ARITMIILE EXTRASINUSALE SI TAHICARDIA PAROXISTICA

2.1 DEFINITIE

Tulburarile ritmului cardiac constau fie in cresterea frecventei batailor cardiace ( tahicardii ), fie in
scaderea frecventei sub numarul normal ( bradicardii ), fie in o succesiune neregulata a batailor
cardiace ( aritmii ). In grupul aritmiilor sunt cuprinse si tulburarile de conducere. Aritmiile sunt des
asociate cu boli cardiovasculare organice. Ele au o incidenta si importanta mare, uneori aritmia poate
fi prima si singura manifestare a unor boli cardiovasculare severe ( spre exemplu, infarctul miocardic
poate incepe cu o tahicardie paroxistica si colaps ) . Alteori, tulburarile de ritm au un caracter extrem
de grav si necesita o interventie terapeutica de urgenta bine condusa. Ele pot produce moartea aparenta
sau definitiva ( stopul inimii, tahicardia si fibrilatia ventriculara, crizele de Adam-Stokes).
Diagnosticul tulburarilor de ritm este uneori usor si posibil de stabilit numai prin examinarea clinica.
Alteori este necesar examenul electrocardiografic. Foarte rar diagnosticul lor ramane nelamurit si dupa
examenul EKG.
La persoanele sanatoase, frecevnta si ritmul contractiilor cardiace sunt controlate de nodul sinoatrial,
El emite stimul cu o frecventa de 60-80 pe minut, ce se raspandesc prin miocardul atrial si apoi se
transmit prin nodul atrioventricular in miocardul ventricular.
Aritmiile apar prin modificari in proprietatea celulelor stimulatoare capabile de autoexcitatie,
denumite celule automate. Centrele de stimulare ale inimii sunt repezentate de aglomerari de celule
inzestrate cu proprietati de autoexcitatie si conducere a undei excitatorii. Majoritatea celulelor
miocardului ventricular nu sunt celule automate, nu prezinta fenomenul de depolarizare spontana. In
atrii, celulele automate exista in multe parti dar nu in orice zona de pot dezvolta focare de stimulare
permanenta a inimii.
Majoritatea tulburarilor de frecventa si ritm apar prin modificari in automatismul celulelor specializate
in autoexcitatie. Aceste tulburari se insotesc frecvent si de tulburari de conducere. Aritmiile produse
prin cresterea automaticitatii se asociaza din acest motiv deseori cu tulburari de conducere.
Intelegerea aritmiilor implica revederea succinta a fenomenelor electrice din celulele cardiace. In
aritmii se produc mari variatii in frecventa de descarcare a celulelor automate. Se dezvolta o unde ded
excitatie care se propaga la celulele vecine si produce fie batai mai frecvente – tahicardie; fie
incetinirea descarcarii stimulilor – bradicardie

Clasificare. Aritmiile pot fi grupate astfel:

Tulburarile ritmului sinusal

Aritmii ectopice, in care conducerea influxului cardiac este preluata de alt centru decat nodul
sinoatrial.
Tulburarile conducerii influxului sau blocurile inimii.