Textul poetic și figurile pe care le conține

Figuri fonologice Figuri morfosintactice Figuri semantice

Modificări sonore în substanța unor Valoarea stilistică a părților de vorbire Modificările de sens complexe, ce vizează atât substanța, cât și forma
cuvinte prin repetări, amplificări, și o anumită organizare a părților de conținutului, fiind numite și figuri ale gândirii
contrageri de sunete sau grupuri de propoziție sau a propozițiilor în fraze, Figurile analogiei (întemeiate Figurile contiguității Figuri ale
sunete: o estetică a sunetelor în scopuri expresive. pe gândirea analogica sau (bazate pe relații de contradicției
asociativă) contiguitate logică) (presupun relevarea
contiguu - elemente unei contradicții, unui
apropiate care se leagă dezacord, unei
nepotriviri)
1. Aliterația – repetarea unei 1.Repetiția/paralelism sintactic - 1.Epitetul – exprimă 1.Metonimia – 1.Eufemismul -
consoane, pentru a crea sugestii figură care constă în repetarea unui grup însușirile unui obiect în mod înlocuirea unui înlocuirea unui
auditive (sfioase-s bolțile spre seara, de cuvinte (sintagmă ori enunț) care, într- plastic, frumos, creând imagini termen prin altul cu cuvânt care
și mai sfioasă-i iasomia-foșnetul o lucrare literară scurtă (de obicei în artistice care se află în raport de desemnează ceva
grădinii ofilite, Dimitrie Anghel. ,,În versuri), exprimă laitmotivul textului, ori lună argintie, dulce minune continuitate/ neplăcut, îndulcirea
grădină.” vrea să creeze și să susțină atmosfera 2.Personificarea - figură inversiunea voluntară a expresiei: are o
Onomatopeea - sugerarea lirică a operei. prin care se atribuie însușiri categoriilor logice ale vârstă respectabilă,
imaginii auditive a unei acțiuni, cu Anafora - procedeu stilistic care constă omenești unor obiecte întregului prin parte, ale e certat cu morala,
ajutorul unor sunete cu timbru în repetarea aceluiași cuvânt la începutul neînsuflețite ori abstracte, părții prin întreg, ale nu se simte prea
imitativ, din alcătuirea cuvântului: mai multor fraze sau părți de frază pentru precum și unor vietăți cauzei prin efect și bine.
„Haid, săriți, flăcăi, ce sfântul! Dați accentuarea unei idei sau pentru obținerea necuvântătoare: „Un vânt invers, posesorul prin 2.Oximoron –
cu toți tropotitura, Tot mai scurt unor simetrii răzleț își șterge lacrimile lucru (am băut un combinație
și trop!” (G. Coșbuc) Funcția poetică Epifora - figură care constă în reci pe geamuri. Plouă” (L. pahar; trăiește din lingvistică
o dă puterea de sugestie auditivă și repetarea unui cuvânt (grup de cuvinte) la Blaga) munca sa=din ceea ce paradoxală cu
cinestetică, făcând ca plasticitatea sfârșitul unor unități sintactice sau 3.Comparația - figură de câștigă; funcție persiflantă (a
obiectului evocat să se intensifice metrice. stil cu ajutorul căreia se pe masă era un lua în râs) evlavie de
prin reprezentarea vie a aspectului Eu stau la covată și cânt exprimă un raport de Eminescu) vulpe ,,Istoria
vizual și a mișcării. Dar singură nu știu ce cânt. asemănare între două obiecte, Sinecdoca – ieroglifică”
Armonia imitativă - efect G. Coșbuc. Fata morarului dintre care unul servește să cuprindere la un loc, 3.Antiteza – 2
stilistic obținut prin alăturarea unor 2.Enumerația - figură de stil care evoce pe celălalt: „Din alb lărgirea sau termeni
cuvinte ale căror sunete imită sau constă în expunerea rapidă prin iatac de foișor restrângerea sensului contradictorii, cu
sugerează un sunet din natură. Versul amplificarea imaginilor, este figură Ieși Zamfira-n pas isteț, unui cuvânt prin scopul de a-l
lui Alecsandri ,,Un tropot de copite, a insistenței, a  belșugului de expresie Frumoasă ca un gând răzleț.” folosirea întregului în evidenția doar pe
potop ropotitor”
2. Rima - potrivire armonioasă a
sunetelor finale în două sau mai
multe versuri.
Asonanța - Rimă imperfectă care
constă de obicei în identitatea
vocalelor accentuate și asemănarea
mai îndepărtată a consoanelor de
după ele.  Să pui plugul să brăzdezi
Unde-o fi câmpul mai des, brăzdezi
și des formează o asonanță.
Sincopa – întrerupere, pauză
„Nu-l speria, căpitane... Boierii sunt slabi (G. Coșbuc) locul părții, a unul din ei.
la fire: Brațul, haina, mintea, fața, inima, 4.Metafora - denumirea particularului în locul 4.Hiperbola
totu-i subțire”. (B. P. Hasdeu); „obiectului” (lucru, ființă, generalului, a materiei 5.Litota
3. Elipsa - omiterea unor cuvinte care acțiune) cu un cuvânt din care e Antifraza – o
nu sunt absolut necesare pentru a scurta impropriu, și anume cu numele făcut un lucru în locul locuțiune, frază
fraza, dându-i astfel mai multă altui „obiect” asemănător, lucrului însuși întrebuințată cu sens
expresivitate. folosit nu ca noțiune (sinonim), (fugar=cal, pânză contrar celui obișnuit
Polisindetul – folosirea repetată a unei ci ca imagine care să evoce =corabie, un franc de (binevoitoarele)/
conjuncții înaintea părților omogene, obiectul asemănat (comparat)  căciulă, Poartă= Ironia - figură de
pentru a accentua o idee și a da forță „O, tu nici visezi, bătrâne, câți imperiul Otoman) stil prin care se
discursului. în cale mi s-au pus! enunță ceva pentru a
Asindetul – suprimarea conjuncțiilor Toată floarea (=cavalerii Antonomaza – se înțelege contrariul
copulative, pentru a da dinamism fraze, cruciați) cea vestită a întregului folosirea unui nume
rapiditate și energie. Apus, Tot ce stă în umbra propriu în locul unui
crucii (=creștinătate), împărați nume comun și invers
Perifraza (locuțiuni) – grup de (Luceafărul, Cerberul)
și regi s-adună Să dea piept
cuvinte ce înlocuiesc un termen unic:
cu uraganul (=războiul) ridicat
părere de rău (regret), în floarea vârstei 
de semilună.” (Eminescu).
(tânăr), cine știe cine (cineva),  a-și veni
în fire (a se trezi), 5.Alegoria – exprimarea
unei idei abstracte prin
mijloace concrete
Simbol – semn, obiect,
imagine care reprezintă indirect
o idee, însușire, sentiment.
6.Mitul - reprezentarea
alegorică și narativă a unor
fenomene originare/ arhetipale,
cum ar fi cele legate de crearea
lumii, de etapele evolutive ale
omenirii în luptă cu natura.