FIGURI DE STIL

I. FIGURI DE SUNET
ALITERAŢIA repetarea unei consoane sau a unui grup de „Prin vulturi vântul viu vuia”
consoane pentru efectul sonor al expresiei
ASONANŢA repetarea unei vocale sau a unui grup de
vocale pentru efectul sonor al expresiei

II. FIGURI DE CONSTRUCŢIE

ENUMERAŢIA prezentarea detaliată a faptelor sau „taie un cap, taie două, taie
aspectelor, constând într-o înşiruire de nouzeci şi nouă”
termeni, uneori conferind un sens hiperbolic
REPETIŢIA folosirea de mai multe ori a aceluiaşi „cald aici, cald afară, cald
(RECURENŢA) cuvânt / cuvinte într-un enunţ pentru a întări pretutindeni”
o idee

ANAFORA repetarea unui cuvânt la începutul mai „Pe-un picior de plai

multor versuri sau propoziţii din frază Pe-o gură de rai”
EPIFORA repetarea unui cuvânt la sfârşitul mai multor
„Se uita la lună
versuri sau propoziţii din frază Se-nchina la lună
Se ruga la lună...”
PARALELISMUL dispunere identică sau asemănătoare a unor Ex.: poezia Şi dacă de M.
SINTACTIC construcţii sintactice identice Eminescu
EPANADIPLOZA repetarea unui cuvânt, grup de cuvinte la „Un soare de s-ar stinge-n cer
începutul şi la sfârşitul unor unităţi S-aprinde iarăşi soare”
sintactice, versuri.
CHIASMUL permutarea unor cuvinte cu schimbarea „Unii trăiesc ca să uite, alţii
sensului uită ca să poată trăi.”
ELIPSA elidarea unui cuvânt subînţeles, enunţat „Când citea o carte, când
anterior alta.”
INVERSIUNEA schimbarea topicii normale a cuvintelor „Porni luceafărul.”
(ANASTROFA) dintr-o propoziţie „limpezi depărtări”
POLIPTOTONUL repetarea aceluiaşi cuvânt în forme „E stăpânul fără margini peste
flexionare diferite marginile lumii”

III. FIGURI DE ADRESARE

EXCLAMAŢIA exprimarea spontană a unui puternic  ironică:
RETORICĂ sentiment prin expresii exclamative sau „O, te-admir progenitură de
interjecţii, printr-un enunţ a cărui funcţie origine romană!”
conativă este doar formală (persoana căreia  patetică:
îi este adresată nu este prezentă) „O, tempora! O, mores!”
INVOCAŢIA rugăminte adresată divinităţii, muzei, unui „Eu în genunchi spre tine
RETORICĂ erou, pentru a căpăta ajutor la rezolvarea caut: / Părinte, orânduie-mi
unei probleme cărarea.”
IMPRECAŢIA exprimarea spontană a dorinţei de pedepsire „Ăsta e jocul
(BLESTEMUL) a unei persoane, formă de invocare a unor Arde-l-ar focul!”
forţe supranaturale în vederea unei acţiuni
destructive cu caracter punitiv (cu rol de
pedeapsă)
INTEROGAŢIA enunţul interogativ care formulează o „Voi sunteţi urmaşii Romei?
RETORICĂ întrebare ce implică răspunsul prin însăşi Nişte răi şi nişte fameni? / I-e
formularea şi conţinutul ei, ca un adevăr ruşine omenirii să vă zică vouă
incontestabil oameni!”

IV. FIGURI SEMANTICE (TROPI)

EPITETUL alăturarea unui adjectiv, adverb etc., pe Tipuri:

lângă un substantiv pentru a-l înfrumuseţa - cromatic: „flori albastre”
sau sublinia o însuşire socotită ca esenţială - personificator: „mândrul
Prof. Rudişteanu Liliana 1
 întuneric”
- antitetic sau oximoronic:
„bulgări fluizi”
- sincretic (corespunde fuziunii
percepţiilor senzoriale): „voce
albă”
- apreciativ: „om bun”
- depreciativ: „om rău”
-ornant: „călăreţul singuratic”
COMPARAŢIA aăturarea a doi termeni cu scopul de a se „Trecut-au anii ca nori lungi
releva trăsăturile asemănătoare şi de a se pe şesuri”
evidenţia unul dintre termeni
SIMBOLUL imagine sau un semn concret prin care sunt Ex.: simbolul geniului creator
sugerate însuşirile caracteristice ale unor în Luceafărul
fenomene sau noţiuni abstracte
OXIMORONUL alăturarea a doi termeni contradictorii din „sărăcie lucie”
care rezultă o necruţătoare ironie sau un dur „otravă dulce”
adevăr „suferinţă tu, dureros de
dulce”
PERSONIFICAREA procedeu tipic prin care se atribuie fiinţelor „Primăvara... suflă bruma din
necuvântătoare, lucrurilor, elementelor fereastră.”
naturii sau unor idei abstracte, însuşiri şi
manifestări ale omului
ALEGORIA discurs constituit cu dublu sens, unul literar Ex.: în Mioriţa, ideea morţii
şi altul figurat care se lasă subînţeles iniţiatice este exprimată
alegoric prin viziunea unei
nunţi de dimensiuni cosmice

V. FIGURI DE GÂNDIRE ŞI DE COMPOZIŢIE

HIPERBOLA exagerată mărire sau micşorare a trăsăturilor „crapă de necaz”

unei fiinţe, lucru, fenomen, întâmplări „Vodă-i un munte”

ANTITEZA opoziţia între două cuvinte, idei, personaje, Tipuri:

fapte, termenii reliefându-se reciproc  structurală/rematică
= vizează construcţia
textului
Ex.: Epigonii de M. Eminescu
este alcătuit pe baza antitezei
între trecut şi prezent
 punctiformă = cea
redusă la un vers,
sintagmă
Ex.: „Toate-s vechi şi nouă
toate”
METAFORA figură de stil prin care se trece de la Tipuri:
semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a  explicită (in
unei expresii la o altă semnificaţie pe care praesentia) = metafora
nu o poate avea decât în virtutea unei în care sunt prezenţi
comparaţii ambii termeni: „lună,
tu, stăpân-a mării”
„Soarele, lacrima
Domnului”, „Primăvara, o
pictură parfumată”
 implicită (in absentia)
= metafora în care este
prezent numai un
termen: „regina nopţii”

Prof. Rudişteanu Liliana 2

Prof. Rudişteanu Liliana 3