CURS.1.

ANATOMIE

ORGANIZAREA GENERALA A CORPULUI UMAN

Ca orice organism, si cel uman este alcătuit din unităţile fundamentale ale lumii vii - celulele.
Acestea alcătuiesc ţesuturi, iar prin asocierea lor, diferite tipuri de ţesuturi alcătuiesc organele.
Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei funcţii.
Corpul uman este alcătuit din următoarele părţi majore:
Capul - conţine cea mai mare parte a sistemului nervos central şi cei mai importanţi analizatori
Gât - realizează legătura dintre cap şi trunchi
Trunchi - conţine cavitatea toracică şi pe cea abdominală, cu viscerele din acestea
Membre - inferioare (legate de trunchi prin centura pelvină) şi superioare (legate de trunchi prin
centura scapulară).
Aceasta este o împărţire grosieră, strict morfologică. Din punct de vedere atât anatomic cât şi
funcţional, organismul uman a fost organizat în sisteme şi aparate. Diferenţa dintre sistem şi
aparat nu este foarte clară, asupra acestui subiect existând destule confuzii şi controverse. De
foarte multe ori ele sunt utilizate ca sinonime. Discriminarea între sistem şi aparat se face pe
baza faptului că sistemul conţine structuri cu aceaşi origine embriologică, pe când aparatul are
părţi de origine embriologică diferită, dar şi acest lucru este discutabil. De exemplu: sistemul
nervos este în totalitate derivat din ectoderm, pe când aparatul respirator are cea mai mare parte
de origine endodermală, dar şi segmente derivate din ectoderm. În raport de categoria de funcţii
pe care o deservesc, la om şi la toate mamiferele există următoarele aparate şi sisteme1,2:

 Pentru funcţiile de nutriţie:

 Aparatul respirator
 Aparatul digestiv
 Aparatul circulator
 Aparatul excretor

 Pentru funcţiile de relaţie:

Sensibilatea:Sistemul nervos;organele de simt;glandele endocrine Locomotia:Sistemul
osos;Sistemul muscular.

 Pentru funcţia de reproducere:

 Aparatul reproducător masculin sau feminin

Aparatul respirator este format din plamani si caile respiratorii(fosele

nazale,faringe,laringe,trahee si bronhii). Aparatul digestiv este aslcatuit din tub digestiv(cavitate
bucala,faringe,esofag,stomac,intestin subtire si intestin gros),dar si din glande
anexe(pancreaas,ficat,glandele salivare) Aparatul circulator:sange,lichid interstitial,limfa.Sangele
are in componenta sa plasma si celule(globule rosiii numite si hematii,globule albe numite si
leucocite,trombocite numite si plachete sangvine). Aparatul excretor este alcatuit din:2 rinichi si
caile urinare(2 uretere,vezica urinara,uretra)
 1
Denumirile de aparate sau sisteme pentru fiecare element reprezintă formulele
împământenite în limba română. În prezent se tinde către eliminarea termenului
"aparat", din cauza literaturii de specalitate în limba engleză, care nu îl utilizează.
2
Acestea sunt sistemele şi aparatele descrise clasic în învăţământul preuniversitar
românesc. În afară de acestea, tratatele de specialitate mai descriu şi alte entităţi:
Sistemul tegumentar, Sistemul circulator limfatic (separat de cel cardiovascular), sistemul
imunitar s.a.
Sistematizarea didactică a anatomiei umane

De obicei literatura de specialitate tratează anatomia umană pe următoarele capitole:

 Cap şi gât: toate regiunile de deasupra aperturii toracice superioare.
 Membru inferior (şold, coapsă, gambă, genunchi, picior)
 Membru superior (umăr, braţ, antebraţ, mână)
 Pereţii trunchiului (toracic şi abdominal) cu regiunile respective.
 Anatomiasistemului nervos sau neuroanatomia.
 Viscere: toracice (inima, plămânii, vasele mari, căi respiratorii, timusul, eventual
segmentul supradiafragmatic al tubului digestiv) şi abdominale (restul tubului
digestiv, glandele anexe acestuia - ficat, pancreas, peritoneul, organe
retroperitoneale - rinichi, căi urinare etc.)

Organismul uman ca unitate morfologică şi funcţională.

Organismul uman, ca orice fiinţă vie, există graţie corelării fine şi perpetue a tuturor structurilor
şi proceselor sale, cu scopul realizării funcţiilor acestora. El constituie un sistem ierarhizat, ce
dispune de sisteme de autoreglare integrate. Deşi majoritatea funcţiilor sunt îndeplinite de
structuri specializate, acestea nu acţionează izolat, ci în strânsă dependenţă de celelalte.

AXE ṢI PLANURI DE ORIENTARE ÎN ORGANISM

Poziţia anatomică normală

Prin poziţie antomică normală (PAN) se înţelege poziţia care se ia în considerare atunci când se
descriu diferitele elemente anatomice şi raporturile dintre ele. Este aleasă prin convenţie
internaţională şi are o deosebită importanţă, fiind indispensabilă pentru studiul anatomiei. La om,
este: ortostatism (subiectul stă în picioare) [de fapt, e clinostatism [culcat pe spate], cel putin
conform prof.dr. Alex Croitoru], toate cele patru membre paralele între ele, privirea înainte,
palmele orientate în faţă.

Planuri și raporturi anatomice

Pentru precizia poziției segmentelor care alcătuiesc corpul omenesc se folosesc, ca elemente de
orientare, axe și planuri.
Corpul omenesc este alcătuit după principiul simetriei bilaterale, fiind un corp tridimensional,
cu trei axe și trei planuri.
Axele
Axele corespund dimensiunilor spațiului și se întretaie în unghi drept.

Axul logitudinal, axul lungimii corpului este vertical la om și are doi poli: superior
(cranial) și inferior (caudal). El pleacă din creștetul capului și merge până la nivelul spațiului
delimitat de suprafața tălpilor.
Axul sagital sau anteroposterior este axul grosimii corpului. Are un pol anterior și altul
posterior.
Axul transversal corespunde lățimii corpului. Este orizontal și are un pol stâng și altul drept.
Planurile

Prin câte două dintre axele amintite trece câte un plan al corpului.

Planul Sagital
Planul sagital trece prin axul longitudinal și sagital. Trece prin mijlocul corpului (median) și îl
împarte în două jumătăți simetrice. Împărțindu-l în două jumătăți simetrice, se numește plan
medio-sagital.
Planul medio-sagital este planul simetriei bilaterale.
Planul Frontal
Planul frontal merge paralel cu fruntea și trece prin axul longitudinal și cel transversal. El
împarte corpul într-o parte anterioară (ventrală) și alta posterioară (dorsală).
Planul Transversal
Planul transversal sau orizontal trece prin axul sagital și transversal. El împarte corpul într-o
parte superioară (cranială) și una inferioară (caudală).
Planul transversal este numit planul metametriei corpului. Aceste axe și planuri se folosesc și
pentru precizarea poziției elementelor componente la nivelul fiecărui organ.
 Termeni de direcţie şi de poziţie
Pozitiile sunt termeni anatomici care definesc locul unui organ sau segment al corpului uman,
în raport cu planurile menţionate mai sus.

O dată cu axele și planurile, ați făcut cunoștință cu unii termeni: cranial, caudal, ventral,
dorsal, medial, lateral, sagital, frontal, transversal.
Când se vorbește de membrele corpului se folosesc termenii proximal, pentru formațiunile mai
aproape de centuri, și distal pentru cele mai îndepărtate.
La mână, se folosește termenul de volar sau palmar pentru formațiunile palmei, iar la picior
termenul plantar.
Superficial și profund sunt termeni care arată gradul de apropiere față de suprafața corpului.

Subiectul din imagine nu se află în PAN deoarece palmele nu sunt îndreptate anterior.
Pozitiile:
 Superior sau cranial - deasupra unui plan orizontal.
 Inferior sau caudal - sub un plan orizontal.
 Anterior sau frontal - în faţa unui plan frontal.
 Posterior sau dorsal - în spatele unui plan frontal.
 Proximal - doar pentru membre: [mai] apropiat de trunchi.
 Distal - doar pentru membre: [mai] depărtat de trunchi.
 Lateral - [mai] depărtat de planul mediosagital.
 Medial - [mai] apropiat de planul mediosagital.
 Volar - spre faţa palmară a mâinii.
 Plantar - spre talpă.
 Mişcări
- flexiuni – extensiune – ax transversal
- rotaţie exterior-interior – ax longitudinal
- abducţie – adducţie – ax A-P
- circumducţie –flexie, abducţie, extensie, adducţie şi revenire
- pronaţie – supinaţie

Rotatia este o miscare circulara, caracterizata prin rasucirea, deplasarea osului mobil imprejurul
axului sau longitudinal. Axul poate fi situat in afara osului- in acest caz, rotatia este insotita de
deplasare, ca in supinatia si pronatia mainii. Alteori, axul trece chiar prin punctele de contact ale
suprafetelor articulare- rotatia este pura, fara deplasare, ca in miscarea cupei radiale pe capitulul
humerusului. Aceste miscari se combina, in realitate , intre ele.

Pentru analiza functionalitatii unei articulatii, este necesar sa definim o serie de notiuni, precum:

axul articular - linie teoretica imprejurul careia se executa miscarile unei articulatii. O
articulatie poate avea unul sau mai multe axe. De exemplu: articulatia cotului prezinta un singur
ax, articulatia gatului mainii are doua axe, iar articulatia umarului, trei. Intotdeauna intr-o
articulatie cu mai multe axe vor fi posibile miscari mai ample si mai variate decat intr-una cu un
singur ax.
miscarea de flexie este miscarea prin care doua segmente ale unui membru se apropie intre ele
sau un membru intreg se deplaseaza, fata de ul frontal al corpului, in sagital anterior (caz in care
se mai numeste si antepulsie sau anteductie );
miscarea de extensie este miscarea contrarie, prin care segmentele respective se indeparteaza,
respectiv, prin care un membru se deplaseaza fata de ul frontal al corpului, in sagital posterior
(caz in care se numeste retropulsie sau retroductie);

miscarea de adductie este miscarea prin care un segment de membru sau un membru, se
apropie de ul sagital al corpului, in frontal;
miscarea de abductie este miscarea in sens contrariu, de indepartare de ul sagital al corpului;
 circumductia rezulta din executarea succesiva a celor patru miscari precedente: abductia,
extensia, adductia, flexia. Segmentul de membru sau membrul intreg executa o miscare rotativa,
care ar descrie in spatiu un con, cu varful in articulatie (circumductia bratului, mainii, coapsei
etc);
miscarea de rotatie este rasucirea in jurul axului unui segment sau membru, in raport cu
segmentul proximal, care nu se misca. Rotatia poate fi externa (laterala)- cand capatul osos care
se rasuceste are tendinta de 'a iesi' din articulatie si interna (mediala), cand capatul osos are
tendinta de 'a intra' in articulatie;
pronatia este miscarea de rasucire a antebratului cu ducerea palmei in jos;
supinatia este miscarea de rasucire a antebratului cu ducerea palmei in sus.

Miscare circulara a membrelor sau a globilor oculari.