10)Exclamația retorică
Figuri de stil
1)Epitetul -este figura de stil care determină un
verb sau un substantiv (prin adjectiv, adverb sau
substantiv), exprimind însuşiri deosebite ale unor
obiecte, ființe. Epitetul înfāțişează imaginea
obiectului, aşa cum se reflectă ea în simțirea și
fantezia scriitorului.
2)Comparația -constă în alăturarea a doi termeni,
cuscopul de a li se releva trăsăturile. Comparația
include citeva elemente: a) termenul care se
compară; b) elementul, criteriul, însuşirea comună;
c) termenul cu care se compară; d) elementul de
relație: ca, asemcnea, cum, ca și, aidoma,
3)Epifora -(numită și epistrofã) constă din
repetarea unui cuvant sau a unui grup de cuvinte la
sfirşitul unitäților prozodice.
4)Aliterația este repetarea unui sunet ori grup de
sunete în mai multe cuvinte cu efect eufonic,
imitativ ori expresiv.
5)Simbolul este figura de stil care substituie o
realitate prin semnul altei realități pe baza unei
analogii uşor de sesizat
6)Anafora (sau epanafora) constă din repetarea
elementelor identice(un cuvint, o îmbinare, un vers)
la începutul versurilor.
7)Invocația retorică este procedeul prin care
poetul se adresează unui personaj absent sau
imaginar (muză, divinitate, zeitate, persoană
apropiată sufleteşte ori spiritual). Prin extindere,
destinatarii invocației pot fi persoane reale, ființe de
orice fel şi chiar obiecte neînsuflețite. Invocația
exprimă sentimente profunde, pentru a convinge
mai mult în sugerarea mesajului urmărit. Tinînd
cont de etimologia cuvîntului e o figură de stil care,
inițial, însemna o rugăciune adresată unei muze,
unei divinități, pentru a-i cere inspirație.
8)Interogația retorică (poetică) este întrebarea
(falsă), care exprima sentimente și acțiuni puternice
și la care nu se aşteaptă răspuns sau raspunsul
este clar prin felul cum e formulată întrebarea. De
cele mai multe ori, interogația retorică include, în
formula interogativă, și răspunsul sugerat de
afirmatia voalată (ascunsă). Este o modalitate
stilistică de a impresiona profund interlocutorul
imaginar, incitindu-i indignarea, durerea,
9)Adresarea retorică are ca destinatar obiecte,
ființe, fenomene
se prezintă, de cele mai
multe ori, ca o întrerupere a discursului liric, pentru
exprimarea unui sentiment de bucurie,tristețe,
admirație. Exteriorizarea sentimentelor se
efectuează prin interjecții și apelative emoționale.
Exclamația poate fi însoțită de o adresare retorică
11)Antiteza contrapune două cuvinte, fapte,
personaje, idei, situații, menite să se reliefeze
reciproc, stabilind un contrast puternic sau
punîndu-se în lumină unul prin celălalt
12)Hiperbola este un procedeu artistic, prin care
se exagerează mărindînsuşirile unei ființe ori
caracteristicile unui obiect în scop expresiv
13)Litota (sinonim: atenuație) constă în
diminuarea exagerată a dimensiunilor, a proporțiilor
reale ale unui obiect sau fenomen cu scopul sporirii
expresivității:
14)Paralelismul sintactic pune în raporturi de
analogie sau de opozitie două realități prin
intermediul unor construcții sintactice identice sau
aproape identice prin simetrile create,
15)Metafora reprezintă trecerea de la sensul
obişnuit al unui cuvant la alt sens, prin intermediul
unei comparații subințelese. Metafora prezintă o
structură semantică de adîncime, care extinde
sensul cuvintelor.
16)Personificarea e procedeul artistic prin care
se atribuie, elementelor naturi, lucrurilor, ființelor
necuvintătoare, unor idei abstracte, însuşiriale
omului
17)Enumeratia e figura de stil care constă în
înşiruirea unor termeni de acelaşi fel, pentru a
atrage atenția asupra aspectelor descrise, detaliind
fapte, obiecte, însuşiri, defecte și amplificînd ideile
exprimate.
18)Repetiția constă în reluarea unor fragmente
ale comunicării (sunet. cuvint, sintagmă, enunt) cu
scopul de a sublinia, de a potența o idee, de a
reliefa un efect artistic.
19)Inversiunea constă în schimbarea topicii
obişnuite a cuvintelor în propoziție sau frază,
sporind efectul stilistic. Accentul comunicării
poeticese concentrează pe cuvîntul antepus,