eritematoase (aprox. 30 min);
• profilaxia infectiilor: toaleta plagii, badijonaj cu solutii antiseptice, pansament steril;
• ridicarea flictenelor, asistarea delimitarii si eliminarii escarelor;
• incizii de decompresiune, in cazul leziunilor constrictive;
• incizia si debridarea colectiilor purulente;
• zonele ischemice secundar afectarii microcirculatiei sunt intotdeauna mult mai
intinse decat leziunile aparente;
• acoperirea plagilor se face cu grefe de piele libera despicata;
• tratamentul sechelelor: simpatectomii preganglionare lombare sau cervicale, grefe
de piele, plastii de tendoane si muschi .
 INECUL
• Cea mai importantă şi mai gravă
consecinţă a submersiei în absenţa unor
dispozitive de ventilaţie este hipoxia
• Hipoxia poate produce leziuni şi
complicaţii multisistemice
• Definit ca un proces ce constă în afectarea
primară respiratorie cauzată de submersia
sau imersia intr-un mediu lichid
 INECUL
• În toate cazurile de accident prin
submersie trebuie asumată existenţa
leziunii de coloană vertebrală, impunându-
se imobilizarea coloanei cervicale şi
toracice;
• înainte de scoaterea din apă victima este
plasată, prin plutire, în poziţie orizontală,
pe un suport rigid.
 INECUL
• Singura manevră utilizată pentru
eliberarea căilor respiratorii fiind subluxaţia
mandibulei
• Dacă victima trebuie întoarsă, se aliniază
şi se sprijină capul, gâtul, trunchiul şi restul
corpului, apoi, cu grijă, se rostogoleşte în
decubit dorsal; ventilaţiile sunt
administrate cu capul în poziţie neutră
 INECUL
• Ventilaţia trebuie începută cât mai rapid
posibil, compresiile sternale fiind amânate
până la scoaterea victimei din apă
• Prima măsură terapeutică pentru victimă
este ventilaţia gură la gură; iniţierea promptă
a ventilaţiei are impact pozitiv asupra
supravieţuirii
• Se administreaza 5 ventilatii initiale cat mai
curand posibil
 INECUL
• Evaluarea pacientului folosind algoritmul
ABCDE-cale aeriana,ventilatie,
circulatie,evaluarea neurologica,expunere
• Pulsul poate fi dificil de perceput mai ales dacă
victima este hipotermică; dacă semnele de
circulaţie nu sunt prezente, se iniţiază imediat
compresiile sternale 30:2v.
• Regurgitarea continutului gastric si aspiratia
este frecventa in timpul resuscitarii la inecat
 INECUL
• MONITORIZAREA PACIENTULUI
• Presupune SaO2,AV.ET-CO2,temperatura
• Abord iv
• D-Evaluarea statusului neurologic
• E-indepartarea hainelor complet de pe
victima!!!atentie la hipotermie
 INEC

• COMPLICATII

• Pneumonia

• Sindrom de detresa respiratorie(ARDS)

Sfârșit !