ANALIZATORII Analizatorii (organele de simt) sunt formatiuni anatomo-functionale complexe prin care sistemul nervos central receptioneaza

informatiile din mediul extern sau intern, le conduce si le transforma in senzatii specifice; astfel ei reprezinta canalele informationale ale sistemului nervos, ei contribuie la realizarea integrarii organismului intr-un tot unitar si in acelasi timp, in mediul inconjurator. Analizatorul este alcatuit din trei segmente: periferic, de conducere si central.  Segmentul periferic (receptorul) este o structura specializata cu proprietatea de a receptiona stimuli fizici sau chimici, de a-i transforma in excitatii-impuls nervos si de a-i transmite pe caile de conducere; dupa criteriul topografic, receptorii sunt clasificati in: exteroceptori, interoceptori si proprioceptori. Segmentul de conducere este alcatuit din caile nervoase respective (aferente) care au rolul de a transmite impulsurile nervoase aparute in receptori, pana la centrii nervosi superiori. Caile ascendente sunt directe sau indirecte. Pe calea directa (spino-talamo-corticala), impulsurile ajung rapid datorita unor sinapse reduse, intr-o arie corticala senzitiva specifica. Pe calea indirecta (sistemul reticulat ascendent, activator), impulsurile sunt conduse lent si proiectate cortical in mod difuz si nespecific. Segmentul central este reprezentat de zona corticala specifica, in care se opereaza analiza si sinteza informatiei primite prin stimulii nervosi, in urma carora vor rezulta senzatii specifice (vizuale, auditive, ) si constiente.

EXTEROCEPTORII 1. Analizatorul cutanat (somestezic) este un analizator fizic de contact; se receptioneaza si se analizeaza simtul tactil, de presiune si sensibilitatea vibratorie, termica si dureroasa. Stimulul comun este deformarea tegumentului superficial - in cazul tactului, profunda - in cazul presiunii si repetata rapid - in cazul vibratiilor. Cand excitantul este slab, avem o sensibilitate de atingere (de contact). Fibrele nervoase de la nivelul pielii reprezinta dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii spinali ai nervilor rahidieni si din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni: fibrele nervoase de la nivelul pielii sunt de doua tipuri: Terminatii nervoase libere, cu aspect arborescent, care se gasesc in derm si epiderm. In epiderm patrund sub forma unor firisoare ramificate butonate, amielinice, printre celulele stratului granulos, in jurul foliculilor pilosi, sau formeaza meniscurile Merkel; ele au rolul de a receptiona excitatiile dureroase, tactile, ale miscarii firelor de par.

dar mai ales in pulpa degetelor. lamele capsulei sunt mai putin numeroase. Terminatii nervoase senzitive incapsulate. iar portiunea centrala este mult mai voluminoasa. din punct de vedere structural ei sunt constituiti dintr-o capsula conjunctiva din 4-5 lamele care contin fibre elastice de colagen si celule conjunctive. Analizatorul gustativ este un analizator chimic de contact (chemoreceptor). cu terminatiuni latite. mai mult sau mai putin cilindrica. intermediarul Wrisberg din nervul facial VII. astfel. situate in derm si hipoderm. In aceasta portiune patrunde fibra nervoasa senzitiva lunga. 2. in care o fibra nervoasa amielinica se ramifica in interiorul unei substante granuloase centrale delimitate de 1-2 lamele conjunctive. care formeaza arborizatii in jurul vaselor sanguine si in papilele dermice. Acesti corpusculi localizati in structurile superficiale ale hipodermului si profunde ale dermului au rol de a receptiona excitatiile pentru senzatia de cald si cele de tractiune si deformare care se exercita asupra tesuturilor in care se gasesc. corpusculii Golgi-Mazzoni receptioneaza presiuni mai slabe decat corpusculii Vater-Pacini. au o forma ovoida si sunt alcatuiti dintr-o capsula conjunctiva din 30-60 lamele concentrice.prezentate la functiile maduvei . . Se gasesc in dermul pielii. Acesti corpusculi se gasesc indeosebi in hipodermul regiunii palmare si plantare. au rol de mecanoreceptori ai presiunii si tractiunii exercitate asupra pielii. glosofaringianul-IX. vagul-X). Din punct de vedere functional.sensibilitatea exteroceptiva (curs nr. fusiforma. Aceste fibre receptioneaza excitatiile tactile foarte fine. care se termina printr-o umflatura sau gamalie bifurcata. b) Corpusculii Krause au forma cilindrica. sferoidala. corpusculul este invelit intr-o capsula conjunctiva lamelara. d) Corpusculii Golgi-Mazzoni au forma ovoida. au rolul de a receptiona excitatiile termice .zona somestezica I. dar si 5. e) Corpusculii Ruffini au o forma cilindrica mai mult sau mai putin fusiforma.formati dintr-o stroma conjunctiva si o fibra nervoasa eliptica. a) Corpusculii Meissner . 7). sunt formatiuni conjunctivo-nervoase.reci. am 959g69j ielinice. in interiorul careia se gaseste portiunea axiala din tesut conjunctiv fibrilar.In derm se gasesc terminatii nervoase libere. insa nu in intregime. dar si in mucoasa conjunctiva bucala. La acestea se mai adauga fibrele senzitive ale nervilor cranieni (trigemenul-V. cu o lungime de 2 mm. Caile de transmitere . 2 si 3. c) Corpusculii Vater-Pacini sunt cei mai voluminosi. se mai numesc corpusculi senzitivi. Segmentul central al analizatorului tegumentar este girul postcentral al lobului parietal (ariile 1. Acesti corpusculi se gasesc in tesutul conjunctiv al papilelor dermice si au rol in receptionarea excitatiilor tactile. iar din punct de vedere structural se aseamana cu corpusculii Vater-Pacini. 7) . in interior patrunde o fibra nervoasa cu numeroase ramificatii fine in retea. la exterior. se gasesc in hipodermul pulpei degetelor. elicoidala.

Simtul gustului prezinta o mare adaptabilitate.  Segmentul periferic este reprezentat prin prelungirile dendritice ale celulelor olfactive (neuroni bipolari) din mucoasa nazala olfactiva. . pe o suprafata de cca 2. peretii obrajilor.senzoriale gustative care au la polul apical un cil gustativ. gustul variat al diferitelor alimente rezulta din combinatiile complexe ale substantelor sapide acre. substantele care nu excita receptorii gustativi se numesc insipide. pe marginile limbii.  Segmentul intermediar (calea aferenta.in partea anterioara a fetei dorsale. care captuseste partea superioara a cavitatii nazale. numite substante sapide. in partea inferioara a girului postcentral (aria 43). situate in mucoasa linguala. celulele senzoriale sunt inconjurate de terminatiunile fibrelor nervoase aferente ale nervilor gustativi (IXglosofaringian. dispuse in "V" cu varful spre baza limbii. Analizatorul olfactiv este. inaintea santului terminal. Cele mai numeroase papile se gasesc in mucoasa linguala.40 cm2/fosa. Segmentul periferic este reprezentat prin mugurii gustativi din papilele gustative. sarat. papile foliate. iar faringele si epiglota percep toate gusturile fundamentale. ele sunt dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii nervosi situati pe traiectul nervilor cranieni care inerveaza mucoasa linguala si care fac sinapse cu celulele senzitive gustative. valul palatin si peretele posterior al faringelui. se gasesc pe toata intinderea mucoasei linguale. VII-facial si X-vag). Gustul amar este perceput de fata dorsala a limbii. La polul bazal. presiune si durere. 3. de forma unor ciuperci. sarate. dulci si amare. cel dulce la varf si cel sarat . mucoasa palatului percepe gusturile amar si acid (in mod deosebit).se proiecteaza in segmentul central al cortexului cerebral. - Mugurii gustativi sunt de forma mai mult sau mai putin ovala. in vecinatatea sensibilitatii cutanate a fetei. IX si X. formati din celule de suport (sustinere) si celule receptoare . papile fungiforme. dulce si amar. raspandite pe varful si marginile limbii si papile filiforme. gustativa) este format din trei neuroni . La om se deosebesc patru tipuri de senzatii gustative (gusturi): acru. . in numar de 7-11. ca si cel gustativ. care nu contin muguri gustativi. se cunosc: papile caliciforme (circumvalate). asezate pe partea posterioara. deci au rol in sensibilitatea tactila. cilii sunt in contact direct cu suprafata limbii (saliva) prin porul gustativ. senzatia gustativa poate sa dispara chiar daca stimulul persista. un analizator chimic de contact (chemoreceptor). Receptorii gustativi sunt stimulati de substantele dizolvate in apa si saliva.fibrele nervoase aferente ale nervilor cranieni VII. cel acru pe marginile ei.

acesta numit si axul anatomic al ochiului. calea optica si centrii corticali de analiza si sinteza a informatiilor vizuale. celulele olfactive (= neuroni bipolari) reprezinta receptorii olfactivi. poate avea variatii mai mici sau mai mari si poate influenta functionarea ochiului. atentiei. care vor constitui tractusul olfactiv.Mucoasa nazala olfactiva este formata dintr-un epiteliu si un corion. dar si in mentinerea tonusului cortical.  Segmentul periferic este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe globului ocular. substanta perforata anterioara si girusul subcalos. cu rol in umezirea mucoasei nazale pentru intretinerea starii ei functionale.axonii lor vor face sinapse cu dendritele celulelor mitrale din bulbul olfactiv. dupa ce strabate corionul. Analizatorul vizual. 4. formei si culorilor obiectelor. el este asezat in orbita si are o forma mai mult sau mai putin sferica. alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic. a doua portiune a segmentului intermediar se afla in rinencefal si este reprezentata de axonii celulelor mitrale (= deuteroneuronii caii olfactive). receptorii) care va strabate lama ciuruita a etmoidului si va intra in bulbul olfactiv al rinencefalului. . celulele olfactive reprezinta protoneuronii caii olfactive . de conducere a analizatorului olfactiv. iar cel antero-posterior este de 25 mm . Mecanismul discriminarii olfactive nu este inca bine cunoscut. Simtul vazului. spre interior ele prezinta cate o prelungire axonica. este format din doua portiuni: nervul olfactiv (= axonii celulelor olfactive. dar este dovedit ca nu se datoreaza unor receptori specifici. celule de sustinere si celule bazale. Cercetarile au aratat ca prin tractul olfactiv exista un flux continuu de impulsuri. putin turtit de sus in jos (diametrul vertical este de cca 23 mm. intra in structura nervului olfactiv. Corionul este o patura conjunctiva in care se gasesc glande mucoase ce produc mucusul. Epiteliul este alcatuit din celule olfactive.  Segmentul intermediar. trigonul olfactiv. el este considerat microsmatic ca majoritatea primatelor. Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual. iar sub influenta substantelor odorante se modifica frecventa si gruparea in serii a acestor impulsuri. -  Segmentul central al analizatorului este reprezentat de girusul hipocampic. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii. care. are rol important in orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. Celulele olfactive (neuronii olfactivi periferici) au spre exterior o prelungire dendritica cu o umflatura (buton olfactiv) de la care pleaca o arborizatie din 5-6 cili olfactivi. Omul poate diferentia intre 2000 si 4000 de mirosuri diferite.

Irisul este o membrana circulara care continua tunica mijlocie in partea anterioara a globului ocular. din tesut conjunctiv elastic. prima este o membrana alba. intervine in acomodarea vizuala la distanta. iar in partea anterioara se continua cu corneea o membrana epitelial-conjunctiva transparenta. numita capsula Tenon. in numar de 70-80. Retina optica are o structura complexa.  Regiunea posterioara. . fibroasa. care intregesc peretele globului. formata din zece straturi de celule. iar procesele ciliare. de o membrana conjunctiva. Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida. prin care ies fibrele nervului optic. cristalinul si corpul vitros.  Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee. unde se afla punctul de convergenta al tuturor fibrelor nervoase care formeaza nervul optic. intre aceasta si peretele osos orbitar exista o masa de tesut adipos cu rol protector. produc printr-o filtrare a plasmei sanguine. prezinta pata galbena exact la capatul posterior al axului vizual al ochiului. Muschiul ciliar este o formatiune musculara constituita din mai multe unitati. Coroida.prin micsorarea pupilei. si trei medii transparente cuprinse in interiorul acestuia: umoarea apoasa. dintre care stratul al doilea (extern) este structurat din celulele vizuale cu con si cu bastonas. spre partea anterioara a globului ocular.retina este cunoscuta ca tunica nervoasa.dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de fotografiat). in structura sa predomina vase sanguine si celule pigmentare.  Tunica interna .o regiune circulara asezata mai jos. de la locul de patrundere a nervului optic pana aproape de cornee. Coroida captuseste jumatatea posterioara si mediana a scleroticii si se continua cu corpul ciliar. Retina optica fotoreceptoare. creste adancimea focarului ocular. . ea captuseste tunica mijlocie pe toata intinderea ei. de culoare bruna-negricioasa. care prezinta in partea sa posterioara o regiune perforata. retina propriu-zisa sau retina optica. si papila optica (punctul orb) . Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele ciliare. dura si opaca. corpul ciliar si iris. denumite astfel dupa forma conica sau cilindrica a segmentului lor extern. unde se formeaza imaginile cele mai clare. din punct de vedere topografic prezinta trei regiuni: retina propriu-zisa. acopera 2/3 din suprafata posterioara a coroidei. el prezinta la mijloc un orificiu circular pupila.impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si . umoarea apoasa si umoarea sticloasa. ciliara si iridiana. Structura globului ocular Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa.Globul ocular este invelit. are rol trofic in special pentru retina si contribuie la formarea camerei obscure. mijlocie si interna). numita lama ciuruita. Rolul irisului se manifesta prin: .

. ORGANELE ANEXE GLOBULUI OCULAR sunt organele de miscare si organele de protectie. care umple camerele anterioara si posterioara ale ochiului.Celulele cu con.si deutoneuronii retinieni care ajung pana la corpii geniculati externi din metatalamus si . El este alcatuit din fibre conjunctive elastice.Cristalinul . Umoarea apoasa este un lichid incolor. mai numeroase (125-130 milioane). iar la interior umoarea sticloasa. Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatiul cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele globului ocular. Celelalte regiuni ale retinei: regiunea mijlocie (retina ciliara) si anterioara (retina iridiana) sunt membrane epiteliale. care va proiecta informatiile de la retina pe scoarta cerebrala.  Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format din doua parti: . in numar de 5-7 milioane.pigment fotolabil care la intuneric are o culoare rosie purpurie. fara o functie speciala. drept inferior. In afara de cornee. pleoape si aparat lacrimal. ele alcatuiesc retina oarba. Acesti receptori ai vederii nu pot decela detalii asupra culorii sau formei exacte a obiectelor. situat inapoia irisului. dintre care iodopsina este cel mai important. drept pentru care se poate deforma usor si permite astfel clarificarea imaginii prin procesul de acomodare. este cel mai important in mecanismul dioptric. au o structura foarte simpla. iar in prezenta luminii se transforma intr-un derivat alb constituit dintr-o proteina . reprezentata de axonii neuronilor din corpii geniculati externi (drept si stang) = al III-lea neuron. sunt raspunzatoare de vederea la lumina slaba (nocturna). constituita din proto. globul ocular mai prezinta trei medii refringente: 1.calea suprageniculata. . drept extern.retinen. Celulele cu bastonas. Aceasta substanta gelatinoasa prezinta la exterior membrana hialoida. 3. ele au un prag de sensibilitate mai performant in perceptia culorilor si a formelor. Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de sase: muschiul drept superior. Celulele cu con se intalnesc in numar foarte mare la nivelul petei galbene. de iris si cristalin. muschiul oblic mare si oblic mic. delimitate de fata posterioara a corneei. drept intern. Conul contine un numar mare de pigmenti fotosensibili.calea infrageniculata. Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene. el se descompune sub influenta luminii si se recompune in prezenta vitaminei A. sunt raspunzatoare de vederea in lumina puternica. perfect transparent. 2. bastonasul contine rodopsina (purpura vizuala) .opsina (scotopsina) si un pigment .un organ lenticular biconvex.

. care pluteste in endolimfa. de o parte si alta a scizurii (ariile 17. Analizatorul auditiv  Segmentul periferic al analizatorului acustic este reprezentat de ureche. Segmentul central. prevazute la polul apical cu cili. celule de sustinere si doi stalpi (intern si extern) care subinscriu tunelul lui Corti. Toate formatiunile organului lui Corti se spiralizeaza de doua ori si jumatate de o parte si alta a columelei melcului osos si de-a lungul melcului membranos. In interiorul canalului cohlear. plina cu aer. muschii si ligamentele care se gasesc in casa timpanului au rolul de a transmite lichidului din urechea interna vibratiile timpanului. La baza celulelor auditive vin dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul spiralat (ganglionul Corti). Se deosebeste un labirint osos in interiorul caruia exista un labirint membranos. numit labirint. aici are loc procesul de transformare a excitatiei luminoase in senzatie vizuala. Celulele auditive sunt mici. intre cele doua labirinte se afla un spatiu umplut cu perilimfa (un lichid asemanator lichidului cefalorahidian). acestia sunt in contact (inclavati) cu membrana tectoria. medie si interna. Vibratiile sonore sunt captate. induse de undele sonore culese de urechea externa. cortical se afla in lobul occipital. Corti). se afla organul lui Corti (= receptorul acustic). 18 si 19). Oscioarele.  Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv extern. canale semicirculare membranoase si melcul membranos (canalul cohlear). Urechea interna este alcatuita dintr-un sistem de canalicule. si celule de sustinere. transmise si amplificate de un sistem de structuri care compun urechea externa. care capteaza si dirijeaza undele sonore spre membrana timpanului. care se intinde intre timpan si fereastra ovala. ea se interpune intre urechea externa si cea interna si functioneaza ca un rezonator al undelor sonore din conduct. Organul lui Corti este constituit din celule senzoriale auditive. canale semicirculare si melcul osos (cohlee osoasa). Medial de stalpul intern se gasesc celule auditive interne. Spre urechea interna se gasesc cele doua ferestre: ovala si rotunda. iar in labirintul membranos se afla endolimfa.   Labirintul osos este format din vestibul. dispuse pe un singur rand si intercalate de celule de sustinere. iar lateral de stalpul extern sunt celulele auditive externe. Urechea medie este compusa din cavitatea timpanica sapata in osul temporal. 5. pe membrana bazilara. care are aceeasi presiune atmosferica datorita trompei lui Eustachio (tuba faringotimpanica). deasupra organului lui Corti se afla membrana tectoria (m. nicovala si scarita). Labirintul membranos cuprinde aceleasi formatiuni: vestibul membranos (cu utricula si sacula). asezate pe trei randuri. In urechea medie se afla un lant articulat din trei oscioare (ciocanul.

Axonii acestora merg in mai multe directii (centrii subcorticali si corticali): unele fibre urca la nucleul ventral-lateral talamic (fasciculele vestibulotalamice). care contine granulatii calcaroase . Partea centrala este constituita din deutoneuronii caii vestibulare din nucleii vestibulari (4) ai trunchiului cerebral (bulb). alte fibre merg la substanta reticulata (fasciculele vestibuloreticulare).Sylvius si pe fata superioara a lobului temporal (aria 41). Segmentul central al analizatorului acustic are multiple conexiuni cu ariile 6.ampula . O creasta ampulara este formata din celule epiteliale de sustinere si celule senzoriale (receptoare) ciliate. Excitatiile transmise de acest nerv acusticovestibular (VIII) vor ajunge in centrul auditiv din scoarta . unde fac sinapse cu al III-lea neuron si de la care pleaca fibrele talamocorticale.otolite. 8 (lobul frontal) si 44 (lobul temporal) in care se afla centrii vorbirii.macula (pata auditiva).  Segmentul periferic se gaseste in ampulele canalelor semicirculare. in care se gasesc crestele ampulare. transmite si analizeaza pozitia si miscarea in spatiu a corpului omenesc.segmentul central. cufundate intr-o masa gelatinoasa. utricula si sacula. contribuind la coordonarea echilibrului static si dinamic. IV si VI. care are o parte periferica (= protoneuronul din ganglionul spiralat Corti) si o parte centrala (deutoneuronul din nucleii cohleari ventral si dorsal din trunchiul cerebral si al III-lea neuron din corpul geniculat medial metatalamic). In utricula si in sacula se afla de asemenea cate o proeminenta . o parte merg la cerebel (cortexul arhicerebelos). formate si ele din celule epiteliale de sustinere si celule senzoriale ciliate acoperite de o substanta gelatinoasa . 6. Canalele semicirculare membranoase. Analizatorul vestibular face parte dintr-un sistem care receptioneaza. care prin ambele extremitati comunica cu utricula.  Segmentul intermediar. altele merg la nucleii motori ai nervilor cranieni III. iar alte fibre merg la neuronii motori din coarnele anterioare ale maduvei spinarii (fasciculele vestibulospinale). care coordoneaza miscarile globilor oculari. Fiecare canal semicircular prezinta la baza sa cate o dilatatie . se pare ca sunt localizati in scoarta cerebrala a lobului temporal. La activitatea corticala legata de - - -  .membrana otolitica. Partea bazala a celulelor senzoriale ciliate este inconjurata de arborizatii dendritice ale neuronilor din ganglionul lui Scarpa. sunt orientate in cele trei planuri ale spatiului. acesta este reprezentat in profunzimea scizurii laterale . Segmentul central al analizatorului vestibular este mai putin cunoscut. Partea periferica a caii vestibulare o formeaza nervul vestibular sau vestibulocohlear (VIII) alcatuit din axonii protoneuronilor din ganglionul vestibular (Scarpa) situat in urechea interna. Segmentul intermediar este format din nervul cohlear.

Analizatorul motor al vorbirii are receptori asemanatori celor kinestezici si se gasesc in aparatul fonator (faringe). terminatii nervoase libere . Analizatorul motor (kinestezic) primeste excitatiile in legatura cu pozitia si miscarile diferitelor segmente ale corpului.functiunile echilibrului participa insa si alti analizatori: optic. corpusculii Vater-Pacini . IX si X culeg excitatiile de la receptorii respectivi si le conduc la scoarta cerebrala. strabat lemniscul si ajung la talamus (al III-lea neuron).in articulatii si tendoane. articulatii. La nivelul diferitelor organe se gasesc receptorii specifici ai acestui analizator: fusurile neuromusculare .  - Caile proprioceptive constiente. 2. transmise din muschi. aponefroze. extensia. Caile proprioceptive inconstiente se proiecteaza pe cortexul cerebelos.la nivelul muschilor. Segmentul de conducere este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor spinali. contractia etc. in centrul miscarilor voluntare (aria promotorie = centrul Broca) ale vorbirii. INTEROCEPTORII . periost.in tendoane. 2.in muschi. a aparatului locomotor in general. auditiv. 3. apoi spre centrii superiori pe doua cai: caile sensibilitatii proprioceptive constiente (fasciculele Goll-Burdach) si caile sensibilitatii proprioceptive inconstiente (fasciculele spinocerebeloase anterioare Gowers si posterioare . Rolul fiziologic al analizatorului kinestezic consta in participarea lui la desfasurarea normala a activitatii motorii a diferitelor grupe musculare scheletice. 4 si 6). Aici are loc analiza informatiilor aduse de caile sensibilitatii proprioceptive constiente si transformarea lor in senzatii. tendoane. VII. articulatii. ligamente. protoneuronii acestor fibre se gasesc in ganglionii spinali.  Segmentul central se afla in zona senzitivo-motorie parieto-frontala (ariile 1.  Segmentul periferic al acestui analizator este reprezentat de proprioceptorii din aparatul locomotor. tendoane. periost etc. PROPRIOCEPTORII 1. proprioceptorii din muschi si receptorii cutanati.Flechsig). dupa care se proiecteaza pe scoarta. presiunea. corpusculii Golgi . Excitantii acestor receptori sunt agenti mecanici ca: vibratia. iar axonii lor patrund in maduva spinarii. dupa un releu in bulb (al II-lea neuron senzitiv). Fibrele senzitive ale nervilor cranieni V.

sau presoreceptori. corpusculi Vater-Pacini. hipotensiune etc. rect) prin visceroceptori. Axonii acestora vor face sinapse in talamus cu al III-lea neuron senzitiv care se va proiecta pe calea talamocorticala pe scoarta in centrul senzatiei de durere .Pentru mentinerea functionarii normale a organelor interne si a constantei mediului intern exista asa-numitul analizator intern. Caile de conducere si localizarile corticale sunt insuficient precizate. chemoreceptori. transpiratie. aceasta se explica prin faptul ca in nevrax exista anumite legaturi intre fibrele nervoase aferente pentru durere profunda si fibrele regiunilor tegumentare respective. iar axonii lor iau cai ascendente diferite: unii urmeaza cai spino-talamice.aria 7 din locul parietal superior. un rol important revine fibrelor nervoase vegetative. osmoreceptori. cu care fac sinapsa protoneuronii veniti prin radacina posterioara. in coarnele posterioare. Uneori imbolnavirea organelor interne este perceputa si sub forma unor senzatii dureroase care apar la nivelul anumitor regiuni ale pielii. De obicei senzatiile de durere profunda sunt insotite de greata. iar deuteroneuronul. dar uneori isi au sediul in simpaticul laterovertebral. Interoceptorii se clasifica in functie de natura stimulilor care ii excita: mecano. Protoneuronul pentru durerea profunda se gaseste in ganglionul spinal. Din punct de vedere fiziologic acest analizator este destul de bine studiat. Deuteroneuronii. altii se intrerup in substanta reticulata mezencefalica. de unde vor ajunge in talamus sau hipotalamus. In toate organele interne se gasesc receptori specializati (interoceptori) de tipul terminatiilor nervoase libere. . Protoneuronii sensibilitatii interne se afla de cele mai multe ori in ganglionii spinali. In transmiterea excitatiilor dureroase de la nivelul organelor interne catre centrii nervosi ai nevraxului. insa cunoasterea lui morfologica este deficitara. se gasesc in cornul posterior al maduvei. la distensia acestora (vezica. Sensibilitatea durerii profunde poate fi perceputa si la nivelul unor viscere. De cele mai multe ori calea durerii viscerale se realizeaza prin formatiunile reticulate. Krause etc. termoreceptori.