ANALIZATORII Analizatorii (organele de simt) sunt formatiuni anatomo-functionale complexe prin care sistemul nervos central receptioneaza

informatiile din mediul extern sau intern, le conduce si le transforma in senzatii specifice; astfel ei reprezinta canalele informationale ale sistemului nervos, ei contribuie la realizarea integrarii organismului intr-un tot unitar si in acelasi timp, in mediul inconjurator. Analizatorul este alcatuit din trei segmente: periferic, de conducere si central.  Segmentul periferic (receptorul) este o structura specializata cu proprietatea de a receptiona stimuli fizici sau chimici, de a-i transforma in excitatii-impuls nervos si de a-i transmite pe caile de conducere; dupa criteriul topografic, receptorii sunt clasificati in: exteroceptori, interoceptori si proprioceptori. Segmentul de conducere este alcatuit din caile nervoase respective (aferente) care au rolul de a transmite impulsurile nervoase aparute in receptori, pana la centrii nervosi superiori. Caile ascendente sunt directe sau indirecte. Pe calea directa (spino-talamo-corticala), impulsurile ajung rapid datorita unor sinapse reduse, intr-o arie corticala senzitiva specifica. Pe calea indirecta (sistemul reticulat ascendent, activator), impulsurile sunt conduse lent si proiectate cortical in mod difuz si nespecific. Segmentul central este reprezentat de zona corticala specifica, in care se opereaza analiza si sinteza informatiei primite prin stimulii nervosi, in urma carora vor rezulta senzatii specifice (vizuale, auditive, ) si constiente.

EXTEROCEPTORII 1. Analizatorul cutanat (somestezic) este un analizator fizic de contact; se receptioneaza si se analizeaza simtul tactil, de presiune si sensibilitatea vibratorie, termica si dureroasa. Stimulul comun este deformarea tegumentului superficial - in cazul tactului, profunda - in cazul presiunii si repetata rapid - in cazul vibratiilor. Cand excitantul este slab, avem o sensibilitate de atingere (de contact). Fibrele nervoase de la nivelul pielii reprezinta dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii spinali ai nervilor rahidieni si din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni: fibrele nervoase de la nivelul pielii sunt de doua tipuri: Terminatii nervoase libere, cu aspect arborescent, care se gasesc in derm si epiderm. In epiderm patrund sub forma unor firisoare ramificate butonate, amielinice, printre celulele stratului granulos, in jurul foliculilor pilosi, sau formeaza meniscurile Merkel; ele au rolul de a receptiona excitatiile dureroase, tactile, ale miscarii firelor de par.

d) Corpusculii Golgi-Mazzoni au forma ovoida. Din punct de vedere functional.prezentate la functiile maduvei . 2. astfel. corpusculii Golgi-Mazzoni receptioneaza presiuni mai slabe decat corpusculii Vater-Pacini. glosofaringianul-IX. dar mai ales in pulpa degetelor. dar si 5. fusiforma. in care o fibra nervoasa amielinica se ramifica in interiorul unei substante granuloase centrale delimitate de 1-2 lamele conjunctive. 7) . sunt formatiuni conjunctivo-nervoase. cu terminatiuni latite. la exterior. intermediarul Wrisberg din nervul facial VII. 7). dar si in mucoasa conjunctiva bucala. lamele capsulei sunt mai putin numeroase. care formeaza arborizatii in jurul vaselor sanguine si in papilele dermice. au rolul de a receptiona excitatiile termice . Se gasesc in dermul pielii. Acesti corpusculi localizati in structurile superficiale ale hipodermului si profunde ale dermului au rol de a receptiona excitatiile pentru senzatia de cald si cele de tractiune si deformare care se exercita asupra tesuturilor in care se gasesc.reci. iar portiunea centrala este mult mai voluminoasa. din punct de vedere structural ei sunt constituiti dintr-o capsula conjunctiva din 4-5 lamele care contin fibre elastice de colagen si celule conjunctive. In aceasta portiune patrunde fibra nervoasa senzitiva lunga. Aceste fibre receptioneaza excitatiile tactile foarte fine. b) Corpusculii Krause au forma cilindrica. Acesti corpusculi se gasesc indeosebi in hipodermul regiunii palmare si plantare. se gasesc in hipodermul pulpei degetelor. elicoidala. Acesti corpusculi se gasesc in tesutul conjunctiv al papilelor dermice si au rol in receptionarea excitatiilor tactile. care se termina printr-o umflatura sau gamalie bifurcata.formati dintr-o stroma conjunctiva si o fibra nervoasa eliptica. am 959g69j ielinice. situate in derm si hipoderm. insa nu in intregime. La acestea se mai adauga fibrele senzitive ale nervilor cranieni (trigemenul-V. Caile de transmitere . Terminatii nervoase senzitive incapsulate. au o forma ovoida si sunt alcatuiti dintr-o capsula conjunctiva din 30-60 lamele concentrice. . se mai numesc corpusculi senzitivi.In derm se gasesc terminatii nervoase libere. vagul-X).zona somestezica I. e) Corpusculii Ruffini au o forma cilindrica mai mult sau mai putin fusiforma. in interiorul careia se gaseste portiunea axiala din tesut conjunctiv fibrilar. au rol de mecanoreceptori ai presiunii si tractiunii exercitate asupra pielii. c) Corpusculii Vater-Pacini sunt cei mai voluminosi. cu o lungime de 2 mm. a) Corpusculii Meissner . Analizatorul gustativ este un analizator chimic de contact (chemoreceptor). sferoidala. mai mult sau mai putin cilindrica. Segmentul central al analizatorului tegumentar este girul postcentral al lobului parietal (ariile 1. in interior patrunde o fibra nervoasa cu numeroase ramificatii fine in retea. 2 si 3. iar din punct de vedere structural se aseamana cu corpusculii Vater-Pacini.sensibilitatea exteroceptiva (curs nr. corpusculul este invelit intr-o capsula conjunctiva lamelara.

gustul variat al diferitelor alimente rezulta din combinatiile complexe ale substantelor sapide acre. Cele mai numeroase papile se gasesc in mucoasa linguala. in numar de 7-11. VII-facial si X-vag). . formati din celule de suport (sustinere) si celule receptoare . La om se deosebesc patru tipuri de senzatii gustative (gusturi): acru. . gustativa) este format din trei neuroni . situate in mucoasa linguala.  Segmentul intermediar (calea aferenta. Gustul amar este perceput de fata dorsala a limbii. inaintea santului terminal. senzatia gustativa poate sa dispara chiar daca stimulul persista. Segmentul periferic este reprezentat prin mugurii gustativi din papilele gustative. dulce si amar.se proiecteaza in segmentul central al cortexului cerebral. dulci si amare. papile fungiforme. mucoasa palatului percepe gusturile amar si acid (in mod deosebit). cilii sunt in contact direct cu suprafata limbii (saliva) prin porul gustativ. peretii obrajilor. La polul bazal. iar faringele si epiglota percep toate gusturile fundamentale.senzoriale gustative care au la polul apical un cil gustativ. presiune si durere. dispuse in "V" cu varful spre baza limbii. Receptorii gustativi sunt stimulati de substantele dizolvate in apa si saliva. 3.  Segmentul periferic este reprezentat prin prelungirile dendritice ale celulelor olfactive (neuroni bipolari) din mucoasa nazala olfactiva. in vecinatatea sensibilitatii cutanate a fetei.fibrele nervoase aferente ale nervilor cranieni VII. IX si X.in partea anterioara a fetei dorsale. Simtul gustului prezinta o mare adaptabilitate. celulele senzoriale sunt inconjurate de terminatiunile fibrelor nervoase aferente ale nervilor gustativi (IXglosofaringian. ca si cel gustativ. un analizator chimic de contact (chemoreceptor). deci au rol in sensibilitatea tactila. - Mugurii gustativi sunt de forma mai mult sau mai putin ovala. numite substante sapide. Analizatorul olfactiv este. se gasesc pe toata intinderea mucoasei linguale. cel dulce la varf si cel sarat .40 cm2/fosa. se cunosc: papile caliciforme (circumvalate). ele sunt dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii nervosi situati pe traiectul nervilor cranieni care inerveaza mucoasa linguala si care fac sinapse cu celulele senzitive gustative. substantele care nu excita receptorii gustativi se numesc insipide. de forma unor ciuperci. care nu contin muguri gustativi. cel acru pe marginile ei. valul palatin si peretele posterior al faringelui. care captuseste partea superioara a cavitatii nazale. pe o suprafata de cca 2. in partea inferioara a girului postcentral (aria 43). pe marginile limbii. papile foliate. sarate. asezate pe partea posterioara. raspandite pe varful si marginile limbii si papile filiforme. sarat.

receptorii) care va strabate lama ciuruita a etmoidului si va intra in bulbul olfactiv al rinencefalului. celule de sustinere si celule bazale. spre interior ele prezinta cate o prelungire axonica. Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii. dupa ce strabate corionul. Simtul vazului. iar sub influenta substantelor odorante se modifica frecventa si gruparea in serii a acestor impulsuri. iar cel antero-posterior este de 25 mm . Cercetarile au aratat ca prin tractul olfactiv exista un flux continuu de impulsuri. cu rol in umezirea mucoasei nazale pentru intretinerea starii ei functionale. Celulele olfactive (neuronii olfactivi periferici) au spre exterior o prelungire dendritica cu o umflatura (buton olfactiv) de la care pleaca o arborizatie din 5-6 cili olfactivi. Corionul este o patura conjunctiva in care se gasesc glande mucoase ce produc mucusul. calea optica si centrii corticali de analiza si sinteza a informatiilor vizuale.acesta numit si axul anatomic al ochiului. poate avea variatii mai mici sau mai mari si poate influenta functionarea ochiului. celulele olfactive reprezinta protoneuronii caii olfactive . are rol important in orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic. Mecanismul discriminarii olfactive nu este inca bine cunoscut. a doua portiune a segmentului intermediar se afla in rinencefal si este reprezentata de axonii celulelor mitrale (= deuteroneuronii caii olfactive). . trigonul olfactiv. atentiei. dar este dovedit ca nu se datoreaza unor receptori specifici.axonii lor vor face sinapse cu dendritele celulelor mitrale din bulbul olfactiv. formei si culorilor obiectelor. intra in structura nervului olfactiv. 4. celulele olfactive (= neuroni bipolari) reprezinta receptorii olfactivi. substanta perforata anterioara si girusul subcalos. -  Segmentul central al analizatorului este reprezentat de girusul hipocampic. Analizatorul vizual. care vor constitui tractusul olfactiv. Omul poate diferentia intre 2000 si 4000 de mirosuri diferite. putin turtit de sus in jos (diametrul vertical este de cca 23 mm. de conducere a analizatorului olfactiv. care. dar si in mentinerea tonusului cortical. el este considerat microsmatic ca majoritatea primatelor. Epiteliul este alcatuit din celule olfactive.Mucoasa nazala olfactiva este formata dintr-un epiteliu si un corion.  Segmentul periferic este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe globului ocular.  Segmentul intermediar. el este asezat in orbita si are o forma mai mult sau mai putin sferica. este format din doua portiuni: nervul olfactiv (= axonii celulelor olfactive.

ciliara si iridiana.impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si . unde se formeaza imaginile cele mai clare. dura si opaca. Irisul este o membrana circulara care continua tunica mijlocie in partea anterioara a globului ocular. are rol trofic in special pentru retina si contribuie la formarea camerei obscure. numita capsula Tenon. Retina optica are o structura complexa. el prezinta la mijloc un orificiu circular pupila.prin micsorarea pupilei. ea captuseste tunica mijlocie pe toata intinderea ei. de la locul de patrundere a nervului optic pana aproape de cornee.  Tunica interna . iar in partea anterioara se continua cu corneea o membrana epitelial-conjunctiva transparenta. Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele ciliare. dintre care stratul al doilea (extern) este structurat din celulele vizuale cu con si cu bastonas. numita lama ciuruita. care intregesc peretele globului. Coroida captuseste jumatatea posterioara si mediana a scleroticii si se continua cu corpul ciliar. . in structura sa predomina vase sanguine si celule pigmentare. fibroasa. mijlocie si interna).retina este cunoscuta ca tunica nervoasa. denumite astfel dupa forma conica sau cilindrica a segmentului lor extern. care prezinta in partea sa posterioara o regiune perforata. unde se afla punctul de convergenta al tuturor fibrelor nervoase care formeaza nervul optic. Rolul irisului se manifesta prin: . in numar de 70-80. Retina optica fotoreceptoare. creste adancimea focarului ocular.  Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee. si trei medii transparente cuprinse in interiorul acestuia: umoarea apoasa. prin care ies fibrele nervului optic. spre partea anterioara a globului ocular. prezinta pata galbena exact la capatul posterior al axului vizual al ochiului. umoarea apoasa si umoarea sticloasa. de culoare bruna-negricioasa. .dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de fotografiat). Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida. Coroida. si papila optica (punctul orb) . intervine in acomodarea vizuala la distanta. retina propriu-zisa sau retina optica. produc printr-o filtrare a plasmei sanguine. Structura globului ocular Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa. din punct de vedere topografic prezinta trei regiuni: retina propriu-zisa.Globul ocular este invelit. Muschiul ciliar este o formatiune musculara constituita din mai multe unitati. prima este o membrana alba. cristalinul si corpul vitros. formata din zece straturi de celule.  Regiunea posterioara. iar procesele ciliare.o regiune circulara asezata mai jos. acopera 2/3 din suprafata posterioara a coroidei. corpul ciliar si iris. din tesut conjunctiv elastic. intre aceasta si peretele osos orbitar exista o masa de tesut adipos cu rol protector. de o membrana conjunctiva.

sunt raspunzatoare de vederea in lumina puternica. Conul contine un numar mare de pigmenti fotosensibili. in numar de 5-7 milioane. In afara de cornee. ORGANELE ANEXE GLOBULUI OCULAR sunt organele de miscare si organele de protectie. situat inapoia irisului.Cristalinul . iar la interior umoarea sticloasa. sunt raspunzatoare de vederea la lumina slaba (nocturna).calea infrageniculata. drept pentru care se poate deforma usor si permite astfel clarificarea imaginii prin procesul de acomodare. dintre care iodopsina este cel mai important. reprezentata de axonii neuronilor din corpii geniculati externi (drept si stang) = al III-lea neuron. au o structura foarte simpla. iar in prezenta luminii se transforma intr-un derivat alb constituit dintr-o proteina . Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatiul cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele globului ocular. Umoarea apoasa este un lichid incolor. Celulele cu con se intalnesc in numar foarte mare la nivelul petei galbene. . drept extern. 3.calea suprageniculata.  Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format din doua parti: .retinen. Celelalte regiuni ale retinei: regiunea mijlocie (retina ciliara) si anterioara (retina iridiana) sunt membrane epiteliale. Aceasta substanta gelatinoasa prezinta la exterior membrana hialoida. care umple camerele anterioara si posterioara ale ochiului.Celulele cu con. delimitate de fata posterioara a corneei. perfect transparent. ele alcatuiesc retina oarba. mai numeroase (125-130 milioane). bastonasul contine rodopsina (purpura vizuala) .si deutoneuronii retinieni care ajung pana la corpii geniculati externi din metatalamus si . care va proiecta informatiile de la retina pe scoarta cerebrala. drept inferior. 2.un organ lenticular biconvex. El este alcatuit din fibre conjunctive elastice. ele au un prag de sensibilitate mai performant in perceptia culorilor si a formelor.pigment fotolabil care la intuneric are o culoare rosie purpurie. drept intern. constituita din proto. pleoape si aparat lacrimal. Organele de protectie sunt reprezentate prin sprancene. Celulele cu bastonas. de iris si cristalin. este cel mai important in mecanismul dioptric. fara o functie speciala. Organele de miscare sau muschii globului ocular sunt in numar de sase: muschiul drept superior. el se descompune sub influenta luminii si se recompune in prezenta vitaminei A. globul ocular mai prezinta trei medii refringente: 1.opsina (scotopsina) si un pigment . . Acesti receptori ai vederii nu pot decela detalii asupra culorii sau formei exacte a obiectelor. muschiul oblic mare si oblic mic.

celule de sustinere si doi stalpi (intern si extern) care subinscriu tunelul lui Corti. In urechea medie se afla un lant articulat din trei oscioare (ciocanul. canale semicirculare membranoase si melcul membranos (canalul cohlear). si celule de sustinere. acestia sunt in contact (inclavati) cu membrana tectoria. prevazute la polul apical cu cili. cortical se afla in lobul occipital. Urechea medie este compusa din cavitatea timpanica sapata in osul temporal. Toate formatiunile organului lui Corti se spiralizeaza de doua ori si jumatate de o parte si alta a columelei melcului osos si de-a lungul melcului membranos. Labirintul membranos cuprinde aceleasi formatiuni: vestibul membranos (cu utricula si sacula). Segmentul central. Spre urechea interna se gasesc cele doua ferestre: ovala si rotunda. se afla organul lui Corti (= receptorul acustic). Urechea interna este alcatuita dintr-un sistem de canalicule. ea se interpune intre urechea externa si cea interna si functioneaza ca un rezonator al undelor sonore din conduct. dispuse pe un singur rand si intercalate de celule de sustinere.  Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv extern. de o parte si alta a scizurii (ariile 17.   Labirintul osos este format din vestibul. pe membrana bazilara. 5. aici are loc procesul de transformare a excitatiei luminoase in senzatie vizuala. care se intinde intre timpan si fereastra ovala. care capteaza si dirijeaza undele sonore spre membrana timpanului. iar in labirintul membranos se afla endolimfa. medie si interna. . Se deosebeste un labirint osos in interiorul caruia exista un labirint membranos. transmise si amplificate de un sistem de structuri care compun urechea externa. iar lateral de stalpul extern sunt celulele auditive externe. Celulele auditive sunt mici. Corti). nicovala si scarita). induse de undele sonore culese de urechea externa. asezate pe trei randuri. canale semicirculare si melcul osos (cohlee osoasa). 18 si 19). intre cele doua labirinte se afla un spatiu umplut cu perilimfa (un lichid asemanator lichidului cefalorahidian). numit labirint. Analizatorul auditiv  Segmentul periferic al analizatorului acustic este reprezentat de ureche. care pluteste in endolimfa. muschii si ligamentele care se gasesc in casa timpanului au rolul de a transmite lichidului din urechea interna vibratiile timpanului. plina cu aer. In interiorul canalului cohlear. Medial de stalpul intern se gasesc celule auditive interne. deasupra organului lui Corti se afla membrana tectoria (m. Organul lui Corti este constituit din celule senzoriale auditive. Vibratiile sonore sunt captate. La baza celulelor auditive vin dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul spiralat (ganglionul Corti). Oscioarele. care are aceeasi presiune atmosferica datorita trompei lui Eustachio (tuba faringotimpanica).

otolite. Segmentul intermediar este format din nervul cohlear. Partea centrala este constituita din deutoneuronii caii vestibulare din nucleii vestibulari (4) ai trunchiului cerebral (bulb).  Segmentul intermediar. O creasta ampulara este formata din celule epiteliale de sustinere si celule senzoriale (receptoare) ciliate. 8 (lobul frontal) si 44 (lobul temporal) in care se afla centrii vorbirii. altele merg la nucleii motori ai nervilor cranieni III. In utricula si in sacula se afla de asemenea cate o proeminenta .ampula . La activitatea corticala legata de - - -  . in care se gasesc crestele ampulare. acesta este reprezentat in profunzimea scizurii laterale . Partea bazala a celulelor senzoriale ciliate este inconjurata de arborizatii dendritice ale neuronilor din ganglionul lui Scarpa. o parte merg la cerebel (cortexul arhicerebelos). Segmentul central al analizatorului acustic are multiple conexiuni cu ariile 6. care are o parte periferica (= protoneuronul din ganglionul spiralat Corti) si o parte centrala (deutoneuronul din nucleii cohleari ventral si dorsal din trunchiul cerebral si al III-lea neuron din corpul geniculat medial metatalamic). alte fibre merg la substanta reticulata (fasciculele vestibuloreticulare).  Segmentul periferic se gaseste in ampulele canalelor semicirculare. Analizatorul vestibular face parte dintr-un sistem care receptioneaza. transmite si analizeaza pozitia si miscarea in spatiu a corpului omenesc. 6. Canalele semicirculare membranoase. se pare ca sunt localizati in scoarta cerebrala a lobului temporal. Fiecare canal semicircular prezinta la baza sa cate o dilatatie .membrana otolitica. Excitatiile transmise de acest nerv acusticovestibular (VIII) vor ajunge in centrul auditiv din scoarta . care coordoneaza miscarile globilor oculari. cufundate intr-o masa gelatinoasa. Partea periferica a caii vestibulare o formeaza nervul vestibular sau vestibulocohlear (VIII) alcatuit din axonii protoneuronilor din ganglionul vestibular (Scarpa) situat in urechea interna. sunt orientate in cele trei planuri ale spatiului. unde fac sinapse cu al III-lea neuron si de la care pleaca fibrele talamocorticale. utricula si sacula. formate si ele din celule epiteliale de sustinere si celule senzoriale ciliate acoperite de o substanta gelatinoasa .Sylvius si pe fata superioara a lobului temporal (aria 41). IV si VI. care prin ambele extremitati comunica cu utricula.segmentul central. contribuind la coordonarea echilibrului static si dinamic. Axonii acestora merg in mai multe directii (centrii subcorticali si corticali): unele fibre urca la nucleul ventral-lateral talamic (fasciculele vestibulotalamice). care contine granulatii calcaroase .macula (pata auditiva). iar alte fibre merg la neuronii motori din coarnele anterioare ale maduvei spinarii (fasciculele vestibulospinale). Segmentul central al analizatorului vestibular este mai putin cunoscut.

 Segmentul central se afla in zona senzitivo-motorie parieto-frontala (ariile 1. periost. auditiv.la nivelul muschilor. corpusculii Vater-Pacini . PROPRIOCEPTORII 1.  Segmentul periferic al acestui analizator este reprezentat de proprioceptorii din aparatul locomotor. dupa un releu in bulb (al II-lea neuron senzitiv). La nivelul diferitelor organe se gasesc receptorii specifici ai acestui analizator: fusurile neuromusculare . in centrul miscarilor voluntare (aria promotorie = centrul Broca) ale vorbirii.in muschi.Flechsig). Analizatorul motor (kinestezic) primeste excitatiile in legatura cu pozitia si miscarile diferitelor segmente ale corpului. protoneuronii acestor fibre se gasesc in ganglionii spinali.  - Caile proprioceptive constiente. Analizatorul motor al vorbirii are receptori asemanatori celor kinestezici si se gasesc in aparatul fonator (faringe). VII. 4 si 6). a aparatului locomotor in general. corpusculii Golgi . IX si X culeg excitatiile de la receptorii respectivi si le conduc la scoarta cerebrala. tendoane. aponefroze. periost etc. presiunea.in tendoane. INTEROCEPTORII . Rolul fiziologic al analizatorului kinestezic consta in participarea lui la desfasurarea normala a activitatii motorii a diferitelor grupe musculare scheletice. Caile proprioceptive inconstiente se proiecteaza pe cortexul cerebelos. transmise din muschi. dupa care se proiecteaza pe scoarta. 3. iar axonii lor patrund in maduva spinarii. Aici are loc analiza informatiilor aduse de caile sensibilitatii proprioceptive constiente si transformarea lor in senzatii. Fibrele senzitive ale nervilor cranieni V. articulatii. extensia. strabat lemniscul si ajung la talamus (al III-lea neuron). 2. Segmentul de conducere este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor spinali. apoi spre centrii superiori pe doua cai: caile sensibilitatii proprioceptive constiente (fasciculele Goll-Burdach) si caile sensibilitatii proprioceptive inconstiente (fasciculele spinocerebeloase anterioare Gowers si posterioare . proprioceptorii din muschi si receptorii cutanati. Excitantii acestor receptori sunt agenti mecanici ca: vibratia. articulatii. 2.in articulatii si tendoane. tendoane. terminatii nervoase libere . contractia etc. ligamente.functiunile echilibrului participa insa si alti analizatori: optic.

altii se intrerup in substanta reticulata mezencefalica. In transmiterea excitatiilor dureroase de la nivelul organelor interne catre centrii nervosi ai nevraxului.Pentru mentinerea functionarii normale a organelor interne si a constantei mediului intern exista asa-numitul analizator intern. Deuteroneuronii. Sensibilitatea durerii profunde poate fi perceputa si la nivelul unor viscere. osmoreceptori. dar uneori isi au sediul in simpaticul laterovertebral. chemoreceptori. Axonii acestora vor face sinapse in talamus cu al III-lea neuron senzitiv care se va proiecta pe calea talamocorticala pe scoarta in centrul senzatiei de durere . in coarnele posterioare. termoreceptori. Protoneuronii sensibilitatii interne se afla de cele mai multe ori in ganglionii spinali. Interoceptorii se clasifica in functie de natura stimulilor care ii excita: mecano. Caile de conducere si localizarile corticale sunt insuficient precizate. In toate organele interne se gasesc receptori specializati (interoceptori) de tipul terminatiilor nervoase libere. Uneori imbolnavirea organelor interne este perceputa si sub forma unor senzatii dureroase care apar la nivelul anumitor regiuni ale pielii. transpiratie. cu care fac sinapsa protoneuronii veniti prin radacina posterioara. corpusculi Vater-Pacini. iar axonii lor iau cai ascendente diferite: unii urmeaza cai spino-talamice. iar deuteroneuronul. Din punct de vedere fiziologic acest analizator este destul de bine studiat.aria 7 din locul parietal superior.sau presoreceptori. Krause etc. se gasesc in cornul posterior al maduvei. . insa cunoasterea lui morfologica este deficitara. de unde vor ajunge in talamus sau hipotalamus. Protoneuronul pentru durerea profunda se gaseste in ganglionul spinal. la distensia acestora (vezica. hipotensiune etc. un rol important revine fibrelor nervoase vegetative. De cele mai multe ori calea durerii viscerale se realizeaza prin formatiunile reticulate. rect) prin visceroceptori. aceasta se explica prin faptul ca in nevrax exista anumite legaturi intre fibrele nervoase aferente pentru durere profunda si fibrele regiunilor tegumentare respective. De obicei senzatiile de durere profunda sunt insotite de greata.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful