Mihai Eminescu

1850 -1859
MIHAI EMINESCU
“Dumnezeul
geniului m-a sorbit
din popor cum
soarele soarbe un
nour de aur din
marea de amar”
1869 1878
1885 1887
 Cernăuți

Botoşani Moldova din acea vreme era

un stat care pierduse,
în mai puțin de un veac,
mai mul de jumătate din
teritoriu:
BUCOVINA - anexată la
Habsburgi din 1775
BASARABIA - anexată la
Imperiul Rus, din 1812.
În 1859, când Eminescu avea 9 ani,
are loc Unirea Principatelor

15 ianuarie 1850 se naşte în România, la Botoşani Mihai,

al şaptelea copil al familiei Gheorghe şi Raluca Eminovici.
 Părinţii poetului

Gherghe Eminovici, tatăl poetului Raluca Eminovici, mama poetului

Biserica Uspenia
din Botoşani

Cristelniţa
bisericii Uspenia –
unde a fost
botezat Mihai
Eminescu
.

Casa poetului, 1909

 În 1924, CASA COPILĂRIEI LUI EMINESCU, nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. În
1940 este inaugurat la Ipoteşti primul muzeu memorial, înfiinţat în casa reconstruită în 1934 pe
acelaşi loc. Întrucât nu respecta structura originalului, casa-muzeu este dărâmată, iar în 1979 se
inaugurează o alta, reconstruită pe vechea fundaţie a casei Eminoviceştilor.
 Biserica veche a satului, datând de la începutul secolului a XIX-lea,
a fost cumpărată de Raluca Eminovici, devenind astfel lăcaş de
rugăciune al familiei.
 Lângă bisericuţă se găsesc azi mormintele a patru dintre
Eminoviceşti: Raluca şi Gheorghe, părinţii poetului, Iorgu şi
Nicu, doi dintre fraţii săi.
 Între 1858 - 1866,
copilul Mihail Eminovici
urmează cu
intermitenţe şcoala la
Cernăuţi.
În 1858 este înscris la
școala primară
“National Hauptschule”
(Școala primară Clădirea “National Hauptschule”
ortodoxă orientală). Centrul orașului Cernăți, pe
din Cernăuţi, unde a studiat
Vremea lui Eminescu
viitorul poet în perioada 1858 -
Termină clasa a IV-a 1860.
fiind clasificat al În prezent clădirea adăposteşte o
şcoală auto.
cincilea din 82 elevi.
 În 1860, se afla
înscris în clasa întâi
la Liceul german
“Ober-Gymnasium” Clădirea Liceului german Casa profesorului Aron Pumnul,
din Cernăuţi. “Ober-Gymnasium” din Cernăuţi, unde tânărul Mihai stă în gazdă.
unde poetul şi-a făcut studiile în Îngrijeşte de biblioteca
Aici îl are ca perioada 1860-1863. pentru elevi a profesorului
profesor de limba şi În prezent, Şcoala generală nr. 1. Pumnul, ocazie bună pentru
literatura română pe completarea lecturilor,
Aron Pumnul. întrucât are astfel la
dispoziţia sa cărţi
reprezentative ale literaturii
române vechi şi moderne,
precum şi din literatura
universală.
Aron Pumnul
 La Cernăuți, pe urmele lui Mihai Eminescu
(articol apărut în ”Formula As”, autor: Ciprian Rus)
Era cel mai bun la religie, cel mai bun la istorie universală și, pur și simplu, inegalabil când
venea vorba de Limba și literatura română, pe care le-o preda profesorul Aron Pumnul. "Ne
vorbea adese în clasă, si noi îl ascultam cu plăcere, pentru că vorbea românește mai corect
decât noi. Poate și împrejurarea că era din România a fost una din cauzele că noi, bucovinenii,
țineam ataât de mult la Eminescu și că Aron Pumnul îl trata cu deosebită bunăvoință și-l lua ades
la sine". (Theodor Stefanelli)
Bucuria elevilor de la liceul din Cernăuți era adumbrită de spiritul cazon al dominației
austriece, insensibilă la năzuințele spirituale ale românilor. Limba oficială era germana: în școli,
toate obiectele erau predate numai în germană, în vreme ce în liceu, doar o oră pe săptămână
era rezervată pentru limba și literatura română. Dascăli mari, dar și mari patrioți, Aron Pumnul și
Ion Sbiera, de-abia dacă puteau să strecoare, clandestin, cu mari riscuri, în cursurile lor de
literatură, mici detalii despre adevărata istorie a poporului român.
Nesupus și nonșalant, Eminescu era un izvor nesecat de informații pentru colegii bucovineni,
care nu puseseră în viața lor mâna pe o carte despre istoria românilor, existente doar dincolo de
granița imperiului, în Moldova. "Odată l-am intrebat pe Eminescu, ori de are cărți pentru istoria
românilor, și el îmi răspunse că nu are cărți de școală, dar are alte cărți vechi, în care află ce-i
trebuie".
La Cernăuți, pe urmele lui Mihai Eminescu
(articol apărut în ”Formula As”, autor: Ciprian Rus)

Ciprian Rus,
Poeții autorul Mormântul
Vechiul bust Grigore reportajului, profesorului
al lui Vieru si Ioan la statuia Aron
Eminescu Bustul
Alexandru în poetului Pumnul
din Cernăuți, poetului din
1990, la
distrus de curtea fostei
dezvăluirea
comuniști in case a lui
bustului lui
1940 Aron
Eminescu
Pumnul
 1866 – Moare Aron Pumnul, profesorul său.
În broşura omagială a învăţăceilor gimnazişti este
tipărită poezia La mormântul lui Aron Pumnul.

Aron Pumnul

1866 – Debutul oficial şi-l face la revista Familia cu poezia

De-aş avea, Iosif Vulcan îi schimbă numele din
Mihail Eminovici în Mihai Eminescu.

1867 – Apare în revista Familia poezia Ce-ţi doresc eu ţie,

Iosif Vulcan
dulce Românie?

1869 – 1872 – La Universitatea de Filozofie din Viena

figurează ca “audient extraordinar”.
Aici îl întâlneşte pe unul dintre viitorii săi buni
prieteni, Ioan Slavici.
Ioan Slavici
 1869 – Prima fotografie a lui Mihai Eminescu

1870 - Povestea Făt-Frumos din lacrimă, care se

tipăreşte în Convorbiri literare.

1872 – Veronica Micle îl cunoaşte pe pe Eminescu în

cercul studenţilor români de la Viena

Veronica Micle 1873 – Apar în Convorbiri literare poeziile Înger şi demon

şi Floare albastră

1872-1874 - Eminescu este student la Berlin şi

intră în contact cu marea literatură a lumii.
 1874 - Mihai Eminescu este directorul Bibliotecii
Centrale din Iaşi.

1875 – În Convorbiri literare se publica poezia

Făt-Frumos din tei.

Titu Maiorescu
- Titu Maiorescu îl numeşte revizor şcolar pentru
judeţele Iaşi şi Vaslui.

- Eminescu se cunoşte cu Ion Creangă şi devin

prieteni apropiaţi.

1876 – 1877 – Eminescu este redactor la Curierul de Iaşi.

1877 - Eminescu pleacă din Iaşi şi se stabileşte în

Ion Creangă
Bucureşti, unde este redactor la Timpul.

1878 - Mihai Eminescu are o intensă activitate

publicistică la Timpul şi Convorbiri literare

Mihai Eminescu
1878
 1879 - Se publică Freamăt de codru, Revedere.

1881 - Se tipăreşte Scrisoarea III.

1883 - În ianuarie el se află în spital pentru o perioadă.

Ediţia I a Poesiilor lui

Eminescu
- În decembrie îi apare volumul Poezii, cu o
prefaţă şi cu texte selectate de Titu
Maiorescu.

1886 - Mihai Eminescu este internat la ospiciul de la

mănăstirea Neamţ, unde îl vizitează Ion
Creangă.
Mihai Eminescu 1884

1888 - Boala se agravează din ce în ce mai mult, astfel

încât Eminescu nu mai poate să scrie.

1889 - Pe data de 15 iunie Eminescu încetează din

viată.
Mihai Eminescu 1887
 18 iunie 1875 Poetul acceptă Întâlnit de
propunerea lui Maiorescu de a Eminescu în perioada
fi numit revizor şcolar pentru cât a fost revizor
judeţele Iaşi şi Vaslui. şcolar, Ion Creangă
Totodată, va fi numit membru devine prieten
în comisia pentru examinarea apropiat cu poetul
manualelor didactice. care, intuindu-i
În răstimpul cât a fost talentul literar, îl
revizor (iunie 1875-iunie 1876), determină să-şi scrie
poetul şi-a asumat în mod povestirile.
exemplar rolul; propune
Ministerului modalităţi
concrete de îmbunătăţire a
situaţiei învăţământului.
Scenă din filmul
UN BULGĂRE DE HUMĂ
1877 - Ca urmare a deselor solicitări ale
lui Slavici, rămas singurul redactor al
Timpului, Maiorescu decide chemarea
la Bucureşti a poetului şi numirea lui în
redacţia ziarului.
1878. An de intensă activitate
jurnalistică la Timpul. în articolele sale
pe teme social-politice, Eminescu
susţine, în manieră personală, doctrina
dezvoltării organice a societăţii
româneşti. în polemică permanentă cu
ziarele liberalilor, combate „formele fără
fond” din viaţa social-politică, din
cultură, literatură şi ştiinţă. Principala
ţintă este demagogia
1881 -I.L. Caragiale părăseşte redacţia ziarului Timpul,
urmat la scurtă vreme de I. Slavici, astfel încât redactarea
ziarului rămâne în sarcina lui Eminescu.
1882. An în care poetul nu publică nicio poezie. Articolele
scrise de Eminescu în Timpul sunt tot mai vehemente la
adresa situaţiei politice, vizând mai ales demagogia din
timpul guvernării liberalilor. Reorganizarea redacţiei –
prin care fruntaşii conservatori sperau să atenueze critica
intrasigentă a redactorului – nu are efectul scontat,
articolele publicate de poet rămânând la fel de incisive.
Eminescu îşi cere demisia din postul de redactor al
Timpului, iritat de calitatea noilor colaboratori impuşi de
conducerea partidului conservator. Demisia nu-i va fi
acceptată.
 În scrisorile către Veronica,
Eminescu îi mărturiseşte intenţia
de a-şi tipări poeziile într-un
volum, cu titlul Lumină de lună;
proiectul va rămâne însă
nerealizat.
 Concepută în grabă, în lipsa autorului, cartea acesta - de o eleganță tipografică fără
precedent, vândută la un preț inaccesibil cititorilor de rând, dar menită a străluci în
saloanele literare ale vremii, a fost un succes neașteptat. Maiorescu îi scrie, după lansarea
cărții:
”Acum trebuie să ştii că volumul de poezii ce ţi l-a publicat Socec, după îndemnul meu, în
Dechemvrie anul trecut, a avut cel mai mare succes, aşa încât Socec stă înca uimit. În aceste 7
săptămâni de la apariţiunea lui, s-au vandut 700 de exemplare; o mie este toată ediţia şi de pe
acum trebuie să te gândeşti la ediţia a doua, care va fi reclamată pe la toamnă şi în care vei
putea face tu toate îndreptările ce le crezi de trebuinţă.
Poeziile D-tale sunt azi cetite de toate cucoanele, de la Palat până la mahalaua Tirchileşti,
şi la întoarcerea în ţară te vei trezi cel mai popular scriitor al României. Aşa cam este, dar tot nu
este rău, când te simţi primit cu atâta iubire de compatrioţii tăi.”
Formal, ”Ediția Princeps”
(1883), cunoscută și sub
numele de ”Ediția
Maiorescu”, este debutul
care îl consacră definitiv pe
Eminescu.
MORMÂNTUL LUI MIHAI EMINESCU, CIMITIRUL BELLU, BUCUREȘTI