Curs 1 Anatomie Functionala

Axe, planuri, termeni de orientare în anatomie

Omul este studiat în poziţie anatomică = în ortostatism, cu privirea orizontală, palmele

îndreptate anterior şi în supinaţie.
Ȋn această poziţie se trasează 3 axe ce se intersectează în unghi drept şi corespund celor 3 dimensiuni
spaţiale.
1. AXUL LONGITUDINAL - al lungimii :
- este vertical şi are 2 poli diferiţi:
a) Superior/ cranial
b) Inferior/ caudal (coada equina)
2. AXUL SAGITAL - al grosimii :
- este orizontal şi are 2 poli diferiţi:
a) anterior/ ventral
b) posterior/ dorsal
3. AXUL TRANSVERSAL - al lăţimii :
- este orizontal şi are 2 poli asemănători:
a) drept
b) stâng
Prin câte 2 din aceste axe se duce câte un plan principal al corpului:
1. PLANUL MEDIO-SAGITAL (antero-posterior)
- este dus prin axul longitudinal şi prin cel sagital;
 împarte corpul în două jumatăţi asemănătoare: dreaptă/ stângă;
 planurile paralele cu el se numesc planuri SAGITALE/ PARAMEDIANE;
2. PLANUL FRONTAL PRINCIPAL ( vertical latero-lateral)
- este paralel cu fruntea şi trece prin sutura coronară, trecând prin axul longitudinal şi prin cel
transversal;
 împarte corpul în 2 jumătăţi diferite: anterioară/ ventrală şi posterioară/
dorsală;
 planurile paralele cu el se numesc planuri FRONTALE;
3. PLANUL TRANSVERSAL PRINCIPAL (orizontal)
- este dus prin prin ombilic, trece prin axul sagital şi prin cel transversal.
 împarte corpul în 2 jumătăţi diferite: superioară (cranială) şi inferioară
(caudală);
 planurile paralele cu el se numesc planuri TRANSVERSALE.
1
 Aceste planuri sunt utile pentru orientare în tipul descrierii organelor sau formaţiunilor anatomice.
Tot pentru orientare se descriu următoarele linii verticale :
1. Linia MEDIO-STERNALǍ - ce trece prin mijlocul sternului;
2. Linia PARA-STERNALǍ - trece prin articulaţiile condro-sternale, pe marginile laterale ale
sternului ;
3. Liniile AXILARE – în număr de 3 :
a) anterioară – pe marginea anterioară a axilei;
b) mijlocie – prin mijlocul axilei;
c) posterioară – pe marginea posterioară a axilei;
4. Linia MEDIO-CLAVICULARǍ - trece prin mijlocul corpului claviculei.
- Pe ea se proiectează mamelonul la bărbat ;
5. Linia MEDIO-SCAPULARǍ – trece prin unghiul inferior al scapulei ;
6. Linia PARAVERTEBRALǍ - trece prin articulaţiile costo-transversare ;
7. Linia VERTEBRALĂ - trece prin apofizele spinoase vertebrale .

Ȋn anatomie se mai folosesc o serie de termeni utilizaţi şi în limbajul medical curent:

a) MEDIAN = o formaţiune situată în planul medio-sagital al corpului sau în axul longitudinal al
unui membru ;
b) MEDIAL = o formaţiune apropiată sau orientată către planul medio-sagital (uneori se foloseşte
termenul de “intern”) ;
LATERAL = o formaţiune îndepărtată sau opusă faţă de planul medio-sagital (uneori se foloseşte
termenul de “extern”) ;
c) INTERIOR = o formaţiune situată în profunzimea corpului sau a unui organ ;
EXTERIOR = o formatione situată la suprafaţa corpului sau a unui organ ;
( aceşti termeni sunt utilizaţi pentru a indica gradul de profunzime ; a nu se confunda cu termenii
intern/extern );
d) ANTERIOR/ POSTERIOR – se referă la situaţia unor formaţiuni în raport cu planul frontal
principal al corpului , al unui segment sau al unui un organ.
- Cu aceeaşi semnificaţie se folosesc termenii ventral/ dorsal ;
e) SUPERIOR/ INFERIOR – se referă la poziţia unor formaţiuni în raport cu planul transversal
principal al corpului, al unui segment sau al unui organ.
- Cu aceeaşi semnificaţie se folosesc termenii cranial/caudal.
La nivelul capului se foloseşte termenul ROSTRAL - pentru a indica un punct sau o formaţiune
situată spre vertex (vârful capului);
f) La studiul membrelor se folosesc termeni proximal şi distal ,care au aceaşi semnificaţie cu
termenii precedenţi – superior , respectiv inferior :
PROXIMAL = structura apropiată de rădăcina membrului ;
2
 DISTAL = structura îndepărtată de rădăcina membrului ;
g) Ȋn descripţia anatomică se mai folosesc termenii RADIAL şi ULNAR la membrul superior ,
respectiv
FIBULAR şi TIBIAL la nivelul membrului inferior.
Aceşti termeni sunt echivalenţi cu termenii “lateral” (radial/ fibular) şi “medial” (ulnar/ tibial)
şi se folosesc după poziţia celor 2 oase ale antebraţului şi gambei unul faţa de celălalt în raport cu axul
membrului ;
h) La mână se mai utilizează termenii de PALMAR (VOLAR) – pentru anterior şi DORSAL -
pentru posterior .
La picior termenii corespunzători sunt PLANTAR – dar utilizat în sensul de inferior şi DORSAL - în
sensul de superior ;
i) SUPERFICIAL/ PROFUND – se folosesc în raport cu situaţia ocupată în organism sau într-un
organ de unele formaţiuni.

OSTEOLOGIE (Studiul oaselor)

Clasificarea și funcțiile oaselor

Aparatul locomotor - cuprinde oasele și articulațiile ce formează sistemul osteo-

articular cu rol pasiv în mișcare și sistemul muscular format din mușchi, care reprezintă organele
active ale mișcării.

Funcțiile oaselor

a. Determină forma, dimensiunile și proporțiile corpului și ale diferitelor sale segmente.

b. Formează o rețea de sprijin a corpului și asigură atașarea mușchilor scheletici, ligamentelor
și tendoanelor, devenind pârghii pentru funcția de locomoție.
c. Protejează structurile interne : de exemplu craniul acoperă creierul, iar cutia toracică
protejează inima și plămanii.
d. Constituie rezerva de calciu a organismului. Osul este implicat în homeostazia mineralelor
fiind un depozit pentru calciu, fosfor și magneziu.
e. Oasele intervin în hematopoieză, măduva roșie din cavitatea medulară a unor oase produce
celule sanguine.
f. Prin arhitectura (constituția) sa, osul este adaptat funcției de a rezista la presiune și tracțiune.

3
Clasificarea oaselor

Se face după forma lor, astfel :

1. Oase lungi - la care lungimea depașește lățimea și grosimea .De exemplu - oasele
membrelor.
2. Oase late sau plane - la care lungimea și lățimea sunt aproape egale dar nu depășesc
grosimea .De exemplu - coxalul, omoplatul, parietalul, frontalul,occipitalul,sternul .
3. Oase scurte - la care cele trei dimensiuni sunt aproape egale. De exemplu – oasele
carpiene, tarsiene.
4. Oase pneumatice - care conțin cavități cu aer . De exemplu - frontalul, maxilarul,
etmoidul, sfenoidul.
5. Oase neregulate - de exemplu - vertebrele, sfenoidul, etmoidul și mandibula.

6. Oase sesamoide - care sunt oase mici ce se dezvoltă în vecinătatea articulațiilor, în

tendoane sau în mușchi . Ex. -patela (rotula).
7. Oase alungite - cum sunt coastele și clavicula, la care predomină lungimea dar care nu
prezintă diafiză și epifize ca oasele lungi.

Oasele prezintă : a) suprafețe articulare - pentru oasele vecine, acoperite de cartilaj articular
hialin.

b) apofize sau procese și tuberozități - determinate de tracțiunea mușchilor care se inseră pe oase.

c) șanțuri și fosete -determinate de presiunile exercitate asupra osului.

4
 Osteologia

 La om, scheletul este format din 208 oase, din care 33 - 34 reprezintă coloana vertebrală ,iar restul
de 174 se grupează în jurul acesteia.
 Oasele situate pe linia mediană a corpului (sternul, sacrul) sunt oase nepereche. Ele se consideră
oase simetrice, formate din 2 jumătăţi (dreaptă/ stângă), la fel conformate.
 Oasele membrelor sunt perechi, însă nesimetrice, fiind alcătuite din jumătăţi diferite.
 Pentru ca un os sa poată fi studiat şi descris izolat în afara organismului, el trebuie orientat astfel
încât poziţia să fie aceeaşi cu cea din organism.
Orientarea - se face cu ajutorul celor mai caracteristice elemente anatomice pe care le prezintă osul.
Pentru orientarea unui os nepereche - se iau 2 elemente anatomice situate în raport cu 2 planuri
ale corpului şi care nu sunt opuse unul altuia.
Pentru orientarea oaselor perechi - se iau 3 elemente anatomice situate în 3 planuri şi care nu
se opun, cel de-al 3-lea element fiind necesar pentru determinarea părţii din care provine osul : dreapta/
stânga.
Scheletul uman este alcătuit din 4 părți :

I. Oasele capului
II. Coloana vertebrala
III. Toracele osos
IV. Oasele membrelor

I. Scheletul capului

Este alcătuit din : - neurocraniu care adăpostește encefalul -

viscerocraniu unde se află segmentele periferice ale organelor de simț și primele segmente ale
aparatelor respirator și digestiv.

A. Neurocraniul - are forma unui ovoid, cu partea mai voluminoasă situată posterior și
prezintă o bază și o boltă.
Oasele bolții craniene sunt legate între ele prin suturi :
1) Sutura sagitală - unește cele două oase parietale ;
2) Sutura coronară - unește scuama (solzul) frontalului de oasele parietale ;
3) Sutura lambdoidă - unește oasele parietale de scuama occipitalului.

5
 Toate aceste suturi sunt dințate, prezentând dinți care se întrepătrund. La copii se găsesc
cartilaje de creștere, iar o dată cu încheierea creșterii, dinții acestor suturi se întrepătrund – dispare
cartilajul de creștere .
Creșterea se încheie la vârsta de 18 ani la fete și 22 de ani la băieți.

Baza neurocraniului este formată din porțiunea orbitară a osului frontal, de osul etmoid, de
sfenoid, de stanca oaselor temporale și de osul occipital. Baza craniului prezintă orificii prin care ies
nervii cranieni (12 perechi) precum și vena jugulară internă și intră o serie de artere : artera carotidă
internă, artera vertebrală, arterele meningee (vascularizează meningele cerebral).
Unul dintre orificii este mai mare – gaura occipitală. La nivelul acesteia, măduva spinării se
continuă cu bulbul rahidian, iar meningele spinale se continuă cu cele cerebrale.

Neurocraniul este alcătuit din 8 oase :

a) 4 oase neperechi :-Frontal

-Etmoid
-Sfenoid
-Occipital

b) 2 oase perechi : - Temporalele

- Parietalele

B. Viscerocraniul - este format din 14 oase :

a) 6 oase perechi : - Maxilare
- Palatine
- Nazale
- Lacrimale
- Zigomatice
- Cornetele nazale inferioare
b) 2 oase neperechi : - Mandibula
- Vomerul

Osul hioid - este un os nepereche situat în partea antero-superioară a gatului, deasupra laringelui
și care face parte din scheletul osteo-fibros al limbii. Prezintă un corp și două perechi de coarne
mari și mici. Pe el se prind mușchii supra- si infrahioidieni.

6
 II. Coloana vertebrală/ rachis/ columna vertebralis

Coloana vertebrală este o coloană lungă, mediană şi posterioară, formată din suprapunerea
celor 33-34 piese osoase = vertebrele.
Vertebrele corespund gâtului, toracelui, regiunii lombare sau pelvisului, împrumutându-şi
numele de la regiunea respectivă.
1. Vertebrele cervicale (ale gâtului)
sunt în număr de 7 : C1-C7 ;
formează coloană cervicală ;
2. Vertebrele toracale (ale toracelui)
 sunt în număr de 12 : T1- T12;
 formează coloana toracală;
3. Vertebrele lombare (regiunea lombară)
 formează peretele posterior al abdomenului;
 sunt în număr de 5 : L1- L5;
 formează coloana lombară;
4. Vertebrele sacrate/ sacrale
 sunt în numar de 5: S1- S5;
5. Vertebrele coccigiene
 sunt în număr de 4/5 : Cg1-Cg4/5;
 corespund pelvisului.

Vertebrele de la 1-3 (cervicale,toracale şi lombare) sunt oase mobile şi independente =

VERTEBRE ADEVĂRATE.
Celelalte 2 regiuni au vertebre ce se sudează, formând 2 oase: sacrul şi coccigele = VERTEBRE
FALSE.

Vertebrele adevărate - prezintă:

1. Caractere generale = tipul comun după care sunt constituite toate vertebrele;
2. Caractere regionale = modificările regionale datorate raporturilor anatomice diferite şi
diferenţelor funcţionale;
3. Caractere speciale = particularităţi anatomice prin care unele vertebre se deosebesc în cadrul
unei regiuni.

7
I. Caracterele generale ale vertebrelor adevarate :
O vertebră adevărată are 2 părţi:
1. Corpul vertebrei = partea anterioară, sub forma unui segment de cilindru plin ;
2. Arcul vertebrei = partea posterioară, legată de corpul vertebrei prin 2 mici punţi ce se numesc
pediculii arcului vertebral.
! Corpul, arcul şi pediculii arcului delimitează gaura vertebrei.

Corpul vertebrei ( corpus vertebrae ):

 este porţiunea cea mai voluminoasă;
 are 2 feţe: superioară şi inferioară;
 are o circumferinţă;
 porţiunea posterioară a circumferinţei formează peretele anterior al găurii vertebrale;

Arcul vertebral (arcus vertebrae) :

- formează peretele posterior al găurii vertebrale şi este alcătuit din :
1) 2 LAME VERTEBRALE - întinse între pediculi şi procesul spinos.
- fiecare lamă prezintă:
- 2 feţe (anterioară - spre gaura vertebrală şi posterioară - acoperită de muşchi);
- 2 margini (superioară, inferioară);
- 2 extremităţi (medială – se uneşte cu cea de partea opusă şi laterală).
2) PROCESSUS SPINOSUS ( procesul spinos) = o prelungire posterioară ce porneşte de la
locul de unire a celor 2 lame vertebrale.
Prezintă : - bază;
- vârf;
- 2 feţe laterale;
- 2 margini (superioară, inferioară).
3) PROCESSUS TRANSVERSUS ( procesele transversare ) = 2 proeminenţe (dreaptă/
stângă) ce pornesc din părtile laterale ale arcului vertebral.
Prezintă: - bază;
- vârf;
- 2 feţe (anterioară, posterioară);
- 2 margini (superioară, inferioară).
4) PROCESSUS ARTICULARIS ( procesele articulare ) - sunt în număr de 4 : 2 superioare, 2
inferioare.

8
 Procesele articulare superioare ale unei vertebre se articulează cu cele inferioare ale vertebrei
supraiacente.
Pediculul vertebral (Pediculus arcus vertebrae) = cele 2 punţi care unesc extremităţile fiecărui arc
vertebral cu corpul vertebrei.
Prezintă : - o margine inferioară mai scobită (concavă);
- o margine superioară mai putin scobită.
Prin suprapunerea a 2 vertebre, între aceste margini scobite se delimitează GAURA
INTERVERTEBRALǍ ( Foramen intervertebralae).

Gaura vertebrală ( Foramen vertebralae) – este situată :

- anterior de corpul vertebrei;
- posterior de arcul vertebrei;
- lateral de pediculii vertebrali.
Prin suprapunerea vertebrelor se formează CANALUL VERTEBRAL.

II.Caractere regionale ale vertebrelor adevărate :

Vertebrele cervicale:
1) Corpul este mic si alungit transversal ;
- caracterul principal – pentru vertebrele C 3- C7 este dat de prezenta a 2 mici proeminenţe (creste)
situate pe marginile laterale ale feţelor articulare superioare şi orientate în direcţie antero-posterioară =
uncusurile corpurilor vertebrale (uncus corporis)
2) Procesul spinos este scurt şi are vârful BIFID (despicat în V) ;
3) Procesele transversare prezintă:
a) baza lor prezintă GAURA TRANSVERSARǍ( foramen transversarium), prin care trec artera
şi vena vertebrală;
b) vârful este împărţit într-un tubercul anterior ( tuberculum anteriorus) şi unul posterior
(tuberculum posteriorus), ce reprezintă procesul transversar propriu-zis ;
c) pe faţa superioară a procesului transversar se află ŞANTUL NERVULUI SPINAL ( Sulcus
nervi spinalis).
4) Procesele articulare sunt orientate într-un plan aproape transversal ( orizontal ).

Vertebrele toracale:
1) Corpul - este uşor alungit antero-posterior şi prezintă 4 fosete: 2 superioare şi 2 inferioare,
situate în partea posterioară; Scobitura superioară a unei vertebre delimitează cu cea inferioară a
vertebrei supraiacente un unghi diedru în care pătrunde capul coastei;
2) Procesul spinos - este prismatic triunghiular şi descinde oblic spre posterior şi inferior;
9
 3) Procesele transversare - prezintă pe faţa lor anterioară o suprafaţă transverso-costală prin care
se articulează cu tuberculul coastei corespunzătoare ( doar vertebrele toracale se articulează cu
coastele!) ;
4) Procesele articulare - sunt dispuse în plan frontal (vertical).

Vertebrele lombare:
1) Corpul - are dimensiuni mari, diametrul transversal depăşindu-l pe cel antero-posterior;
2) Procesul spinos - este dreptunghiular, fiind situat aproape în plan transversal;
3) Procesele COSTALE ( Procesus costarius) = resturi de coastă - sunt mari, turtite, se pot
confunda cu procesele transversare. Adevăratele procese transversare sunt mici proeminenţe
situate pe faţa posterioară a proeselor costiforme, lângă rădăcina acestora din urmă = procese
ACCESORII ( processus accesorius);
4) Procesele ARTICULARE - sunt dispuse în plan sagital ;
- cele superioare privesc spre medial şi sunt concave, iar cele inferioare privesc lateral şi sunt
convexe.

III.Caractere speciale ale vertebrelor adevărate :

C 1 – ATLAS:
 Nu are corp vertebral, fiind formată din 2 mase laterale unite prin 2 arcuri (anterior, posterior),
care circumscriu gaura vertebrală. De pe masele laterale pornesc procesele transversare.
1. Masele laterale ( Masa lateralis) - prezintă :
a) cavitatea articulară superioară (fovea articularis superior) - pentru articularea cu
condilul occipitalului;
b) faţa articulară inferioară - pentru articularea cu procesul articular superior al C2;
c) faţa medială - pe care se inseră ligamentul transversar ce împarte gaura vertebrală într-un
segment anterior în care pătrunde axis-ul C2 şi într-un segment posterior = adevărată gaură
vertebrală unde există măduva spinării cu învelişurile ei;
d) faţa laterală - de unde pleacă procesul transversar.
2. Arcul anterior - prezintă :
a) un tubercul anterior (tuberculum anterius) pe faţa anterioară ;
b) pe faţa posterioară - o suprafaţă articulară = fovea dentis, pentru articularea cu dintele axis-
ului.
3. Arcul posterior - prezintă :
a) un tubercul posterior pe faţa sa posterioară ;
b) pe faţa superioară - se află şanţul arterei vertebrale ( sulcus arteriae vertebralis), prin
care trece artera vertebrală.
10
C 2 – AXIS:
 pe faţa superioară a corpului prezintă o proeminenţă verticală = DINTE (dens). Acesta are o
faţă articulară anterioară pentru fovea dentis şi o faţa articulară posterioară ce vine în raport cu
ligamentul transversar al atlasului - C1.

C 6:
 prezintă un tubercul anterior al procesului transversar mai proeminent = tuberculul
CHASSAIGNAC ( tuberculul carotidian/ tuberculum caroticum).
 Acesta se poate palpa, fiind punct de reper pentru determinarea pulsului central (pulsaţiile ACC
= artera carotida comună ); prin compresie se poate realiza hemostaza provizorie a arterei la
acest nivel.

C 7 – VERTEBRA PROMINENS:
 se caracterizează prin lungimea procesului spinos ce se poate palpa sub tegument, fiind un
punct de reper important ( se pot număra vertebrele ).

T 11:
 se caracterizează printr-o singura scobitură pe corpul vertebral, destinată articulaţiei cu capul
coastei 11.

T 12:
 se caracterizează printr-o singură scobitură pe corpul vertebral, şi prin absenţa suprafeţei
transverso-costale de pe procesul transversar, deoarece coasta 12 nu se articulează cu procesul
transversar al acestei vertebre.

Vertebrele false:

11
 SACRUL (Os sacrum)

- Sacrul este un os median si nepereche situat in continuarea coloanei lombare. Are directie oblica
dinspre antero-superior spre postero-inferior.
Astfel formeaza cu ultima vertebra lombara un unghi obtuz, deschis posterior= PROMONTORIUM,
cu importanta obstetricala si antropologica.

Orientarea:
- anterior: fata concava;
- superior: baza osului

Din punct de vedere descriptiv, prezinta:

- 2 fete: pelvina, dorsala;
- 2 fete laterale;
- baza;
- varf.

1)Fata pelvina:
- E concava si prezinta pe linia mediana o coloana osoasa rezultata din sudarea corpurilor celor 5
vertebre sacrale;
- 4 linii transversale, la locurile de sudura ale vertebrelor;
- la extremitatile fiecarei linii transversale se afla cate o gaura sacrala pelvina ( foramina
sacralia pelvina), prin care trec ramurile ventrale ale nervilor spinali sacrali;
- pe coloanele osoase dintre gaurile sacrale pelvine se insera muschiul piriform.

2)Fata dorsala:
-convexa, pe linia mediana prezinta CRISTA SACRALIS MEDIANA/ creasta sacrala mediana, ce
rezulta din sudarea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrale;
- inferior de creasta se afla un orificiu in forma de V rasturnat = HIATUL SACRAL/ orificiul inferior
al canalului sacral, delimitat de 2 mici creste, numite coarnele sacrale;
- lateral de creasta sacrala mediana se afla, de fiecare parte, cate o creasta sacrala intermediara (
crista sacralis intermedia), ce rezulta din sudarea proceselor articulare ale vertebrelor sacrale;
- lateral de aceasta se afla 4 gauri sacrale dorsale ( Foralia sacralia dorsalia), pe unde trec ramurile
dorsale ale nervilor sacrali spinali;
- lateral de acestea se afla de fiecare parte cate o creasta sacrala laterala ce rezulta din sudarea
proceselor transversare ale vertebrelor sacrale.

3)Fetele laterale:
- in numar de 2, prezinta:
a)Fata auriculara (FACIES AURICULARIS) – pentru articularea cu osul coxal/ articulatia
sacroiliaca);
b)Tuberozitatea sacrala (TUBEROSITAS SACRALIS) = suprafata rugoasa situata posterior de
precedenta, pe care se insera ligamente puternice (ligamentele sacro-iliace);

4)Baza sacrului:
- o suprafata ovalara mediana = fata superioara a corpului S1;
- posterior de aceasta – orificiul superior al canalului sacral;
- lateral de suprafata ovalara – cate o suprafata triunghiulara = aripioarele sacrului;
- 2 procese articulare superioare pentru articularea cu cele inferioare ale L5.

5)Varful/ APEX:
- o suprafata ovala pentru articularea cu coccigele.

6)Canalul sacral

12
- strabate osul sacru, continuand canalul vertebral;
- de fiecare parte prezinta 4 conducte ce se bifurca, dand o ramura pelvina si una dorsala care se
deschid prin gaurile sacrale omonime.

COCCIGELE (Os coccigis)

- este omologul scheletului cozii de la mamifere ;

- situat in continuarea sacrului, fiind format din sudarea corpurilor celor 4-5 vertebre coccigiene
atrofiate;
- os median sau nepereche, prezinta: - 2 fete,
- 2 margini (dreapta, stanga)
- baza;
- varf;
Orientarea:
- anterior – fata concava;
- superior – baza.

- Fetele
- anterioara-concava
- dorsala - covexa
- prezinta 3 sau 4 linii transversale ce rezulta din unirea corpurilor vertebrelor coccigiene.

- Baza - are o suprafata ovalara pentru articularea cu varful sacrului.

- Posterior de aceasta suprafata pornesc spre superior 2 procese = COARNELE COCCIGELUI
(cornum coccigeum), care se articuleaza cu coarnele sacrale si delimiteaza orificiul/hiatul
sacral. Acesta se poate palpa si are importanta practica in realizarea anesteziilor regionale la
acest nivel.
- Varful/ apex - se termina printr-un tubercul.
- Marginile - sunt oblice si converg catre varf.

Coloana vertebrala in intregime:

Dimensiuni:
- lungime:
- 73 cm la barbati;
- 63 cm la femei (40% din lungimea corpului);
- latimea maxima: la baza sacrului = 11 cm;
- diametrul sagital maxim: la nivelul ultimelor vertebre lombare = 7 cm, apoi descreste atat spre
superior cat si spre inferior.

Curburi: - coloana nu este rectilinie, ci prezinta 2 feluri de curburi: in plan sagital si in plan frontal.

13
1) Curburile in plan sagital:
- orientate cu convexitatea anterior = LORDOZE;
- orientate cu convexitatea posterior = CIFOZE;
- aceste curburi sunt in numar de 4: lordoza cervicala, cifoza toracala, lordoza lombara, cifoza sacro-
coccigiana.

2) Curburile in plan frontal:

- mai putin pronuntate decat cele in plan sagital;
- in mod obisnuit:
- a)curbura cervicala - cu convexitate la stanga;
- b)curbura toracala -cu convexitate la dreapta;
- c)curbura lombara -cu convexitate la stanga;
- marirea acestor curburi patologic = SCOLIOZA .

Conformatia exterioara:
- Coloana vertebrala in totalitate prezinta : -o fata anterioara;
- o fata posterioara;
- 2 fete laterale.
- Fata anterioara = suprapunerea corpurilor vertebrale, avand forma cilindrica;
- Fata posterioara - prezinta pe linia mediana, procesele spinoase ce formeaza creasta spinala si se pot
palpa cu usurinta. L a limita dintre coloana cervicala si cea toracala se delimiteaza foarte net
procesul spinos al vertebrei C7. Pornind de la acesta, se pot numara celelalte vertebre.
- Fetele laterale prezinta varfurile proceselor transversare, pediculii vertebrali si gaurile intervertebrale
si portiunile laterale ale corpurilor intervertebrali;
- Varful procesului transversar al Atlasului poate fi palpat inferior de procesul mastoidian.

Canalul vertebral ( canalis vertebralis):

- format prin suprapunerea gaurilor vertebrale;
- se continua superior cu cavitatea neurocraniului, iar inferior se deschide prin hiatul sacral;
- urmareste toate inflexiunile/curburile coloanei vertebrale si are diametru variabil.

Importanta functionala a coloanei vertebrale:

Coloana vertebrala este caracteristica vertebratelor si indeplineste 3 roluri majore:
1. Protectia maduvei, - in canalul vertebral se gaseste maduva spinarii, acoperita de meningele
spinale;
2. Rolul static – in ortostatism, coloana vertebrala reprezinta un ax solid ce sustine capul,
trunchiul si membrele superioare, transmitand greutatea la pelvis si membrele inferioare;
dezvoltarea mai mare a vertebrelor din regiunea lombara se explica prin greutatea pe care
trebuie sa o sustina (pe L4 - centrul de greutate); Curburile sagitale au ca rezultat marirea
rezistentei;
Coloana vertebrala poate prezenta si curburi patologice, ca urmare a exagerarii curburilor normale.
- Cifoza patologica - se caracterizeaza prin accentuarea convexitatii posterioare
- Lordoza patologica - se caracterizeaza prin accentuarea convexitatii anterioare
- Scolioza = exagerarea curburilor in plan frontal.
3. Rolul biomecanic – coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si ample, datorita
carora corpul are o mare mobilitate.

14
 III.TORACELE OSOS

Toracele osos este o cavitate formata de:

- coloana toracala;
- coastele, cu cartilajele costale;
- sternul.
Contine organe importante:
- inima;
- plamanii;
- vase mari.

Sternul (os sternum):

- este un os median si nepereche, situat in partea antero-superioara a toracelul;
- orientare: - superior: baza
- anterior: fata convexa
- directie oblica, dinspre posterosuperior spre anteroinferior.
- os lung si turtit compus din 3 piese osoase:
1. superioara: manubriu (maner);

15
 2. mijlocie: corp (corpus sterni);
3. inferioara: proces xifoidian (procesus xifoidaeus).

Din punct de vedere descriptiv, prezinta:

- 2 fete: fata anterioara;
fata posterioara;
- 2 margini laterale (dreapta, stanga);
- baza;
- varf;

Fata anterioara:
- convexa, la unirea manubriului cu corpul se formeaza o proeminenta = UNGHIUL LUI LOUIS,
care se palpeaza sub tegument, fiind punct de reper pentru coasta 2, care se articuleaza la acest
nivel cu sternul;
- spre inferior, exista 3-4 linii transversale: SINCHODROSIS STERNALIS, ce rezulta din unirea
unor piese osoase numite sternebre.

Fata posterioara:
- concava;
- prezinta aceleasi linii transversale, ca pe fata anterioara.

Marginile laterale:
- prezinta cate 7 scobituri costale ( incizuri/ incisurae costalaes), in care patrund capetele primelor
7 cartilaje costale.

Baza sternului:
- prezinta pe linia mediana scobitura jugulara, evidentiabila si palpabila sub piele, situata la limita
gat-torace;
- lateral de scobitura jugulara, de-o parte si de alta exista cate o scobitura claviculara (incisurae
clavicularis), pentru articularea sternului cu clavicula.

Varful sternului:
- constituit de procesul xifoidian, cu structura cartilaginoasa, care se osifica la batrani.
Coastele (costae):
- 12 perechi de arcuri osoase ce se desprind de pe coloana vertebrala toracala si se indreapta catre
stern;
- primele 7 perechi se numesc costae verae (adevarate), pentru ca se articuleaza fiecare separat cu
sternul, prin intermediul cartilajului costal;
- urmatoarele 3 perechi (8-10) se numesc costae spuriae (false), se unesc cu cartilajul coastei
supraiacente, formand REBORDUL COSTAL ( arcus costalis)
- ultimele 2 perechi (11-12) sunt coaste flotante, care se misca liber avand extremitatea anterioara
nearticulata si fara cartilaj costal.

Coastele tipice:
- sunt alcatuite dintr-o parte osoasa numita os costalae (osul costal) si o parte cartilaginoasa, numita
cartilago costalis(cartilajul costal);
- din punct de vedere descriptiv prezinta:
1. caput costae (capul coastei), cu: facies articularis capitis costae; (fata artculara a capului coastei)
impartita prin creasta capului coastei, (crista capitis costae);
2. colum costae (gatul coastei), care are 2-3 cm lungime;
3. tuberculum costae, (tuberculul coastei) cu fata articulara a tuberculului coastei (facies articularis
tuberculi costae) care se articuleaza cu procesul transversar al vertebrei toracale corespunzatoare;
4. corpus costae (capul coastei), turtit in sens transversal si care prezinta:
- angulus costae (unghiul coastei), ce corespunde curburii de invaluire;
- sulcus costae (santul coastei), care se afla pe fata mediala.

16
Orientarea coastelor:
-posterior- extremitatea prevazuta cu o suprafata articulara
-inferior - marginea care prezinta un sant
-lateral - fata convexa

Coastele atipice:
- au particularitati prin care se deosebesc de coastele tipice:

1. Coasta I
- cea mai scurta, lata si turtita;
- pe fata superioara prezinta tuberculum musculi scalerni anterioris ( tuberculul muschiului scalern
anterior);
- anterior de tubercul se afla sulcus venae surclaviae (santul venei subclaviculare);
- posterior de tubercul se afla sulcus arteriae surclaviae ( santul arterei surclaviculare).

2. Coasta II
-piesa de tranzitie;
- nu are curbura de torsiune (de-a lungul marginilor);
- santul costal este slab reprezentat;
-pe fata superioara externa prezinta: tuberositas musculi serati anterior (tuberozitatea pentru
muschiul dintat anterior).`

3. Coasta X
- mai scurta decat cele tipice;
- capatul ei sternal se fixeaza de cartilajul C IX, dar se poate ternima si liber.

4. Coasta XI
- mai scurta;
- se articuleaza cu corpul vertebrei T11 printr-o singura suprafata articulara, de la nivelul capului
coastei;
- tuberculul si santul costal sunt slab reprezentate.
5. Coasta XII
- scurta;
- prezinta o singura suprafata articulara la nivelul capului pentru T12;
- ii lipsesc tuberculul, unghiul si santul costal.

TORACELE OSOS IN INTREGIME

- are forma unui trunchi de con, usor turtit antero-posterior ;

- dimensiunile si forma lui variaza in raport cu varsta, sexul, constitutia, ocupatia si anumite stari
patologice (de exemplu, cifozele si scoliozele patologice pot modifica forma toracelui) ;
Din punct de vedere descriptive, toracele osos prezinta:
- 2 suprafete: exterioara, interioara ;
- 2 orificii: superior, inferior .
-
1) Suprafata exterioara( Exotoracele)
- Este impartita in 4 fete: anterioara, posterioara, dreapta, stanga;
a) Fata anterioara - este delimitate de 2 linii oblice care trec prin unghiurile anterioare ale coastelor.
Pe aceasta fata se afla: sternul, articulatiile sterno-condrale, cartilajele costale, articulatiile condro-
costale, extremitatile anterioare ale coastelor si spatiile intercostale
b) Fata posterioara - este delimitate de 2 linii oblice care trec prin unghiurile costale posterioare.
Prezinta:
17
 - Procesele spinoase ale vertebrelor toracale
- Santurile vertebrale
- Procesele transversare
- Articulatiile costotransversare
- Extremitatile posterioare ale coastelor si ale spatiilor intercostale
c)Fetele laterale - dreapta si stanga
- sunt convexe, fiind alcatuite din – corpurile coastelor si spatiile intercostale in care se afla muschii
intercostali
- Pe exotorace se insera numerosi muschi - Pectoral Mare
-Pectoral mic
-Dintat anterior
-Drept abdominal
-Oblic abdominal extern si intern.

2) Suprafata interna a toracelui (Endotoracele)

- imprtita in aceleasi 4 fete ca si exotoracele
- fata anterioara si fetele laterale prezinta aceleasi elemente constitutive ca si exotoracele
- fata posterioara prezinta proeminenta corpurilor vertebrelor toracale iar de o parte si de alta a
acestora se afla cate un sant pulmonar in care patrund portiunile vertebrale ale plamanilor

3)Orificiul superior/ Varful toracelui/ Apertura Toracica superioara

- are forma ovala si e situat intr-un plan oblic , dinspre posterosuperior spre anteroinferior. Pe aici trec
organe de la gat la torace sau de la torace la gat:
- trahea
- esofagul
- vase sangvine
- nervi
-delimitare: - anterior: scobitura jugulara a sternului
- posterior: corpul vertebrei T1
- lateral: prima pereche de coaste

4) Orificiul inferior/Baza toracelui

- este delimitat in cea mai mare parte de cartilajele coastelor 7, 8, 9, 10 care se unesc si formeaza arcul
costal
- lateral e delimitat de coasta a XII-a si de varful coastei XI-a
- anterior, prezinta o scobitura triunghiulara = unghiul substernal (infrasternal) delimitat de cele 2
arcuri costale care urca spre procesul xifoid.
- posterior se formeaza, de fiecare parte a coloanei vertebrale, cate o scobitura costovertebrala sau
renala, cuprinsa intre coasta XII si vertebra T12.

18