Figurile de stil

pot fi :
Sintactice sau de construcție : Figuri semantice - Tropi
1. Figuri sintactice ale insistenței - epitetul
- enumeratia - metafora
- repetitia -metonimia
- paralelismul sintactic -sinecdoca
- refrenul - personificarea
2. Figuri compoziționale - comparatia
- simetria - simbolul
- antiteza - alegoria
3. Figuri retorice - oximoronul
- interogatia retorică - sinestezia
- exclamatia retorică
- invocatia retorică De insistență :
- hiperbola
De sunet :
- aliteratia
- asonanța
- eufonia
- Enumeratia (lat. enumeratio)
Este figura de stil care constă in insiruirea unor argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi
imprejurare.
Ex: "Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza in putina asemenea,
curechi in poloboc slava domnului".

- Paralelismul sintactic
Este o figura de stil care constă in reluarea succesivă a unor secvente cu structura gramatica identica.
El pune in analogie sau în opozitie doua realitati cu ajutorul unor constructii sintactice identice.Este
folosit in mod special in poezie , el inseamna o identitate totala sau partiala a structurii intactice din
doua sau mai multe versuri.

Ex: Mihai Eminescu foloseste acest procedeu in poezia "Si daca" atat la nivelul propozitiei cat si la nivelul
frazei.
Nichita Stanescu foloseste procedeul care cuprinde versuri perfect identice din punct de vedere
sintactic.

- Simetria
Este un concept legt de compozitia textului literar. Presupune reluarea in final al unui element al
incipitului. Se intalneste in toate textele :
- lirice (rondelul, glossa - simetria e un element obligatoriu de compozitie.)
- epice
- dramatice
- descriptive

- Interogația retorică
Este figura construita dintr-o intrebare sau o serie de intrebari adresate unei persoane ,care poate fi sau
nu de fata, pentru a transmite opinii , sentimente, convingeri.
Este cea mai utilizata figura retorica prin care se evidentiaza o anumita problematica.

- Invocația retorica (lat. invocatio = chemare, ruga)

Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre un interlocutor imaginar.
Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este invocat Vlad Tepes - simbol al
spiritului justitiar.

- Repetiția (fr. repetition = a repeta)

Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte,
pentru a sublinia sentimente, idei, impresii, insusiri.
Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu, repetitia "vas de vas" releva multimea turcilor care au
trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani la Rovine.

- Refrenul
Este o figura de constructie care denumeste un cuvant , o expresie, un vers sau o grupare care se repetă
in cadrul unei poezii dupa una sau mai multe strofe cu scopul de a accentua o idee sau un efect artistic.
A fost utilizat din antichitate iar poetii romantici si simbolisti l-au utilizat frecvent pentru cadenta ,
muzicalitate, pentru adancirea si accentuarea expresivitatii poeziei.
Revenirea unui vers sau a unei grupari nu este o repetitie mecanica, ci sporeste semnificatiile expressive
prin potentarea anumitor accente.
Ex. Mihai Eminescu : "De ce nu vii?" -Refrenul potenteaza dorinta poetului.
George Bacovia - refrenul sugereaza obsesiile eului liric (teama , izolarea,singuratatea)

- Antiteza (gr. antithesis = opozitie)

Este figura de stil care constă in asocierea, in acelasi context, a unor idei, imagini sau notiuni cu sens
contrar, pentru a se lumina reciproc.
Ex: In poezia Scrisoarea III, Mihai Eminescu foloseste antiteza ca procedeu de compozitie.
Prin antiteza sunt caracterizate cele doua personaje: Baiazid este infatuat, Mircea este modest, sultanul
este trufas, impulsiv, lipsit de respect fata de un alt carmuitorde tara.
Contrastul este marcat mai frecvent prin opoziția unor verbe sau adjective care exprimă dinamica
acțiunii și polarizarea unor calități.
Ex. „Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi și nouă toate/ Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ndeamnă și
socoate„ ( M. Eminescu, Glossă)
„Altul este al tău suflet,/Alții ochii tăi acum,/Numai eu rămân același/Bat mereu același drum” (M.
Eminescu)
- Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat)
Este figura de stil care constă in determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb,
scoțând în evidenta trasaturile lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care l-au impresionat pe scriitor.
Ex: „Bolta cea senină”, Să ne privim nesățios și dulce”

Dupa numarul de termeni pot fi:

-simple: "pasare cernită" (Greuceanu - basm popular); "rautate draceasca" (Greuceanu - basm popular);
"turbare furtunoasa" (Scrisoarea III de Mihai Eminescu);
-duble: somnoros si lin se bate" (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu);
-triple: "intinderea pustie, fara urme, fara drum" (Iarna-V. Alecsandri).
Dupa ceea ce exprima, epitetele pot fi:
-cromatice: "codri de arama";"(glasuirea) padurii de argint" (Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu);
-cu rol personificator: "Precum asteapta zimbrul de lupi incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe
campul spaimantat" (Dan, capitan de plai de Vasile Alecsandri).

- Metafora
Este una dintre cele mai frecvente figure semantice alaturi de epitet si comparatie fiind considerate o
figura definitorie a limbajului poetic.
Incepand cu Mihai Eminescu metafora implicită este utilizata recent iar in poezia secolului al XX - ea este
preferata pentru ambiguitatea limbajului poetic.
In studiul sau intitulat "Geneza metaforei", Lucian Blaga consideră ca sunt doua tipuri de metafore:
- plasticizate - se produc prin apropierea unui fapt de altul in vederea plasticizarii unuia dintre ei.
- revelatorii - destinate sa scoata la iveala ceva ascuns. Incearca revelarea unui mister prin mijloacele pe
care ni le pune la indemana lumea concreta. Ea nu reda ci intregeste intelesul scotand la iveala insasi
esenta scunsa a faptului. Astfel de metafore foloseste, de exemplu Lucian Blaga in poezia sa " Eu nu
strivesc corola de minuni a lunii" (flori , buze , ochi , morminte etc )

Metonimia (fr. metonymie) – înrudită cu metafora

Se realizează prin înlocuirea unui cuvânt prin altul, între care există o relație logică (temporală, spațială,
cauzală)
Prin metonimie, se substituie/ se înlocuiește :
-efectul prin cauză sau cauza prin efect : Ex ”Troienind cărările/ Și gonind cântările” (cântările pentru
păsări)
-abstractul prin concret sau concretul prin abstract : ex ”Și cosița ta bălaie o aduni la ochi, plângând/
Inimă făr de nădejde, suflete bătut de vânt” ; „Ce pană să se înnoade exact/ la firul meu început” (Marin
Sorescu) ( inimă, suflet pentru ființă) (pană pentru scris, firul pentru viață/ creație)
Numele unui lucru prin simbolul lui : Ex. „Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi se-adună/ Să dea
piept cu uraganul ridicat de Semilună” (umbra crucii pentru creștinism, semilună pentru Imperiul
otoman)
-posesorul prin lucrul posedat 
Sinecdoca ( lat. synecdoche, fr. synecdoque) – varietate a metonimiei
Constă în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului pentru parte, a părții
pentru întreg, a particularului pentru general, a singularului în locul pluralului, a genului în locul speciei.
Ex „Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară„ 

- Personificarea (fr. personnification )

Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor,
lucrurilor, elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti.

Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu, natura este partasa la fericirea fetei de imparat
si a lui Calin.

- Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire)

Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte, dintre care
unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are doi termeni: termenul care se compara, numit
subiectul comparatiei si termenul cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent
printr-un complement circumstantial de mod.

Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni

concreti: "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi " (Iarna de Vasile Alecsandri).

- Simbolul
Este un semn concret (obiect, imagine) care reprezinta un alt obiect, o persoana, o situatie, o
abstractiune, o entitate transcendenta etc. La baza oricarui simbol sta o legatura ce poate fi:
ontologica sau de natura; analogica sau de forma; conventionala sau de intelegere. Asociatiile de
semnificatii care stau la baza simbolului sunt: conventionale sau contingente.
Functiile simbolului: in Evul Mediu, simbolul a fost perceput ca semn al sacrului, in miscarea
preromantica "Sturm und Drang" - ca forta creatoare, in romantism - drept semn al inefabilului, in
simbolism - ca element plurivalent.

- Alegoria (lat. allegoria = vorbire figurata)

Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari, comparatii, formand o
imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte, prin intermediul faptelor, intamplarilor,
lucrurilor.

Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria moarte - nunta.
Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii (acestea sunt istorioare in care
se prezinta indirect anumite realitati
- Oximoronul
Este o figura semantica de opozitie care presupune combinarea,alaturarea,paradoxala in aceeasi
sintagma a doua cuvinte cu inteles contradictoriu si care creeaza prin contrast o imagine poetica
expresiva.
El se realizeaza printr-o determinare distributiva (adjectivala sau substantiala, adverbiala) sau printr-o
constructie predicativa. Structura astfel obtinute actiune dupa o logica diferita de cea a gandirii
obisnuite,astfel incat cel putin unul dintre termenii trebuie inteles cu sens figurat (ex: Eminescu
foloseste des oximoronul: "marmura calda", "suferinta tu dureros de dulce", "voluptatea mortii".
Expresia oximoronica este caracterista mai ales poetilor creatori de imagini cum sunt Eminescu, Arghezi
s.a. care prin aceasta alaturare neobisnuita ce cuvinte provoaca sensibilitatea cititorului sa depaseasca
pragul reprezentarilor obisnuite, convectionale si sa accepte o ordine neasteptata a lucrurilor.

- Sinestezia (provine din limba greaca =simtire impreuna)

Este o asociere spontana intre senzatii de natura diferite (ex: sinestezia culoare, sunet, parfum). Are ca
sinonim corespondentele,cuvintul folosit pentru prima oara de poetul francez Bondelaire, precursor al
simbolismului francez, in poemul sau intitulat "Corespondente", in care afirma "parfum, culoare, sunet
se ingana si-si soptesc". Alaturi de simbol corespondentele sunt folosite de simbolisti care gasesc prin
corespondente calea spre unitatea misterioasa a lumii.

- Corespondente
Sunt un mod de reflectare, de luminare a zonelor ascunse ale realitatii.Ele tind sa exprime raporturile ce
exista pe baza unor afirmatii(legaturi) secrete intre partile componente ale unui intreg (ex: in poezia lui
Bacovia - reprezentatnt al simbolismului care utilizeaza corespondenta om-natura, culoare-sentiment,
muzica-sentiment etc.).

- Hiperbola (gr. hyper si ballein = a arunca)

Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile, numarul ori importanta unor obiecte, fenomene,
intamplari etc. pentru a mari expresivitatea.

Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc, prin hiperbola se surprinde groaza halucinanta a
pasei. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias - imaginea hiperbolica realindu-se prin
acumularea unor epitete ("salbatecul", "crunte", "gigantica").

- Aliteratia
Este procedeul fonetic prin care, in acelasi vers (sau in aceeasi propozitie sau fraza), mai multe cuvinte
debuteaza cu aceleasi sunete (grup de sunete), avand un efect euphonic imitativ si expresiv.