Părți de vorbire

 Părțile de vorbire sunt clase de cuvinte stabilite după sensul lor lexical general și după

caracteristicile lor morfologice (ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, morfologia
studiază paradigmele cuvintelor și organizarea categoriilor gramaticale) și sintactice (sintaxa, care se ocupă
cu funcțiile cuvintelor, succesiunea cuvintelor, relațiile sintagmatice)

Părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei popoziții, fie independentă sau
făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintactice

Părți flexibile –  își modifică forma în contextul comunicării.

Părțile neflexibile – nu își modifică forma în contextul comunicării. Părțile de vorbire neflexibile existente în

limba română sunt: adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția

Partea de Definiția Întrebările la care Funcția sintactică

vorbire răspunde
Substantivul Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe Cine? Subiect
sau noțiuni abstracte și care se modifică, în cele Ce? Nume predicativ
mai multe limbi, după număr și caz. Atribut
Complement
Adjectiv Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a Ce fel de? Atribut
unui obiect sau a unei ființe și determină Nume predicativ
numele acestora, acordându-se cu ele în gen,
număr și caz
Pronume Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui Cine? Subiect
substantiv Complement
Numeral Parte de vorbire flexibilă care exprimă, sub Cât? Atribut
diferite aspecte, un număr, o determinare Câte?
numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor Câți?
prin numărare.
Verb Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o Ce a făcut? Predicat
stare și care se caracterizează prin flexiune Ce face? Complement
proprie Ce va face?
Articol Parte de vorbire flexibilă care individualizează - Marchează diverse
substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte părți funcții gramaticale ale
de vorbire/ arată în ce măsură obiectul denumit cuvintelor pe care le
de acesta este cunoscut vorbitorilor însoțește
Adverb  Parte de vorbire, în general neflexibilă, care Când? Complement
determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau Unde?
al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, Cum?
cauza sau scopul
Conjuncție Parte de vorbire neflexibilă care leagă două - Leagă părți de
propoziții într-o frază sau două cuvinte cu propoziție omogene
același rol sintactic într-o propoziție Leagă propoziții în
frază
Prepoziție  Parte de vorbire neflexibilă care exprimă - Leagă, într-un
raporturi sintactice de dependență între părțile raport sintactic de 
unei propoziții subordonare, o parte
de propoziție de altă
parte de propoziție
Interjecție Parte de vorbire neflexibilă folosită, de obicei, - Complement
exclamativ, care exprimă o senzație, un Predicat
sentiment, o stare fizică sau sufletească, o
manifestare de voință, un îndemn, o chemare