Figurile de stil

CLASIFICARE:

I. Figuri de sunet / de nivel fonetic (metaplasme)

Aliteraţia şi Figuri de stil de nivel fonetic constând în selectarea cuvintelor în care se repetă un
asonanţa sunet, o alăturare de sunete:
 Aliteraţia – repetarea consoanelor: Prin vulturi vântul viu vuia.
 Asonanţa – repetarea vocalelor: Argint e pe ape şi aur în aer.

Onomatopeea Figură de stil de nivel fonetic constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete,
zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor:
vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie.

II. Figuri de construcţie / de nivel sinctactic (metataxe)

Inversiunea Figură de stil de nivel sintactic care constă în modificarea expresivă a topicii obişnuite
în propoziţie sau în frază: în mândrul întuneric.

Repetiţia Figură de stil de nivel sintactic ce constă în reiterarea unui termen sau a unei sintagme
în scop expresiv:
„ Plouă, plouă, plouă…
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul
Ce melancolie
Plouă, plouă, plouă…”
(G. Bacovia – Rar)
Clasificare:
 Simplă: ”vine, vine, vine, calcă totul în picioare!”
 Anaforă (la începutul unei unităţi prozodice: versuri, strofă, etc.): Și tot nu se
arată cetatea preasfântă/ Și tot ... .”
 Epiforă(la sfârşitul unei unităţi prozodice): ” ...... de plumb. /.... de plumb.”
 Anadiploză ( la început şi la sfârşit de vers/la începutul unui vers şi la finalul
versului următor):
”Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu” ”Un cer de stele dedesubt,/ deasupra
cer de stele”
 Epanadiploza (la sfârşitul unui vers / strofe şi la începutul
versului următor al strofei următoare) : ” Și tot nu se-arată cetatea din vise.//Cetatea din
vise departe e încă...”.
 Chiasm (repetarea a doi termeni cu schimbarea ordinii) : ”Ca visul unei umbre
şi umbra unui vis.”

În funcţie de nivelul limbii la care se întâlneşte, repetiţia este:

- fonetică -aliteraţia
- asonanţa
- lexicală
- gramaticală: „Tremura lucrând
Lucra tremurând…”
 B A (Monastirea
Predicat Argeşului)
Complement
(reluarea încrucişată a termenilor, care au aceeaşi funcţie sintactică)

BI AI Complement Predicat

Paralelism Figura de stil în care sunt alăturate şi confruntate două aspecte din realitate prin
sintactic construcţii sintactice identice, sau aproape identice pentru a se sublinia o legătură de
sens dintre ele:
„ Verde-i frunza bradului,
Mândru-i chipul dragului”

Enumeraţie Figură de stil de nivel sintactic care constă în realizarea unei coordonări sintactice în
scop expresiv: ”Căci eu iubesc,/şi flori, şi ochi, şi buze, şi morminte./

Gradaţie Figură de construcţie care constă în trecerea treptată de la o idee la alta pentru a nuanţa
ecprimarea:

 Gradaţie ascendentă(climax): ”o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi,de

patimi / o sete de lume, de soare.”
 Gradaţie descendentă(anticlimax): ”... şi-a mea cântare/S-a înăsprit, s-a
adâncit, s-a stins.”

Dislocare Figură de stil de nivel sintactic care constă în modificarea afectivă a topicii obişnuite în
sintactică propoziţie sau în frază, generând ambiguizarea, şi, implicit, sporirea expresivităţii
textului: ”Lacul codrilor albastru;” ”Păsări, ca îngeri de apă(păsări de apă)”.

Anacolutul Porcedeu livresc (figură de nivel sintactic) prin care se întrerupe continuitatea sintactică
în propoziţie sau în frază: ”Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur”

III. Figuri semantice / de nivel lexico-semantic (metaseme)

Epitet Figură de stil de nivel sintactic şi semantic, constând în alăturarea unui determinant
expresiv pe lângă un substantiv sau un verb, determinant ce scoate în evidenţă o
însuşire neobişnuită obiectului/acţiunii.
 Observatie: Nu orice element determinant este epitet, ci acela care plasticizeaza
obiectul sau actiunea sugerând imagini auditive, vizuale care solicita imaginatia: "... si
parintii, si fratii, si surorile îmi erau sanatosi".

1. Epitetul substantivului poate fi exprimat prin :

- gerunzii acordate, neacordate (femeie suferind(a)).
- adjective: "E un ger amar, cumplit".
- substantive: "Al ei par de aur moale".
2. Epitetul verbului = adverb sau locutiune adverbiala
"El asculta tremurator
Se aprindea mai tare
si s-arunca fulgerator
Se cufunda în mare"
Epitetele au la baza de cele mai multe ori o metafora:
"De treci codri de arama, de departe vezi albind
si-auzi mândra glasuire a padurii de argint"
Functiile artistice ale epitetului sunt variate: apreciaza, evoca, individualizeaza,
personifica, împodobeste.
Clasificare:
A. Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi:
- adjectivale (fluturi argintii)
- adverbiale (cânta tainic)
B. Dupa forma, epitetele sunt:
- simple ("suspina molatic");
- duble ("palida fata de marmura");
- triple ("cu doi ochi ca doua basme mistice, adânce, dalbe").
C. Dupa sensul termenului epitet în raport cu cel regent:

- epitet ornant (de mare generalitate): prăpastia măreaţă

- epitet cromatic: Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară
- epitet metaforic: pădure de argint/ pădure de aramă
- epitet personificator: Aud materia plângând/ codrului bătut de gânduri
- epitet hiperbolic: Gigantică poartă o cupolă pe frunte
- epitet moral(apreciativ): surâsu-i cald
- epitet sinestezic: Primăvară.../O pictură parfumată cu vibrări de violet;

Comparaţie Figură de stil de nivel sintactic şi semantic ce constă în alăturarea a doi termeni,
concreţi sau abstracţi, pe baza unui raport de asemănare.

Comparaţia relevă trasaturile asemanatoare ale celor doi termeni, care trebuie sa fie noi
si surprinzatoare, ca sa asigure noutate si putere sugestiva exprimării artistice
„ Pe deal răsare luna ca o vatră de jeratic”
(M. Eminescu – Făt Frumos din lacrimă)

Comparaţia are doi termeni: comparatul este descris iar comparantul ajută la descriere.

vatră
 COMPARĂ luna de COMPARANT
jăratic

elemente comune: lumină, culoare, căldură

Comparaţia conţine trei termeni:

- comparantul
- comparatul
- adverbul de comparatie: ca, decât, cât, precum, asemeni, întocmai ca, la fel ca,
asemănător cu, etc.

Tipurile de comparatii determinate de natura termenilor care se compara:

1. concret - concret
"Pe un deal rasare luna, ca o vatra de jaratec". ("Calin - file de poveste", de Mihai
Eminescu)

2. abstract - concret
"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri".("Trecut-au anii", de Mihai Eminescu)

3. concret - abstract
"Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori". ("Iarna", de V. Alecsandri)

4. abstract - abstract
"Anii tai se par ca clipe
Clipe dulci se par ca veacuri". ("O, ramâi", de Mihai Eminescu)

Simbol Figură de stil complexă, constând în utilizarea numelui unui obiect concret spre a
exprima o idee abstractă, în temeiul unei analogii / al unui proces accentuat de
semnificare; se obţine prin dezvoltarea unei metafore sau prin recurenţa unei imagini:
Ex: Eu port în mine noaptea şi-n bezna ei adâncă / Mi-e sufletul un vultur înlănţuit de-o
stâncă.

Metaforă Figură de stil de nivel semantic prin care se substituie un termen propriu cu unul
impropriu, dar expresiv poetic, de obicei, pe baza unei relaţii logice de asemănare
(metafora plasticizantă); când între termenul propriu şi cel metaforic nu există o
analogie (comparaţie implicită) (corola de minuni a lumii);
 Metafora explicită (”in praesentia”) presupune prezenţa ambilor termeni, nu
şi a elementului de legătură (o structură de tip apoziţional):
”Leoaică,tânără,iubirea”;
 Metafora închisă/totală este generată printru proces de maximă ambiguizare
a relaţiei dintr cuvântul metaforic şi semnificaţia ce poate fi doar aproximat:
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare/Și unda logodită sub cer vor spune
cum?

Metonimia Figură de stil de nivel semantic prin care se substituie un

termen propriu cu un termen impropriu, dar expresiv poetic, pe baza unei relaţii
logice de ordin calitativ (temporală, spaţială, cauzală): cauză – efect, efect – cauză,
autor – operă, obiectul care conţine- conţinut, locul de provenienţă – produs,
sentimentul, însuşirea-numele organului, părţii corpului căreia I se asociază, obiectul
– simbolul, etc.
 Pâinea fierul o rodeşte,
Tot cu fierul o păstrăm.
( Cezar Bolliac – Clăcaşul)
Termenul fier are înţelesul de plug şi de sabie, iar substituirea de termeni este posibilă
deoarece, atât plugul, cât şi sabia sunt făcute din fier.

Am cumpărat un Grigorescu (un tablou de Grigorescu)

Are condei (are talent).

Sinecdoca Figură de stil de nivel semantic prin care se substituie un termen propriu cu un termen
impropriu, dar expresiv poetic, pe baza unei relaţii de ordin cantitativ: singular –
plural, plural – singular, gen – specie, parte- intreg, etc.;
Ex: Căci toată floarea vă cunoaşte / Și toată frunza ei vă ştie; mii de capete pletoase;

Antonomaza Figura artistică prin care se înlocuieşte un nume propriu prin epitetul care îl însoţeşte
constant şi i se substituie uneori.
Vasile Alecsandri – Bardul de la Mirceşti
Mihai Eminescu – Luceafărul poeziei româneşti

Oximoronul Figură de stil de nivel semantic ce constă în alăturarea a doi termeni care în limbajul
comun se exclud, având sensuri opuse:
...suferinţă, tu, dureros de dulce; ...neguri albe, strălucite
Superlativul Figură de stil de nivel semantic prin care construcţia obişnuită de superlativ absolut e
stilistic înlocuită cu o expresie inedită (frecvent, printr-o perifrază metaforică ):
”...în ochii-i ucigător de dulci; Aşa-s negri ochii tăi; era frumoasă de nespus”

Paradoxul Figură de nivel semantic care evidenţiază o idee aparent absurdă, dar care se încarcă
de o semnificaţie logică în context:
Dulci cuvinte ne-nţelese însă pline de-nţeles; Eminescu n-a existat;

Eufemismul Figură de stil a ambiguităţii prin care se atenuează o expresie dură , substituită cu o alta,
mai puţin directă:
Era calul din poveste, înainte de a mânca tipsia de jar/; Ucigă-l toaca;
Antifraza Figură de stil cu caracter ironic, constând în utilizarea unui cuvânt (a unei locuţiuni) cu
un sens opus celui denotativ :
Ba să vezi,posteritatea este încă şi mai dreaptă...

IV. Figuri de gândire/la nivelul viziunii artistice (metalogisme)

Antiteza Procedeu stilistic şi figură de nivel semantic prin care se creează o opoziţie stilistică
între două cuvinte, idei, concepte, imagini, ”personaje” lirice (Înger şi demon);
EX.: Tu veneai de sus, eu veneam de jos,
 Tu veneai din vieţi, eu veneam din morţi!”.
Antiteze romantice: real –ideal; teluric-celest; efemer-etern; viaţă – moarte;

Hiperbolă Figură stilistică de gândire ce constă în exagerarea dimensiunilor, a proporţiilor reale

ale unui obiect, fenomen, etc. cu scopul sporirii expresivităţii:
EX: Gigantică poart-o cupolă pe frunte; Poţi zidi o lume-ntreagă

Litota Figură stilistică de gândire ce constă în diminuarea exagerată a dimensiunilor, a

proporţiilor reale ale unui obiect, fenomen, etc. cu scopul sporirii expresivităţii:
Ex: ...o lume mică de se măsură cu cotul; microscopice popoare;

Personificare Figură stilistică de gândire prin care se atribuie unor obiecte, vietăţi, concepte
abstracte, etc. caracteristici sau comportament şi limbaj omenesc:
Ex: ...aud materia plângând; blânda lună; Lună, tu, stăpână a mării
Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
şi-i scoate ruji de sânge pe obraz”
(L. Blaga – Mugurii)
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci
pe geamuri. Plouă.
(L. Blaga – Melancolie)

Alegorie Procedeu stilistic complex care apelează la o suită de simboluri, metafore, comparaţii,
personificări spre a forma o imagine prin care scriitorul comunică o viziune proprie
despre lume, înţelesuri / concepte existenţiale profunde:
 Nivelul figurat e dublat de un nivel de semnificare sugerat pe baza unei
analogii;
 Utilizată în fabule, în poeme alegorice, etc.
Ex. Alegoria moarte-nuntă din Mioriţa

V. Figuri retorice/la nivelul discursului (de adresare)

Invocaţia Figură de stil retorică utilizată în scop expresiv care constă în adresarea către un
retorică personaj imaginar, ori real dar absent, către o entitate abstractă, personificată, etc. :
Ex. ...Suferinţă, tu, dureros de dulce; / ”Cum nu vii, tu,Țepeş , doamne...?”

Apostrofă Figură retorică de adresare, constând în întreruperea neaşteptată a discursului prin

interpelarea unui interlocutor simbolic (uneori pe un ton sarcastic, ironic, agresiv):
Ex. Ura strânse ramuri negre / Auzi freamătul întunericului sporind / prietene?

Interogaţie Figură retorică de stil ce constă în formularea unei întrebări conţinând în sine răspunsul
retorică sau la care nu se aşteaptă răspuns, utilizată în scop expresiv:
Ex. „ Te-ai îmbrăcat sau suferi de vremea ce-a crescut?
La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmă
Şi cade-n geam zăpada la ceasul cunoscut.
Tu, care-ai stat bătaia s-asculţi, pe cea din urmă?
(T. Arghezi – Despărţire)

Imprecaţie Figură retorică prin care se exprimă, în tonalităţi de blestem, dorinţa pedepsirii unei
persoane:
Ex. Oriunde vei merg, sa calci, o, tirane/ Sa calci pe-un cadavru şi-n visu-ţi să-l vezi

Invectivă Figură de stil ce constă în utilizarea unui cuvânt jignitor, a

unei violenţe de limbaj:
Ex. Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară, / Prea v-aţi bătut joc de limbă, de
străbuni, de obicei, / Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!

Invocaţie Figură de stil retorică utilizată în scop expresiv care constă în adresarea către un
retorică personaj imaginar, ori real dar absent, către o entitate abstractă personificată, etc.:
Ex. ...Suferinţă, tu, dureros de dulce;

Aplicaţii:
Analizează stilistic versurile de mai jos specificând figurile de stil şi semnificaţia lor în
context:
a) „ Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge h) „ Un gol adânc se mută din odaie în odaie”
iară. (L.Blaga – Hronicul şi cântecul
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară.” vârstelor)
(V. Alecsandri, Iarna) i) „ S-a adunat tot satul”
b) „ În zadar, ca s-o mai cate, tu trimiţi în lume j) „ Cu braţul drept ridică fierul”
crainic. k) „ Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri
„ Nimeni n-a afla lăcaşul unde ea s-ascunde Ori din codrii răscolite, ori stârnite din pustiuri;
tainic.” Zguduind din pacea-adâncă ale lumii începuturi.
(M. Eminescu – Călin, file din Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de
poveste) scuturi,
„ Muză, a lui Omir care – odinioară Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Cântaşi a broaştelor bătălie. Tremura înspăimântată marea d-ale lor corăbii.”
Cântă-mi şi mie, fii bunuşoară (M. Eminescu – Scrisoarea III)
Ce se-ntâmplă în mândra Muntenie.
Când înarmă Vlad –vodă cu silă
Viteaza lui Faraon Prăsilă…”
(I. Budai Deleanu – Ţiganiada)
c) „ Tu, noapte tainică de vară,
Atât de dulce, atât de grea,
Atât de plină de povară.
Din care lumi, din care ţară
Cobori azi la fereastra mea?
Pe unde te-ai oprit în cale,
La un geam ai stat în drum,
Din ce grădini, din ce petale.
Se-mbină farmecele tale
Când vii la pragul meu acum?...”
(O. Goga – Cântece fără ţară.
Noaptea )
d) Mă mir, codrule, de bine
Ce pământ negru te ţine,
Că tu toamna-mbătrâneşti,
Primăvara-ntinereşti.
Eu, dac-oi îmbătrâni,
Mai mult n-oi întineri…”
e) „ Nu ştiu de-i vis, ori aieve-i…”
( G.Coşbuc – Paşa Hassan)
f) „ Zilele omului sunt ca florile câmpului” ( I.
Zanne)
g) „ Leul, văzând că lupta nu se mai isprăveşte,
Trimise la maimuţă, vestită vrăjitoare,
Ce spun că ştia multe, şi să prorocea…
Trimise, zic, la dânsa, să-i facă întrebare,
Ea se pune pe gânduri, tuşi, apoi răspunse,
Rozând cu mulţumire, darurile aduse:
Ca să poată-mpăratul lesne să biruiască,
Trebuie să jertfească
Pe acel ce în oaste e decât toţi mai tare,
Mai vestit în războaie, mai vrednic şi mai
mare…”
(Gr. Alexandrescu – Dreptatea
leului)