CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

Mijloace de caracterizare:
Directe – în mod direct, ni se spune ceva despre personaj de către:
1. narator: Doamna Votinovici era înaltă, slabă și uscățivă la față. Deseori părea aspră.
2. celelalte personaje: Domnul Sbierea credea că doamna Votinovici este o fire
ascunsă, în timp ce sora ei o considera o sfântă.
3. personajul însuși (autocaracterizare) Doamna Votinovici își zise în sine: ”Ce
nefericită și neputincioasă sunt”

Indirecte – în mod indirect, anumite trăsături ale personajului le deducem din:

 limbaj
 comportament
 fapte
 gânduri (monolog)
 relația cu celelalte personaje
 vestimentație
 locuință

Personajul (numele) .......... din .............. de...numele autorului....ocupă un loc central în

desfășurarea acțiunii întrucât participă la toate momentele acțiunii. Trăsăturile acestuia se dezvăluie
treptat, pe parcursul acțiunii.
Autorul conturează portretul personajului apelând la mijloace de caracterizare directă și
indirectă. În mod direct, naratorul spune despre X că este ”...”. Tot în mod direct, personajul Y afirmă
că este ”...”. Personajul se prezintă pe sine ca fiind....
În mod indirect, deducem anumite caracteristici ale personajului din.......fapte, limbaj etc
(vezi mai sus).
O primă trăsătură a personajului este aceea că este............... + prezinți întamplarea,
comportamentul, reacția din care se deduce. O altă trăsătură care definește personajul este aceea
că........ + prezinți întamplarea, comportamentul, reacția din care se deduce
Prin acest personaj autorul vrea să transmită ideea că..../ vrea să ilustreze ideea de bunătate/
omenie etc/ vrea să ofere un exemplu de... bunătate, omenie, hărnicie, frumusețe fizică și spirituală,
vitejie, curaj, patriotism, nădejde/ Personajul întruchipează idealul de..../ tipul omului... etc

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu întrucât are
un rol semnificativ în desfășurarea acțiunii.
Personajul este caracterizat direct şi indirect. Caracterizarea directă este realizată de către
narator care conturează portretul fizic: deși a trecut de prima tinerețe, este încă frumoasă, avea o
înfăţişare plăcută, era înaltă cu ochii căprui şi păr castaniu evidențiază frumusețea ei fizică, deși nu
era la prima tinerețe. Fiul ei o vede ”mare fermecătoare”, fiind uimit de capacitatea ei de a ghici
gândurile oamenilor.Personajul însuși se definește prin monologurile care scot în evidență
frământările sufletești, dar și dragostea pentru soțul ei dispărut. frumoasă:. Era o ţărancă simplă de la
poalele Tarcăului, soţie de oier dar nu a oricărui oier, ci a unuia priceput, pe nume Nechifor Lipan.
Caracterizarea indirectă se realizează pornind de la gândurile, faptele, vorbele eroinei şi
relaţia cu celelalte personaje.
 Este o figură reprezentativă de erou popular, întrunind toate calităţile fundamentale ale
omului simplu de la ţară: cultul pentru adevăr şi dreptate, respectarea legilor strămoşeşti şi a
datinilor.

Scriitorul dezvăluie neliniştea eroinei datorate întârzierii (şaptezeci şi trei de zile) peste
obicei, a lui Nechifor Lipan, “dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani”, plecat la Dorna să cumpere
oi. Aşteptarea se transformă în bănuială, bănuiala în nelinişte, neliniştea în presimţire şi de aici
decurg acţiunile ei. Munteanca îşi cunoaşte bărbatul aşa cum ştie semnele vremii, îl iubeşte şi are
ştiinţa că este iubită de acesta, de aceea respinge toate presupunerile cum că Nechifor ar fi lăsat-o
pentru o altă femeie. Dragostea puternică pentru soţ este o trăsătură definitorie a eroinei
Vitoria este o sinteză de spiritualitate străveche românească, ea respectă neabătut datina
moştenită din vechime, manifestată în viaţa cotidiană, sau la evenimente cruciale (nunţi, botezuri,
înmormântări). În consecinţă, îi va cere şi fiicei sale, Minodora, să nu se abată de la rânduielile ştiute
din moşi strămoşi. Vitoria se ghidează în presupunerile sale după semne ale credinţei străbune,
precum si după experienţa sa morală. Primele semne rău prevestitoare sunt visele : unul îl arăta pe
Nechifor Lipan călare cu spatele întors către ea, trecând spre asfinţit o revărsare de ape. Vitoria nu
măsoară vremea cu calendarul, ci cu semne cerului. Ea înţelege semnele firii. Timpul îl măsoară în
funcţie de sărbătorile religioase sau în funcţie de timpul naturii: frigul, semnele primăverii.
Eroina este o bună creştină. Principalul ei sfătuitor este părintele Dănilă. Simţind că trece
printr-o grea încercare, femeia se roagă şi ţine post negru timp de doisprezece vineri. Ţine post, se
roagă si se sfătuieşte cu părintele Daniil care încearcă prin toate metodele sa o convingă ca gândeşte
greşit si ca probabil in câteva zile şotul ei se va întoarce. Se duce la Mănăstirea Bistriţa unde îşi lasă
fiica, pe Minodora, în siguranţă şi se roagă Sfintei Ana ca să-si găsească liniştea, alinarea si pe şotul
ei, viu sau mort. Îşi îngroapă după datină soţul mort şi numai după ce şi-a îndeplinit şi această
îndatorire poate să-şi vadă în continuare de treburile ei.
În modul cum îşi conduce viaţa, Vitoria dă dovadă de un spirit organizatoric deosebit. Soţul
este mai mult plecat, aşa că nevasta de oier duce singură grija unei gospodării bine aşezate. Plecarea
în căutarea soţului este pregătită cu minuţiozitate: pe Minodora o duce la mănăstire, argatului
Mitrea îi dă sarcini precise, vinde agoniseala pentru a face rost de bani pentru drum.
Drumul pe care îl parcurge în căutarea soţului, demascarea vinovaţilor scot în lumină alte
trăsături ale muntencei: curaj, hotărâre, tenacitate, dârzenie, inteligenţă. Străbate aceleaşi cărări şi
drumuri de munte pe care Nechifor le străbătuse cu câteva luni in urmă. Răbdătoare la greu dar cu
mintea limpede urmează calea şotului poposind din han in han si din crâşma în crâşma strângând
mereu veşti despre el. Întreabă cu discreţie si inteligenta din loc in loc, punând cap la cap cele aflate,
cu o logică impecabila. Precaută, spune că merge la Dorna pentru a strânge bani de la nişte datornici
şi nu expune lumii punga cu bani pentru a nu fi urmărită şi jefuită de către oamenii rai. În scena
demascării vinovaţilor, Vitoria se comportă ca un adevărat detectiv, determinându-l pe Calistrat
Bogza să-şi mărturisească vina.