Analizatorul Olfactiv

a) Sistemul periferic se gaseste in portiunea din mucoasa nazala ce se afla in dreptul

lamei ciuruite a osului etmoid. Se numeste mucoasa olfactiva si reprezinta un epiteliu
simplu format din celule cilindrice, de sustinere printre care se gasesc celulele
receptoare olfactive care sunt niste neuroni bipolari senzitivi. Dendritele acestora
prezinta butoni olfactivi de la care pleaca sase-opt cili olfactivi receptori, care depasesc
celulele de sustinere si patrund in mucusul secretat de celulele glandulare ale mucoasei .
b) Sistemul de conducere
Axonii neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii olfactive, strabat in
manunchiuri lama ciuruita a etmoidului si patrund in cutia craniana, formand nervii
olfactivi cu traseu pana in bulbii olfactivi. in bulbii olfactivi ei fac sinapsa cu celulele
mitrale (neuroni multipolari), care reprezinta deutoneuronii caii olfactive. Axonii acestora
formeaza fracturile olfactive care ajung in scoarta cerebrala.
c) Segmentul central este reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de proiectie
primara a aferentelor olfactive.
Functiile analizatorului olfactiv
Analizatorul olfactiv are rol in aprecierea calitatii aerului, prevenind patrunderea in
organism pe calea aerului a unor substante nocive. Stimulii periferici sunt reprezentanti
de substantele volatile, care ajung la receptori odata cu aerul inspirat. Intensitatea
senzatiei olfactive este proportionala cu concentratia substantei odorante in aer si
depinde de urmatorii factori: gradul de solubilitate a particulelor in lichidul care acopera
mucoasa, umiditatea mucoasei, varsta si starea fiziologica a organismului.

Segmentul periferic al analizatorului olfactiv este reprezentat de celulele olfactive din

mucoasa olfactiva.Asa cum s-a mai aratat,mucoasa olfactiva are o suprafata de circa 2-3
cm,acoperind lama ciuruita a etmoidului,fata mediala a cornetului nazal superior si o
mica parte din septul nazal(partea superioara).Ea este alcatuita din epiteliu olfactiv si
din corion.Epiteliul,la randul lui,este format din trei tipuri de celule asezate pe doua
straturi: olfactive,de sustinere si bazale.
Celulele olfactive sunt neuroni bipolari senzitivi.Ele reprezinta primul neuron senzitiv al
analizatorului olfactiv.Dendritele lor sunt asezate la polul apical si depasesc celulele de
sustinere,terminandu-se printr-o umflatura numita buton olfactiv.Din acest buton pleaca
6-8 cili olfactivi care au rolul de a receptiona excitattile olfactive.Axonii pornesc de la
polul bazal,patrund in corion,unde intra in constructia filetelor nervului olfactiv.Acesta
traverseaza gaurile lamei ciuruite ale etmoidului si ajung la bulbul olfactiv,unde fac
sinapsa cu dendritele celulelor mitrale.Celulele de sustinere sunt celule epiteliale de
forma prismatica.Ele au microcili la polul apical.Pe langa rolul de ustinere,aceste celule
mai indeplinesc si un rol trofic.Celulele bazale sunt asezate pe o membrana bazala foarte
subtire,care desparte epiteliul olfactiv de corion.Ele au rolul de a inlocui sau de a
regenera epiteliul.
Corionul este format din tesut conjunctiv in care se gasesc capilare sanguine, capilare

limfatice si fibre nervoase amielinice.Tot in corion se mai gasesc glande tubuloacinoase

de tip seros, care se deschid la suprafata epiteliului senzorial si al caror produs de
secretie umezeste in permanenta mucoasa olfactiva.
Segmentul intermediar sau calea de conducere(calea olfactiva) este alcatuita din axonii
celulelor olfactive care formeaza narvii olfactivi si din axonii celulelor mitrale care
alcatuiesc tracturile olfactive.Celula olfactiva reprezinta primul neuron
senzitiv(protoneuronul),iar celula mitrala,cel de-al doilea neuron
senzitiv(deutoneuronul).Axonul unei celule olfactive,dupa ce a traversat lama ciuruita a
etmoidului si a patruns in bulbul olfactiv,face sinapsa cu dendritele mai multor celule
mitrale.Axonii care alcatuiesc tracturile olfactive ajung la centrii primari si secundari de
integrare a mirosului fara a face releu in talamus.
Segmentul central sau de perceptie este alcatuit din centrii primari si centrii
secundari.Centrii primari sunt reprezentati de trigonul olfactiv, substanta perforata
anterioara si girul subcalos.Centrii secundari sunt reprezentati de girul hipocampului si
nucleul amigdalian situat in profunzimea santului lateral al emisferelor cerebrale.Intre
centrii primari si centrii secundari exista numeroase conexiuni.De asemenea,intre centrii
secundari,hipotalamus si trunchiul cerebral exista conexiuni care participa la formarea
arcurilor reflexe legate de miros.
Rolul fiziologic al anlizatorului olfactiv comporta trei aspecte principale:prevenirea
patrunderii in corp,pe calea aerului,a substantelor vatamatoare; aprecierea calitatii
substantelor alimentare si declansarea secretiilor digestive.
Excitantii sau stimulii specifici receptorilor olfactivi sunt reprezentati de unele substante
gazoase sau particule materiale foarte fine prezente in aer. Orice substanta care excita
receptorii olfactivi se numeste substanta mirositoare,iar senzatia olfactiva produsa de
aceasta poarta numele de miros.
Excitatii ajung la receptorii din mucoasa olfactiva prin intermediul coloanei de aer care
patrunde prein nari in timpul inspiratiei.Ei actioneaza asupra receptorilor numai dupa o
prealabila dizolvare in pelicula de lichid situata la suprafata mucoasei
olfactive.Receptorii olfactivi au o sensibilitate deosebita,pentru stimularea lor fiind
nevoie doar de un numar redus de molecule dizolvate in acest mucus.Pragul de excitatie
variaza mult de la o substanta la alta.
Intensitatea senzatiei de miros este proportionala cu concentratia substantei din aer.Ea
variaza insa si in functie de alti factori,ca,de exemplu,de configuratia cailor nazale,de
umiditatea,temperatura si presiunea aerului inconjurator,precum si de starea de
functionare a mucoasei olfactive.Astfel intensitatea senzatiei de miros scade foarte mult
daca mucoasa olfactiva este prea umeda sau prea uscata.Un exemplu il constituie
guturaiul,cand umezirea abundenta a mucoasei olfactive poate provoca disparitia
temporara a senzatiei de miros.
Sensibilitatea olfactiva reprezinta fenomenul de adaptare care consta in scaderea
treptata,pana la disparitie,a intensitatii senzatiei olfactive pentru anumite substante care
actioneaza timp indelungat saupra celulelor olfactive. Sensibilitatea olfactiva pentru
aceste substante reapare insa daca excitarea receptorilor este intrerupta pentru o
perioada de timp prin inlaturarea substantei excitante.Adaptarea este specifica pentru
fiecare substanta in parte.
Specializat pentru recepionarea, conducerea i analiza informaiilor legate de simul mirosului.
Acesta previne ptrunderea n organism, pe calea aerului, a unor substane chimice nocive, permite
aprecierea calitilor olfactive ale furajelor i declaneaz secreiile digestive.

Organul care ndeplinete simul olfactiv este nasul. Fosele comunic cu exteriorul prin nri. Este
cptuit cu cu mucoas nazal prevazut cu periori i glande ce secret mucus.Nasul (lat. nasus) n
anatomie nseamn un organ al vertebratelor care este compus din orificiul nrilor i cavitatea
nazal.
La om ca si la celelalte mamifere, nasul este situat n centrul fetei sau n vrful botului, dup
cavitatea nazal urmnd faringele unde se ntlneste calea respiratorie cu calea digestiv.
Din punct de vedere anatomic nasul apartine de partea extern a cilor respiratorii.

Funcia nasului
Funcia respiratorie prin nas se inspir si expir aerul necesar respiraiei, nasul avnd si un rol de
filtrare a impurittilor din curentul de aer inspirat prin perisorii si mucoasa nazal umed.
La om prin inspiratie sunt folosite nrile alternativ (la un interval de 20-30 de minute), astfel exist
posibilitatea de regenerare a mucoasei nazale.
Funcia mirosului ndeplinit de regio olfactoria din nas. Fosele comunica cu exteriorul prin nari
si cu faringele prin coane. Este captusit cu cu mucoasa nazala prevazuta cu perisori si glande ce
secreta mucus.
Mirosurile sunt detectate prin stimularea receptorilor de la nivelul epiteliului olfactiv o zona de
marimea unui timbru situata in profunzimea foselor nazale, care este practic singura zona a creierului
in care terminatiile nervoase vin in contact direct cu aerul. De la bulbul olfactiv una din cele mai
vechi structuri ale creierului, impulsurile nervoase ajung in final la ariile corticale superioare, asa cum
este cortexul frontal, care intervine in perceptia constienta a mirosurilor, nu inainte insa de a face
escala in ariile mai vechi din punct de vedere filogenetic precum amigdala si hipocampul, care
intervin in integrarea mirosurilor in viata afectiva si amintirile legate de miros.
Reducerea simtului mirosului poarta denumirea de hiposmie, iar pierderea completa a acestuia se
numeste anosmie. La polul opus hiposmiei se afla hiperosmia un simt olfactiv exacerbat,
prezent la unele persoane prin determinare genetica (din randul acestora provin creatorii de
parfumuri ).