Textul argumentativ

are funcție persuasivă – de a convinge pe cineva cu referire la un punct de vedere

asumat și funcție polemică – atunci când intenția este de a contesta ceva.

Structura textului argumentativ are 3 repere de bază:

Ipoteza – ideea care Argumentarea – include argumentele Concluzia – reluarea

trebuie susținută cu pro sau contra ipotezei lansate și ipotezei prin
argumente exemplele demonstrare sau
contrazicere
O particularitate a textului argumentativ sunt anumite structuri lingvistice și conectori
logici specifici
Folosirea verbelor de Structura argumentului Are rolul de a întări
opinie: argument raționament exemplu impact sau contrazice
A crede Argumentele se punctează prin ipoteza prin cuvinte
A considerea formulări pregnante, care au rolul de a de persuasiune:
A avea convigerea anunța că urmează ceva important: în mod sigur,
A opina pentru că... evident,
A găsi deoarece..... clar,
faptul se explică prin.... prin urmare,
de exemplu.... așadar,
la fel ca... în concluzie,
având în vedere faptul că... până la urmă
spre deosebire de ....
Conectori logici: și structuri din
- inițiali: în primul rând, mai categoria:
întâi, înainte de toate... -am ferma
- secundari: în al doilea rând, într- convingere,
o ordine de idei, în altă ordine -în ipostaza mea de
de idei, pe urmă, în plus tânăr/tânără în
- terțiari: în al treilea rând, cu atât devenire,
mai mult, mai mult decât atât -vreau să cred...
- marcarea sfârșitului argumentării: -conștientizez
în ultimul rând, după cele
spuse, în lumina celor
enunțate/formulate/expuse
Argumentarea este un demers prin care justificăm o afirmaţie pe care o facem,
încercând să convingem că avem dreptate, un mijloc prin care susţinem sau
demonstrăm un punct de vedere. Este procesul de justificare logică a unei opinii pe
care vrem să o susţinem.

Aserţiunea este teza,  ideea pe care o demonstrăm.

1.1. Ipoteză – presupunere, supoziție, afirmație care anunță problema ce

urmează a fi detaliată și argumentată, stabilește poziția care trebuie susținută.
Ipoteza reprezintă ideea directoare ce trebuie justificată cu ajutorul argumentelor
într-un text argumentativ.
Formularea ipotezei: formularea unei opinii despre un text, o idee, o situaţie, o
aserțiune.

1.2. Punct de vedere – aspectul sub care cineva privește o problemă sau
atitudinea pe care o are față de ea; mod de a gândi.

2. Argumentarea propriu-zisă (care poate cuprinde argumente pro sau contra

ipotezei enunţate).
 Argument –  afirmație sau o serie de afirmații, utilizate pentru a motiva
ipoteza.
Argumentele trebuie formulate clar şi concis, ordonate logic.
Este bine să punctaţi argumentele prin formulări pregnante (evidențiate), care
au rolul de a anunţa că urmează ceva important, solicitând, în acest fel, atenţia
evaluatorului
3. Exemple:
-    Comentarea unor aspecte: acţiuni, trăsături, atitudini, stări, viziuni, idealuri,
etc, care precizează/demonstrează clar argumentele formulate;
-    exemple din textul suport, în cazul în care există.

4.    Concluzia presupune o frază în care:

4.1. se reia, într-un mod nuanţat, formularea ipotezei, dacă argumentarea a
demonstrat ipoteza;
-    se contrazice ipoteza, în cazul în care argumentarea a demontat ipoteza
respectivă

4.2. actualitatea subiectului abordat.

Tipuri de raţionament
Enumerare - tip de raţionament folosit în numirea argumentelor.
Operator specific: în primul rând, în al doilea rănd, în continuare, în sfârşit

Adunare- tip de raţionament folosit în numirea argumentelor, dar şi în susţinerea

acestora prin dovezi.
Operator specific: în plus, încă, în afară de, pe lângă

Explicare- tip de raţionament folosit în susţinerea argumentelor cu dovezi şi

exemplificarea dovezilor.
Operator specific: explicarea cauzelor: fiindcă, datorită, pentru că; explicarea
consecinţelor: deoarece, din cauză că, în consecinţă, prin urmare

Alternativă - tip de raţionament folosit în producerea de contraargumente.

Operator specific: sau... sau..., fie... fie..., pe de-o parte... pe de altă parte...

Comparaţie- tip de raţionament folosit în susţinerea dovezilor şi exemplificarea

lor.

Operator specific:  cum, ca şi cum, de parcă, la fel ca, diferit de

Opoziţie sau restricţie- tip de raţionament folosit în

producerea contraargumentelor.

Operator specific: din contră, totuşi, deşi, este contrar cu...

Sinteză şi final - tip de raţionament folosit în finalizarea discursului.

Operator specific: în concluzie, rezumând, în final, pentru a concluziona, în
consecinţă, rezultă că, în consecinţă