FIGURA DE STIL procedeu folosit în scopul sporirii expresivității unei

comunicări. Figurile de stil nu sunt inventate de scriitori, ele existând în orice

limbă, ca produse naturale ale spiritului uman.

I. FIGURI DE SUNET
ALITERAŢIA repetarea unei consoane sau a Vâjâind ca  vijelia și
unui grup de consoane pentru ca  plesnetul de ploaie (M.
efectul sonor al expresiei Eminescu – Scrisoarea III).
ASONANŢA repetarea unei vocale sau a unui Lumina lunii pline alunecă
grup de vocale pentru efectul în casă. (Ion Pillat – Lumina
sonor al expresiei lunii)

II. FIGURI DE CONSTRUCŢIE

ENUMERAŢIA prezentarea detaliată a faptelor
sau aspectelor, constând într-o
înșiruire de termeni, uneori
conferind un sens hiperbolic
REPETIŢIA folosirea de mai multe ori a
aceluiași cuvânt/ cuvinte într-un
enunț pentru a întări o idee
INVERSIUNEA schimbarea topicii normale a
cuvintelor dintr-o propoziție
„taie un cap, taie două,
taie nouzeci şi nouă”
„cald aici, cald afară, cald
pretutindeni”
„Porni luceafărul.”
„limpezi depărtări”

III. FIGURI DE ADRESARE

EXCLAMAŢIA exprimarea spontană a unui Oh, plânsul tălăngii când
puternic sentiment prin expresii plouă! (G. Bacovia – Plouă)
RETORICĂ
exclamative sau interjecții,
printr-un enunț a cărui funcție
conativă este doar formală
(persoana căreia îi este adresată
nu este prezentă)
INVOCAŢIA rugăminte adresată divinității, „Eu în genunchi spre tine
RETORICĂ muzei, unui erou, pentru a
căpăta ajutor la rezolvarea unei
probleme
INTEROGAŢIA enunţul interogativ care
RETORICĂ formulează o întrebare ce
implică răspunsul prin însăşi
formularea şi conţinutul ei, ca
un adevăr incontestabil
IV. FIGURI SEMANTICE (TROPI)
alăturarea unui adjectiv, adverb
etc., pe lângă un substantiv
EPITETUL
pentru a-l înfrumuseța sau
pentru a sublinia o însușire
socotită ca esențială
COMPARAŢIA alăturarea a doi termeni cu
scopul de a se releva trăsăturile
asemănătoare și de a se
evidenția unul dintre termeni
PERSONIFICAREA procedeu tipic prin care se
atribuie ființelor
necuvântătoare, lucrurilor,
elementelor naturii sau unor
caut: / Părinte, orânduie-mi
cărarea.”
„Voi sunteţi urmaşii Romei?
Nişte răi şi nişte fameni? /
I-e ruşine omenirii să vă zică
vouă oameni!”
Tipuri:
- cromatic: „flori albastre”
- personificator: „mândrul
întuneric”
- antitetic sau oximoronic:
„bulgări fluizi”
- sincretic (corespunde
fuziunii percepțiilor
senzoriale): „voce albă”
- apreciativ: „om bun”
- depreciativ: „om rău”
-ornant: „călărețul
singuratic”
„Trecut-au anii ca nori lungi
pe șesuri”
„Primăvara... suflă bruma
din fereastră.”
 idei abstracte, însușiri și
manifestări ale omului

V. FIGURI DE GÂNDIRE ŞI DE COMPOZIŢIE

HIPERBOLA exagerată mărire sau micșorare „crapă de necaz”
a trăsăturilor unei ființe, lucru,
„Vodă-i un munte”
fenomen, întâmplări
ANTITEZA opoziția între două cuvinte, idei, Vreme trece,  vreme vine,
personaje, fapte, termenii Toate-s vechi  și  nouă-s
reliefându-se reciproc toate. (M. Eminescu –
Glossă)
METAFORA figură de stil prin care se trece „lună, tu, stăpân-a mării”
de la semnificația obișnuită a
„Soarele, lacrima
unui cuvânt sau a unei expresii
Domnului”, „Primăvara, o
la o altă semnificație pe care nu
pictură parfumată”
o poate avea decât în virtutea
unei comparații „regina nopţii”