TEXTUL ARGUMENTATIV

Un text argumentativ, oral sau scris, are ca scop să convingă ascultătorii sau cititorii cu privire la o
opinie/un punct de vedere.
Textul argumentativ conține următoarele elemente:
 o introducere, prin care este enunțată teza, adică o opinie sau o judecată de valoare;
în cazul în care teza este dată, în introducerea argumentării se exprimă o opinie față de aceasta,
indicând poziția pe care se situează cel care susține argumentarea;
 un cuprins, care include:
o argumentele, constând în explicații sau justificări prin care teza/opinia despre aceasta este susținută;
o exemplele sau probele care au rolul de a ilustra convingător fiecare argument;
 o încheiere, care cuprinde o concluzie succintă ce are rolul de a demonstra relevanța argumentelor
pentru teza/opinia enunțată inițial.
Textul argumentativ oral poate fi prezentat ca un monolog pe care o persoană îl ține în fața unui public
sau poate fi parte a unei dezbateri.

Conectori uzitați în cadrul textului argumentativ:

1. Formularea clară a opiniei personale:
 Eu cred că…
 Părerea mea este că …
 După părerea mea …
 In opinia mea …
 Consider că …
2. Prezentarea a două, trei argumente care susţin afirmaţia formulată, explicaţii, exemplificări,dezbateri:
 Un prim argument / Mai întâi
 Un argument indubitabil
 Un alt argument/ Apoi
 Părerea mea este susţinută de
 În ultimul rând /în plus/ în fine

! Pentru a fi mai convingător, vorbitorul se poate referi atât la avantajele, cât și la dezavantajele tezei
enunțate, folosind argumente pro și contra, folosindu-se conectori precum:
deși, totuși; în ciuda faptului că, oricum; pe de o parte, pe de altă parte.
Pentru ca argumentele prezentate să fie convingătoare, este important ca acestea să fie întărite, de fiecare
dată, prin cel puțin un exemplu. Acestea pot fi introduse prin conectori precum: de exemplu, de fapt, de
pildă etc.
De asemenea, se pot folosi:
 verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.;
 adverbe/ locuţiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivităţii evaluative: probabil, posibil,
desigur, fără îndoială, cu siguranţă etc.;
 conjuncţii/ locuţiuni conjuncţionale cu rol argumentativ, utilizate pentru exprimarea raporturilor de
tip cauzal, consecutiv, final, conclusiv etc.: deoarece, din cauză că, încât, ca să, aşadar etc.;
 conectori argumentativi: de fapt, oricum, în ceea ce priveşte, în realitate etc.
3.Concluzia:
 În concluzie, …
 Aşadar, …
 Prin urmare, …
 În consecință, …
 Sfaturi utile în realizarea unei argumentări:

I. Formularea clară a ipotezei/ a propriei opinii faţă de afirmaţia dată.

II. Enunţarea a două argumente (pro şi/ sau contra) viabile, pertinente, adecvate ipotezei şi
dezvoltarea lor convingătoare, prin exemplificări sau prin explicaţii clare
 organizarea ideilor în scris (coerenţa şi coeziunea textului; text clar organizat, cu echilibru între
cele trei componente: ipoteză –argumente - concluzie;
 construcţia paragrafelor trebuie să sublinieze ideile;
 utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate discursului de tip argumentativ;
 Corectitudinea limbii utilizate;
 Corectitudinea exprimării;
 Ortografia şi punctuaţia corectă;
 Formularea unei concluzii adecvate.