Sunteți pe pagina 1din 7

-1-

Analizatorul olfactiv
Segmentul periferic al analizatorului olfactiv este reprezentat de celulele

olfactive din mucoasa olfactiva.Asa cum s-a mai aratat,mucoasa olfactiva are

o suprafata de circa 2-3 cm²,acoperind lama ciuruita a etmoidului,fata

mediala a cornetului nazal superior si o mica parte din septul nazal(partea

superioara).Ea este alcatuita din epiteliu olfactiv si din corion(fig1).Epiteliul,la

randul lui,este format din trei tipuri de celule asezate pe doua straturi:

olfactive,de sustinere si bazale.

Celulele olfactive sunt neuroni bipolari senzitivi.Ele reprezinta primul


neuron senzitiv al analizatorului olfactiv.Dendritele lor sunt asezate la polul
apical si depasesc celulele de sustinere,terminandu-se printr-o umflatura
numita buton olfactiv.Din acest buton pleaca 6-8 cili olfactivi care au rolul de
a receptiona excitattile olfactive.Axonii pornesc de la polul bazal,patrund in
corion,unde intra in constructia filetelor nervului olfactiv.Acesta traverseaza

gaurile lamei ciuruite ale etmoidului si ajung la bulbul olfactiv,unde fac


-2-

sinapsa cu dendritele celulelor mitrale.Celulele de sustinere sunt celule


epiteliale de forma prismatica.Ele au microcili la polul apical.Pe langa rolul de
sustinere,aceste celule mai indeplinesc si un rol trofic.Celulele bazale sunt
asezate pe o membrana bazala foarte subtire,care desparte epiteliul olfactiv de
corion.Ele au rolul de a inlocui sau de a regenera epiteliul.
Corionul este format din tesut conjunctiv in care se gasesc capilare
sanguine, capilare limfatice si fibre nervoase amielinice.Tot in corion se mai
gasesc glande tubuloacinoase de tip seros, care se deschid la suprafata epite-
liului senzorial si al caror produs de secretie umezeste in permanenta mucoasa
olfactiva.
Segmentul intermediar sau calea de conducere(calea olfactiva) este
alcatuita din axonii celulelor olfactive care formeaza narvii olfactivi si din
axonii celulelor mitrale care alcatuiesc tracturile olfactive.Celula olfactiva
reprezinta primul neuron senzitiv(protoneuronul),iar celula mitrala,cel de-al
doilea neuron senzitiv(deutoneuronul).Dupa cum se din fig.2,axonul unei
celule olfactive,dupa ce a traversat lama ciuruita a etmoidului si a patruns in
bulbul olfactiv,face sinapsa cu dendritele mai multor celule mitrale.Axonii
care alcatuiesc tracturile olfactive ajung la centrii primari si secundari de
integrare a mirosului fara a face releu in talamus.
Segmentul central sau de perceptie este alcatuit din centrii primari si
centrii secundari.Centrii primari sunt reprezentati de trigonul olfactiv,
substanta perforata anterioara si girul subcalos.Centrii secundari sunt
reprezentati de girul hipocampului si nucleul amigdalian situat in
profunzimea santului lateral al emisferelor cerebrale.Intre centrii primari
-3-

si centrii secundari exista numeroase conexiuni.De asemenea,intre centrii


secundari,hipotalamus si trunchiul cerebral exista conexiuni care participa la
formarea arcurilor reflexe legate de miros.
Rolul fiziologic al anlizatorului olfactiv comporta trei aspecte principale:
prevenirea patrunderii in corp,pe calea aerului,a substantelor vatamatoare;
aprecierea calitatii substantelor alimentare si declansarea secretiilor digestive.
Excitantii sau stimulii specifici receptorilor olfactivi sunt reprezentati de
unele substante gazoase sau particule materiale foarte fine prezente in aer.
Orice substanta care excita receptorii olfactivi se numeste substanta
mirositoare,iar senzatia olfactiva produsa de aceasta poarta numele de miros.
Excitatii ajung la receptorii din mucoasa olfactiva prin intermediul
coloanei de aer care patrunde prein nari in timpul inspiratiei.Ei actioneaza
asupra receptorilor numai dupa o prealabila dizolvare in pelicula de lichid
situata la suprafata mucoasei olfactive.Receptorii olfactivi au o sensibilitate
deosebita,pentru stimularea lor fiind nevoie doar de un numar redus de
molecule dizolvate in acest mucus.Astfel,receptorii pot fi stimulati de anumite
substante care se gasesc in aer in proportii foarte mici,de 1/100000000 g/1 aer.
Cantitatea minima dintr-o substanta mirositoare capabila sa provoace
senzatia se miros reprezinta pragul de excitatie al acestei substante.Pragul de
excitatie variaza mult de la o substanta la alta.
Intensitatea senzatiei de miros este proportionala cu concentratia
substantei din aer.Ea variaza insa si in functie de alti factori,ca,de exemplu,de
configuratia cailor nazale,de umiditatea,temperatura si presiunea aerului
inconjurator,precum si de starea de functionare a mucoasei olfactive.Astfel
intensitatea senzatiei de miros scade foarte mult daca mucoasa olfactiva este
prea umeda sau prea uscata.Un exemplu il constituie guturaiul,cand umezirea
abundenta a mucoasei olfactive poate provoca disparitia temporara a senzatiei
de miros.
Sensibilitatea olfactiva reprezinta fenomenul de adaptare care consta
in scaderea treptata,pana la disparitie,a intensitatii senzatiei olfactive pentru
anumite substante care actioneaza timp indelungat saupra celulelor olfactive.
Sensibilitatea olfactiva pentru aceste substante reapare insa daca excitarea
receptorilor este intrerupta pentru o perioada de timp prin inlaturarea
-4-

substantei excitante.Adaptarea este specifica pentru fiecare substanta in


parte.

Analizatorul gustativ
Segmentul periferic al analizatorului gustativ este reprezentat de
mugurii gustativi din mucoasa linguala.Ei sunt asezati la nivelul papilelor
caliciforme (circumvalate) , fungiforme si foliate. Papilele filiforme sunt
raspandite pe toata intinderea mucoasei linguale si nu contin muguri
gustativi.Un numar mic din asemenea muguri se gasesc si in mucoasa
epiglotei,a valului palatin si a faingelui,precum si in mucoasa buzelor si a
obrajilor.
Mugurele gustativ este situat intre celulele epiteliale care acopera peretii
laterali ai papilelor.El este alcatuit din celule senzoriale gustative si din celule
de sustinere(fig.3).Extremitatea externa a mugurelui gustativ este prevazuta
cu un scurt canal,numit canalul gustativ,delimitat de celulele epiteliale ale
mucoasei linguale.La randul lui,canalul gustativ se deschide la suprafata
epiteliului printr-un por gustativ.
Celulele senzoriale gustative impreuna cu celulele de sustinere alcatuiesc
o formatiune ovoida cu grosimea de 40µ si inaltimea de 90µ .Polul apical al
celulelor gustative prezinta cateva prelungiri,denumite cili gustativi
(microvilozitati).Acesti cili sunt grupati in canalul gustativ,unde vin in contact
cu substantele sapide.Cilii gustativi reprezinta regiunea sensibila a celulei
gustative care vine in contact cu moleculele substantelor sapide dizolvate in
saliva.
-5-

Fibrele nervoase care patrund in mugurele gustativ formeaza


un plex situat in corionul de sub membrana bazala.
Din acest plex pornesc fibre care se arborizeaza in jurul mugurelui
gustativ (fibre perigemale) si in interiorul lui (fibre intragemale).Aceste fibre
nervoase fac sinapsa cu celulele gustative.Ele sunt dendrite ale neuronilor
senzitivi din ganglionii nervosi situati pe traiectul nervilor cranieni care
inerveaza mucoasa linguala(nervul facial,nervul glosofaringian,nervul vag).
Segmentul intermediar sau calea de conducere(calea gustativa) este
alcatuita din inlantuirea a trei neuroni senzitivi(fig.4).Primul neuron senzitiv
se afla in ganglionii nervosi de pe traiectul nervilor facial,flosofaringian si vag.
Dendritele acestor neuroni fac sinapsa cu celulele gustative,iar axonii lor fac
sinapsa cu cel de al doilea neuron senzitiv situat in nucleul tractului solitar din
trunchiul cerebral.De aici pornesc alte fibre,care impreuna cu lemnisculul
medial ajung la cel de al treilea neuron senzitiv din talamus.De aici pornesc
fibrele talamocorticale care se proiecteaza pe scoarta cerebrala.
Segmentul central se afla in scoarta cerebrala,in portiunea inferioara a
girului post central.
Rolul fiziologic al analizatorului gustativ este de a impiedica patrunderea
in organism,pe cale digestiva,a unor substante nocive,si indeosebi a
alimentelor alterate.Acest analizator,impreuna cu cel olfactiv,intervine in
declansarea secretiei salivare si a celorlalte sucuri digestive.
Experientele facute pe animale arata ca analizatorul gustativ regleaza
ingestia de alimente.Astfel,animalul isi alege hrana in functie de necesitati.Un
animal caruia i s-au injectat doze mari de insulina si care se gaseste in stare de
hipoglicemie alege din mai multe feluri de mancare hrana cea mai dulce.Pe de
alta parte,animalele carora li s-au sectionat nervii gustativi ingera alimente
fara discriminare.
Orice substanta dizolvata in apa sau saliva care excita receptorii
gustativi se numeste substanta sapida,iar senzatia gustativa produsa de
-6-

aceasta poarta numele de gust.Substantele care nu excita receptorii gustativi


se numesc substante insipide.
La om se deosebesc patru tipuri principale de senzatii gustative sau de
gusturi:acru,sarat,dulce si amar.In raport cu acestea,substantele sapide se
impart in substante acre,sarate,dulci si amare.In afara acestor tipuri
fundamentale de senzatii gustative , mai exista o gama larga de tipuri interme-
diare care dau gustul variat al alimentelor.Ele reprezinta combinatii ale
tipurilor fundamentale,la care se adauga senzatiile olfactive si bucofaringiene
provocate de contactul cu alimentele.
Numai o mica parte din receptorii gustativi sunt stimulati de toate cele
patru tipuri de substante.Majoritatea mugurilor gustativi au o oarecare
specificitate pentru una din cele patru tipuri de substante.
Gustul acru este determinat de actiunea acizilor asupra receptorilor,
intensitatea senzatiilor gustative fiind proportionala cu concentratia ionilor de
H+ .
Exista insa unii acizi,ca , de exemplu,acidul boric care sunt insipizi.
Sensibilitatea pentru substantele acide este mai mare in portiunea mijlocie a
limbii,pe partile laterale.Gustul sarat,provocat de excitarea receptorilor prin
sarurile ionizate,este perceput mai bine pe marginile limbii,catre regiunea lor
anterioara.Exista si saruri care produc un gust sarat-amar,sarat-dulce sau
acru.Gustul dulce este provocat de un numar important de
substante(zaharuri,alcooli,aldehide,cetone,etc.)care excita mugurii gustativi
situati in mucoasa de pe varful limbii.In sfarsit,gustul amar este determinat de
un numar mare de substante care actioneaza asupra receptorilor gustativi de
la baza limbii.Dintre substantele amare amintim alcaloizii (strignina,
chinidina,nicotina,etc.),sarurile de magneziu, cafeina,etc.
Sensibilitatea receptorilor gustativi variaza de la un grup de substante
la altul si de la o substanta la alta.Pentru fiecare substanta exista un prag de
excitatie reprezentat de concentratia cea mai slaba capabila sa produca
senzatia gustativa.In general,pentru substantele dulci,pragul de excitatie este
mai ridicat decat pentru substantele amare.Astfel,pragul de excitatie pentru
zaharoza este reprezentat de o solutie 0,01 M,iar pentru chinina,de o solutie
0,00008 M.Intensitatea senzatiei gustative depinde de concentratia substantei
existente in solutie,de numar receptorilor excitati si de temperatura solutiei.
Astfel,intensitatea senzatiei gustative este cu atat mai mare,cu cat concentratia
-7-

substantei stimulatoare cuprinde mai multi muguri gustativi.Exista o


temperatura optima pentru formarea senzatiilor gustative(in jur de 240 ).
Temperaturile prea ridicate sau prea scazute reduc intensitatea senzatiilor
gustative.Un alt factor il constituie starea mucoasei linguale;cand aceasta este
prea uscata sau acoperita cu depozite provenite din descuamarea epiteliului,
intensitatea senzatiei gustative scade.