Literatura în plan diacronic

Perioada Curente literare în acea perioadă

1. Literatura populară-parte integrantă a literaturii culte.
„Mioriţa”
„Monastirea Argeşului”
Ion Heliade Rădulescu.„Zburătorul”
Gheorghe Asachi. „Traian şi Dochia”
2.Literatura română în sec. 16 – 17
Nicolaus Olahus Umanismul
Neagoe Basarab „Învăţăturile lui Neagoe -așează omul în centrul universului
Basarab către fiul său Teodosie” -încrederea în rațiune
diaconul Coresi (1559-anul publicării I -admirația față de valorile antichității
tipărituri coresiene „Întrebare -principiul moral – toleranța
creştinească”)
Dosoftei „Psaltirea în versuri”
Varlaam „Carte românească de învăţătură”
mitropolitul Simeon Ştefan „Noul Testament de
la Bălgrad”
Antim Ivireanu ..Didahiile”
„Biblia de la Bucureşti” (traducere- N.
Milescu, ediţie în limba greacă)
Gr. Ureche
Miron Costin
Ion Neculce
Dimitrie Cantemir
4.Şcoala Ardeleană
Iluminismul
Samuel Micu -încrederea în rațiune
Petru Maior -caracter laic, antireligios, anticlerical
Ion Budai-Deleanu - combaterea fanatismului și a dogmelor
Poeţii Văcăreşti - răspândirea culturii în popor
Dinicu Golescu -literatura preocupată de problemele sociale și morale
Anton Pann -Ideea de bază ,,luminarea poporului”
5. Generaţia paşoptistă
Mihail Cogălniceanu – realism Clasicismul
Ion Heliade Rădulescu -accent pe raţiune
Grigore Alexandrescu -cultivă legile armoniei, echilibrului, simetriei
Nicolae Bălcescu -personajele sunt construite ca eroi ideali, funcționând
Alecu Russo ca modele pentru societate
Vasile Alecsandri – realism -în tragedie se respectă regula celor trei unităţi: (timp-
Nicolae Filimon – realism 24 h, spaţiu – decor unic, acţiune – un singur conflict)
Bogdan Petriceicu-Haşdeu – realism Preromantismul
-respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea
Constantin Negruzzi – realism
cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru
pitoresc și exotic 
6. Marii Clasici
Romantismul
Mihai Eminescu -Cultivarea sensibilității, fanteziei si imaginației
creatoare

Ion Creangă
Ioan Slavici
Ion Luca Caragiale
7. Literatura la sfârșitul secolului 19 începutul secolului 20.
Barbu Ştefănescu-Delavrancea (realism)
George Coşbuc (sămănătorism)
Octavian Goga (poporanism)
Alexandru Macedonski – simbolism,
modernism
Ion Minulescu – simbolism
8. Literatura română în perioada interbelică.
Proză
George Călinescu – realism
Mircea Eliade – existențialism
Vasile Voiculescu – tradiționalism
Liviu Rebreanu – realism
Camil Petrescu – modernism
Hortenzia Papadat Bengescu – modernism
Mihail Sadoveanu – realism
Poezie
George Bacovia – simbolism, modernism
Tudor Arghezi – modernism
Lucian Blaga – expresionism, modernism
Ion Barbu – ermetism
-Evaziunea în trecut, istorie, vis, natură, spații exotice
-personaje excepționale în situații excepționale
- Antiteza
Realismul
-Prezentarea veridică și obiectivă a realității
-Personaje tipice în împrejurări tipice
-Oglindirea realității contemporane, a omului în mediul
său social
-Observația, analiza psihologică și reflecția morală;
-Critică mediul și individul
Tradiționalismul românesc (primele decenii ale s.
XX) orientare excesivă spre tradiție, folclor și istorie și
cuprinde trei curente înrudite prin apropierea de tradiția
rurală și diferite prin modul în care se realizează această
apropiere: sămănătorismul, poporanismul 
Sămănătorismul
-promovarea literaturii naționale împotriva orientărilor
moderniste
Poporanismul
-promovarea „culturii naționale
-emanciparea țărănimii prin cultură
-combaterea idilismului
- observarea necruțătoare și indiferentă a vieții se
împletește cu compasiunea față de lumea chinuită à
satului
-accent pe ideea datoriei păturii culte față de popor,
căreia trebuie să-i soluționeze problemele.
Simbolismul
-corespondenţa, legătura dintre lumea spirituală şi cea
materială sinestezia: amestec de senzaţii diferite
( vizuale, auditive, olfactive)
-folosirea sugestiei ( stările nu sunt numite direct, sunt
sugerate)
-folosirea simbolurilor
Realismul
Simbolismul
Expresionismul
-sentimentul absolutului
- isteria vitalistă
-exacerbarea (intensificarea, accentuarea, exagerarea)
eului creator
eu liric stihial, dictatorial, care comandă totul
Ion Pillat - tradiționalism
Eseiști
Emil Cioran
Constantin Noica
Paul Zarifopol
Mihai Ralea
9. Literatura română în perioada postbelică.
Proză – M. Preda – realism; Petru Dumitriu; Neomodernismul (Nichita Stănescu, Marin Sorescu,
Eugen Barbu; Ștefan Bănulescu; Fănuș Neagu; D. Gellu Naum, Ana Blandiana, și Adrian Păunescu)
R. Popescu; Augustin Buzura, Sorin Titel; Ion -respingerea formelor grave și prin redarea temelor
Druță; Nicolae Breban. grave într-o manieră ludică, de joc, care ascunde
Poezie – N. Stănescu; M. Sorescu; Emil Bota, tragicul
Geo Dumitrescu; Șt. A. Doinaș; Ion Carion; -ambiguitatea mesajului și a referentului poetic.
Leonid Dimov; Gr. Vieru; Ioan Alexandru; Ana -ambiguitatea mesajului constă în capacitatea
Blandiana. cuvântului de a avea mai multe sensuri în același
Dramaturgie – M. Sorescu; Horia context.
–construcții/structuri sintactice șocante
Lovinescu; Theodor Mazilu; Ion Băieșu. -simboluri multiple
-Tehnici moderne: sugestia și ingambamentul
9.1. Generația șasezeciștilor: (continuarea ideii în versul următor)
N. Stănescu; Marin Sorescu; Ana Blandiana; A.
Păunescu; Gr. Vieru; Liviu Damian; Victor
Teleucă; D. Matcovschi; Ion Vatamanu; Anatol
Codru. Postmodernismul (Mircea Nedelciu, Adriana Babeți,
Istorie/critică literară – Al.Piru; Mircea Mihăieș, Mircea Cărtărescu)
- combinarea culturii înalte cu cea de masă prin folosirea
Ov.S.Crohmălniceanu; Adrian Marino; materialelor industriale și a imageriei culturii populare
Mircea Zaciu; Eugen Simion; Nicolae - respinge metanarațiunile direcției artistice ale
Manolescu. modernismului, distrugând convențiile genului prin
Jurnal intim, reportaj literar, introducerea unor noi tehnici precum colajul,
memorialistică – Geo Bogza; N.Steinhardt; fragmentarea ori coliziunea și eradicând granițele dintre
Radu Petrescu. formele de artă înaltă și cele de artă de masă:
- colajul, simplificarea, arta interpretativă, apropierea,
9.2. Optzeciști ,,generația în blugi” – refolosirea unor vechi stiluri și teme, dar și eliminarea
barierei distinctive dintre arte.
Mircea Nedelcu; Constantin Stan; Costache
Olăreanu; Mircea Horia Simionescu; Mircea
Cărtărescu
- au fost un reper într-o perioadă în care
propaganda de partid și clișeele dictate de
cărțile despre obsedatul deceniu făceau legea
vroiau să reformeze literatura într-un mod
original, nonconformist, ludic
- nu abordau teme grele, ci pura bucurie a
scrisului
- au împrospătat literele
- au fost scut împotriva îndoctrinării
- aveau croiala frumoasă a hainelor, dar
substanța era strangulată de cenzură
9.3. Nouăzeciști – Mircea Martin; Cristian
Popescu; Alexandru Mușina; Octavian
Soviany; Ioan Bogdan Lefter; Daniel Vighi.
- Redefinirea identității naționale
- Cultura națională S.A.
Noi o facem ea nu vrea
- Autonomia esteticului

Modernism (Secolul XX)

Modernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea, care implică

ideea de negare a tradiției. Astfel, modernismul poate fi pe deplin înțeles doar
dacă e privit în opoziție cu tradiționalismul, primul promovând
nonconformismul, dinamismul, inovația, iar cel de-al doilea respectând cu
strictețe regulile impuse de tradiție.

Trăsături:

 Negarea valorilor poetice

 Refuzul capodoperei și al ideii de frumos, de perfecțiune
 Ruptura de trecut
 Revolta și libertatea de exprimare
 Originalitatea și tendința de a șoca
 starea de conflict între luciditatea conștiinței și spaimele necunoscutului
 luciditatea, efortul prin care gândirea își cucerește adevărurile
 problematica conștiinței nelinistite
 predilecția pentru stări limită:coșmar, halucinație, ridicol, grotesc
 exacerbare a sensibilității, a facultăților perceptive, vederea monstruoasă
 drama tristeții metafizice, a omului problematic înstrăinat de tainele
genezice ale universului
 aspirația spre regăsirea echilibrului originar

Romancieri Poeți români Critici literari Mișcări artistice în cadrul

români români modernismului
Camil Petrescu Ion Barbu George Călinescu  Cubism
•Hortensia Papadat Tudor Arghezi Eugen Lovinescu  Dadaism
Bengescu Lucian Blaga Tudor Vianu  Ermetism
•Mircea Eliade Vladimir Streinu  Expresionism
•Mihail Sebastian  Funcționalism
 Simbolism
 Suprarealism
Avangardism (secolul XX)
Trăsături
Este o reacție împotriva incapacității științei, artei și literaturii de a stopa
izbucnirea primului război mondial. Susținătorii acestui curent propun în schimb
o literatură a iraționalului.

 Confirmarea libertății absolute a spiritului;

 Lumea existenței e o lume a culorilor;
 Arta - expresie profundă a sufletului uman, și nu o reproducere a naturii;
 Explozia sentimentului, starea dionysiacă;
 Năzuința spre absolut, ideea escaladării cerului;
 Revolta împotriva condiției umane;
 Strigătul fără ecou în totul cosmic;
 Afirmarea ideii de supraom care să stăpânească lumea;
 Imagini puternice, violente, prin care se exprimă neliniștea existențială;
 Personajele sunt figuri generice, simboluri (în teatru);
 Orientarea spre parabolă.

Curente literare după 1947 (Secolul XX)

Proletcultism
Realism socialist
Structuralism
Teatrul absurdului
Postmodernism
Poststructuralism
Feminism
Opzecism literar
Himerism
Deprimism
Fracturism

Generația 2000 (secolul XXI)