Analizattoor cutanat

Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in

piele.Pielea este alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma:
- epiderma este un tesut epitelial pluristratificat
- derma este un tesut conjunctiv dens
- hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine celule cu grasime
Segmentele analizatorului cutanat
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii
tactili, termici si durerosi.
a) Receptori tactili
Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater-
Pacini, corpusculii Golgi si corpusculii Rufini.
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile
slabe, rapide si de mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma)
b) Receptori termici
Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii Ruffini.
- corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru
senzatia de rece
- corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru
senzatia de cald
c) Receptori durerosi
Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere (localizate in derma si
hipoderma).
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de caile
sensibilitatii exteroceptive.Aceste cai conduc informatiile de la exteroceptorii
tactili, termici si durerosi, la scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor
specifice.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in girusul postcentral din
lobul parietal.
ANALIZATORUL GUSTATIV

Simtul gustului asigură aprecierea calitatilor sapide ale alimentelor şi

substantelor solvite in saliva. Functia gustativă este asigurată de: receptorii
specifici din cavitatea bucală, caile gustative de conducere si segmentul central
cortical al analizatoruluigustativ.

1.Receptorii gustativ - sunt de tip chemoreceptori, localizati în papilele

gustative,au forma ovoidă .Papilele gustative sunt de patru forme: – calciforme,
mari, 8-12 dispuse in "V" lingual, la baza limbii – fungiforme, situate la varful şi
in 2/3 anterioare ale limbii; – foliate, situate pe marginea limbii, in numar de
150; – filiforme, numeroase, pe faţa dorsală a limbii .Receptorii gustativi sunt
reprezentaţi de mugurii gustativi (din papilele gustative),contin 5-40 celule
gustative, alungite ce prezintă la extremitatea apicală microvilozitati(cili
gustativi), care ajung prin porul gustativ la suprafata limbii .Microvilozitatile vin
in contact cu substantele dizolvate în saliva. Polul bazal al celulelor gustative
este inconjurat de fibre nervoase ale nervilor cranieni VII, IX. X, ce
carerealizează sinapse. De esemenea, mugurele gustativ conţine celule de
sustinere, plate şicelule bazale, bogate in mitocondrii, celule ce înlocuiesc după
10 zile celulele senzoriale.

2. Calea gustativă

Impulsurile gustative de la nivelul celor 2/3 anterioare ale 1imbii iau

caleanervului coarda timpanului (ramură a nervului facial, VII), iar cele de la
niveluI 1/3 posterioare iau calea nervului glosofaringian (IX).

Primul neuron este localizat in ganglionul geniculat pentru coarda

timpanului si inganglionul Andersch pentru glosofaringian. Al doilea neuron
(deutoneuronul) este situatîn nucleul gustativ din tractul solitar bulbar.
Impusurile de la baza limbii, faringe, palatmoale, epiglota, laringe, ajung pe
calea nervului vag tot în tractul solitar din bulb.De la nucleul solitar, calea
gustativă trece de partea opusă şi urca in lemnisculmedial pană la nucleul
ventro-postero-median al talamusului, unde face sinapsă cu al III-lea neuron
Analizatorul olfactiv

Simțul olfactiv sau simțul mirosului (olfacția) la om este localizat în cavitatea

nazală. Mirosul ne aduce informații despre obiectele sau ființele din mediul
înconjurător. Acesta ne informează despre calitatea aerului sau despre starea
unor alimente, ne ajută la recunoașterea persoanelor și a locurilor, uneori chiar
la retrăirea amintirilor.

Segmentul receptor

Segmentul receptor este reprezentat de mucoasa olfactivă, o parte a mucoasei

care căptușește cavitatea nazală. Mucoasa olfactivă apare ca o zonă limitată la
o suprafață de 2-3 cm2. Este galbenă și permanent umedă. Mucoasa olfactivă
este alcătuită dintr-un strat de celule epiteliale (de susținere), între care se află
celulele alungite receptoare.

Receptorii olfactivi sunt chemoreceptori, deoarece sunt stimulați de substanțe

chimice volatile, antrenate de aerul inspirat și dizolvate în lichidul vâscos de la
suprafața mucoasei olfactive.

Celulele receptoare sunt neuroni olfactivi bipolari (protoneuronul căii), ale

căror dendrite sunt situate printre celulele de susținere. Dendritele se termină
cu o mică veziculă (buton olfactiv), prevăzută cu 6-12 cili. Cilii olfactivi ies la
suprafața mucoasei în mucusul secretat de celulele glandulare ale acesteia.

Neuronul olfactiv (protoneuronul) intră, deci, în contact direct cu excitantul,

fără niciun dispozitiv de receptare, selectare sau dirijare a informației. Axonul
său transmite direct centrului imediat superior o simplă informație: prezența
sau absența excitantului olfactiv.

Segmentul de conducere

Segmentul de conducere – axonii neuronilor olfactivi bipolari, care formează

nervii olfactivi, străbat lama ciuruită a osului etmoid (de la baza craniului) și
pătrund în bulbii olfactivi.

Aici fac sinapsă cu celulele mitrale (neuroni ganglionari multipolari),

deutoneuronul căii. Axonii celulelor mitrale formează tracturile olfactive și se
termină în cortex.
Segmentul central

Segmentul central este localizat în aria olfactivă din paleocortex. Sensibilitatea

olfactivă este foarte diferită de la un individ la altul, chiar la același individ
variază în unele situații: înainte de masă sensibilitatea olfactivă este mai mare
decât după aceea.

Sensibilitatea olfactivă

Se apreciază că sensibilitatea olfactivă este mai mare la copii decât la vârstnici.

La femeile însărcinate sau în cazul unor boli digestive, sensibilitatea olfactivă
este mărită.

Intensitatea senzațiilor olfactive depinde și de alți factori:

 concentrația substanțelor odorante

 gradul lor de solubilitate

 umiditatea

 sănătatea mucoasei.

O substanță odorantă care persistă mult timp în jurul nostru determină

fenomene de adaptare olfactivă, intensitatea excitației scăzând până la
dispariție, deși stimulul persistă. Este posibilă însă formarea altor senzații
olfactive sub acțiunea unor substanțe care nu au acționat până atunci.