Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in
piele.Pielea este alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma: - epiderma este un tesut epitelial pluristratificat - derma este un tesut conjunctiv dens - hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine celule cu grasime Segmentele analizatorului cutanat 1. Segmentul periferic (receptor) Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii tactili, termici si durerosi. a) Receptori tactili Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater- Pacini, corpusculii Golgi si corpusculii Rufini. - corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine - discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice - corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe, rapide si de mica intensitate - corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) b) Receptori termici Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii Ruffini. - corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece - corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald c) Receptori durerosi Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere (localizate in derma si hipoderma). 2.Segmentul intermediar (de conducere) Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de caile sensibilitatii exteroceptive.Aceste cai conduc informatiile de la exteroceptorii tactili, termici si durerosi, la scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor specifice. 3.Segmentul central Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in girusul postcentral din lobul parietal. ANALIZATORUL GUSTATIV
Simtul gustului asigură aprecierea calitatilor sapide ale alimentelor şi
substantelor solvite in saliva. Functia gustativă este asigurată de: receptorii specifici din cavitatea bucală, caile gustative de conducere si segmentul central cortical al analizatoruluigustativ.
1.Receptorii gustativ - sunt de tip chemoreceptori, localizati în papilele
gustative,au forma ovoidă .Papilele gustative sunt de patru forme: – calciforme, mari, 8-12 dispuse in "V" lingual, la baza limbii – fungiforme, situate la varful şi in 2/3 anterioare ale limbii; – foliate, situate pe marginea limbii, in numar de 150; – filiforme, numeroase, pe faţa dorsală a limbii .Receptorii gustativi sunt reprezentaţi de mugurii gustativi (din papilele gustative),contin 5-40 celule gustative, alungite ce prezintă la extremitatea apicală microvilozitati(cili gustativi), care ajung prin porul gustativ la suprafata limbii .Microvilozitatile vin in contact cu substantele dizolvate în saliva. Polul bazal al celulelor gustative este inconjurat de fibre nervoase ale nervilor cranieni VII, IX. X, ce carerealizează sinapse. De esemenea, mugurele gustativ conţine celule de sustinere, plate şicelule bazale, bogate in mitocondrii, celule ce înlocuiesc după 10 zile celulele senzoriale.
2. Calea gustativă
Impulsurile gustative de la nivelul celor 2/3 anterioare ale 1imbii iau
caleanervului coarda timpanului (ramură a nervului facial, VII), iar cele de la niveluI 1/3 posterioare iau calea nervului glosofaringian (IX).
Primul neuron este localizat in ganglionul geniculat pentru coarda
timpanului si inganglionul Andersch pentru glosofaringian. Al doilea neuron (deutoneuronul) este situatîn nucleul gustativ din tractul solitar bulbar. Impusurile de la baza limbii, faringe, palatmoale, epiglota, laringe, ajung pe calea nervului vag tot în tractul solitar din bulb.De la nucleul solitar, calea gustativă trece de partea opusă şi urca in lemnisculmedial pană la nucleul ventro-postero-median al talamusului, unde face sinapsă cu al III-lea neuron Analizatorul olfactiv
Simțul olfactiv sau simțul mirosului (olfacția) la om este localizat în cavitatea
nazală. Mirosul ne aduce informații despre obiectele sau ființele din mediul înconjurător. Acesta ne informează despre calitatea aerului sau despre starea unor alimente, ne ajută la recunoașterea persoanelor și a locurilor, uneori chiar la retrăirea amintirilor.
Segmentul receptor
Segmentul receptor este reprezentat de mucoasa olfactivă, o parte a mucoasei
care căptușește cavitatea nazală. Mucoasa olfactivă apare ca o zonă limitată la o suprafață de 2-3 cm2. Este galbenă și permanent umedă. Mucoasa olfactivă este alcătuită dintr-un strat de celule epiteliale (de susținere), între care se află celulele alungite receptoare.
Receptorii olfactivi sunt chemoreceptori, deoarece sunt stimulați de substanțe
chimice volatile, antrenate de aerul inspirat și dizolvate în lichidul vâscos de la suprafața mucoasei olfactive.
Celulele receptoare sunt neuroni olfactivi bipolari (protoneuronul căii), ale
căror dendrite sunt situate printre celulele de susținere. Dendritele se termină cu o mică veziculă (buton olfactiv), prevăzută cu 6-12 cili. Cilii olfactivi ies la suprafața mucoasei în mucusul secretat de celulele glandulare ale acesteia.
Neuronul olfactiv (protoneuronul) intră, deci, în contact direct cu excitantul,
fără niciun dispozitiv de receptare, selectare sau dirijare a informației. Axonul său transmite direct centrului imediat superior o simplă informație: prezența sau absența excitantului olfactiv.
Segmentul de conducere
Segmentul de conducere – axonii neuronilor olfactivi bipolari, care formează
nervii olfactivi, străbat lama ciuruită a osului etmoid (de la baza craniului) și pătrund în bulbii olfactivi.
Aici fac sinapsă cu celulele mitrale (neuroni ganglionari multipolari),
deutoneuronul căii. Axonii celulelor mitrale formează tracturile olfactive și se termină în cortex. Segmentul central
Segmentul central este localizat în aria olfactivă din paleocortex. Sensibilitatea
olfactivă este foarte diferită de la un individ la altul, chiar la același individ variază în unele situații: înainte de masă sensibilitatea olfactivă este mai mare decât după aceea.
Sensibilitatea olfactivă
Se apreciază că sensibilitatea olfactivă este mai mare la copii decât la vârstnici.
La femeile însărcinate sau în cazul unor boli digestive, sensibilitatea olfactivă este mărită.
Intensitatea senzațiilor olfactive depinde și de alți factori:
concentrația substanțelor odorante
gradul lor de solubilitate
umiditatea
sănătatea mucoasei.
O substanță odorantă care persistă mult timp în jurul nostru determină
fenomene de adaptare olfactivă, intensitatea excitației scăzând până la dispariție, deși stimulul persistă. Este posibilă însă formarea altor senzații olfactive sub acțiunea unor substanțe care nu au acționat până atunci.