În timpul inspiratiei, mirosurile ajung în nas unde sunt depistate de
stratul acoperit cu mucus ce înveleste interiorul cavitatii nazale. De fapt, stimulul simtului olfactiv este chiar acest mucus ce actioneaza ca un solvent si determina identificarea mirosurilor. Se estimeaza ca doar partea mucusului de pe suprafata sinusului contine aproximativ 40 de milioane de receptori olfactivi. Celulele olfactive comunica informatii creierului. De asemenea, o celula olfactiva contine circa 20 de ramificatii numite cili care maresc volumul celulei si ajuta la captarea mirosurilor.
Capacitatea mirosului
Conform ultimelor cercetari, omul poate distinge pâna la 20.000 de
mirosuri diferite. Se crede ca exista câteva sute de tipuri de receptori olfactivi. Datorita reactiilor chimice din interiorul celulei olfactive, creierul este capabil sa perceapa si mirosuri în cantitati foarte reduse.
Efectul mirosului asupra creierului
Creierul percepe si interpreteaza mirosurile în mod diferit fata de
celelalte tipuri de simturi (vaz, aud, gust etc.). Întâlnirea unui miros mai vechi, simtit cu multi ani în urma, poate trezi amintiri din acea perioada. Acest lucru se explica prin faptul ca o parte din nervii olfactivi îsi lanseaza ramificatiile direct catre creier, locul în care îsi face simtita prezenta si memoria (locul de „depozitare” al amintirilor).