Epitetul

Definiție .......................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................................
...................
 În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit. (V. Alecsandri)
 Sub verdeața drăgălașă dispar crengile pe rând
Și sub crengile umbroase mierla sare șuierând. (Vasile Alecsandri, Lunca din Mircești)
 Pe țărmuri, iarba-i scurtă, mătăsoasă;
Poteci, nici urme într-acolo nu-s. (Magda Isanos, Lacul)
 … se ridica departe într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea
cel întâi, printr-un şuiet adânc, sosirea vânturilor. (Mihail Sadoveanu, În pădurea Pietrişorului)
 …răzbătea o chemare nedesluşită, moale, stânsă. (Mihail Sadoveanu, În pădurea Pietrişorului)
 Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare (V. Alecsandri)
 Luminile biruite, decolorate, palide, albe, ofilesc, descresc şi dispar (D. Anghel)
 Noaptea era neagră şi mohorâtă, noapte de toamnă, tristă şi năbuşitoare. (L. Rebreanu, Ion)
 Vara s-a dus...
Palid, şi fără vlagă, moare
Colo-n apus,
Mâhnitul soare... (D. Anghel, Toamna)
 E noapte, o noapte caldă, adâncă, liniştită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a maşinei şi
fâşâitul somnoros al apei. Luminile întârziate ale satelor clipesc, ca nişte licurici, printre crengile
copacilor. Trecem pe lângă Ostrovul Mare. În bătaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pădurea, toate au
înfăţişarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis. (Al.Vlahuţă, România pitorească)
 „Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură,
În curând şi el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit. (Vasile Alecsandri, Dimineața)