TEXTUL ARGUMENTATIV

Textul argumentativ este un text prin care se exprimă un anumit punct de vedere despre o
anumită temă.
Scopul argumentării este de a convinge (persuada) interlocutorul sau cititorul, privitor la
valabilitatea opiniei exprimate.
ATENȚIE! O opinie nesusținută de argumente nu este o argumentare, ci o afirmație
nejustificată (lipsită de valabilitate).
Procesul argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor pași obligatorii: a
susține, a dovedi, a întări.

Structura textului argumentativ

Ipoteză
1. Enunțarea ipotezei constă în alcătuirea unui enunț clar, care conține teza/ideea ce
urmează a fi demonstrată, dar și în exprimarea propriei opinii față de aceasta prin
conectori de tipul: În opinia mea,..; Eu consider că,...; Cred că,... etc
Argumente
2. Argumentarea/ Formularea argumentelor constă în enunțarea a două sau mai
multe argumente pro și/sau contra ipotezei enunțate și susținerea lor (exemple, citate,
prezentarea unor întâmplări, comparații care să scoată în evidență ideea susținută).
Este indicat să dezvoltăm cel puțin două argumente. Introducerea primului argument
se face cu ajutorul conectorilor de tipul: În primul rând, ....; Un prim argument,....;
Pe de o parte,..... etc.
3. Al doilea argument se poate introduce prin conectori de tipul: În al doilea rând,....;
Un al doilea argument,...; Pe de altă parte,..... etc.
Este foarte important ca argumentele să fie întărite cu exemple. Acestea pot fi luate din
literatura, istorie, filosofie, cinematografie etc, astfel încât să ne pună în valoare cultura generală.
În lipsa lor sau în completarea acestora, putem apela și la experiențele personale.
Introducerea exemplelor se poate realiza prin folosirea conectorilor de tipul: de exemplu; de
pildă etc.

Structura unui argument: afirmație + explicație + exemplu

Concluzie
4. Formularea concluziei costă în confirmarea ideilor susținute în ipoteză și în
argumentare. Aceasta nu trebuie să repete formularea din ipoteză, ci să prezinte
succint ideile, să rezume întregul conținut al textului.
Concluzia este introdusă prin conectori specifici: în concluzie, deci, așadar, prin
urmare, în consecință, etc.