STAREA DE SĂNĂTATE ŞI

DETERMINANŢII EI (1)
 Fenomen complex, biologic, psihologic, social,
cultural

 Exprimă sintetic nivelul şi caracteristicile sănătăţii

membrilor comunităţii privită în ansamblul ei

 Nu este un scop în sine ci o condiţie a calităţii

vieţii

 Mijloc de a participa la activitatea economică şi

socială
 STAREA DE SĂNĂTATE ŞI
DETERMINANŢII EI (2)
Dezvoltarea societăţii este dependentă de sănătatea
participanţilor în producţie şi la viaţa social-culturală.
 Există o multitudine de definiţii care ţin de cunoştinţele
acumulate, de dinamica şi specificul valorilor culturale
precum şi datorită faptului că sănătatea are un caracter
procesual, evolutiv. Tendinţa de a defini sănătatea într-un
mod multicriterial fiind evaluată, pe baza mai multor
criterii de referinţă.
Nici o definiţiile dată sănătăţii nu este completă şi
satisfăcătoare din punct de vedere axiologic şi
gnoseologic.
Criteriile
utilizate pentru definiţia sănătăţii se referă la
bunăstarea funcţională, la capacitatea organismului de a
se adapta la condiţiile de viată şi de muncă, la condiţia
umană care îl face pe individ să fie creativ.
 DEFINIŢIA SĂNĂTĂŢII (1)
 OMS 1948: "sănătatea este reprezentată de acea bună stare fizică, mintală şi
socială şi nu înseamnă numai lipsa bolii sau a infirmităţii".
 Avantajele definiţiei:
-subliniază caracterul multiaxial al sănătăţii
-subliniază latura pozitivă (nu numai boala sau infirmitatea)
-indică aspiraţia spre care tind indivizii
 Dezavantaje:
- este prea globală
- sănătatea şi boala sunt două stări distincte, deoarece între ele există o continuitate, o
trecere de la o stare la alta: sănătate – boală – sănătate
- termenul de „bunăstare” nu este clar definit
- nu este utilă planificatorului din domeniul sănătăţii, deoarece este foarte puţin
operaţională
 Această definiţie este acceptată de toată lumea ca fiind o aspiraţie, realizarea ei
implicând efortul multisectorial al societăţii, al statului, al comunităţilor locale şi al
fiecărui individ în parte, subliniază caracterul pozitiv şi multiaxial al sănătăţii.
 În ultimii ani, această declaraţie a fost lărgită pentru a include capacitatea de a avea
o viaţă socială şi economică productivă. Definiţia dată poate reprezenta un ideal de
neatins, dar scopul, totuşi, este de a realiza maximul stării de bine pentru toate
segmentele de populaţie. O formulare mai realistă a stării de sănătate este propusă
de Dubos care, după ce pune în evidenţă caracterul utopic al definiţiei OMS,
precizează că sănătatea nu trebuie să fie considerată “o stare ideală de bine
realizată prin completa eliminare a bolii, ci ca un mod de viaţă care permite omului
imperfect să realizeze o existenţă mulţumitoare şi nu prea dureroasă, în timp ce face
faţă unei lumi imperfecte”.
 DEFINIŢIA SĂNĂTĂŢII (2)
 În multitudinea definiţiilor date sănătăţii, sunt respectate elementele fundamentale
recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Reţinem, în ordine cronologică,
următoarele definiţii:
 1973 – “Capacitatea comportamentală a individului, care include comportamentele
biologice şi sociale, pentru realizarea funcţiilor fundamentale” („The Concept of Health
a Socio-Medical Approach”)
 1977 - “O persoană sănătoasă este aceea care nu a fost bine investigată” (Alexander
Burgess, A Sociology of Health)
 1979 - “Capacitatea individului de a funcţiona într-o manieră acceptabilă pentru el
însuşi cât şi pentru grupul căruia îi aparţine” (Dubos R. „The Mirage of Health”)
 1981 – “Sănătatea înseamnă capacitatea organismului de a menţine un echilibru
corespunzător cu vârsta sa şi cu nevoile sale sociale, în care el nu prezintă disconfort
accentuat, insatisfacţie, boală sau incapacitate; un mod de comportare care să
permită supravieţuirea speciei precum şi realizarea personală sau mulţumirea
individului” ( Blum H. „Planning for Health”)
 1984 – «Un individ în bună stare de sănătate este acela care este capabil să-şi
desfăşoare activitatea cât mai eficace posibil în mediul său şi se consacră complet lui
şi proiectelor sale» (Conseil des affaires sociales et de la famille, Objectif – Sante,
Quebeq)
 1986 – «Sănătatea nu este o stare care să fie obţinută şi de care să te ocupi, nici nu
este o realizare care să reprezinte un punct final. Este mai degrabă răspunsul
persoanei la mediul său. Este un răspuns care permite persoanei să-şi desfăşoare
activităţile zilnice fără restricţii personale care pot fi prevenite (Milio N)
 1993 - «Sănătatea reprezintă o balanţă între trei forţe: agent, mediu şi gazdă (om)»
(R. Deltels)
Cunoaşterea stării de sănătate a unei populaţii sau
a unei comunităţi are importanţă pentru

 determinarea nevoilor de sănătate şi identificarea

problemelor prioritare
 stabilirea intervenţiilor precum şi a direcţiilor acestora
(individ, colectivitate, factorii care condiţionează diferitele
asocieri etc)
 identificarea comportamentului consumatorilor de servicii
de sănătate
 identificarea comportamentului furnizorilor de îngrijiri de
sănătate
 stabilirea structurii şi arhitecturii instituţiilor medicale
(spital, centru de sănătate, centru de diagnostic şi
tratament, etc.)
 planificarea şi alocarea resurselor
 Sănătatea este influenţată de o serie de
determinanţi
 Prin determinant al stării de sănătate se înţelege un „factor
sau orice condiţie care are efect asupra sănătăţii, sau în
termeni cantitativi măsurabili are un efect asupra stării de
sănătate” (D. Ruwaard, 1997) [13]. Determinanţii stării de
sănătate se referă la factorii de risc, factorii de protecţie şi
factorii indiferenţi.
 Factorul de risc reprezintă orice condiţie (socială, biologică,
economică, comportamentală, etc.) care poate fi descrisă şi
dovedită că se asociază, ori este cauza apariţiei unei stări
morbide (boală, deces) cu o frecvenţă superioară celei
aşteptate. [11, 14]
 Factorul de protecţie este considerat orice factor care
conduce la îmbunătăţirea stării de sănătate.
 Factor indiferent este factorul care nu s-a asociat unui efect
asupra stării de sănătate
Factori care influenţează starea de sănătate a
populaţiei

 Aceşti factori au fost descrişi în

diferite feluri. Gruparea acestora,
prezentată mai jos, derivă dintr-un
concept al lui Lalonde:
I. Factori biologici (ereditate,
caracteristici demografice ale
populaţiei).
II. Factori ambientali (factorii
mediului fizic şi social: factori
fizici, chimici, socio-culturali,
educaţionali)
III. Factori comportamentali,
atitudinile, obiceiurile. Stilul de
viaţă depinde de comportamente
care, la rândul lor, sunt
condiţionate de factori sociali,
deci stilul de viaţă este rezultatul
factorilor sociali şi al
comportamentelor.
IV. Serviciile de sănătate
(preventive, curative şi
recuperatorii)
MODELUL INTEGRAT AL STĂRII DE
SĂNĂTATE
Factori externi

Îmbunãtãţirea O predicţie inteligentã Îmbunãtãţirea îngrijirilor de

sãnãtãţii sãnãtate

DETERMINANţII INFLUIENŢE ASUPRA

SÃNÃTÃţII ÎNGRIJIRILOR DE SĂNĂTATE
-genetici -starea de sănătate
-de mediu -bolile
-stil de viaþã -tratamentele
-socio-economici -abilităţile
-servicii de sãnãtate -facilităţile

MODIFICAŢI PRIN MODIFICAŢI PRIN

-protecţie -diagnostic precoce/screening
-prevenţie -reabilitare
-promovarea sănătăţii -implicarea pacientului
-implicare publică -parteneri cheie
-parteneri cheie

REZULTATE

Educaţie Cercetare

Condiţii etice
de lucru
PRINCIPALII DETERMINANŢI AI STĂRII
DE SĂNĂTATE

4. Condiţii socio-economice, culturale şi de mediu

3. Condiţii de viaţã şi de muncã

2. Influenţe sociale şi comunitare

1. Factorii individuali şi ai stilului de viaţã

Membrii unei comunitãţi

vârstã
sex
factori ereditari
 MODEL AL DETERMINANŢILOR STĂRII
DE SĂNĂTATE

Structura şi Procesul Rezultate

Cultura
Sistemul de îngrijiri de sãnãtate Accesul la îngrijiri de Calitatea îngrijirilor de Relaţia sãnãtate egalitate la accesul îngrijirilor
sãnãtate sãnãtate calitatea vieţii calitatea vieţii
Sistemul resurse impactul asupra populaţiei
politic tip de organizare
reţea de furnizare
disponibilitate tehnicã supravieţuire simptome
interpersonalã* deteriorare
pachet de beneficii accesibilitate fizicã (loc de utilizare) stare funcţionalã
constrângeri oferta serviciilor culturalã (valori) percepţie
Sistemul sistem de trimitere acceptabilitate oportunitãţi
economic eticã utilizarea serviciilor

Mediul fizic

Mediul social,
individual, Eficacitatea îngrijirilor de sãnãtate Costul
factori genetici Managementul sistemului de îngrijiri îngrijirii
eficienţa
eficacitatea
satisfacţia utilizatorului de servicii de sãnãtate

C P
o Cumpãrãtor r
n o
s d
u u
m c
a Organizare ã
t t
Ecologie umanã şi nevoi
o o
r r caracteristicile populaţiei
predispoziţii/abilitãţi
Reglementare sãnãtate şi boalã
comportament
Grupele de determinanţi ai stării
de sănătate
 macroergici

 factori de mediu

 socio-demografici

 educaţionali
 Determinanţi direcţi
 fumatul
 nutriţia
 alcoolul
 utilizarea drogurilor legale/ilegale
 accesul la apă potabilă
 sanitaţia
 habitatul
 violenţa mai ales în familie
 accesul la îngrijiri de sănătate
 Determinanţii indirecţi
 produsul intern brut
 distribuţia veniturilor între judeţe/sau chiar în
interiorul judeţului
 sărăcia
 modificarea climei
 poluarea
 factorii socio-demografici (clasele sociale, modificări
în structura populaţiei, migraţia etc.)
 educaţia
 situaţiile de criză (dezastre naturale sau produse de
om, conflicte armate, migraţia, etc.)
 Determinanţi majori azi
 fumatul
 consumul abuziv de alcool
 alimentaţie inadecvată
 consumul de droguri
 sedentarismul
 poluarea mediului
 factori condiţionaţi de vârstă şi de un
nivel socio-economic scăzut
Asociaţiile dintre FR şi efecte:
boală, deces
 asociaţie dintre un singur factor de risc şi apariţia
unui singur efect (o boală)
 asociaţia dintre un factor de risc şi mai multe efecte
(boli)
 asociaţia dintre doi factori de risc care sunt în
interrelaţie şi apariţia unui efect (boală)
 asocierea mai multor factori de risc în producerea
unui efect (boală); acest model este aplicat în
analiza bolilor cronice (boli cardiovasculare, tumori)
şi accidente
 asocierea dintre mai mulţi factori de risc cu mai
multe efecte
 Măsurarea impactului acţiunii
unor factori de risc asupra stării
de sănătate a populaţiei
 elaborarea
programelor de  cuantificarea
control al bolilor, în acestui impact FR-b
special al celor  strategii de control
cronice, şi evaluarea
 formularea unor eficacităţii acestora
obiective pertinente,  îmbunătăţirea stării
fezabile, măsurabile de sănătate
şi observabile
Metode de monitorizare, măsurare
şi evaluare a stării de sănătate
 preocupare majoră a societăţii contemporane

 bolile şi consecinţele lor afectează direct familia şi

indirect comunitatea şi societatea

 etapă obligatorie în elaborarea strategiilor

 identificarea şi ierarhizarea problemelor de

sănătate permit strategii alternative de politici
sanitare

 elaborarea de măsuri concrete în vederea realizării

lor
Scopurile măsurării, monitorizării şi
evaluării stării de sănătate
 descrierea stării de sănătate a populaţiei (la nivel
naţional, teritorial) într-o perspectivă cât mai largă

 identificarea determinanţilor majori ai stării de sănătate

 prezentarea tendinţei de evoluţie a diferitelor aspecte

ale stării de sănătate, precum şi a determinanţilor

 evaluarea integrată a informaţiilor colectate

 Domenii de utilitate

 identificarea problemelor de sănătate şi

stabilirea priorităţilor

 stabilirea activităţilor şi a resurselor

necesare pentru atingerea obiectivelor
politicii de sănătate

 evaluarea eficienţei şi eficacităţii

intervenţiilor (evaluarea impactului
acţiunilor de sănătate)
 Rezultatele măsurării şi
monitorizării stării de sănătate
 informarea populaţiei privind propriile probleme de
sănătate, factorii de risc pentru sănătate, modalităţile
de prevenire a bolilor, promovarea unui stil de viaţă
sănătos

 stabilirea nevoilor de servicii medicale şi a ofertei

acestora, calitatea serviciilor medicale, impactul
consumului de servicii asupra stării de sănătate

 cercetarea medicală (clinică, evaluarea tehnologiilor

etc)
 Noi modalităţi de măsurare,
evaluare şi monitorizare a stării
de sănătate
 completarea măsurării frecvenţei bolilor
cu evaluarea consecinţelor acestora
(incapacitate, invaliditate)

 dezvoltarea indicatorilor pozitivi ai stării

de sănătate

 evaluarea percepţiei problemelor de

sănătate şi a consecinţelor acestora de
către individ
Indicatori “pozitivi” ai stării de
sănătate
 Natalitate
 Fertilitate generală şi specifică
 Indicii de reproducere (brută, netă)
 Fecunditate
 Speranţa de viaţă la naştere (durata medie a vieţii)
 Speranţe de viaţă la diferite vârste etc.
 Evaluarea dezvoltării fizice prin indicatori de
somatoscopie
 Dezvoltarea psiho-intelectuală a populaţiei
 Starea de nutriţie a populaţiei prin ex. somatometric
indicele ponderal, ex. clinic, ex. de laborator
 Indicatori negativi (indicatori
care măsoară absenţa sănătăţii)
 incidenţa
 prevalenţa (de moment sau de perioadă)
 morbiditatea cu incapacitate temporară de muncă
 morbiditatea spitalicească
 morbiditatea individuală
 morbiditatea succesivă
 mortalitate generală brută şi standardizată
 mortalităţi specifice
 mortalităţi proporţionale
 mortalitate infantilă/juvenilă
Consecinţele bolii după Wood
 Deficienţa („impairment”, „deficience”) – „Devierea de la
normalitate prin orice pierdere sau anormalitate a unei
structuri sau funcţii anatomice, fiziologice şi psihologice”

 Incapacitatea („disability”, „incapacite”) - „Orice restricţie

sau lipsa posibilităţii de a desfăşura o activitate într-o manieră
considerată ca fiind normală pentru un individ.

 Handicap („handicap”, „desavantage”) - „O inegalitate

socio-profesională a unei persoane, care limitează
îndeplinirea rolului acesteia în societate (în funcţie de vârstă,
sex, categorie socio-profesională, nivel de educaţie)”.
Noi indicatori privind handicapul
 Index of Independence In Activities of Daily Living
(ADL) - Indicele privind gradul de independentă în
desfăşurarea activităţilor zilnice

 Rand Functional Status Indexes - indicii Rand ai

stării funcţionale (măsoară starea fizică sub aspectul
funcţionalităţii)

 Beck Depression Inventory, Hospital Anxiety and

Depression Scale, Mental Health Inventory - toţi trei
măsoară aspecte ale sănătăţii mintale.
 Instrumentele care măsoară
multidimensional starea de
sănătate pot fi de două tipuri
 "profilul" - care furnizează informaţii despre nivelul
fiecărei dimensiuni, fără a le combina pentru a
obţine un scor al stării generale de sănătate, de
exemplu: Sickness Impact Profil, Nottingham Health
Profile, MOS (Medical Outcomes Study), Short
Form Health Survey (SR 36 varianta J Ware)

 "indexul" - care îmbină dimensiunile stării de

sănătate într-un singur scor descrie starea generală
de sănătate, de exemplu Rosser Index, Quality of
Wellbeing Scale
 Indicii multiaxiali (1)
 Indicele de activitate a vieţii zilnice imaginat de Katz
sănătatea este măsurată prin fracţiunea medie a unui an,
exprimată în zile, fără incapacitate

 Chiang şi Cohen care exprimă sănătatea unei populaţii prin

speranţa de viaţă fără incapacitate.

 Gorgono şi Woodgate indicator global obţinut prin însumarea

scorurilor acordate, pentru 10 aspecte ale sănătăţii alese de
ei.

 Indicele C.I.R.S. (Cumulate Illnes Rating Scale) elaborat de

Linn şi Gurel bazat pe scalarea morbidităţii pe aparate.
 Indicii multiaxiali (2)
 Pentru populaţia vârstnică Linn a elaborat un indicator
denumit incapacitate şi dependenţă, scalat pe 3 nivele,
pentru 16 criterii.
 Indicele de sănătate fizică Belloc, Breslow şi Hochstein.
Reprezintă o apreciere a sănătăţii în funcţie de incapacitatea
în activităţile cotidiene, prezenţa bolilor cronice şi estimarea
propriei energii, în raport cu vârsta. Rezultatele se pot plasa în
una din cele 7 grupe
 Suchet a elaborat indicele de sănătate (IS) bazat pe
examene sistematice în populaţie, prin aplicarea de teste
hematologice, serologice etc. în vederea detectării semnelor
unor boli.
 În ultimii ani sunt recomandaţi doi indicatori care pot fi utilizaţi
în evaluarea economică tip cost/utilitate, sau cost/beneficiu
[23, 24, 25].
 Indicii multiaxiali (3)

 QUALY - Quality Adjusted Life Years – ani de viaţă câştigaţi,

ajustaţi în funcţie de calitatea vieţii acestor ani

 DALY – Disability Adjusted Life Years – care măsoară atât

ponderea globală a bolii (pierderile din durata de viaţă
datorate îmbolnăvirilor, măsurate în “ani de viaţă pierduţi”),
cât şi eficacitatea intervenţiei, aşa cum rezultă din reducerea
consecinţelor bolii. Exprimarea se face în valoarea prezentă a
anilor viitori de viaţă sănătoasă care sunt pierduţi ca urmare
a deceselor premature sau a îmbolnăvirilor survenite într-un
an anume
 Măsurarea stării de sănătate
concepute pe baza principiilor auto-
evaluării
SF 36 include o scală multiitem care măsoară fiecare din
următoarele opt concepte de sănătate:

 funcţionalitatea fizică
 limitarea de rol datorită unor probleme de sănătate fizică
 durerea
 sănătatea generală
 vitalitatea (energia/oboseala)
 funcţionalitatea socială
 limitarea de rol datorată problemelor emoţionale
 sănătatea mentală (probleme psihologice şi bunăstarea
psihologică)
EuroQoL

Prin aplicarea acestui instrument se obţine un index care poate fi utilizat în

evaluarea stării de sănătate atât din punct de vedere clinic cât şi economic
Are 5 dimensiuni:

 Mobilitate
 Autoîngrijire
 Activităţi curente: muncă, studiu, activităţi casnice, activităţi recreative
 Durere/disconfort
 Anxietate/depresie
 Fiecare dimensiune are 3 nivele (grade de afectare). Prin combinările
posibile ale celor cinci dimensiuni cu cele 3 nivele rezultă 243 stări de
sănătate (un individ care completează chestionarul putându-se plasa în
una din aceste stări)
 De asemenea, în componenţa acestui instrument, este o "scală vizuală"
cu ajutorul căreia individul îşi autoapreciază starea de sănătate. Scala are
valori între 0 şi lOO, 0 însemnând stare foarte proastă, 100 -stare perfectă
de sănătate
Indicatorii sintetici ai dezvoltării
umane:
 Indicele dezvoltării umane (IDU) cuprinde trei elemente
de bază: longevitatea, nivelul de educaţie şi standardul de
viaţă.
 Indicele disparităţii între sexe în dezvoltarea umană IDS
 Indicele participării femeilor IPF
 Indicele sintetic al sărăciei ISS reprezintă media a 4
indicatori:

1. Indicele sărăciei economice ISE

2. Indicele privaţiunilor în capital uman IPCU
3. Indicele privaţiunilor în infrastructură IPI
4. Indicele lipsei resurselor bugetare locale ILRBL
 Indicatorii stării de sănătate
propuşi de Uniunea Europeană
 Indicatorii stării de sănătate
-speranţa de viaţă  Protecţia sănătăţii
-mortalitate -surse de finanţare
-morbiditate -resurse umane
-cost/bolnav internat
-calitatea vieţii
-cost medicamente bolnav/internat

 Indicatori ai stilului de viaţă  Caracteristici demografice şi

sociale
 Ind. condiţii de viaţă şi muncă -venit
-rata de şomaj -educaţie
-condiţii ale mediului de muncă -stare civilă
-ind. condiţii de locuit -vârstă
-ind. condiţii de mediu înconjurător -mediu de rezidenţă
 Indicatori propuşi de OMS
 Reducerea  Cancer
morbidităţii şi  Accidente
incapacităţii  Sinucideri
 Eliminarea unor boli  Promovarea
 Speranţa de viaţă comportamentelor
 Mortalitatea infantilă sanogenetice
 Mortalitatea materna  Supravegherea
 Boli cardio-vasculare calităţii
 Programe de
sănătate
 Sistemul informaţional
 Transformarea datelor în informaţii -> rezultatele la utilizator
 Datele de rutină importante pt. evaluarea nevoilor şi serviciilor
 În calculul indicatorilor demografici de măsurare a SS
 Date de mortalitate- rate brute, specifice, standardizate, mort.
prop.
 Date de morbiditate, Rp. Prescrise şi eliberate de farmacii
 Spitalele şi casele de asigurări pot oferi informaţii locale
 Date ale accidentelor de muncă şi rutiere, absenteismul
 Anchetele epidemiologice, descriptive, analitice şi
experimentale
 Examenele medicale de masă, ancheta de prevalenţă,
screeningul