Dialectica procesului cunoasterii. Unitatea cunoasterii senzoriale si rationale.

Diagnoza drept fenomen al cunoasterii.

In istoria filosofiei s-au format doua paradigme: empirism si rationalism, care se
deosebesc in privinta izvorului cunostintelor si aprecierea efectivitatii formelor
de cunoastere respective.Empirism (gr.empeiria - experienta) - doctrina in
filosofie cu referire la domeniul cunoasterii ce afirma ca experienta senzoriala
este unica sau principala sursa a cunoasterii. Toate cunostintele se bazeaza pe
experienta sau se dobindesc prin intermediul experientei. Continutul cunostintelor
se reduce direct la experienta ori este o descriere a acestei experiente.
Empirismul a fost reprezentat de F.Bacon, Th.Hobbes, I.Locke, materialismul francez
din sec.18, G.Berkeley, D.Hume s. a. Empirismul este aproape de sensualism si opus
rationalismului. Empirismul subevalua rolul abstractiilor stiintifice, negind
independenta relativa a gindirii.
Rationalism) - curent filosofic cu referinta la problema cunoasterii care
recunoaste constiinta drept baza a cunoasterii si comportarii umane, adevarul,
deci, se afla numai prin ratiune. Este contrar empirismului si sensualismului.Ei
considera, ca in ratiunea noastra sunt asa cunostinte care nu pot fi deduse din
experienta.Numai ratiunea poate da cunostinte veridice. Reflectarea constituie baza
fundamentala a teoriei dialectico-materialiste a cunoasterii, care exprima relatia
obiectului ca primara, iar imaginea (chipul) lui ca secundara. Toate varietatile si
nivelurile constiintei si a cunoasterii stiintifice prezinta in sine forme si
niveluri ale reflectarii. Filosofia dialectico-materialista percepe reflectarea in
mod dialectic ca un proces complex si contradictoriu, proces de interactiune dintre
cunoasterea senzoriala si rationala, dintre activitatea intelectuala si cea
practica, ca proces in care omul nu se adapteaza in mod pasiv la lumea exterioara,
ci actioneaza asupra ei transformind-o si ajustind-o scopurilor sale.
In procesul cunoasterii are loc interactiunea dialectica a doua trepte - treapta
sensoriala (cu formele sale - senzatia, perceptia si reprezentarea) si rationala
(notiunea, judecata si rationamentul). Treapta senzoriala este o cunoastere nemij-
locita, concret-imaginativa, superficiala, ne da informatia primara despre fenomen.
Ea este momentul initial al cunoasterei si se efectuiaza in procesul interactiunii
nemijlocite a subiectului cu realitatea obiectiva. Gindirea este imposibila fara
interactiunea cu organele de simt.
Senzatia este reflectarea unor laturi si insusiri a obiectelor lumii materiale,
este efectul actiunii obiectelor asupra organelor de simt.Senzatia este imaginea
subiectiva a lumii obiective, rezultatul interactiunii subiectului si obiectului si
deci contine ceva de la subiect (forma reproducerii lumii obiective) si ceva de la
obiect (continutul senzatiei).
Perceptia este o reflectare senzoriala (o forma a ei), care consta in reproducerea
obiectului in intregime, este o imagine integrala a obiectului. Daca senzatia este
reflectarea unei laturi, insusiri a obiectului, perceptia este reflectarea
obiectului in intregime. In activitatea sa omul are de a face mai des cu perceptii,
decit cu senzatii, noi reflectam obiectele ca integrale si numai cind fixam atentia
evidentien unele sau altele insusiri si trasaturi. Reprezentarea este a treia
forma a reflectarii senzoriale si consta in reproducerea imaginilor care au avut
loc in trecut, reproducerea obiectelor si fenomenelor care au actionat asupra
noastra cindva, iar in momentul dat nu actioneaza asupra organelor de simt.
Reprezentarea are un caracter concret-imaginativ.
Treapta rationala este o forma calitativ specifica de reflectare a realitatii si
mai puternica decit treapta senzoriala, este o cunoastere mijlocita (pe baza unor
cunostinte putem capata cunostinte noi), ne da cunostinte generalizate si
abstracte, in forma de notiuni si legitati, ne reda esenta obiectelor si
fenomenenlor. Ea are un caracter conceptual, neimaginativ. Cunoasterea rationala
este legata cu gindirea abstracta si limbajul (sisteme de semne si constructii
logice care permit existenta gindirii abstracte). Cunoasterea rationala este asa
activitate cognitiva care poate functiona si atunci, cind obiectul cunoasterei nu
este nemijlocit introdus in relatiile subiect-obiect. Formele cunoasterei rationale
sunt notiunea, judecata si rationamentul.
Notiunea este expresia lucrurilor in gindire, reflectarea lor in mod generalizat si
abstract, cind ne abatem de la trasaturile lor neesentiale si secundare. Judecata
este un gind exprimat in forma de propozitie, in care se afirma ori se neaga ceva
despre obiecte Rationamentul este o forma a gindirii in procesul careia din una sau
citeva judecati numite premize se deduce o judecata noua, care rezulta in mod logic
din premize
Cunoasterea senzoriala si rationala este importanta in activitatea medicului atit
la nivelul examinarii pacientului (este foarte necesar de a vedea si recunoaste
simptomele), cit si in procesul formularii diagnozei. Ultima prezinta un sir de
judecati si rationamente si medicul trebuie sa respecte anumite reguli pentru a
evita greselile posibile.