31.05.

2020

ANALIZATORUL OLFACTIV-
MUCOASA OLFACTIVA
BULUC DIANA
CNMK, CLASA XA
PROFESOR COORDONATOR
MOGOS CATALIN
Generalitati
• La om simţul olfactiv are o importanţă mai redusă comparativ cu
unele animale.Acest simţ chimic foloseşte la depistarea unor
substanţe toxice, a parfumurilor şi împreună cu simţul gustului
participă la aprecierea calităţii alimentelor.Receptorii olafctivi
sunt situaţi la nivelul mucoasei nazale de la nivelul cornetului
superior, la copil ocupând o regiune mai întinsă şi coborând până
în regiunea meatului nazal mijlociu.Stimularea receptorilor
olfactivi se realizează de diferite substanţe ce trebuie să fie parţial
volatile la temperatura mediului ambiant, să fie slab solubile în
apă, dar solubile în lipide, şi să aibă o anumită presiune de
vapori.Celulele olfactive au o sensibilitate deosebită necesitând
pentru stimulare cantităţi foarte mici de substanţă odorantă (au
prag olfactiv scăzut). Pragul olfactiv variază cu vârsta.
Embriologie
• Primordiile mucoasei olfactive apar în săptămâna a 4-a, sub forma a două
placode olfactive, care sunt îngroşări alle ectodermului ce acoperă
prozencefalul în partea anteroinferioară a mugurelui frontal. La început
plane, ele se adâncesc, devenind gropiţe olfactive şi determinând formarea
şanţurilor olfactive. Placodele rămân în partea superioară a şanţurilor
olfactive. În jurul lor se formează şi proemină mugurii nazali.Placodele
olfactive se diferenţiază senzorial, în celule ale căror prelungiri dendritice
rămân în epiteliul viitoarei mucoase olfactive. Axonii lor apar mai târziu,
la 6 săptămâni. Ei traversează mezenchimul care separă placoda de
telencefal, inducând formarea bulbilor olfactivi. Ulterior aceşti axoni vor
face sinapsă cu celulele bulbului olfactiv. Din mezenchimul care separă
epiteliul placodic de telencefal se dezvoltă meningele şi în luna a 3-alama
ciuruită a etmoidului. Consecutiv dezvoltării lor nervii olfactivi sunt
formaţi din mai multe rânduri de axoni.
Anatomia
• Mucoasa din zona olfactivă (circa 1,3 cm pătraţi, aşa zisa zonă
sau pată galbena ;Parsolfactoria tunicae mucosae nasi) este
alcătuită din celule olfactive, celule de susţinere şi din celule
bazale.Celulele olfactive în formă de fus reprezintă
protoneuronul căii olfactive. Sunt neuroni bipolari inclavaţi
printre celulele epiteliale de susţinere fiind în acelaşi timp
receptori şi celule de susţinere.Prelungirea dendritică a
celulelor olfactive se termină cu nişte umflături în formă de
coşuleţ numite vezicule olfactive prevăzute cu cili scurţi şi
subţiri numiţi cili olfactivi ce se proiectează la suprafaţa
mucoasei nazale.Axonii celulelor olfactive sunt înveliţi de
teaca lui Schwann şi formează nervii olfactivi(drept şi stâng)
ce străbat lama ciuruită a etmoidului, apoi pătrund în bulbul
olfactiv unde fac sinapsă cu dendritele celulelor mitrale.
Celulele mitrale reprezintă deutoneuronul căii olfactive.Axonii
celulelor mitrale alcătuiesc tracturile olfactive care merg la
ariile olfactive de la nivelul scoarţei cerebrale ce aparţin
complexului rinencefalic.Este de menţionat că talamusul
primeşte aferenţe de la toate căile senzitivosenzoriale,mai
puţin calea olfactivă.Centrii olfactivi pot şi clasificaţi în centrii
olfactivi primari, secundari şi terţiari.Centrii olfactivi primari
de la nivelul bulbilor olfactivi primesc informaţia olfactivă
brută şi o transmit apoi centrilor olfactivi secundari. Senzaţia
olfactivă obţinută la nivelul centrilor olfactivi secundari se
asociază prin centrii olfactivi terţiari (situaţi în lobul temporal
şicortexul prefrontal) cu alte funcţii (vizuale, tactile, vegetative)
câştigând atributele unei senzaţii olfactive conştiente, agreabile
sau dezagreabile. În integrarea senzaţiilor olfactive intervin de
asemenea numeroase fenomene reflexe şi psihice legate de
educaţie, memorie şi experienţă olfactivă
Figura 72: Calea olfactivă.
1. Teaca Schwann; 2. Complexul rinencefalic; 3. Tracturi olfactive; 4.
Celulă mitrală(multipolară=deutoneuronul); 5. Bulb olfactiv; 6. Celulă
olfactivă (celulă bipolarăSchultze=protoneuronul); 7. Lama ciuruită a
etmoidului; 8. Mucoasa nazală; 9. Veziculele olfactive;10. Cili
olfactivi#Figura 73: Calea olfactivă (după Frank H. Netter, 2003).
1. Aria subcaloasă; 2. Girusul parahipocampic; 3, 4. Bulbul olfactiv; 5. Comisura
anterioară; 6. Striaolfactivă medială; 7. Girusul hipocampic; 8. Girusul drept; 9.
Fimbria şi cornul lui Ammon; 10.Uncus; 11. Girus ambiens; 12. Corpul
amigdalian; 13. Substanţa perforată anterioară; 14. Nucleul tractului olfactiv
lateral; 15. Stria olfactivă laterală; 16. Trigonul olfactiv şi tuberculul olfactiv;
17.Tractul olfactiv; 18 .Nucleul olfactiv anterior; 19.Osul etmoid, lama
cribriformă; 20. Bulbul olfactiv;21. Nervii olfactivi; 22. Celule olfactive; 23.
Mucoasa olfactivă
Există o strânsă interdependenţă între analizatorul olfactiv şi
cel gustativ.Olfacţia influenţează sistemul nervos vegetativ,
sistemul vascular, comportamentul emoţional şi sexual.Un om
obişnuit poate distinge între 2000-4000 de mirosuri. În
general bărbaţii au o sensibilitate olfactivă mai mică decât
femeile.Modificările mirosului sau disosmiile pot fi de origine
congenitală sau câştigate şi au cauze anatomice, neurologice,
traumatice sau toxinfecţioase.Se disting tulburări cantitative
reprezentate de hipoosmie, anosmie şi hiperosmie şi tulburări
calitative reprezentate de parosmie şi cacosmie.
I. Anosmia reprezintă pierderea totală a simţului olfactiv.
Anosmia congenitală se întâlneşte în:1. displastia congenitală
Morsier şi Gauthier sau displazia olfactogenitală;2.
hipogonadismele congenitale;3. anomalia albinică în care
anosmia se însoţeşte de albinism