ANALIZATORII Analizatorii (organele de simt) sunt formatiuni anatomo-functionale complexe prin care sistemul nervos central receptioneaza

informatiile din mediul extern sau intern, le conduce si le transforma in senzatii specifice; astfel ei reprezinta canalele informationale ale sistemului nervos, ei contribuie la realizarea integrarii organismului intr-un tot unitar si in acelasi timp, in mediul inconjurator. Analizatorul este alcatuit din trei segmente: periferic, de conducere si central.  Segmentul periferic (receptorul) este o structura specializata cu proprietatea de a receptiona stimuli fizici sau chimici, de a-i transforma in excitatii-impuls nervos si de a-i transmite pe caile de conducere; dupa criteriul topografic, receptorii sunt clasificati in: exteroceptori, interoceptori si proprioceptori. Segmentul de conducere este alcatuit din caile nervoase respective (aferente) care au rolul de a transmite impulsurile nervoase aparute in receptori, pana la centrii nervosi superiori. Caile ascendente sunt directe sau indirecte. Pe calea directa (spino-talamo-corticala), impulsurile ajung rapid datorita unor sinapse reduse, intr-o arie corticala senzitiva specifica. Pe calea indirecta (sistemul reticulat ascendent, activator), impulsurile sunt conduse lent si proiectate cortical in mod difuz si nespecific. Segmentul central este reprezentat de zona corticala specifica, in care se opereaza analiza si sinteza informatiei primite prin stimulii nervosi, in urma carora vor rezulta senzatii specifice (vizuale, auditive, ) si constiente.

EXTEROCEPTORII 1. Analizatorul cutanat (somestezic) este un analizator fizic de contact; se receptioneaza si se analizeaza simtul tactil, de presiune si sensibilitatea vibratorie, termica si dureroasa. Stimulul comun este deformarea tegumentului superficial - in cazul tactului, profunda - in cazul presiunii si repetata rapid - in cazul vibratiilor. Cand excitantul este slab, avem o sensibilitate de atingere (de contact). Fibrele nervoase de la nivelul pielii reprezinta dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii spinali ai nervilor rahidieni si din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni: fibrele nervoase de la nivelul pielii sunt de doua tipuri: Terminatii nervoase libere, cu aspect arborescent, care se gasesc in derm si epiderm. In epiderm patrund sub forma unor firisoare ramificate butonate, amielinice, printre celulele stratului granulos, in jurul foliculilor pilosi, sau formeaza meniscurile Merkel; ele au rolul de a receptiona excitatiile dureroase, tactile, ale miscarii firelor de par.

se gasesc in hipodermul pulpei degetelor. Caile de transmitere . sunt formatiuni conjunctivo-nervoase. au rol de mecanoreceptori ai presiunii si tractiunii exercitate asupra pielii. elicoidala. cu o lungime de 2 mm. In aceasta portiune patrunde fibra nervoasa senzitiva lunga. . situate in derm si hipoderm.formati dintr-o stroma conjunctiva si o fibra nervoasa eliptica. Din punct de vedere functional. care se termina printr-o umflatura sau gamalie bifurcata. Acesti corpusculi se gasesc indeosebi in hipodermul regiunii palmare si plantare. e) Corpusculii Ruffini au o forma cilindrica mai mult sau mai putin fusiforma. Segmentul central al analizatorului tegumentar este girul postcentral al lobului parietal (ariile 1. 2 si 3.zona somestezica I. Terminatii nervoase senzitive incapsulate. Acesti corpusculi localizati in structurile superficiale ale hipodermului si profunde ale dermului au rol de a receptiona excitatiile pentru senzatia de cald si cele de tractiune si deformare care se exercita asupra tesuturilor in care se gasesc. La acestea se mai adauga fibrele senzitive ale nervilor cranieni (trigemenul-V. corpusculii Golgi-Mazzoni receptioneaza presiuni mai slabe decat corpusculii Vater-Pacini. care formeaza arborizatii in jurul vaselor sanguine si in papilele dermice. in interior patrunde o fibra nervoasa cu numeroase ramificatii fine in retea. sferoidala. in care o fibra nervoasa amielinica se ramifica in interiorul unei substante granuloase centrale delimitate de 1-2 lamele conjunctive. 2.sensibilitatea exteroceptiva (curs nr. in interiorul careia se gaseste portiunea axiala din tesut conjunctiv fibrilar. dar mai ales in pulpa degetelor. cu terminatiuni latite. dar si in mucoasa conjunctiva bucala. iar din punct de vedere structural se aseamana cu corpusculii Vater-Pacini. iar portiunea centrala este mult mai voluminoasa. am 959g69j ielinice. fusiforma. dar si 5. corpusculul este invelit intr-o capsula conjunctiva lamelara. au rolul de a receptiona excitatiile termice . a) Corpusculii Meissner . 7). la exterior. c) Corpusculii Vater-Pacini sunt cei mai voluminosi. b) Corpusculii Krause au forma cilindrica.In derm se gasesc terminatii nervoase libere. au o forma ovoida si sunt alcatuiti dintr-o capsula conjunctiva din 30-60 lamele concentrice. Se gasesc in dermul pielii. glosofaringianul-IX. din punct de vedere structural ei sunt constituiti dintr-o capsula conjunctiva din 4-5 lamele care contin fibre elastice de colagen si celule conjunctive.prezentate la functiile maduvei . lamele capsulei sunt mai putin numeroase. se mai numesc corpusculi senzitivi. Analizatorul gustativ este un analizator chimic de contact (chemoreceptor). Aceste fibre receptioneaza excitatiile tactile foarte fine. d) Corpusculii Golgi-Mazzoni au forma ovoida. 7) . insa nu in intregime. mai mult sau mai putin cilindrica. astfel. vagul-X). Acesti corpusculi se gasesc in tesutul conjunctiv al papilelor dermice si au rol in receptionarea excitatiilor tactile. intermediarul Wrisberg din nervul facial VII.reci.

se cunosc: papile caliciforme (circumvalate). sarate. . La polul bazal.senzoriale gustative care au la polul apical un cil gustativ.fibrele nervoase aferente ale nervilor cranieni VII. . papile fungiforme.40 cm2/fosa. valul palatin si peretele posterior al faringelui. La om se deosebesc patru tipuri de senzatii gustative (gusturi): acru. gustul variat al diferitelor alimente rezulta din combinatiile complexe ale substantelor sapide acre. gustativa) este format din trei neuroni . peretii obrajilor. in partea inferioara a girului postcentral (aria 43). Simtul gustului prezinta o mare adaptabilitate. Analizatorul olfactiv este. dulce si amar. presiune si durere. papile foliate. pe marginile limbii. Cele mai numeroase papile se gasesc in mucoasa linguala. in vecinatatea sensibilitatii cutanate a fetei. care nu contin muguri gustativi. formati din celule de suport (sustinere) si celule receptoare . senzatia gustativa poate sa dispara chiar daca stimulul persista. raspandite pe varful si marginile limbii si papile filiforme. se gasesc pe toata intinderea mucoasei linguale.  Segmentul periferic este reprezentat prin prelungirile dendritice ale celulelor olfactive (neuroni bipolari) din mucoasa nazala olfactiva. celulele senzoriale sunt inconjurate de terminatiunile fibrelor nervoase aferente ale nervilor gustativi (IXglosofaringian. de forma unor ciuperci. dulci si amare.se proiecteaza in segmentul central al cortexului cerebral. situate in mucoasa linguala. care captuseste partea superioara a cavitatii nazale. pe o suprafata de cca 2. inaintea santului terminal. cel dulce la varf si cel sarat . 3. numite substante sapide. IX si X. Receptorii gustativi sunt stimulati de substantele dizolvate in apa si saliva. mucoasa palatului percepe gusturile amar si acid (in mod deosebit). ele sunt dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii nervosi situati pe traiectul nervilor cranieni care inerveaza mucoasa linguala si care fac sinapse cu celulele senzitive gustative. Segmentul periferic este reprezentat prin mugurii gustativi din papilele gustative. dispuse in "V" cu varful spre baza limbii. ca si cel gustativ. cilii sunt in contact direct cu suprafata limbii (saliva) prin porul gustativ. - Mugurii gustativi sunt de forma mai mult sau mai putin ovala. un analizator chimic de contact (chemoreceptor). substantele care nu excita receptorii gustativi se numesc insipide. Gustul amar este perceput de fata dorsala a limbii. deci au rol in sensibilitatea tactila.  Segmentul intermediar (calea aferenta. VII-facial si X-vag).in partea anterioara a fetei dorsale. sarat. iar faringele si epiglota percep toate gusturile fundamentale. cel acru pe marginile ei. in numar de 7-11. asezate pe partea posterioara.

receptorii) care va strabate lama ciuruita a etmoidului si va intra in bulbul olfactiv al rinencefalului. Analizatorul vizual. este format din doua portiuni: nervul olfactiv (= axonii celulelor olfactive. celulele olfactive (= neuroni bipolari) reprezinta receptorii olfactivi. spre interior ele prezinta cate o prelungire axonica. -  Segmentul central al analizatorului este reprezentat de girusul hipocampic. celule de sustinere si celule bazale. dupa ce strabate corionul. care. Cercetarile au aratat ca prin tractul olfactiv exista un flux continuu de impulsuri. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii. dar si in mentinerea tonusului cortical. intra in structura nervului olfactiv. Epiteliul este alcatuit din celule olfactive. dar este dovedit ca nu se datoreaza unor receptori specifici. 4. de conducere a analizatorului olfactiv. formei si culorilor obiectelor. atentiei. el este asezat in orbita si are o forma mai mult sau mai putin sferica.Mucoasa nazala olfactiva este formata dintr-un epiteliu si un corion.acesta numit si axul anatomic al ochiului. Omul poate diferentia intre 2000 si 4000 de mirosuri diferite. . iar sub influenta substantelor odorante se modifica frecventa si gruparea in serii a acestor impulsuri. Simtul vazului. poate avea variatii mai mici sau mai mari si poate influenta functionarea ochiului.  Segmentul periferic este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe globului ocular. putin turtit de sus in jos (diametrul vertical este de cca 23 mm. iar cel antero-posterior este de 25 mm .  Segmentul intermediar. Corionul este o patura conjunctiva in care se gasesc glande mucoase ce produc mucusul. Celulele olfactive (neuronii olfactivi periferici) au spre exterior o prelungire dendritica cu o umflatura (buton olfactiv) de la care pleaca o arborizatie din 5-6 cili olfactivi. a doua portiune a segmentului intermediar se afla in rinencefal si este reprezentata de axonii celulelor mitrale (= deuteroneuronii caii olfactive). calea optica si centrii corticali de analiza si sinteza a informatiilor vizuale. substanta perforata anterioara si girusul subcalos. care vor constitui tractusul olfactiv. trigonul olfactiv. are rol important in orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. celulele olfactive reprezinta protoneuronii caii olfactive . alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic.axonii lor vor face sinapse cu dendritele celulelor mitrale din bulbul olfactiv. el este considerat microsmatic ca majoritatea primatelor. cu rol in umezirea mucoasei nazale pentru intretinerea starii ei functionale. Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual. Mecanismul discriminarii olfactive nu este inca bine cunoscut.

 Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee. intervine in acomodarea vizuala la distanta. unde se afla punctul de convergenta al tuturor fibrelor nervoase care formeaza nervul optic. prin care ies fibrele nervului optic. care prezinta in partea sa posterioara o regiune perforata.dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de fotografiat). .o regiune circulara asezata mai jos. unde se formeaza imaginile cele mai clare. Retina optica are o structura complexa.impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si . de o membrana conjunctiva. din punct de vedere topografic prezinta trei regiuni: retina propriu-zisa. cristalinul si corpul vitros. de culoare bruna-negricioasa. si papila optica (punctul orb) . Coroida. in numar de 70-80. dura si opaca.Globul ocular este invelit. Muschiul ciliar este o formatiune musculara constituita din mai multe unitati.  Tunica interna . acopera 2/3 din suprafata posterioara a coroidei. . spre partea anterioara a globului ocular. corpul ciliar si iris. el prezinta la mijloc un orificiu circular pupila. formata din zece straturi de celule. produc printr-o filtrare a plasmei sanguine.prin micsorarea pupilei. Structura globului ocular Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa. Retina optica fotoreceptoare. Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele ciliare. are rol trofic in special pentru retina si contribuie la formarea camerei obscure. iar in partea anterioara se continua cu corneea o membrana epitelial-conjunctiva transparenta.  Regiunea posterioara. in structura sa predomina vase sanguine si celule pigmentare. numita capsula Tenon. prezinta pata galbena exact la capatul posterior al axului vizual al ochiului. dintre care stratul al doilea (extern) este structurat din celulele vizuale cu con si cu bastonas. ciliara si iridiana. intre aceasta si peretele osos orbitar exista o masa de tesut adipos cu rol protector. ea captuseste tunica mijlocie pe toata intinderea ei. prima este o membrana alba. din tesut conjunctiv elastic. numita lama ciuruita. umoarea apoasa si umoarea sticloasa. iar procesele ciliare. fibroasa. si trei medii transparente cuprinse in interiorul acestuia: umoarea apoasa. Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida. de la locul de patrundere a nervului optic pana aproape de cornee.retina este cunoscuta ca tunica nervoasa. Irisul este o membrana circulara care continua tunica mijlocie in partea anterioara a globului ocular. care intregesc peretele globului. denumite astfel dupa forma conica sau cilindrica a segmentului lor extern. Coroida captuseste jumatatea posterioara si mediana a scleroticii si se continua cu corpul ciliar. Rolul irisului se manifesta prin: . retina propriu-zisa sau retina optica. creste adancimea focarului ocular. mijlocie si interna).

reprezentata de axonii neuronilor din corpii geniculati externi (drept si stang) = al III-lea neuron. este cel mai important in mecanismul dioptric. . mai numeroase (125-130 milioane).calea suprageniculata. Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene. Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatiul cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele globului ocular. Celulele cu bastonas. drept inferior. drept intern. fara o functie speciala. Conul contine un numar mare de pigmenti fotosensibili. Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de sase: muschiul drept superior. El este alcatuit din fibre conjunctive elastice. ele au un prag de sensibilitate mai performant in perceptia culorilor si a formelor. de iris si cristalin. ORGANELE ANEXE GLOBULUI OCULAR sunt organele de miscare si organele de protectie. care umple camerele anterioara si posterioara ale ochiului. constituita din proto. drept extern. In afara de cornee.  Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format din doua parti: . Acesti receptori ai vederii nu pot decela detalii asupra culorii sau formei exacte a obiectelor. dintre care iodopsina este cel mai important. pleoape si aparat lacrimal. globul ocular mai prezinta trei medii refringente: 1.si deutoneuronii retinieni care ajung pana la corpii geniculati externi din metatalamus si . delimitate de fata posterioara a corneei. au o structura foarte simpla. sunt raspunzatoare de vederea la lumina slaba (nocturna).Cristalinul . iar la interior umoarea sticloasa. Celulele cu con se intalnesc in numar foarte mare la nivelul petei galbene.opsina (scotopsina) si un pigment . situat inapoia irisului. bastonasul contine rodopsina (purpura vizuala) .pigment fotolabil care la intuneric are o culoare rosie purpurie. perfect transparent. muschiul oblic mare si oblic mic. sunt raspunzatoare de vederea in lumina puternica. iar in prezenta luminii se transforma intr-un derivat alb constituit dintr-o proteina . Umoarea apoasa este un lichid incolor.calea infrageniculata. . drept pentru care se poate deforma usor si permite astfel clarificarea imaginii prin procesul de acomodare.Celulele cu con. care va proiecta informatiile de la retina pe scoarta cerebrala. Aceasta substanta gelatinoasa prezinta la exterior membrana hialoida. in numar de 5-7 milioane. ele alcatuiesc retina oarba. Celelalte regiuni ale retinei: regiunea mijlocie (retina ciliara) si anterioara (retina iridiana) sunt membrane epiteliale. 2.retinen. 3.un organ lenticular biconvex. el se descompune sub influenta luminii si se recompune in prezenta vitaminei A.

pe membrana bazilara. si celule de sustinere. iar in labirintul membranos se afla endolimfa. ea se interpune intre urechea externa si cea interna si functioneaza ca un rezonator al undelor sonore din conduct. In urechea medie se afla un lant articulat din trei oscioare (ciocanul. care are aceeasi presiune atmosferica datorita trompei lui Eustachio (tuba faringotimpanica). care se intinde intre timpan si fereastra ovala.   Labirintul osos este format din vestibul. medie si interna. induse de undele sonore culese de urechea externa. . cortical se afla in lobul occipital. 5. 18 si 19). transmise si amplificate de un sistem de structuri care compun urechea externa. care capteaza si dirijeaza undele sonore spre membrana timpanului. Oscioarele. canale semicirculare si melcul osos (cohlee osoasa). asezate pe trei randuri. prevazute la polul apical cu cili. se afla organul lui Corti (= receptorul acustic). Medial de stalpul intern se gasesc celule auditive interne. Se deosebeste un labirint osos in interiorul caruia exista un labirint membranos. dispuse pe un singur rand si intercalate de celule de sustinere. Spre urechea interna se gasesc cele doua ferestre: ovala si rotunda. Celulele auditive sunt mici. Urechea medie este compusa din cavitatea timpanica sapata in osul temporal. intre cele doua labirinte se afla un spatiu umplut cu perilimfa (un lichid asemanator lichidului cefalorahidian). In interiorul canalului cohlear.  Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv extern. La baza celulelor auditive vin dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul spiralat (ganglionul Corti). aici are loc procesul de transformare a excitatiei luminoase in senzatie vizuala. iar lateral de stalpul extern sunt celulele auditive externe. canale semicirculare membranoase si melcul membranos (canalul cohlear). Toate formatiunile organului lui Corti se spiralizeaza de doua ori si jumatate de o parte si alta a columelei melcului osos si de-a lungul melcului membranos. Labirintul membranos cuprinde aceleasi formatiuni: vestibul membranos (cu utricula si sacula). Urechea interna este alcatuita dintr-un sistem de canalicule. plina cu aer. Vibratiile sonore sunt captate. Segmentul central. numit labirint. Organul lui Corti este constituit din celule senzoriale auditive. nicovala si scarita). deasupra organului lui Corti se afla membrana tectoria (m. acestia sunt in contact (inclavati) cu membrana tectoria. care pluteste in endolimfa. Corti). celule de sustinere si doi stalpi (intern si extern) care subinscriu tunelul lui Corti. de o parte si alta a scizurii (ariile 17. Analizatorul auditiv  Segmentul periferic al analizatorului acustic este reprezentat de ureche. muschii si ligamentele care se gasesc in casa timpanului au rolul de a transmite lichidului din urechea interna vibratiile timpanului.

care are o parte periferica (= protoneuronul din ganglionul spiralat Corti) si o parte centrala (deutoneuronul din nucleii cohleari ventral si dorsal din trunchiul cerebral si al III-lea neuron din corpul geniculat medial metatalamic). 6. Canalele semicirculare membranoase. Partea centrala este constituita din deutoneuronii caii vestibulare din nucleii vestibulari (4) ai trunchiului cerebral (bulb). IV si VI. o parte merg la cerebel (cortexul arhicerebelos). In utricula si in sacula se afla de asemenea cate o proeminenta . Axonii acestora merg in mai multe directii (centrii subcorticali si corticali): unele fibre urca la nucleul ventral-lateral talamic (fasciculele vestibulotalamice). contribuind la coordonarea echilibrului static si dinamic. iar alte fibre merg la neuronii motori din coarnele anterioare ale maduvei spinarii (fasciculele vestibulospinale).  Segmentul periferic se gaseste in ampulele canalelor semicirculare. care prin ambele extremitati comunica cu utricula. 8 (lobul frontal) si 44 (lobul temporal) in care se afla centrii vorbirii.Sylvius si pe fata superioara a lobului temporal (aria 41). Segmentul central al analizatorului vestibular este mai putin cunoscut. Analizatorul vestibular face parte dintr-un sistem care receptioneaza. sunt orientate in cele trei planuri ale spatiului. utricula si sacula. Segmentul central al analizatorului acustic are multiple conexiuni cu ariile 6.ampula . Segmentul intermediar este format din nervul cohlear. Partea bazala a celulelor senzoriale ciliate este inconjurata de arborizatii dendritice ale neuronilor din ganglionul lui Scarpa. acesta este reprezentat in profunzimea scizurii laterale . in care se gasesc crestele ampulare. care coordoneaza miscarile globilor oculari.segmentul central. O creasta ampulara este formata din celule epiteliale de sustinere si celule senzoriale (receptoare) ciliate. Excitatiile transmise de acest nerv acusticovestibular (VIII) vor ajunge in centrul auditiv din scoarta . se pare ca sunt localizati in scoarta cerebrala a lobului temporal. altele merg la nucleii motori ai nervilor cranieni III. transmite si analizeaza pozitia si miscarea in spatiu a corpului omenesc.membrana otolitica. unde fac sinapse cu al III-lea neuron si de la care pleaca fibrele talamocorticale.otolite. Fiecare canal semicircular prezinta la baza sa cate o dilatatie .macula (pata auditiva). La activitatea corticala legata de - - -  .  Segmentul intermediar. formate si ele din celule epiteliale de sustinere si celule senzoriale ciliate acoperite de o substanta gelatinoasa . care contine granulatii calcaroase . Partea periferica a caii vestibulare o formeaza nervul vestibular sau vestibulocohlear (VIII) alcatuit din axonii protoneuronilor din ganglionul vestibular (Scarpa) situat in urechea interna. alte fibre merg la substanta reticulata (fasciculele vestibuloreticulare). cufundate intr-o masa gelatinoasa.

 Segmentul central se afla in zona senzitivo-motorie parieto-frontala (ariile 1.in articulatii si tendoane.Flechsig).functiunile echilibrului participa insa si alti analizatori: optic. strabat lemniscul si ajung la talamus (al III-lea neuron). Segmentul de conducere este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor spinali. apoi spre centrii superiori pe doua cai: caile sensibilitatii proprioceptive constiente (fasciculele Goll-Burdach) si caile sensibilitatii proprioceptive inconstiente (fasciculele spinocerebeloase anterioare Gowers si posterioare . aponefroze. presiunea. periost. Excitantii acestor receptori sunt agenti mecanici ca: vibratia.in muschi. in centrul miscarilor voluntare (aria promotorie = centrul Broca) ale vorbirii. articulatii.la nivelul muschilor. periost etc.  - Caile proprioceptive constiente. IX si X culeg excitatiile de la receptorii respectivi si le conduc la scoarta cerebrala. corpusculii Vater-Pacini . INTEROCEPTORII . iar axonii lor patrund in maduva spinarii. extensia. terminatii nervoase libere . dupa care se proiecteaza pe scoarta. transmise din muschi. protoneuronii acestor fibre se gasesc in ganglionii spinali. Analizatorul motor al vorbirii are receptori asemanatori celor kinestezici si se gasesc in aparatul fonator (faringe). Fibrele senzitive ale nervilor cranieni V. 2. corpusculii Golgi . auditiv. a aparatului locomotor in general.in tendoane. Caile proprioceptive inconstiente se proiecteaza pe cortexul cerebelos. 4 si 6). ligamente. 3. contractia etc. tendoane.  Segmentul periferic al acestui analizator este reprezentat de proprioceptorii din aparatul locomotor. PROPRIOCEPTORII 1. articulatii. proprioceptorii din muschi si receptorii cutanati. VII. Rolul fiziologic al analizatorului kinestezic consta in participarea lui la desfasurarea normala a activitatii motorii a diferitelor grupe musculare scheletice. Analizatorul motor (kinestezic) primeste excitatiile in legatura cu pozitia si miscarile diferitelor segmente ale corpului. La nivelul diferitelor organe se gasesc receptorii specifici ai acestui analizator: fusurile neuromusculare . Aici are loc analiza informatiilor aduse de caile sensibilitatii proprioceptive constiente si transformarea lor in senzatii. tendoane. dupa un releu in bulb (al II-lea neuron senzitiv). 2.

rect) prin visceroceptori. hipotensiune etc. iar deuteroneuronul. de unde vor ajunge in talamus sau hipotalamus. termoreceptori. Caile de conducere si localizarile corticale sunt insuficient precizate. chemoreceptori.sau presoreceptori. . Krause etc. dar uneori isi au sediul in simpaticul laterovertebral. osmoreceptori. un rol important revine fibrelor nervoase vegetative. se gasesc in cornul posterior al maduvei. Uneori imbolnavirea organelor interne este perceputa si sub forma unor senzatii dureroase care apar la nivelul anumitor regiuni ale pielii. Protoneuronii sensibilitatii interne se afla de cele mai multe ori in ganglionii spinali. In toate organele interne se gasesc receptori specializati (interoceptori) de tipul terminatiilor nervoase libere. Deuteroneuronii. transpiratie. altii se intrerup in substanta reticulata mezencefalica. Interoceptorii se clasifica in functie de natura stimulilor care ii excita: mecano. corpusculi Vater-Pacini. Axonii acestora vor face sinapse in talamus cu al III-lea neuron senzitiv care se va proiecta pe calea talamocorticala pe scoarta in centrul senzatiei de durere .Pentru mentinerea functionarii normale a organelor interne si a constantei mediului intern exista asa-numitul analizator intern. Protoneuronul pentru durerea profunda se gaseste in ganglionul spinal. Din punct de vedere fiziologic acest analizator este destul de bine studiat. aceasta se explica prin faptul ca in nevrax exista anumite legaturi intre fibrele nervoase aferente pentru durere profunda si fibrele regiunilor tegumentare respective. cu care fac sinapsa protoneuronii veniti prin radacina posterioara.aria 7 din locul parietal superior. In transmiterea excitatiilor dureroase de la nivelul organelor interne catre centrii nervosi ai nevraxului. iar axonii lor iau cai ascendente diferite: unii urmeaza cai spino-talamice. la distensia acestora (vezica. De obicei senzatiile de durere profunda sunt insotite de greata. De cele mai multe ori calea durerii viscerale se realizeaza prin formatiunile reticulate. Sensibilitatea durerii profunde poate fi perceputa si la nivelul unor viscere. insa cunoasterea lui morfologica este deficitara. in coarnele posterioare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful