Procedee artistice/ figuri de stil

Denumirea figurii Definiția figurii de stil Exemplificarea figurii de stil

de stil

1. Alegoria Aglomerare de figuri de stil prin care este „Că la nunta mea/ A căzut o stea"
ilustrată o idee generală, cu caracter abstract („Miorița")
„Și zalele-i zuruie crunte" (G. Coșbuc)
2. Aliterația Repetarea unei consoane sau a unui grup de
consoane în cadrul unei secvențe restrânse, „Prin vulturi vântul viu vuia” (G.
pentru a sugera o atmosferă tensionată, dramatică Coșbuc)
sau dinamică

3. Asonanţa Repetarea unei vocale sau a unui grup de vocale „Ale turnurilor umbre peste unde stau
în cadrul unei secvențe restrânse, pentru a sugera culcate” (Gr. Alexandrescu)
o atmosferă tainică, fantastică ori o trăire intensă

4. Antiteza Alăturarea a doi termeni opuși pentru a pune
mai bine în valoare caracteristicile unuia sau a
ambilor
5. Comparația Alăturarea a doi termeni, pe baza unei
asemănări, pentru a scoate în evidență
caracteristicile celui dintâi; legătura dintre aceștia
se realizează prin următoarele elemente
morfologice: adverbe/ locuțiuni adverbiale (ca,
parcă, precum, ca şi când, ca și cum), verbe
(pare, pare că).
„Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi
și nouă toate./ Ce e rău și ce e bine/ Tu
te-ntreabă și socoate." (M. Eminescu)
a) „Și e liniște pe dealuri/ Ca-ntr-o
mânăstire arsă" (G. Coșbuc)
b) „Pare că și trunchii vecinici
poartă suflete sub coajă” (M. Eminescu)

6. Enumerația Enunțarea succesivă/ înşiruirea părților compo- „Boierii sunt slabi de fire/ Brațul, haina,
nente ale unui întreg pentru a-l face pe lector să- fața, inima, totu-i subțire." (B. P.
și imagineze mai veridic tabloul realizat, pentru a Hasdeu)
sublinia caracteristicile elementelor respective,
cu un plus de expresivitate.
7. Epitetul a) Adjectiv care califică într-un mod neobișnuit a) „De treci codrii de aramă, de departe
o ființă, un obiect, un element al naturii, un vezi albind/ Și-auzi mândra glăsuire a
fenomen, toate denumite printr-un substantiv pădurii de argint”; (M. Eminescu)
pt a exprima viziunea specială din partea
scriitorului asupra aspectului respectiv b) „Și clopotele de alarmă răsună
b) Adverb care califică într-un mod deosebit o răgușit" (M. Eminescu)
acțiune, fiindu-i atribuit verbului respectiv, pt
a pune în lumină viziunea aparte a scriitorului
privind întâmplarea respectivă

8. Hiperbola Supradimensionarea unui personaj/a unei trăsă- „Gigantică poart-o cupolă pe frunte/ Iar
turi/ a unui obiect/ a unui element al naturii barda din stânga i-ajunge la cer/ Și
pentru a sugera percepția artistului, a eului liric vodă-i un munte" (G. Coșbuc)
sau unui personaj asupra aspectului respectiv,
asupra importanței care îi este atribuit acestuia

9. Inversiunea Modificarea topicii standard, a cuvintelor „Când al nopții întuneric – înstelatul

dintr-un enunț, abaterea de la succesiunea lor rege maur – varsă norii lui molatici…"
obișnuită pentru a sublinia o anumită însușire, (M. Eminescu)
valoare, atmosferă
10. Interogația Întrebare la care nu se așteaptă și nici nu se a)„Unde ești tu, Țepeș-Doamne?” (M.
 retorică primește răspuns, fiind adresată propriei Eminescu)
persoane
Dezvăluie frământările sufletești, revolta, b)„Cum, când lumea mi-e deschisă a
impresia puternică, dilemele sau confuzia privi, gândești că pot/ Ca, purtat de
biruință, să mă-mpiedic de-un
personajului, pe care astfel încearcă să și le
moșneag?!” (M. Eminescu)
clarifice prin dezbaterea cu propriul eu
11.Exclamația Enunț exclamativ prin care se subliniază „Soarele rupe orizontul în două!/
retorică participarea afectivă a scriitorului care Tăria îşi năruie nesfârşitele-i
empatizează cu personajul/eul liric, trăind carcere!/ Ave, maree-a luminilor,
adânc scena și neputând să-și mai rețină ave!” (Nichita Stănescu)
intensitatea sentimentelor
12. Litota a) Micșorarea unei idei, a unui sentiment sau a a) „Muști de-o zi pe-o lume mică ce se
unei însușiri pentru a pune în lumină lipsa lor de măsură cu totul…/ Copii ai lumii
importanță, de valoare mici,/ Facem pe pământul nostru
b) Diminutivare atribuită unei ființe = duioșia mușuroaie de furnici.” (Mihai
față de ea, impresia de drăgălășenie Eminescu)
b) „Și ce fată frumușică/ Are mama" (G.
Coșbuc)

13.Metafora Comparație subînțeleasă prin care un cuvânt ia „Credința-i val, iubirea-i vânt/ Și viața-i
locul termenului inițial – deja dispărut -, pentru fum" (G. Coșbuc)
evidențierea unei însușiri speciale pe care acela o
avea.
14. Oximoronul Asocierea paradoxală/contradictorie şi „Făcui din zdrenţe muguri şi coroane./
incompatibilă a doi termeni (care nu se Veninul strâns l-am preschimbat în
potrivesc) prin care este sugerată complexitatea miere.” (T. Arghezi)
unui aspect.
15. Personificarea Atribuirea de calități omenești unor lucruri, a) „Sara pe deal buciumul sună cu jale"
animale, abstracțiuni pentru a sugera trăirile eului (M. Eminescu)
liric sau ale unui personaj b) „Lună, tu, stăpân-a mării…./
Gândirilor dând viață/ Suferințele
întuneci.” (M. Eminescu)

16. Repetiția Reluarea unei însușiri sau a unei acțiuni cu „Mircea însuși mână-n luptă vijelia-
scopul de a ilustra importanța acesteia. ngrozitoare/ Care vine, vine, vine, calcă
totul în picioare!” (M. Eminescu)